word-monitor

Tag: uniunea europeana

  • Nivelul euroscepticismului, în creştere din cauza crizei

    Nivelul euroscepticismului este în creştere în Franţa, Germania, Italia şi Spania, în paralel cu o creştere a nivelului neîncrederii faţă de euro, potrivit unui sondaj efectuat în aceste patru ţări pentru ediţia de marţi a ziarului francez La Croix.
    O majoritate a persoanelor intervievate consideră că apartenenţa la Uniunea Europeană (UE) este un lucru bun, potrivit acestui sondaj efectuat de către institutul Ifop, după cinci ani de la falimentul Băncii Lehman Brothers, care a marcat începutul crizei. Însă această majoritate scade în favoarea euroscepticilor, care cred că apartenenţa la UE este un lucru rău, şi anume 37% în Spania (faţă de 26% în iunie 2012), 43% în Franţa (faţă de 38% în iunie 2012), 44% în Germania (36%) şi 45% în Italia (39%).
    La fel, doar o minoritate doreşte abandonarea euro în vederea revenirii la moneda naţională, dar această minoritate este în creştere în trei dintre cele patru ţări, şi anume 43% în Germania (faţă de 39% în iunie 2012), 38% în Spania (25%), 35% în Italia (28%), pe când în Franţa nivelul actual este de 33%, mai mic faţă de cel de 35% înregistrat în iunie 2012.
    Persoanele chestionate în cele patru ţări sunt masiv îngrijorate de nivelul deficitelor şi datoriei publice (85% în Germania, 91% în Franţa, 92% în Spania şi 95% în Italia). În schimb, germanii, chemaţi la urne în cadrul unor alegeri generale duminică, se dovedesc a fi mai optimişti decât vecinii lor din sud. Doar 31% dintre germanii chestionaţi apreciază că ţara lor ar putea să se confrunte cu o situaţie asemănătoare Greciei, în timp ce proporţia francezilor este de 54%, a spaniolilor de 56%, iar a italienilor de 58%.
    Doar 37% dintre germani consideră că se află “în continuare în plină” criză, faţă de 66% dintre spanioli, 68% dintre italieni şi 69% dintre francezi.
    De asemenea, 39% dintre cele aproximativ 1.000 de persoane intervievate în Germania consideră că criza le afectează “mult sau destul de mult viaţa personală”, mult mai puţini ca în Franţa (79%), Spania (84%) şi Italia (89%).
    Studiul a fost realizat de către Ifop, pentru La Croix, pe un eşantion de 4006 persoane, reprezentativ pentru populaţiile franceză, germană, italiană şi spaniolă, potrivit metodei cotelor conform stratificării pe regiuni, cu 1.002 interviuri în Franţa, 1.000 în Germania, 1.004 în Italia şi 1.000 în Spania. Eşantionul a fost chestionat online, în perioada 29 august-4 septembrie.

  • Agricultura românească se duce de râpă tot mai rapid

    Agricultura românească se duce de râpă tot mai rapid

    Agricultura a primit în ultimii şapte ani injecţii financiare de la Uniunea Europeană de 10 miliarde de euro prin plăţile directe către fermieri şi proiectele de investiţii, dar balanţa comerţului cu produse agroalimentare este pe minus, din economie au dispărut 600.000 de bovine, 2 milioane de porcine, iar gradul de fărâmiţare al terenurilor este acelaşi – aceasta a fost principala concluzie a evenimentului „ZF Agribusiness: Agricultura, la startul marelui boom?“, care a avut loc în Bucureşti.

    „Avem mult mai mulţi bani după 2007 direcţionaţi către agricultură şi o scădere a numărului vacilor mult mai mare. Unul din motive îl reprezintă faptul că proprietarul trebuie să fie prezent zi de zi acolo. Tinerii nu au niciun fel de dorinţă să fie în fermă zi de zi. Rămânem o ţară dependentă de climă, iar tendinţa de creştere a productivităţii şi de scădere a numărului de capete din Europa nu se regăseşte şi în România, la noi scade şeptelul şi scade şi productivitatea“, a spus Valeriu Steriu, preşedintele Comisiei Prezidenţiale pentru Agricultură, care a dat publicităţii în această vară un cadru strategic ce urmează să traseze direcţiile de dezvoltare a acestei pieţe în următorii 15 ani.

    Agricultura locală va ajunge în patru luni la finalul primului exerciţiu financiar ca economie membră a Uniunii Europene. În acest interval în conturile fermierilor au ajuns circa 4 miliarde de euro sub forma plăţilor directe şi alte circa 6 miliarde de euro pe linia proiectelor de investiţii în agricultură.

    Cu toate că agricultura a fost unul dintre sectoarele unde au fost pompaţi bani în ultimii şapte ani, efectele acestui pachet financiar gigantic întârzie să devină vizibile pe deplin. Din cinci indicatori relevanţi pentru evoluţia pieţei de agribusiness, trei sunt pe minus. Astfel, în ultimii şapte ani România a pierdut 0,6 milioane de vite, 2,1 milioane de porcine, o treime din total, balanţa comercială pentru produse agroalimentare continuă să fie pe minus. Totuşi, minusul din comerţul internaţional cu produse agroalimentare s-a redus de trei ori în acest interval. Faţă de 2007, producţia de cereale este de 2,2 ori mai mare, dar indicatorul nu este pe deplin relevant având în vedere că acum şapte ani a fost un sezon extrem de secetos, iar în prezent fermierii au producţii aproape de recordul istoric, potrivit datelor statistice oficiale.

  • Impozit pe sărăcia ţăranilor

    Impozitarea agricultorilor, în situaţia în care agricultura românească nu a reuşit să devină cât de cât performantă, este o măsură a guvernului Ponta care va amputa o serie de proiecte pe cale de a fi fost pornite de agricultori.

    Agricultorii români plătesc începând din acest an impozit pe venit de 16% şi contribuţie pentru sănătate de 5,5% pe o sumă pe care guvernul estimează că aceştia ar câştiga-o din cultivarea terenurilor şi creşterea animalelor. Sunt exceptaţi de la plata impozitului şi a CAS-ului agricultorii care au mai puţin de două hectare cultivate cu cereale, 1,5 hectare cu leguminoase, 0,5 hectare de vie. La fel, agricultorii care au mai puţin de trei vaci, nouă oi, cinci porci.

    Potrivit datelor APIA, 80% din terenurile agricole din România sunt în proprietatea persoanelor fizice. Conform aceleiaşi surse, 670.000 de agricultori primesc anual subvenţii, anul acesta subvenţia de la UE fiind de 142 de euro la hectar.

    Subvenţionarea agriculturii româneşti din fonduri europene a crescut de la un an la altul, însă aceasta nu a condus la o dezvoltare constantă şi durabilă a acestui sector extrem de important al economiei. În fiecare an, aproape un milion de hectare de teren arabil rămân nelucrate, costurile fiind prea mari în raport cu veniturile, în special pentru micii producători agricoli, care nu au resurse financiare pentru investiţii.

    Suprafaţa agricolă totală a României este de 13 milioane de hectare, din care peste 8 milioane de hectare este teren arabil. În ultimii ani, au fost vândute străinilor peste 700.000 de hectare de teren agricol, ceea ce ne situează pe primele locuri în Europa. Începând cu anul viitor, tranzacţiile cu terenuri agricole vor fi liberalizate. În faţa acestei perspective, preşedintele Traian Băsescu a declarat în mai multe rânduri că ar trebui înfiinţată o agenţie a statului cu drept de preemţiune pentru cumpărarea de terenuri agricole.

    În situaţia în care statul român nu a făcut aproape nimic timp de douăzeci de ani pentru sprijinirea agricultorilor şi agriculturii, e greu de presupus că actuala putere politică va înfiinţa o agenţie prin care să se încarce cu probleme rămase nerezolvate de două decenii, de la proiectarea unui sistem de irigaţii până la investirea în utilaje agricole performante şi construirea unor depozite pentru cereale, legume, fructe etc.

    Deocamdată, un nou sprijin pentru agricultură ne vine tot din partea Uniunii Europene. Comisarul european pentru agricultură, Dacian Cioloş, a declarat că începând de anul viitor, pentru a fi încurajaţi să-şi arendeze terenurile nelucrate, proprietarii acestora vor primi un plus de 20% din subvenţia de la UE. Această măsură va conduce la scăderea semnificativă a terenurilor lăsate pârloagă de ani de zile.

    Politicienii acuză faptul că valoarea medie a subvenţiei pentru agricultură în Uniunea Europeană este de două ori mai mare decât li se acordă agricultorilor români. Performanţa din agricultura românească este însă şi ea mult sub media europeană, iar subvenţia, oricât ar fi de mare, nu poate ţine locul unor politici guvernamentale coerente de dezvoltare a sectorului agricol.

    Populaţia rurală este în mare parte îmbătrânită, iar tinerii care mai trăiesc la sate nu muncesc efectiv pe câmp, ci cumpără produsele celor în vârstă la preţuri mici, pentru a le revinde în pieţele oraşelor la preţuri duble.

    Programul de revenire a tinerilor la sate pentru a se ocupa de agricultură, prin acordarea unor fonduri guvernamentale, nu şi-a dovedit până acum eficienţa. Impozitarea agricultorilor, în situaţia în care agricultura românească nu a reuşit să devină cât de cât performantă, este o măsură a guvernului Ponta care va amputa o serie de proiecte pe cale de a fi fost pornite de agricultori.

  • Grecia ar putea primi ajutor suplimentar fără noi termeni sau reduceri

    Grecia ar putea primi ajutor suplimentar fără noi termeni sau reduceri

    Grecia ar putea primi ajutor financiar suplimentar din partea Uniunii Europene şi a Fondului Monetar Internaţional fără noi condiţii de salvare sau alte reduceri ataşate, potrivit ministrului grec de finanţe Yannis Stournaras, informează agenţia Xinhua.

    “În cazul în care Grecia are nevoie de sprijin suplimentar ce nu va depăşi 10 miliarde de euro (13,4 miliarde de dolari), acesta va fi un pachet de sprijin fără noi condiţii, deoarece obiectivele au fost stabilite până în 2016, precum şi angajamentele noastre”, a declarat Stournaras într-un interviu acordat ziarului duminical “Proto Thema”.

    Recunoscând că în faţa unui posibil gol de finanţare, Grecia nu este încă în nicio poziţie de a reveni pe pieţele internaţionale în viitorul apropiat, el a exclus perspectiva unei noi restructurări a datoriilor, într-un astfel de caz.

    “Nu este o posibilitate”, a spus el, referindu-se la decizia de anul trecut a Eurogrupului ce a deschis drumul unei prelungiri a perioadei de rambursare a datoriilor pentru Grecia şi reducerii ratelor dobânzilor pentru împrumuturile de salvare acordate ţării puternic îndatorate, exclusă de pe pieţe în 2010 în anumite condiţii.

    Printre altele, Stournaras şi-a reafirmat încrederea că ţinta realizării unui surplus bugetar primar va fi atinsă în 2014, în acelaşi an când expiră al doilea program actual de salvare.

    Din 2010, Grecia este ţinută pe linia de plutire cu un total de 240 de miliarde de euro finanţat în cadrul a două programe de salvare, în schimbul unei austerităţi dure şi a unui plan de reformă lovit de întârzieri.

    În ciuda ajutorului internaţional crucial pentru a evita falimentul şi a unei ştergeri suplimentare din datoria sa a aproximativ 100 de miliarde de euro anul trecut, la sfârşitul primului semestru din 2013 Grecia încă avea o datorie de 321 de miliarde de euro, potrivit ultimelor date oficiale, care sunt considerate nesustenabile de unii analişti, aminteşte Xinhua.

    Până în prezent, în 2013, în ciuda austerităţii de trei ani şi a aplicării reformei, datoria a crescut cu 16 miliarde de euro de la 305 miliarde de euro la sfârşitul anului 2012.

    Drept rezultat, discuţiile despre un al treilea plan de salvare sau o a doua ştergere a datoriei au reapărut recent. Şi în timp ce se înmulţesc declaraţiile unor oficiali europeni că un sprijin suplimentar ar putea fi acordat Atenei, lideri cum ar fi cancelarul german Angela Merkel au avertizat că o nouă ştergere a datoriei ar afecta stabilitatea zonei euro.

  • Emisiile de CO2 au adus pădurile europene aproape de punctul de saturaţie

    Pădurile europene se apropie de punctul de saturaţie ca urmare a scăderii „rezervorului de carbon”, relevă un studiu publicat de revista Nature Climate Change şi preluat de BBC. Potrivit autorilor, scăderea rezervorului de carbon, cu rol esenţial în ciclul carbonului şi în compensarea emisiilor poluante, este determinată mai ales de despăduririle masive şi de dezastrele naturale, cum este cazul incendiilor de pădure, această evoluţie fiind însoţită de creşterea emisiilor de CO2.

    Ciclul carbonului este procesul prin care acest compus este transferat între pământ, apă şi atmosferă. Rezervorul de carbon reprezintă capacitatea principalelor componente naturale, cum ar fi solul, oceanele, rocile sau combustibilii fosili, de a înmagazina carbonul astfel încât acesta să nu fie eliberat în atmosferă.

    Începând cu epoca Revoluţiei Industriale, activitatea umană a modificat acest ciclu, ca urmare a arderii combustibililor fosili, prin care s-a eliberat o mare cantitate de CO2 stocat, şi a modificărilor în exploatarea solului, cum ar fi despădurirea sau extinderea urbanizării. Astfel, s-a redus dimensiunea biosferei, cea care elimină dioxidul de carbon prin fotosinteză.

    Saturaţia despre care se vorbeşte în raport face referire la punctul în care capacitatea de absorbţie a rezervoarelor de carbon nu mai reuşesc să ţină pasul cu cantitatea de CO2 eliberată în atmosferă în urma activităţilor umane. Situaţia este agravată şi de dezvoltarea economiilor emergente, precum India, China sau Brazilia.

    Acest studiu contrazice concluziile raportului din anul 2011 asupra stării pădurilor europene, în care se susţine că suprafaţa zonelor împădurite a crescut în Europa şi acestea absorb 10% din emisiile anuale de CO2. Astfel, autorii recentului studiu susţin că rata împăduririi a fost mică, iar o suprafaţă însemnată a acestor păduri a fost plantată la începutul secolului XX sau în perioada imediată de după cel de-al Doilea Război Mondial, copacii fiind în prezent foarte bătrâni.

    Studiul poate avea implicaţii şi asupra eforturilor statelor UE de a reduce emisiile de CO2, întrucât în angajamentele lor internaţionale de limitare a emisiilor de CO2, cum este Protocolul de la Kyoto, rezervoarele de carbon au fost luat în calcul numai în mod voluntar, dar în viitoarele acorduri de acest fel, gestiunea pădurilor va fi un capitol cu prevederi obligatorii, explică autorii cercetării.

    În cazul Europei, o soluţie ar fi o înţelegere prin care să se caute găsirea unui echilibrul global la nivelul continentului între valoarea ecologică a cea comercială a pădurilor. Discuţii în acest sens se poartă din anul 2011, dar ele au intrat în impas în luna iunie a anului în curs, când cele 40 de delegaţii nu s-au înţeles asupra mai multor chestiuni tehnice. Negocierile vor fi reluate în toamnă, cu obiectivul ca până în luna noiembrie să se schiţeze un acord-cadru care să fie prezentat miniştrilor de resort din UE.

  • Producţia de oţel a Uniunii Europene a scăzut cu 5,3%

    Producţia de oţel la nivelul Uniunii Europene a scăzut cu 5,3% în primele şapte luni ale acestui an, până la 97,5 milioane de tone, potrivit datelor publicate de Asociaţia Mondială a Oţelului.

    Cel mai mare producător de oţel din UE rămâne Germania, cu 24,9 milioane de tone, însă în scădere cu 2,1% faţă de perioada similară din 2012. Urmează Italia, cu o producţie de 14,8 milioane de tone, de asemenea, în scădere cu 13,9% în primele 7 luni din acest an.

    De altfel, singurele ţări din UE care au consemnat o creştere a producţiei de oţel sunt Marea Britanie (21,1%, până la 6,6 milioane de tone) şi Austria (4%, până la 4,6 milioane de tone).

    Interesant este faptul că România nu mai apare în statisticile din acest an ale Asociaţiei Mondiale a Oţelului, deşi, anul trecut, ţara noastră figura cu o producţie de 3,3 milioane de tone la nivelul întregului an şi se afla pe locul 37 în lume.

    În total, la nivel mondial, producţia în primele şapte luni din acest an a fost de 921,6 milioane de tone, în creştere cu 2% faţă de aceeaşi perioadă din 2012.

    Creşteri semnificative au fost întâlnite în Libia, unde producţia s-a majorat de peste trei ori, în Ecuador, unde a crescut cu 18,9% şi în El Salvador, cu 18,1%. O altă curiozitate este şi faptul că producţia de oţel a Republicii Moldova a scăzut cu 100%, de la 188.000 de tone la zero.

    China rămâne cel mai mare producător mondial de oţel, cu 455,8 milioane de tone, în creştere cu 7,1%, urmată de Japonia, cu 64 milioane de tone, Statele Unite ale Americii (50,6 milioane de tone), India (46,2 milioane de tone) şi Rusia (40,4 milioane de tone).

  • UE şi zona euro au ieşit din recesiune în trimestrul al doilea

    UE şi zona euro au ieşit din recesiune în trimestrul al doilea

    Uniunea Europeană precum şi cele 17 state din zona euro au ieşit din recesiune în trimestrul al doilea, graţie unei creşteri a Produsului Intern Brut de 0,3% (în ambele zone) comparativ cu primul trimestru al acestui an, conform unei estimări preliminare publicate de Oficiul european pentru Statistică (Eurostat), transmite AFP.
    Cifrele publicate de Eurostat sunt superioare estimărilor analiştilor, care în cazul zonei euro mizau pe o creştere de 0,2% în perioada aprilie-iunie 2013, după şase trimestre consecutive de contracţie care corespund celei mai lungi recesiuni din istoria zonei euro.
    Primele două economii din zona euro (Germania şi Franţa) au înregistrat creşteri economice peste aşteptări, 0,7% şi respectiv 0,5%. O altă veste bună este că Portugalia a ieşit din recesiune în al doilea trimestru al acestui an, graţie unui avans al PIB de 1,1%, prima creştere a PIB-ului înregistrată în ultimii doi ani.
    În pofida acestor veşti bune, analiştii subliniază că este prea devreme să declarăm victoria.
    „Dacă zona euro a ieşit din recesiune, criza datoriilor din cele mai fragile ţări nu s-a încheiat încă”, estimează Jonathan Loynes, analist la Capital Economics.
    În ritm anual, trimestrul al doilea 2013 comparativ cu trimestrul al doilea 2012, zona euro a înregistrat o contracţie a PIB de 0,7%, iar UE 28 a înregistrat o contracţie de 0,2%, însă această scădere vine după ce în primul trimestru PIB-ul a scăzut cu 1,1% în zona euro şi cu 0,7% în UE.
    În cazul României, potrivit datelor preliminare publicate de Institutul Naţional de Statistică, în al doilea trimestru din 2013, PIB a înregistrat o creştere anuală cu 1,3% pe seria brută şi cu 1,2% pe seria ajustată sezonier. De asemenea, Produsul Intern Brut în trimestrul II 2013 a fost, în termeni reali, mai mare cu 0,3% comparativ cu trimestrul I 2013 (date ajustate sezonier).

  • UE interzice importurile de hering şi macrou din Insulele Feroe

    UE interzice importurile de hering şi macrou din Insulele Feroe

    Uniunea Europeană a decis marţi să interzică importurile de hering şi macrou provenind din stocurile atlantico-scandinave capturate sub controlul Insulelor Feroe, o provincie autonomă a Danemarcei, pe care o acuză că practică pescuitul excesiv, informează AFP.

    De asemenea, Comisia Europeană a decis să introducă restricţii privind utilizarea porturilor UE de către vase care exploatează stocurile de hering şi de macrou sub controlul Insulelor Feroe. Aceasta înseamnă că vasele din Insulele Feroe nu vor fi autorizate să acosteze în porturile UE, cu excepţia cazurilor de urgenţă.

    „Instituirea unor astfel de măsuri se face întotdeauna în ultimă instanţă. Insulele Feroe ar fi putut pune capăt pescuitului nedurabil, însă au ales să nu facă acest lucru. Acum este clar pentru toată lumea că Uniunea Europeană este hotărâtă să utilizeze toate instrumentele de care dispune pentru a proteja durabilitatea pe termen lung a stocurilor”, a declarat Comisarul european pentru afaceri maritime şi pescuit, Maria Damanaki.

    Potrivit Uniunii Europene, Insulele Feroe compromit durabilitatea rezervelor de hering din Atlanticul de nord. Până în 2013, stocurile de hering atlantico-scandinav au fost gestionate în comun de Norvegia, Rusia, Islanda, Insulele Feroe şi UE, printr-un plan convenit de gestionare pe termen lung şi o repartizare prestabilită a capturii totale admisibile (TAC). Cu toate acestea, în 2013 Insulele Feroe au decis în mod unilateral să iasă din acest acord şi au stabilit o cotă autonomă de peste trei ori mai mare decât cea convenită anterior.

    Deşi un litigiu similar există şi între UE şi Islanda privind gestionarea stocurilor de macrou din Atlanticul de nord-est, până acum Comisia nu a luat măsuri faţă de autorităţile de la Reykjavik.

  • Deficitul bugetar la 7 luni a coborât sub 1% din PIB

    Plăţile anticipate privind impozitul pe profit aferente trimestrului al doilea, plăţile de TVA aferente decontului special trimestrial şi sumele primite de la Uniunea Europeană /UE/ au dus la scăderea deficitului bugetar la 0,98% din Produsul Intern Brut /PIB/ pe primele şapte luni din 2013, cel mai scăzut nivel din ultimii cinci ani, a declarat pentru AGERPRES ministrul delegat pentru buget, Liviu Voinea.
    Deficitul bugetar la 7 luni nu a mai fost la un nivel atât de scăzut din anul 2008, când la finalul lunii iulie se situa la 0,64% din PIB, dar într-un context economic favorabil, înaintea declanşării crizei economice.
    Voinea a explicat că acestea sunt date preliminare, MFP urmând să publice la începutul săptămânii viitoare datele privind execuţia bugetară la 7 luni, dar aceste date provizorii arată tendinţa de scădere a deficitului bugetar şi faptul că România nu este în pericol să rateze ţinta de deficit bugetar pentru anul 2013.
    Pentru anul în curs, ţinta de deficit bugetar este de 2,3% din PIB, iar PIB-ul este estimat la 626,2 miliarde lei.
    În iulie 2013 a fost înregistrat un excedent bugetar în condiţiile în care se efectuează plăţile anticipate aferente trimestrului al doilea pentru impozitul pe profit şi se depun deconturile speciale de TVA aferente trimestrului al doilea.
    Execuţia bugetului general consolidat pe primul semestru al anului 2013 s-a încheiat cu un deficit de 6,63 miliarde lei, respectiv 1,06% din PIB, conform datelor publicate pe 25 iulie de Ministerul Finanţelor Publice. Veniturile bugetului general consolidat, în sumă de aproximativ 97,5 miliarde lei, reprezentând 15,6 % din PIB, au fost cu 4,8% mai mari în termeni nominali faţă de aceeaşi perioadă a anului precedent.

  • Țările care beneficiază de asistenţa FMI nu sunt ferite de intrarea în incapacitate de plată

    Țările care beneficiază de asistenţa Fondului Monetar Internaţional (FMI) nu sunt ferite de intrarea în incapacitate de plată, arată un studiu publicat de agenţia de evaluare financiară Moody’s, transmite AFP.
    „Țările sub asistenţa FMI sunt expuse la riscuri importate de intrare în incapacitate de plată din cauza vulnerabilităţilor lor pe termen lung, în pofida sprijinului solid pe care îl oferă în general aceste programe de ajutor”, subliniază acest studiu, care acoperă perioada 1983-2012 şi 168 de ţări, dintre care 114 au primit sprijinul Fondului.
    Potrivit Moody’s, 16,4% din toate aceste ţări au intrat în incapacitate de plată cu privire la o parte din datoriile lor într-o perioadă de cinci ani de la debutul programului de asistenţă a Fondului.
    În studiul (intitulat “IMF Program Participation Underscores Medium-Term Sovereign Credit Challenges”) Moody’s a descoperit că din cele 168 de state analizate în perioada 1983-2002 au fost 131 de cazuri în care statele suverane au intrat în incapacitate de plată cu privire la bondurile lor în valută sau monedă locală sau cu privire la împrumuturile bancare ale unui număr de 84 de ţări. În aceeaşi perioadă, au avut loc 632 de acorduri FMI cu 114 ţări. De asemenea, jumătatea cazurilor de incapacitate de plată a statelor care au avut loc după 1983 au fost precedate de programe ale FMI cu doi ani înainte. După 2000, procentul a urcat la 70%.
    „Riscul ridicat de default pentru ţările care beneficiază de programe cu FMI este consistent cu politica Moody’s de a menţine un rating din categoria non-investment-grade pentru ţările respective”, a declarat analistul Moody’s, Elena Duggar.
    Cu toate acestea, Moody’s subliniază că studiul său arată, de asemenea, că o mare parte din ţările sub asistenţa FMI nu au intrat în incapacitate de plată, chiar dacă multe dintre ele nu aveau acces la pieţele financiare, semn că deseori programele FMI au fost eficiente în a reduce riscul de intrare în incapacitate de plată.
    „Mai mult, chiar dacă intrarea în incapacitate de plată nu a fost evitată, programele FMI au fost eficiente în reducerea impactului macroeconomic al defaultului, de exemplu prin oferirea de finanţare şi sprijinirea unui proces mai ordonat de restructurare”, precizează Duggar.
    După un reflux la începutul anilor 2000, numărul de cereri pentru programe de ajutor ale FMI a crescut după criza financiară din 2008. În prezent, mai mult de 60 de ţări (în principal din Africa) beneficiază de credite de la FMI. De asemenea, patru state din zona euro (Grecia, Irlanda, Portugalia şi Cipru) beneficiază de sprijinul financiar al FMI în cadrul planurilor internaţional de ajutor concepute în comun cu Uniunea Europeană.