O parte din praful pe care îl curăţăm din locuinţe provine din spaţiul cosmic şi a făcut cândva parte din structura cometelor şi a asteroizilor. Pe Terra ajung, în fiecare an, aproximativ 40.000 tone de praf cosmic. Totuşi, originea acestui praf este încă prea puţin înţeleasă de oamenii de ştiinţă. De unde vine el? Cea mai mare parte provine din norul de praf interplanetar, o imensă fâşie de praf ce se întinde, în formă discoidală, în jurul Soarelui. Dar din ce se formează acest nor?
Studii recente sugerează că mai puţin de 10% din praf provine din asteroizi; în schimb, o cantitate mult mai mare îşi are originea în aşa-numitele comete jupiteriene (comete periodice, care se rotesc pe o orbită eliptică, în jurul Soarelui, şi au o perioadă orbitală scurtă, de maximum 20 de ani, şi o înclinaţie de max. 30 de grade). Aceste comete, alcătuite din gheaţă şi praf, orbitează în jurul Soarelui, orbita lor întinzându-se până în apropierea planetei Jupiter. Cel mai probabil ele pătrund în Sistemul Solar ca urmare a ciocnirilor cu alte comete din centura Kuiper, un „brâu” de comete aflat dincolo de planeta Neptun. Când praful cade pe Pământ, în funcţie de dimensiuni şi abundenţă, el poate produce aşa-numite ploi de meteori („stele căzătoare”, cum sunt numite popular.) Ploile anuale de meteori numite Perseide şi Leonide sunt produse de întâlnirea atmosferei terestre cu resturile lăsate în urmă de cometele Swift-Tuttle şi Tempel-Tuttle.
Praful provenit din comete se deplasează cu viteze mari, uneori peste 150.000 km/h; este încetinit de atmosfera Pământului, dar presiunea creată de fragmentele mai mari determină aprinderea lor şi apariţia fenomenului luminos caracteristic (meteor). În schimb, particulele mai mici pot suporta presiunea creată de deplasarea lor prin aer fără a se aprinde şi, astfel, ajung până la suprafaţa Pământului.
NASA utilizează avioane speciale, un model numit ER2, care zboară la altitudini stratosferice (cca. 20 km, de două ori mai mult decât avioanele din zborurile comerciale) pentru a colecta praf cosmic, ce este adus pe Pământ pentru a fi studiat.
Cometele conţin praf foarte vechi, cel din care s-a format sistemul nostru solar şi, navigând departe de Soare în cea mai mare parte a existenţei lor, conservă nealterat acest praf, vechi de miliarde de ani.
Studiul acestor particule de praf reprezintă o adevărată călătorie în timp, în vremurile de început ale sistemului nostru solar, permiţând oamenilor de ştiinţă să înţeleagă mai bine compoziţia a tot ceea ce ne înconjoară, inclusiv apa şi materia organică formată timpuriu.
Materia organică – substanţe chimice ce conţin legături carbon-hidrogen – este, de fapt, prezentă peste tot în Univers, spune Natalie Starkey, specialist care a întreprins mai multe studii asupra prafului cosmic. Una dintre marile întrebări este: cum au ajuns compuşii organici pe planete, pentru a permite apariţia vieţii? Încă nu ştim sigur cum a început viaţa pe Pământ, dar cometele şi asteroizii par „candidaţi” potriviţi pentru a transporta substanţe organice din spaţiu pe Terra.
Acelaşi lucru este valabil pentru apă, care există din abundenţă pe Pământ. Nu ştim însă dacă ea provine din asteroizi şi comete care s-au ciocnit cu Pământul sau dacă a existat pe planeta noastră de la bun început. Studierea mostrelor de material din comete ar putea ajuta la lămurirea acestui aspect.
Într-un studiu recent, Natalie Starkey a măsurat proporţiile diferitelor forme ale mai multor elemente – hidrogen, oxigen, carbon, azot – în mostre de praf din comete, colectate de NASA. Relaţiile dintre aceste elemente dezvăluie informaţii despre distanţa faţă de Soare la care s-au format cometele şi arată ce fel de existenţă a avut cometa respectivă (de exemplu, dacă a fost supusă unor temperaturi înalte, ceea ce înseamnă că a trecut prin apropierea Soarelui).
Aceste mostre de praf furnizează informaţii preţioase, ajutându-i pe cercetători să înţeleagă când şi unde s-au format planetele şi aducând noi date despre provenienţa şi rolul apei şi al substanţelor organice.
Tag: sistemul solar
-
Mare parte din praful din casele noastre este de origine extraterestră!
-
Grevă de avertisment în sistemul sanitar
Pe 25 noiembrie, timp de două ore, va avea loc o grevă de avertisment în tot sistemul sanitar. Dacă nici după ea nu se va ajunge la un acord, atunci se va declanşa de pe data de 28 noiembrie greva generală. „Consiliul Naţional Sanitas, care s-a întrunit astăzi, a decis ca pe data de 25 noiembrie să aibă loc, între orele 8 şi 10 dimineaţa, o grevă de avertisment în tot sistemul sanitar. S-a cerut şi demisia ministrului Sănătăţii, Eugen Nicolăescu, deoarece acesta nu a găsit niciun fel de soluţie acceptabilă de către partenerii la negocieri. Totodată, s-a solicitat intervenţia directă a primului ministru Victor Ponta, pentru a clarifica problemele grave din sistemul sanitar. La începutul săptămânii viitoare, la nivelul Consiliului Judeţean al Sanitas Galaţi se va face o şedinţă pentru a se stabili clar care sunt modalităţile de organizare a protestului. Dacă nici după greva de avertisment lucrurile nu se vor rezolva, se va ajunge ca pe de 28 noiembrie să intrăm în grevă generală”, a precizat Paraschiv Sălăvăstru, preşedintele Consiliului Judeţean al Sanitas Galaţi.
Ministrul Eugen Nicolăescu a supărat nu doar prin lipsa de soluţii, dar şi prin faptul că a acceptat să se ia bani de la Sănătate, unde s-a făcut o rectificare negativă, pe motiv că aceştia nu au fost cheltuiţi. Asta în situaţia în care sistemul sanitar abia respiră. Cu mare greutate s-au găsit bani pentru ca spitalele să supravieţuiască – s-a făcut o rectificare internă a Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, dar asta nu este o soluţie. -
În câteva luni, câmpul magnetic al Soarelui se va inversa
Undeva în următoarele două-trei luni, vom asista la un moment special: câmpul magnetic ce emană dinspre Soare şi care se întinde de-a lungul întregului sistem solar şi va inversa polaritatea. „Este greu de spus exact când va avea loc acest eveniment, dar ştim sigur că va fi în următoarele luni”, explică Andrés Munoz-Jaramillo, un cercetător specialiat în studiere ciclului magnetic al Soarelui din cadrul Centrul Harvard-Smithsonian pentru Astrofizică. „Se întâmplă cu ocazia fiecărui ciclu solar şi este o zi specială”, spune Munoz-Jaramillo.
Mai întâi trebuie să înţelegem elementele de bază: Soarele, la fel ca Pământul, generează în mod natural un câmp magnetic. Uriaşul câmp magnetic solar este rezultatul unui curent de plasmă din interiorul Soarelui ce face ca particulele să se deplaseze de la un pol al Soarelui la celălalt.
La fiecare 11 ani, forţa acestui câmp magnetic scade în mod treptat spre zero, iar apoi revine în direcţia opusă, lucru firesc ce are loc în fiecare ciclu social. Este ca şi cum pe Terra busolele ar indica Arctica drept nordul timp de 11 ani, apoi ar ezita pentru puţin timp, ca apoi să indice Antarctica drept „nordul” pentru următorii 11 ani (de fapt, şi câmpul magnetic al Pământului se inversează, dar mult mai rar, acest eveniment având loc de-a lungul a câteva sute de mii de ani).
Observaţiile recente sugerează că următoarea inversare a polarităţii câmpului magnetic solar este iminentă, în august specialiştii NASA anunţând că va avea loc în 3-4 luni. Munoz-Jaramillo afirmă că inversarea nu va fi bruscă, ci va fi un eveniment ce va avea loc treptat. „Forţa câmpului polar va scădea foarte aproape de zero. În unele zile va fi pozitivă, în altele negativă. Apoi, eventual, vom vedea că este în mod constant în aceeaşi direcţie, iar atunci vom şti că inversarea a avut loc”, spune specialistul. Studiile efectuate de specialiştii din echipa lui Munoz-Jaramillo au ajuns la concluzia că evenimentul va avea loc în următoarele luni, dar nu pot spune ziua exactă în care se va petrece.
Deoarece regiunea afectată de câmpul magnetic al soarelui include întregul sistem solar, efectele inversării vor fi simţite pe scară largă. „Câmpul magnetic se scurge până în spaţiul interplanetar şi formează o bulă în care este cuprins sistemul solar pe măsură ce călătoreşte prin galaxie”, explică Munoz-Jaramillo.
Un aspect al acestei bule — ce poartă oficial numele de heliosferă — este o suprafaţă invizibilă ce are o sarcină electrică şi care se întinde de-a lungul sistemului solar, asemănându-se cu fusta răsucită a unei balerine, deoarece rotaţia Soarelui face ca zonele îndepărtate ale câmpului magnetic să se răsucească într-o spirală. Inversarea câmpului magnetic va face ca această „fustă răsucită” să devină şi mai încreţită, ceea ce va face la rândul său ca Terra să treacă prin această suprafaţa invizibilă mai des pe măsură ce orbitează Soarele.
Aceste treceri mai frecvente ar putea provoca probleme în transmisiunile sateliţilor şi ale echipamentelor de telecomunicaţii. Pe de altă parte, aceeaşi suprafaţă invizibilă blochează razele cosmice de energie înaltă ce sosesc din alte zone ale galaxiei, astfel că o „fustă mai buclată” ar putea oferi sateliţilor şi astronauţilor ce călătoresc în spaţiu o protecţie suplimentară faţă de radiaţiile periculoase.
Inversarea câmpului magnetic coincide cu o fază maximă a activităţii solare. Majoritatea erupţiilor solare nu afectează Pământul, însă o erupţie suficient de puternică ţintită în direcţia potrivită ar putea distruge sistemele de telecomunicaţii de pe Terra. Până acum, însă, ciclul solar a fost foarte slab.
Pentru Munoz-Jaramillo, cercetătorul ce-şi petrece zilele monitorizând şi analizând activitatea magnetică a Soarelui, inversarea polarităţii are şi o semnificaţie personală. „Deoarece ciclul solar este un proces atât de lung, din punct de vedere al unei vieţi omeneşti, un cercetător va vedea poate 4 inversări de-a lungul carierei sale. De aceea fiecare dintre ele reprezintă un moment special, iar pentru mine aceasta va fi prima inversare la care voi fi martor de când am început să studiez fizica solară”, a concluzionat Munoz-Jaramillo.