word-monitor

Tag: oms

  • Două milioane de adolescenţi trăiesc infectaţi cu HIV

    Peste două milioane de adolescenţi din întreaga lume trăiesc infectaţi cu virusul imunodeficienţei umane dobândite (HIV) şi majoritatea acestora nu primesc un tratament adecvat, potrivit datelor difuzate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS), transmite EFE.
    În contextul apropierii Zilei mondiale de luptă împotriva SIDA, marcată la 1 decembrie, OMS a lansat pentru prima dată un ghid cu recomandări pentru prevenirea infecţiei cu HIV în rândul adolescenţilor şi evitarea transmiterii virusului.
    Numărul adolescenţilor infectaţi cu HIV a crescut cu 40% din 2001 până în 2012, perioadă în care s-a ajuns, de la 1,5 milioane de persoane cu vârste între 10 şi 19 ani infectate, la 2,1 milioane, iar numărul deceselor cauzate de HIV în rândul lor aproape s-a triplat, de la 38.000, în 2001, la 107.000, în 2012. Totuşi, în aceeaşi perioadă, numărul persoanelor seropozitive din rândul tinerilor adulţi (între 20 şi 24 de ani) a scăzut cu un sfert, de la 4,4 milioane, în 2001, la 3,3 milioane, în 2012, iar mortalitatea s-a redus cu 34%, de la 73.000 de decese, în 2001, la 48.000, în 2012.
    Potrivit OMS, a şaptea parte din noile infecţii cu HIV din întreaga lume se produc în perioada de adolescenţă şi, deseori, persoanele afectate nu îşi cunosc problema.
    De exemplu, în Africa Subsahariană, se estimează că numai 10% dintre băieţii cu vârste între 15 ani şi 25 de ani şi 15% dintre fetele de aceeaşi vârstă sunt conştienţi de condiţia lor de seropozitivi.
    În această zonă, una dintre cele mai afectate de SIDA, mulţi dintre copiii infectaţi din deceniul trecut sunt astăzi adolescenţi „care trăiesc schimbările asociate acestei etape cu provocarea adiţională a unei boli cronice”, potrivit directorului departamentului SIDA/HIV al OMS, Gottfried Hirnschall.
    „Adolescenţii înfruntă presiuni sociale şi emoţionale dificile şi deseori confuze, în timp ce fac trecerea de la copilărie la maturitate, fapt pentru care au nevoie de servicii medicale de prevenire a HIV adaptate situaţiei lor”, a precizat directorul.
    Potrivit acestuia, adolescenţii au mai puţine şanse de a fi supuşi testelor HIV decât adulţii şi au nevoie de mai mult ajutor pentru protecţia sănătăţii şi pentru respectarea cu stricteţe a unui tratament antiretroviral.
    Dintre adolescenţi, fetele, băieţii care au relaţii sexuale cu alţi bărbaţi, cei care îşi injectează droguri şi victimele exploatării sexuale prezintă cel mai mare risc de a se infecta cu HIV.
    „Aceste persoane întâmpină multe bariere, precum legi discriminatorii, inegalitate şi stigmatizare care le împiedică accesul la serviciile medicale de bază pentru detectare, prevenire şi tratare”, a spus, la rândul său, şeful programelor HIV al Fondului Naţiunilor Unite pentru Copii (UNICEF), Craig McClure. „Dacă nu vom retrage aceste bariere, visul unei generaţii fără SIDA nu se va putea împlini”, a adăugat acesta.
    OMS şi agenţii ale ONU le-au recomandat guvernelor revizuirea legilor pentru a facilita accesul adolescenţilor la testele HIV fără a mai fi nevoie de consimţământul părinţilor şi le-au sugerat modalităţi de îmbunătăţire a calităţii serviciilor de prevenire şi sprijinire.

  • România, grad mare de risc poliomielitic

    România, grad mare de risc poliomielitic

    Pentru mulţi europeni, poliomielita este un duşman din vremuri mult trecute. Acum, pentru prima dată în mulţi ani, există un risc real ca această cumplită boală paralitică să revină pe continent. Poliovirusul a reapărut pe flancul de sud-est al Europei — în Israel şi Siria — motiv pentru care specialiştii în sănătate publică se tem că boala ar putea fi importată şi ar putea reapărea în Europa.
    Europa este surprinzător de vulnerabilă. Organizaţia Mondială a Sănătăţii a declarat în 2002 că regiunea europeană, ce cuprinde 53 de ţări (din Portugalia până în Rusia), este liberă de poliomielită. De atunci, multe ţări au lăsat garda jos. Sistemele de supraveghere sunt de multe ori incomplete şi de o calitate proastă, iar rata suboptimă a vaccinărilor face ca multe ţări să fie susceptibile la epidemii ce pot izbucni de la un caz importat.
    Situaţia este „un semnal de alarmă”, afirmă Marc Sprenger, directorul European Centre for Disease Prevention and Control (ECDC) din Stockholm. Date fiind slăbiciunile din sistemul de apărare european anti-poliomielită, volumul uriaş de călătorii între Europa şi Israel şi milioanele de refugiaţi care părăsesc Siria, ECDC crede că există un risc real de apariţie a unei epidemii în Uniunea Europeană. Statele membre privesc „extrem de serios” riscul importării acestei boli, subliniază Sprenger.
    Efortul de a eradica poliomielita a făcut paşi uriaşi de la lansarea, în 1988, a Global Polio Eradication Initiative. Atunci, 350.000 de copii erau paralizaţi anual în 125 de ţări. În ultimii 25 de ani, numărul cazurilor a fost redus cu mai mult de 99%, astfel că anul acesta s-au mai înregistrat doar 223 de cazuri. Poliomielita este endemică acum în doar trei ţări: Afghanistan, Nigeria şi Pakistan. Totuşi, încă mai au loc cazuri importate sporadice, mai ales în Africa, o epidemie făcând 174 de victime anul acesta în Somalia.
    Ultima ameninţare a ieşit la iveală pe 19 octombrie, când Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a raportat un grup de cazuri de paralizie acută flască – un simptom clasic al poliomielitei – în Deir-ez-Zor, o regiune supusă conflictului situată în estul Siriei. Autorităţile naţionale au confirmat 2 cazuri de poliomielită, iar pe 29 octombrie Organizaţia Mondială a Sănătăţii a confirmat 10 cazuri. „Toată lumea a trecut la modul de reacţie contra epidemiilor”, a anunţat Oliver Rosenbauer, purtător de cuvânt al Global Polio Eradication Initiative din cadrul OMS.
    Cazurile se datorează, cel mai probabil, reducerii masive a nivelului de imunizare a copiilor din Siria din cauza războiului aflat în desfăşurare. Deoarece de regulă tind să existe 200 de cazuri non-paralitice pentru fiecare caz paralitic, grupul descoperit „este cel mai probabil doar vârful aisbergului”, afirmă Sprenger. Rosenbauer afirmă că există un risc major ca boala să devină endemică în Siria.
    Israelul se confruntă cu o situaţie diferită, dar îngrijorătoare la rândul său. Nivelul imunizării copiilor este ridicat, însă anul acesta a fost descoperit poliovirusul în apa uzată din mai multe oraşe din sudul Israelului. Virusul a fost detectat totodată pe Malul de Vest şi în Gaza. ECDC şi OMS estimează un risc mare de răspândire internaţională a poliovirusului din Israel, dată fiind circulaţia prelungită a virusului într-o zonă mare.
    Israelul a identificat până acum 42 de persoane care răspândesc poliovirusul prin fecale. Niciuna dintre acestea nu prezenta simptomele paraliziei şi toate au fost vaccinate cu vaccin polio inactivat (VPI), ce este folosit în imunizările de rutină şi care protejează de toate tulpinile. Acest caz reprezintă prima dată când poliovirusul a fost descoperit fără cazuri clinice. Majoritatea ţărilor din UE folosesc VPI, iar dacă vor fi expuse la polio, aceste ţări s-ar putea confrunta la rândul lor cu răspândirea silenţioasă a virusului în mediu, ceea ce ar pune sub ameninţare populaţiile nevaccinate, mai ales bebeluşii. VPI oferă un grad mare de protecţie individuală, dar oferă o imunitate intestinală redusă, ceea ce înseamnă că persoanele vaccinate ar putea răspândi virusul prin fecale. O alternativă o reprezintă vaccinul polio oral (VPO), o formă slăbită a virusului viu ce oferă protecţie intestinală puternică şi care previne răspândirea virusului prin fecale. VPO este folosit pentru vaccinări de masă şi pentru controlarea epidemiilor pentru că este eficient, ieftin şi uşor de administrat. Totuşi, în cazuri rare, VPO poate provoca poliomielită, motiv pentru care ţările fără poliomielită preferă să folosească VPI, care nu prezintă acest risc.
    Pentru a opri transmiterea „tăcută” a virusului, Israelul a vaccinat VPO peste 890.000 de copii din luna august până acum, iar Siria a început să administreze VPO la 2,4 milioane de copii. Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi UNICEF plănuiesc o campanie de vaccinare în toate ţările învecinate. Apariţia poliomielitei „va avea implicaţii dincolo de Siria”, afirmă Rosenbauer.
    Sistemele eficiente de monitorizare a apelor uzate din Israel au permis detectarea virusului înainte să apară vreun caz clinic, însă în Europa puţine ţări monitorizează apa de canal. De asemenea, mecanismele de detectare a cazurilor de paralizie acută flască sunt ineficiente. De aceea, Sprenger afirmă că există un risc real ca mai multe cazuri importate să nu fie detectate şi să se răspândească înainte să provoace epidemii. Europenii care sunt vaccinaţi ar fi protejaţi, însă în multe ţări, precum România, Ucraina şi chiar unele ţări mai bogate, rata vaccinării polio este suboptimă. Se estimează că până la 12 milioane de copii din ţările UE nu sunt vaccinaţi împotriva polio.
    „Trebuie să îmbunătăţim supravegherea mediului şi să nu aşteptăm până avem un caz clinic de poliomielită”, concluzionează Sprenger.

  • Poluarea prezentă în aer, clasificată drept cancerigenă

    Poluarea prezentă în aer, clasificată drept cancerigenă

    Centrul Internaţional de Cercetare a Cancerului (IARC), o agenţie specializată a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), a anunţat că a clasificat poluarea prezentă în aer drept cancerigenă.
    „Experţii au concluzionat că există suficiente dovezi pentru a afirma că expunerea la poluarea din aer cauzează cancer la plămân. De asemenea, au notat o asociere pozitivă cu un risc crescut de cancer la vezica urinară”, a precizat IARC într-un comunicat citat de AFP.
    Acestea sunt concluziile la care au ajuns experţii reuniţi mai multe zile la Lyon pentru a analiza studiile efectuate pe mii de femei şi bărbaţi urmăriţi timp de mai multe decenii, a precizat dr. Dana Loomis într-o conferinţă de presă la Geneva.
    Se cunoaşte deja că poluarea aerului — cauzată în special de transport, generarea electricităţii, emisii industriale sau agricole şi încălzirea locuinţelor — creşte riscurile pentru o gamă largă de boli, precum cele respiratorii sau cardiovasculare. „Ştim acum că poluarea aerului nu este numai un risc major pentru sănătate în general, ci şi o cauză principală a deceselor în urma cancerului”, a afirmat, la rândul său, dr. Kurt Straif de la IARC, citat de Reuters.
    Deocamdată, datele nu au permis să se stabilească dacă un anumit grup al societăţii (femei sau bărbaţi, tineri sau vârstnici) sunt mai vulnerabili, scrie AFP. Însă, „cele mai expuse persoane (la aerul poluat) sunt cele mai vulnerabile”, a continuat dr. Straif.
    „Aerul pe care îl respirăm a fost contaminat cu un amestec de substanţe care cauzează cancerul”, a adăugat acesta.
    Cele mai recente date de care dispune centrul arată că, în 2010, 223.000 de persoane au decedat în urma unui cancer la plămân legat de poluarea aerului.
    Poluarea aerului se adaugă la alte peste 100 de substanţe care cauzează cancer, precum azbestul, plutoniul, praful de siliciu, radiaţia ultravioletă şi fumul de tutun.
    „Există modalităţi eficiente de a reduce poluarea aerului şi, dat fiind nivelul de expunere care afectează oamenii din întreaga lume, acest raport ar trebui să trimită un semnal puternic comunităţii internaţionale ca aceasta să ia măsuri”, a declarat directorul IARC, Christopher Wild, potrivit agenţiei de presă britanice.
    IARC îşi va publica aceste concluzii, în mod mai detaliat, în revista medicală britanică The Lancet.

  • Aproape 90% din orăşenii europeni sunt expuşi la un nivel prea mare de poluare cu particule

    Circa 90% din orăşenii europeni sunt expuşi la o poluare cu particule şi o concentraţie de ozon care depăşesc nivelurile recomandate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS), avertizează un raport al Agenţiei Europene de Mediu (EEA), relatează AFP.
    „’Mari părţi din populaţie nu locuiesc într-un mediu sănătos. (…) Europa trebuie să dea dovadă de ambiţie şi să meargă mai departe decât legislaţia pe care a pus-o în aplicare” şi care este mai puţin strictă decât recomandările OMS, estimează directorul executiv al EEA, Hans Bruyninckx.
    Emisiile de particule PM10 (al căror diametru este mai mic de 10 microni) şi PM2,5 au scăzut cu 14% şi, respectiv, 16% în Uniunea Europeană în perioada 2002-2011, indică raportul agenţiei europene.
    Însă în 2011, 33% din orăşenii din UE locuiau în zone unde concentraţiile maxime autorizate de PM10 pe 24 de ore au fost depăşite. Dacă se iau în considerare normele OMS, care nu au un caracter obligatoriu, proporţia creşte la 88% din populaţia urbană.
    Particulele, din care cele mai fine pătrund profund în plămâni şi sânge, se află la originea unor boli respiratorii şi cardiovasculare. PM10 sunt emise în principal în urma unor procese mecanice precum activităţile de construcţie, iar PM2,5, în urma combustiei (lemn, carburanţi).
    De altfel, 98% din populaţia urbană era expusă, în 2011, la concentraţii de ozon superioare celor recomandate de OMS. Ozonul rezultă din transformarea, sub efectul razelor solare, a emisiilor din traficul rutier şi activităţile industriale şi este iritant pentru căile respiratorii.
    Un studiu european publicat marţi de Lancet Respiratory Journal, bazat pe 14 studii efectuate în 12 ţări pe un eşantion de 74.000 de femei, arată că expunerea la poluare cu particule fine creşte semnificativ riscul de a naşte bebeluşi cu greutate scăzută sau cu perimetrul cranian mai mic, inclusiv la niveluri mai mici decât cele reglementate de directivele Uniunii Europene privind calitatea aerului.
    Greutatea scăzută a unui copil născut la termen (sub 2,5 kg după 37 de săptămâni de sarcină) este asociată cu probleme respiratorii în copilărie şi alte boli mai târziu în viaţă, precum diabetul, obezitatea sau problemele cardiace, precizează studiul citat.
    UE a fixat un nivel de 25 de micrograme pe metru cub în medie, pe an, pentru particulele fine, în timp ce OMS recomandă o limită de 10 micrograme.

  • Undele electromagnetice au efecte biologice, însă nu şi un efect dovedit asupra sănătăţii

    Expunerea la unde electromagnetice poate provoca modificări biologice asupra corpului uman, însă datele ştiinţifice disponibile nu arată vreun ”efect dovedit” asupra sănătăţii, potrivit Agenţiei Naţionale Sanitare franceze (ANSES), relatează AFP.
    Raportul ANSES se bazează pe mai mult de 300 de studii ştiinţifice desfăşurate la nivel internaţional din 2009. Concluziile sale „nu dezvăluie vreun efect dovedit asupra sănătăţii”, însă arată unele efecte biologice.
    Un efect biologic este o modificare a organismului, fără a fi legat neapărat de o boală, scrie AFP. „Dilatarea sau contracţia pupilei în funcţie de lumină sau schimbarea culorii pielii expuse la soare sunt exemple de efecte biologice”, explică Dominique Gombert, director de evaluare a riscurilor de la ANSES.
    Efectele biologice constatate la om sau animal au avut legătură cu performanţele cognitive (de exemplu orientarea), somnul (modificarea encefalogramei) şi fertilitatea masculină (modificarea parametrilor celulari ai spermatozoizilor).
    ANSES relevă faptul că nu a putut „stabili o relaţie de cauzalitate între efectele biologice descrise la om sau animal şi eventuale efecte asupra sănătăţii”.
    Cu privire la posibilitatea apariţiei de tumori cerebrale, unele studii epidemiologice publicate după 2009 indică „un posibil risc pentru cei care utilizează intensiv telefonul”. Însă relaţia de cauzalitate nu a fost demonstrată, potrivit agenţiei franceze.
    În mai 2011, Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a estimat că utilizarea telefoanelor mobile ar trebui considerată „posibil cancerigenă pentru om”. În consecinţă, ANSES recomandă reducerea expunerii la unde, în speciale cele produse de telefoanele mobile, în special în cazul copiilor şi al utilizatorilor intensivi.
    Întrebările privind efectele undelor electromagnetice asupra sănătăţii se înmulţesc odată cu utilizarea tot mai răspândită a tehnologiilor wireless, în special odată cu introducerea generaţiei a patra de tehnologie telefonică mobilă (4G).
    Aceste tehnologii noi vor mări, probabil, expunerea populaţiei generale la undele electromagnetice, prin noi antene, sau a utilizatorilor, prin noi echipamente (smartphone-uri de ultimă generaţie, tablete, etc), notează France Presse.
    Potrivit lui Dominique Gombert, un utilizator este intensiv atunci când vorbeşte peste 40 de minute pe zi.

  • Flora intestinală, o nouă pistă pentru identificarea cauzelor obezităţii

    Persoanele obeze care înregistrează un deficit de anumite bacterii intestinale prezintă un risc crescut de a dezvolta maladii metabolice şi cardiovasculare asociate stării lor, o descoperire care relansează speranţa unei prevenţii eficiente, relevă două studii.
    Realizate de Institutul Naţional de Cercetare Agronomică (INRA), cu parteneri francezi şi internaţionali, studiile au fost realizate în comun în Danemarca şi în Franţa, în condiţiile în care epidemia obezităţii nu încetează să se extindă în întreaga lume şi ar putea afecta peste 700 de milioane de persoane în 2015, potrivit estimărilor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), relatează AFP.
    Aceste studii ar putea deschide calea pentru „realizarea de markeri bacterieni specifici pentru identificarea persoanelor cu risc” şi de „noi terapii bazate pe bacterii, pentru a lupta contra creşterii în greutate”, a declarat pentru AFP Stanislas Dusko Ehrlich, directorul de cercetare al INRA, care a coordonat cele două studii.

    Maladie multifuncţională, obezitatea este atribuită în general unor cauze, atât de mediu (mod de viaţă, hrană prea bogată şi abundentă), cât şi genetice. Dar tot mai multe date sugerează că variaţiile „celuilalt genom al nostru”, microbiomul, adică genomul global al tuturor bacteriilor care colonizează corpul uman, ar putea să joace de asemenea un rol foarte important.
    Publicate în revista ştiinţifică Nature, cele două studii au permis identificarea a două grupuri de indivizi care se diferenţiază printr-o slabă sau foarte bogată floră intestinală şi prin susceptibilitatea faţă de maladiile legate de obezitate. Comparând cele două grupuri, cercetătorii au descoperit că persoanele „sărace” în bacterii intestinale (360.000 gene microbiene diferite, în medie, faţă de 580.000, în al doilea grup) prezintă un risc mai mare de a dezvolta maladii metabolice, precum excesul de colesterol sau diabetul, dar şi afecţiuni hepatice şi cardiovasculare, respectiv cancer.
    Cercetătorii au identificat şase feluri de bacterii capabile să diferenţieze persoanele care au o floră intestinală „bogată” sau „săracă”, cu o precizie de 95%. Aceştia au observat, totodată, că persoanele din primul grup au luat mai mult în greutate cu timpul, după ce au studiat evoluţia a 292 de adulţi danezi (169 obezi şi 123 ne-obezi), din 1999. La persoanele care au luat mai mult în greutate, s-a constatat că opt specii de bacterii lipseau sau erau prezente într-o cantitate mică, „ceea ce ar putea însemna că aceasta joacă un rol protector contra luării în greutate”, potrivit lui Ehrlich.

    Studiul realizat în Franţa pe 49 de persoane obeze sau supraponderale a arătat, în plus, că un regim alimentar bogat în fibre şi fructe şi legume, urmat timp de 12 săptămâni, poate ameliora diversitatea florei intestinale (sau microbiota) şi reduce în acelaşi timp unele din complicaţiile legate de obezitate.
    Noi studii vor fi totuşi necesare pentru a confirma rezultatele acestor cercetări şi pentru a identifica markerii specifici, respectiv recomandările nutriţionale adaptate, a adăugat cercetătorul. Acesta a recunoscut, de asemenea, că introducerea unui regim alimentar la indivizii „săraci” în specii bacteriene nu a permis vindecarea inflamaţiilor cronice generate de obezitate. Aceste maladii metabolice şi cardiovasculare corespund unei creşteri moderate dar durabile a markerilor de inflamaţie în sânge, spre deosebire de o infecţie, unde inflamaţia poate atinge un anumit vârf înainte de a dispărea complet.
    Tubul digestiv conţine aproximativ 100.000 de miliarde de bacterii, care cântăresc aproape două kilograme în total. Aceste microorganisme sunt implicate în degradarea compuşilor alimentari, dar şi în creşterea naturală a imunităţii şi protecţia corpului împotriva agenţilor patogeni şi a infecţiilor.
    Ehrlich conduce proiectul francez MetaGenopolis lansat în luna iulie care vizează studierea bacteriilor care populează sistemul digestiv uman. În 2010, el a anunţat că a reuşit să decripteze, împreună cu consorţiul MetaHIT pe care îl coordonează, peste trei milioane de gene prezente în flora intestinală, respectiv de 150 de ori mai mult decât numărul genelor genomului uman.