word-monitor

Tag: obezitate

  • Se poate slăbi cu un mic dejun consistent

    Constatarea că se poate slăbi cu un mic dejun consistent este foarte interesantă. S-a demonstrat că este importantă nu numai mărimea aportului caloric, ci şi – sau mai ales – momentul zilei în care intervine acesta, relatează passionsante.be.

    O echipă de cercetători israelieni a alcătuit un grup de circa o sută de femei cu vârsta medie de 46 de ani, supraponderale sau obeze, care prezentau un sindrom metabolic. Acesta se caracterizează printr-o asociere de parametri (hipertensiune, exces de colesterol, nivel ridicat de insulină, hiperglicemie etc.), cu riscul unor probleme ca diabetul de tip 2, tulburări cardiovasculare şi accident vascular cerebral (AVC).

    Femeile au fost ţinute sub observaţie trei luni, după ce au fost împărţite în două grupe, în funcţie de momentul zilei în care consumau cea mai copioasă masă – dimineaţa sau seara. Aportul total de calorii a fost fixat la 1.400 kcal, iar cercetătorii au măsurat evoluţia greutăţii, a circumferinţei taliei şi a sindromului metabolic.

    Rezultatele au fost spectaculoase. Pierderea medie în greutate a fost de 8,7 kg la femeile care mâncau copios dimineaţa, faţă de 3,6 kg la cele care mâncau mult seara. Diferenţa a fost astfel de 5,1 kg. Circumferinţa taliei a scăzut cu 8,5 cm la femeile care mâncau bine dimineaţa şi doar cu 3,9 cm la cele care consumau multe calorii seara (diferenţă de 4,6 cm).

    În cele două grupe s-a înregistrat o îmbunătăţire netă a sindromului metabolic, ceva mai pronunţată la femeile care au mâncat bine la micul dejun. Şi nivelurile de saţietate au fost mai bune la cele care au mâncat copios dimineaţă.

    Cu alte cuvinte, la un aport caloric echivalent, balanţa înclină evident spre un mic dejun copios, lucru care poate fi de folos celor care vor să slăbească, încheie passionsante.be.

  • Patru motive pentru care micul dejun este considerat cea mai importantă masă a zilei

    Deşi micul dejun este considerat cea mai importantă masă a zilei, aproximativ 18% dintre bărbaţii şi respectiv 13% dintre femeile cu vârsta între 35 şi 54 de ani sar peste această masă, informează LiveScience.com.

    Există însă, conform medicilor şi specialiştilor în alimentaţie, dovezi clare care susţin faptul că nu trebuie sărit peste această masă.

    Astfel, femeile care sar peste micul dejun întâmpină un risc mai ridicat de a se îmbolnăvi de diabet, conform unui studiu publicat recent în revista American Journal of Clinical Nutrition. Femeile care nu mănâncă micul dejun întâmpină un risc de aproximativ 6 ori mai mare de a se îmbolnăvi de diabet decât cele care servesc micul dejun în fiecare zi.

    În ceea ce priveşte bolile de inimă, luarea micului dejun corespunde unei incidenţe mai reduse a maladiilor cardiace în cazul bărbaţilor cu vârste între 45 şi 82 de ani, conform unui studiu publicat în luna iulie în revista Circulation. Acelaşi studiu indică faptul că persoanele care sar peste micul dejun au mai frecvent probleme legate de hipertensiune, rezistenţă la insulină şi au niveluri mai ridicate ale zahărului în sânge.

    Un studiu publicat în anul 2005 de Journal of the American Dietetic Association indica faptul că micul dejun are o influenţă benefică asupra memoriei.

    Un alt studiu recent publicat în revista Obesity a ajuns la concluzia că persoanele care mănâncă de dimineaţă slăbesc mai uşor decât persoanele care consumă acelaşi număr de calorii pe zi, dar sar peste micul dejun.

  • De fapt grăsimea nu îngraşă!

    Mâncarea grasă nu dăunează sănătăţii, este de părere Mark Hyman, medic nutriţionist, care invocă în sprijinul afirmaţiei sale mai multe studii. Adevăratul vinovat pentru kilogramele în plus şi bolile cardiovasculare ar fi zahărul şi nu grăsimea, relatează huffingtonpost.fr.
    Într-un studiu apărut în 2010 în American Journal of Clinical Nutrition se arăta deja că nu există o legătură cauzală între bolile inimii şi consumul de grăsimi saturate. Un articol publicat în luna octombrie în British Medical Journal afirma că grăsimile saturate au fost incriminate din anii ’70, când un studiu a stabilit o corelaţie între consumul de grăsimi şi rata bolilor cardiovasculare. „Corelaţia nu înseamnă cauzalitate”, spune Aseem Malhotra, cardiolog la Spitalul Universitar Croydon din Londra.
    Niciun studiu recent nu a putut dovedi că există o legătură între grăsimile saturate şi bolile cardiace. S-a demonstrat chiar că grăsimea are un efect protector. Într-unul din primele studii despre obezitate, apărut în 1956 în The Lancet, se comparau trei grupuri de voluntari supuşi unor regimuri diferite. Unul a consumat 90% materii grase, altul 90% proteine, iar ultimul 90% glucide. În pofida tuturor aşteptărilor, cea mai mare pierdere în greutate s-a înregistrat în grupul care a consumat grăsimi.
    Doctorul Malhotra mai spune că adoptarea unui regim mediteranean după o criză cardiacă ar fi de trei ori mai eficient decât consumul de medicamente.
    Profesorul David Haslam, preşedintele Forumului naţional britanic împotriva obezităţii, este de părere că actualele studii dovedesc că glucidele rafinate şi îndeosebi zahărul sunt responsabile de acumularea de grăsime în sânge.
    Alţi cercetători au stabilit că, deşi este adevărat că micşorarea consumului de grăsimi saturate poate duce la scăderea colesterolului, este vorba de fapt despre colesterolul „bun”, care nu pune nicio problemă. În schimb, când oamenii mănâncă mai puţin gras, au tendinţa să consume mai mult amidon sau zahăr, ceea ce face să crească riscul de colesterol ‘rău’, care produce crize cardiace.
    Un alt studiu, din 2009, a arătat că 75% din pacienţii spitalizaţi pentru crize cardiace nu aveau un nivel al colesterolului anormal, dar sufereau de pre-diabet sau de diabet de tip 2.
    „Nu grăsimea îngraşă, ci zahărul. Consumul de grăsimi vă poate ajuta să rămâneţi sănătoşi. Mâncaţi atunci grăsimi de bună calitate, alimente proaspete şi neindustriale şi restul să nu vă îngrijoreze!”, încheie Mark Hyman, autorul articolului din Huffington Post, ce recomandă grăsimi de bună calitate ce se găsesc în nuci, peştele gras, uleiul de măsline şi avocado.

  • Cine vrea să slăbească trebuie să doarmă bine

    Cei care doresc să scadă în greutate şi cărora nu le place să facă mişcare sunt acum liniştiţi de cercetători: aceştia au pus în evidenţă un nou secret de slăbit care nu cere niciun efort – un somn bun, relatează 7sur7.be.
    Cercetătorii de la clinica Mayo din Minnesota (SUA) au studiat somnul a 300 de femei cu vârste cuprinse între 17 ani şi 26 de ani şi au descoperit că cele care dormeau cel mai bine aveau cele mai puţine probleme cu greutatea.
    Oamenii de ştiinţă au observat cu atenţie întreaga activitate a participantelor la studiu, atât ziua, cât şi noaptea. Cercetarea, publicată în American Journal of Health Promotion, arată că somnul este legat de greutate.
    Potrivit profesorului Bruce Bailey, lipsa somnului afectează hormonii ce reglează pofta de mâncare, astfel că tendinţa de a mânca este mai mare când durata somnului este mai mică.

  • Obezitatea la fete provoacă o pubertate precoce

    Obezitatea la fete provoacă o pubertate precoce

    Obezitatea este factorul cel mai probatoriu al unei pubertăţi precoce la fete, care în prezent survine la reprezentantele rasei albe mai devreme ca înainte, dezvăluie un studiu realizat de oameni de ştiinţă americani, informează cotidianul belgian La Libre Belgique.
    „Acest studiu sugerează că pediatrii ar trebui probabil să redefinească vârstele de pubertate precoce şi tardivă la fete”, estimează coordonatorul studiului, medicul pediatru Frank Biro, de la secţia de medicină a adolescenţei din cadrul Spitalului de Copii din Cincinnati (statul Ohio). „O maturitate avansată la fete are implicări clinice importante atât la nivelul psihico-social, cât şi biologic”, explică acesta.
    Fetele care au o maturitate precoce prezintă riscul de a se confrunta cu numeroase probleme precum lipsa de încredere în sine, depresia, eşecul şcolar şi comportamente asociale, precizează pediatrul. De asemenea, o pubertate precoce creşte riscul obezităţii, hipertensiunii şi mai multor tipuri de cancer, între care cel mamar şi ovarian.
    Autorii studiului au monitorizat 1.239 de fete în spitale din regiunea San Francisco, la Cincinnati şi New York, pentru a determina debutul pubertăţii acestora. Ei au măsurat dezvoltarea pieptului lor şi impactul pe care acest fenomen îl are asupra indicelui masei corporale, în funcţie de rasă şi originea etnică. Participantele aveau vârste între 6 şi 8 ani la începutul studiului şi au fost monitorizate în mod regulat din 2004 până în 2011.
    Oamenii de ştiinţă au folosit criteriile stabilite pentru evoluţia pubertăţii, între care cele cinci stadii de creştere a sânilor. Ei au constatat că vârstele de apariţie a pubertăţii, indicate de dezvoltarea pieptului, variau în funcţie de rasă, de indicele masei corporale şi de locul geografic.
    În prezent, dezvoltarea sânilor începe la fetele din rasa albă la vârsta medie de 9,7 ani, mai devreme decât s-a observat înainte. Fetele de rasă neagră continuă să fie mai precoce decât cele albe, cu un început de dezvoltare a pieptului la 8,8 ani. La hispanice, această vârstă este la 9,3 ani, iar la fetele asiatice — la 9,7 ani.
    Cercetătorii americani au conchis că un indice de masă corporală mai ridicat (supraponderalitate şi obezitate) constituie un indiciu mai puternic al pubertăţii decât rasa.
    Chiar dacă autorii acestui studiu îşi continuă cercetarea pentru a confirma existenţa de factori ambientali şi psihologici în spatele acestui fenomen, ei au concluzionat deja că apariţia precoce a pubertăţii la adolescentele din rasa albă este provocată, după toate probabilităţile, de o greutate excesivă.

  • Care este cea mai bună metodă prin care pot slăbi adolescentele cu probleme de obezitate?

    Un nou studiu sugerează că adolescentele care suferă de obezitate, dar care practică gimnastica aerobică au un risc mai scăzut de a dezvolta boli precum diabetul de tip 2, sindromul metabolic sau steatohepatita nonalcoolica (o tulburare care presupune acumularea excesivă a grăsimii în ficat).
    SoJung Lee de la spitalul de pediatrie din Pittsburgh şi colegii săi au demonstrat recent că atunci când adolescenţii de sex masculin care suferă de obezitate cresc nivelul de activitate fizică, ei îşi îmbunătăţesc o serie de markeri ai sănătăţii. Mai exact, ei reuşesc să reducă grăsimea totală, cea din jurul organelor (grăsimea viscerală care poate fi un factor de risc al diabetului), grăsimea de la nivelul ficatului şi să îţi îmbunătăţească sănătatea inimii şi a plămânilor.
    Pentru a afla dacă activitatea fizică poate funcţiona la fel de eficient şi în casul fetelor care suferă de obezitate, Lee şi colegii ei au realizat un nou studiu în care au comparat efectele pe care le au două tipuri de exerciţii fizice asupra sănătăţii, într-o perioadă de 3 luni. Mai exact, la studiu au luat parte 3 grupuri de adolescente: un grup care a rămas sedentar, un grup în care fetele au practicat aerobic şi un al treilea grup în care tinerele au ridicat greutăţi.
    Deşi, studiul a indicat că ambele tipuri de exerciţii fizice vin în ajutorul acestor tinere, oamenii de ştiinţă au constatat că fetele care au făcut exerciţii de aerobic au înregistrat o scădere semnificativă a nivelului de grăsime viscerală, îmbunătăţindu-şi totodată şi sensibilitatea la insulină, un alt factor de risc care promovează diabetul.
    La studiu au luat parte 44 de fete care sufereau de obezitate şi care aveau vârste cuprinse între 12 şi 18 ani. Rezultatele au demonstrat că exerciţiile de gimnastică aerobică sunt mai eficiente decât cele de rezistenţă în ceea ce priveşte diminuarea factorilor de risc asociaţi cu obezitatea.

  • Scuza unor persoane obeze privind „metabolismul lent” ar putea fi adevărată

    Scuza pe care o invocă unele persoane obeze că de vină pentru kilogramele lor în plus este metabolismul prea lent ar putea fi adevărată, în unele cazuri, au constatat oamenii de ştiinţă, relatează BBC.

    O echipă de la Universitatea Cambridge a găsit prima dovadă că o mutaţie a ADN-ului poate determina într-adevăr încetinirea metabolismului. Cercetătorii speră ca descoperirea lor să contribuie la punerea la punct de noi tratamente antiobezitate, chiar şi pentru persoanele care nu prezintă această mutaţie.

    Echipa de cercetători a analizat ADN-ul a 2.101 pacienţi cu obezitate severă. O parte dintre aceştia prezentau mutaţii ale genei denumite KSR2, determinând un efect dublu — de creştere a apetitului şi încetinire a metabolismului.

    KSR2 influenţează interpretarea la nivel celular a semnalelor transmise pe cale sangvină, inclusiv de către insulină, hormonul care reglează în special metabolismul glucidelor. Acest lucru influenţează la rândul său capacitatea organismului de a arde caloriile.

    Deşi astfel de mutaţii ale genei KSR2 sunt prezente doar la sub 1% dintre oameni, cercetătorii speră că, dacă vor putea fi realizate medicamente pentru remedierea problemelor create de aceste mutaţii, acelaşi tratament va putea fi aplicat în cazul tuturor persoanelor supraponderale.

  • Schimbările apărute în funcţionarea neuronilor, una din cauzele obezităţii

    Disfuncţionalităţile ce apar în funcţionarea unor neuroni situaţi la nivelul hipotalamusului constituie una din cauzele obezităţii, susţin cercetătorii de la Institutul de cercetări biomedicale August Pi i Sunyer din Barcelona, transmite EFE.

    Un studiu prezentat la Barcelona arată mecanismele prin care controlul apetitului şi al greutăţii corporale este reglat de sistemul nervos central, în special prin interacţiunile aşa-numitor neuroni POMC, care se regăsesc la nivelul hipotalamusului.

    În condiţii normale, neuronii POMC sunt activaţi de un hormon denumit leptină care se eliberează în corp atunci când există o acumulare excesivă de grăsime şi care, prin intrarea în contact cu neuronii, face ca aceştia să producă moleculele necesare pentru reglarea foamei şi greutăţii corporale. Potrivit studiului, dietele bogate în grăsimi provoacă o rezistenţă a acestor neuroni la leptină, pierzându-şi capacitatea de a-şi exercita funcţia regulatorie în privinţa foamei şi greutăţii. Astfel, unele persoane obeze par imune la leptină, deşi hormonul se regăseşte în cantitate mare în sânge.

    Cercetătorul de la institutul din Barcelona Marc Claret a explicat, într-o conferinţă de presă, că „fiecare caz de obezitate este diferit” dar „majoritatea obezilor prezintă o rezistenţă la acţiunea leptinei”, astfel că descoperirile recente ar putea conduce, în viitor, la elaborarea unui medicament împotriva acestei maladii, preferabil tehnicilor chirurgicale invazive.

  • Flora intestinală, o nouă pistă pentru identificarea cauzelor obezităţii

    Persoanele obeze care înregistrează un deficit de anumite bacterii intestinale prezintă un risc crescut de a dezvolta maladii metabolice şi cardiovasculare asociate stării lor, o descoperire care relansează speranţa unei prevenţii eficiente, relevă două studii.
    Realizate de Institutul Naţional de Cercetare Agronomică (INRA), cu parteneri francezi şi internaţionali, studiile au fost realizate în comun în Danemarca şi în Franţa, în condiţiile în care epidemia obezităţii nu încetează să se extindă în întreaga lume şi ar putea afecta peste 700 de milioane de persoane în 2015, potrivit estimărilor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), relatează AFP.
    Aceste studii ar putea deschide calea pentru „realizarea de markeri bacterieni specifici pentru identificarea persoanelor cu risc” şi de „noi terapii bazate pe bacterii, pentru a lupta contra creşterii în greutate”, a declarat pentru AFP Stanislas Dusko Ehrlich, directorul de cercetare al INRA, care a coordonat cele două studii.

    Maladie multifuncţională, obezitatea este atribuită în general unor cauze, atât de mediu (mod de viaţă, hrană prea bogată şi abundentă), cât şi genetice. Dar tot mai multe date sugerează că variaţiile „celuilalt genom al nostru”, microbiomul, adică genomul global al tuturor bacteriilor care colonizează corpul uman, ar putea să joace de asemenea un rol foarte important.
    Publicate în revista ştiinţifică Nature, cele două studii au permis identificarea a două grupuri de indivizi care se diferenţiază printr-o slabă sau foarte bogată floră intestinală şi prin susceptibilitatea faţă de maladiile legate de obezitate. Comparând cele două grupuri, cercetătorii au descoperit că persoanele „sărace” în bacterii intestinale (360.000 gene microbiene diferite, în medie, faţă de 580.000, în al doilea grup) prezintă un risc mai mare de a dezvolta maladii metabolice, precum excesul de colesterol sau diabetul, dar şi afecţiuni hepatice şi cardiovasculare, respectiv cancer.
    Cercetătorii au identificat şase feluri de bacterii capabile să diferenţieze persoanele care au o floră intestinală „bogată” sau „săracă”, cu o precizie de 95%. Aceştia au observat, totodată, că persoanele din primul grup au luat mai mult în greutate cu timpul, după ce au studiat evoluţia a 292 de adulţi danezi (169 obezi şi 123 ne-obezi), din 1999. La persoanele care au luat mai mult în greutate, s-a constatat că opt specii de bacterii lipseau sau erau prezente într-o cantitate mică, „ceea ce ar putea însemna că aceasta joacă un rol protector contra luării în greutate”, potrivit lui Ehrlich.

    Studiul realizat în Franţa pe 49 de persoane obeze sau supraponderale a arătat, în plus, că un regim alimentar bogat în fibre şi fructe şi legume, urmat timp de 12 săptămâni, poate ameliora diversitatea florei intestinale (sau microbiota) şi reduce în acelaşi timp unele din complicaţiile legate de obezitate.
    Noi studii vor fi totuşi necesare pentru a confirma rezultatele acestor cercetări şi pentru a identifica markerii specifici, respectiv recomandările nutriţionale adaptate, a adăugat cercetătorul. Acesta a recunoscut, de asemenea, că introducerea unui regim alimentar la indivizii „săraci” în specii bacteriene nu a permis vindecarea inflamaţiilor cronice generate de obezitate. Aceste maladii metabolice şi cardiovasculare corespund unei creşteri moderate dar durabile a markerilor de inflamaţie în sânge, spre deosebire de o infecţie, unde inflamaţia poate atinge un anumit vârf înainte de a dispărea complet.
    Tubul digestiv conţine aproximativ 100.000 de miliarde de bacterii, care cântăresc aproape două kilograme în total. Aceste microorganisme sunt implicate în degradarea compuşilor alimentari, dar şi în creşterea naturală a imunităţii şi protecţia corpului împotriva agenţilor patogeni şi a infecţiilor.
    Ehrlich conduce proiectul francez MetaGenopolis lansat în luna iulie care vizează studierea bacteriilor care populează sistemul digestiv uman. În 2010, el a anunţat că a reuşit să decripteze, împreună cu consorţiul MetaHIT pe care îl coordonează, peste trei milioane de gene prezente în flora intestinală, respectiv de 150 de ori mai mult decât numărul genelor genomului uman.

  • Singurătatea face de două ori mai multe victime decât obezitatea

    Singurătatea constituie un pericol serios pentru sănătate, afirmă Jessica Olien pe site-ul Slate. Tânărul redactor a renunţat la agitaţia newyorkeză iarna trecută, optând pentru o viaţă mai liniştită la Portland. A încercat să se întâlnească cu oamenii în baruri, librării, parcuri. „Simţeam că nu am nicio legătură cu ei”, scrie ea. Tristă, se trezea adesea panicată în toiul nopţii.

    Căutând o soluţie de ieşire din pasa proastă, Jessica a citit studii îngrijorătoare despre lipsa interacţiunilor sociale. „Singurătatea nu numai că ne îmbolnăveşte, dar ne şi omoară”, arată ea. Riscul de mortalitate este comparabil cu cel legat de fumat, singurătatea fiind „de două ori mai periculoasă decât obezitatea”. Izolarea socială „slăbeşte sistemul imunitar şi provoacă inflamaţii, ceea ce poate duce la artrită, diabet şi boli cardiace. Singurătatea ne frânge inimile, iar cultura noastră vorbeşte rar despre aceste lucruri”, adaugă Jessica Olien.

    În epoca reţelelor sociale, cine nu are prieteni nu este prea bine văzut. „Dacă aş fi o persoană mai bună, nu aş fi singură, deşi, în termeni de interacţiuni umane, numărul persoanelor cunoscute nu este el mai bun indicator”, crede Jessica. Ca în multe situaţii, calitatea primează, nu cantitatea.

    În prezent, societatea are grijă să găsească măsuri eficiente împotriva obezităţii sau a fumatului, dar nu şi a singurătăţii în care trăiesc mulţi. „Nu a existat până acum niciun doctor care să mă întrebe câte interacţiuni sociale mulţumitoare am în viaţa mea”, arată redactorul de la Slate, care s-a hotărât în cele din urmă să se întoarcă la New York.