După un director de Direcţie Sanitar Veterinară, un prim procuror şi un deputat, Galaţiul se poate „mândri” că are şi un prefect trimis în judecată pentru corupţie. Ce să mai… le-a adunat cam pe toate: trafic de influenţă, şantaj, abuz în serviciu. Sincer, am rămas destul de surprins când am văzut faptele care i se reţin lui Emanoil Bocăneanu pentru că l-am cunoscut acum câţiva ani şi mi s-a părut un tip de treabă. Politicos, stilat, un om care avea cuvintele la el, dar, aşa cum s-a dovedit de atâtea ori, aparenţele înşeală. Desigur, procurorii anticorupţie trebuie să şi probeze toate aceste acuzaţii, dar este greu de crezut că ar fi plecat la război fără arme. Din experienţa mea pe justiţie, puţini sunt cei care au scăpat necondamnaţi după ce au fost trimişi în boxa acuzaţilor de către DNA, iar dacă au făcut-o, a fost pentru că comiseseră fapte minore de corupţie.
Ce deranjează cel mai mult la acest tablou este maniera în care se procedează pentru a angaja diverse persoane sau a le menţine pe altele în funcţii. Stilul moldovenesc, cu mici „atenţii” sau cotă parte din banii obţinuţi din contracte de prestări servicii se aplică mai mult ca niciodată. Dureros este că tocmai reprezentantul Guvernului în teritoriu s-a dedat la aşa ceva, ţinând cont că era garantul respectării legii în judeţul Galaţi. Un alt dosar cu puternice implicaţii politice tocmai ce a ajuns pe masa judecătorilor, iar dacă toate acele acuzaţii se vor dovedi adevărate, aşa zişii politicieni gălăţeni sunt mână în mână de ani de zile pentru a-şi rezolva afacerile şi interesele camarilei care îi înconjoară. Suspiciuni existau de ceva vreme în acest sens, dar acum am avea confirmarea clară a acestui fapt. Dacă lucrurile stau aşa, se dovedeşte încă o dată că cei aflaţi pe diverse funcţii nu sunt interesaţi nici cât negru sub unghie de amărâtul de cetăţean, care îşi plăteşte cu o încăpăţânare sadică taxele şi impozitele, în speranţa că măcar va fi tratat corect. Ãsta este motivul pentru care mulţi dintre concitadinii noştri au ales să plece unde au văzut cu ochii, după ce au văzut că, indiferent ce ar fi făcut, nu aveau cum să reuşească prin forţele proprii, ci doar „ungând” pe cine trebuie sau având pile. Este cauza principală a eşecului societăţii româneşti de după Revoluţie şi, în ciuda condamnărilor şi chiar a confiscărilor de averi, fenomenul nu pare să se diminueze. Boala s-a cronicizat atât de mult, că şpaga şi nepotismul au devenit chestii normale, cotidiene, fără de care comunitatea nu ar putea exista. Acesta este sentimentul care mă încearcă după ce am scris atât despre corupţie şi am vorbit cu zeci de oameni care s-au lovit de această problemă.
Ce e de făcut? Aşa cum am scris de atâtea ori, totul ţine de educaţie, pentru că este greu de crezut că actuala generaţie se mai poate schimba, şi asta în primul rând pentru că nu vrea să o facă. Doar aşa avem ceva şanse să ieşim din mocirla în care ne-am afundat de mai bine de 20 de ani şi sper că vom avea curajul să facem acest pas, altfel nu vom avea niciun viitor.
