word-monitor

Tag: sarcina

  • Cât durează sarcina la om?

    Cât durează sarcina la om?

    Contrar convingerilor majorităţii oamenilor, durata sarcinii la specia umană este foarte variabilă, iar aceste variaţii pot fi neaşteptat de mari – până la 5 săptămâni, după cum arată un studiu recent. În studiul publicat în Human Reproduction, cercetătorii prezintă o concluzie surpinzătoare pentru mulţi: ideea că perioada de gestaţie la om ar fi de 9 luni, cu o variaţie de doar câteva zile, cum se crede îndeobşte, este eronată. În realitate, durata sarcinii poate varia, în mod natural, cu până la 5 săptămâni.
    În mod obişnuit, data naşterii se calculează pe baza datei la care a început ultima menstruaţie, adăugându-se la această dată 280 de zile. Totuşi, doar 4% dintre femei nasc după 280 de zile de la data ultimei menstruaţii şi numai 70% nasc în următoarele 10 zile, chiar şi atunci când data naşterii este estimată mai precis, cu ajutorul ecografiei.
    Acum, pentru prima dată, o echipă de specialişti americani, din cadrul National Institute of Environmental Health Sciences, a putut stabili momentul precis în care o femeie ovulează şi momentul în care ovulul fertilizat se implantează în uter, în cazul unei sarcini survenite natural, şi au urmărit sarcina până la momentul naşterii. În acest mod, au putut stabili duratele precise a 125 de sarcini.
    Iată câteva dintre concluziile lor:
    – durata medie a intervalului dintre ovulaţie şi naştere a fost de 268 de zile (38 de săptămâni şi 2 zile).
    – totuşi, după excluderea a 6 sarcini care s-au finalizat cu naşteri premature, au constatat că lungimea perioadelor de sarcină varia cu până la 37 de zile.
    – femeile mai în vârstă tind să nască mai târziu, fiecare an în plus corespunzând, în medie, unei zile în plus de durată a sarcinii.
    – femeile care au avut ele însele o greutate mai mare când s-au născut tind să aibă sarcini cu durată mai lungă
    – durata sarcinilor la una şi aceeaşi femeie tinde să fie constantă.
    Până acum, deşi se cunoştea faptul că sarcina poate varia ca durată, variaţiile erau atribuite, în cea mai mare parte, erorilor de estimare a vârstei sarcinii. Însă cercetătorii americani afirmă că au măsurat foarte precis durata sarcinii, de la ovulaţie până la naştere, şi totuşi au găsit că există variaţii foarte mari, de peste 5 săptămâni – un rezultat atât de surprinzător, încât cercetătorii s-au declarat ei înşişi fascinaţi de descoperire.
    Posibilitatea ca durata sarcinii să varieze în mod natural a fost puţin studiată, deoarece până acum era imposibil să fie diferenţiate erorile de calcul de variabilitatea naturală, de vreme ce nu se putea măsura absolut precis vârsta embrionului.
    Cercetătorii americani au reuşit să urmărească precis evoluţia sarcinii analizând nivelul a trei hormoni din mostre de urină provenite de la femei gravide care luaseră parte anterior la un alt studiu, North Carolina Early Pregnancy Study, care a avut loc între anii 1982-1985. Folosind datele din acest studiu, referitoare la nivelul de hormoni din urină, cercetătorii au putut identifica momentul în care fiecare femeie a rămas gravidă. Cei 3 hormoni analizaţi – hCG (gonadotropina corionică umană), estron-3-glucoronida şi pregnanediol-3-glucoronida – prezintă variaţii specifice ale concentraţiei lor în urină, care pot indica momentul în care organismul femeiii intră în starea de graviditate.
    În 2010, cercetătorii au contactat femeile care participaseră la studiul din anii 1980 şi le-au cerut detalii despre modul în care decursese naşterea. Au exclus cazurile în care fusese vorba despre naşteri provocate sau despre operaţii cezariene programate (care afectează durata naturală a sarcinii), ca şi pe cele în care femeile fuseseră expuse la dietilstilbestrol – un compus chimic care afectează sistemul endocrin şi scurtează durata sarcinii. În acest mod, au calculat durata naturală a 125 de sarcini.
    Deşi cercetătorii afirmă că este prea devreme pentru a face recomandări clinice pe baza acestor rezultate, fiind necesare şi alte studii în domeniu, ei consideră totuşi că trebuie reţinut faptul că durata sarcinii la om prezintă o variabilitate mult mai mare decât se credea, iar medicii ar trebui să aibă în vedere şi acest lucru atunci când decid dacă să intervină sau nu în desfăşurarea unei sarcini.

  • Când este gata un bebeluş să vină pe lume?

    Când este gata un bebeluş să vină pe lume?

    În timpul vieţii intrauterine, copiii învaţă să anticipeze atingerile, iar modul în care îşi ating faţa şi capul poate fi un indicator al dezvoltării lor fizice şi psihice dinaintea naşterii, arată un studiu recent. Pentru prima dată, psihologii au descoperit că, în stadiile mai avansate ale sarcinii, fătul este capabil să prezică mişcările propriilor mâini către gură, în loc de a reacţiona pur şi simplu la ele. Cercetătorii cred că aceste descoperiri i-ar putea ajuta să înţeleagă mai bine procesul de dezvoltare a copiilor în uter (mai ales când este vorba despre prematuri), dacă ei sunt gata pentru interacţiuni sociale şi dacă sunt capabili să se calmeze singuri sugându-şi degetele. De asemenea, observaţiile ar putea arăta cât de pregătiţi sunt copiii pentru a fi hrăniţi.

    Capacitatea de anticipare, cred oamenii de ştiinţă, este un indicator-cheie al dezvoltării normale a bebeluşului, iar dacă el nu are această capacitate într-un anumit stadiu al sarcinii, atunci e posibil să sufere de o boală. Numai atunci când şi-a dezvoltat capacitatea de a anticipa atingerea şi de a face  mişcări intenţionate -de exemplu să deschidă gura pentru a suge -, numai atunci un făt este pregătit să părăsească adăpostul sigur al uterului. Astfel, explică psihologul dr. Nadja Reissland, creşterea frecvenţei cu care fătul îşi atinge gura şi partea inferioară a feţei poate fi un indicator al dezvoltării creierului, dezvoltare necesară pentru o evoluţie sănătoasă, inclusiv pregătirea pentrun interacţiuni sociale, auto-calmare şi hrănire.

    Dr. Reissland şi colegii ei de la Durham University au folosit aşa-numita ecografie 4-D – imagini ecografice 3-D care pot fi văzute în  timp real  – pentru a realiza imagini a 8 fetiţe şi 7 băieţi, în fiecare lună a sarcinii, între a 24-a şi a 36-a săptămână de sarcină. Fetele şi băieţii au avut acelaşi ritm de dezvoltare în cursul studiului.

    În stadiile mai timpurii ale sarcinii, cercetătorii au putut observa cum bebeluşii îşi atingeau partea superioară şi părţile laterale ale capului, iar mai târziu treceau şi la atingerea părţilor inferioare, mai sensibile, ale feţei şi gurii.

    Până în săptămâna a 36-a, majoritatea copiilor deschideau gura înainte de a şi-o atinge – un semn că anticipau atingerea. La copiii sănătoşi, sensibilitatea zonei din jurul gurii creştea pe măsură ce se dezvoltau, ceea ce ar putea însemna că ei deveneau mai conştienţi de mişcările gurii. Oamenii de ştiinţă cred că o anumită succesiune de mişcări, precum deschiderea gurii înainte de sugerea degetului, arată că la copil se dezvoltă deja intenţia, executarea unei mişcări cu un anumit scop.

    Rezultatele, publicate în jurnalul Developmental Psychobiology, clarifică unele aspecte ale maturării intrauterine şi pot indica momentul când un bebeluşul este suficient de dezvoltat pentru a veni pe lume şi a se confrunta cu mediul exterior corpului mamei.

  • Alcoolul consumat înaintea primei sarcini creşte riscul de cancer la sân

    Tinerele care consumă alcool înaintea primei sarcini riscă mai mult să dezvolte un cancer la sân decât cele care încep să bea după ce au fost însărcinate, arată un studiu american preluat de AFP.
    Cercetări publicate deja arătaseră că femeile care consumă băuturi alcoolice în anul premergător sarcinii riscă mai mult să aibă cancer la sân. Până acum nu fusese însă pusă în evidenţă legătura între consumul de alcool dinaintea primei sarcini şi riscul de dezvoltare a acestui tip de cancer, spun autorii studiului publicat în revista Institutului american al cancerului.
    Ei arată că ţesuturile mamare sunt deosebit de sensibile la elemente carcinogene în timpul acestei perioade. Cercetătorii au analizat datele medicale ale unui număr de 91.005 infirmiere între 25 şi 44 de ani, fără antecedente de cancer, care au răspuns în 1989 la un chestionar despre consumul de alcool şi modul lor de trai. Femeile au fost observate până în 2009.
    Dintre participantele la studiu, 20,4% au spus că nu au consumat deloc alcool înainte de prima sarcină, în timp ce 3,8% au afirmat că au consumat băuturi alcoolice de la moderat la mult. Autorii au constatat 1.609 cazuri de cancer la sân şi 970 cazuri de tumori benigne al sânului în cei 20 de ani de observaţie. Consumul de alcool înainte de prima sarcină, perioadă de vulnerabilitate crescută, duce la un risc mai mare de cancer la sân şi tumori mamare benigne, indiferent de cantitatea de băuturi alcoolice consumată după prima sarcină.

  • Alimentaţia viitoarei mame influenţează riscul copilului de a deveni dependent de droguri

    Femeile care consumă mult zahăr şi grăsimi în timpul sarcinii dau naştere unor copii cu risc mai mare de a deveni dependenţi de droguri şi alcool, arată un studiu recent. Studiul a fost realizat pe şobolani, al căror organism  prezintă multe asemănări fiziologice cu cel uman, inclusiv în ceea ce priveşte comportamentele dependente. Cercetătorii au constatat că puii femelelor care consumaseră cantităţi mari de zahăr şi grăsimi aveau o greutate mai mare la maturitate şi consumau mai mult alcool. De asemenea, în cazul şobolanilor care consumaseră mari cantităţi de zaharuri, exista o probabilitate mai mare ca aceştia să aibă pui care răspundeau mai puternic la drogurile ce dau dependenţă, precum amfetaminele. Reacţia mai puternică la asemenea droguri indică o tendinţă mai puternică de a dezvolta dependenţă.

    Cercetătorii de la Universitatea din Florida, care au realizat studiul, consideră că, extrapolând aceste rezultate la oameni, ar putea fi explicate unele fenomene observate şi în societatea umană. Ei afirmă că majoritatea femeilor aflate la vârsta fertilă, din SA, sunt supraponderale, ca urmare a consumului excesiv de mâncăruri bogate în zaharuri şi grăsimi. Oamenii de ştiinţă întrevăd aici o posibilă corelaţie cu creşterea numărului de tineri care consumă alcool în exces şi droguri, corelaţie care merită investigată.

    Specialiştii au mai descoperit că laptele matern poate juca un rol important în ceea ce priveşte tendinţa de a dezvolta dependenţă. Şobolanii ale căror mame avuseseră o dietă echilbrată, dar care fuseseră alăptaţi de o altă femelă, hrănită cu o dietă bogată în zaharuri, tindeau să prezinte o sensibilitate mai mare la amfetamine.

    Cercetătorii cred că descoperile ar putea fi explicate prin particuarităţile sistemului de recompensă al creierului. Consumul unor cantităţi mari de alimente bogate în zaharuri şi grăsimi modifică acest sistem de recompensă, iar aceste schimbări ar putea face un individ mai sensibil la caracterul adictiv (creator de dependenţă) al alcoolului şi drogurilor.