word-monitor

Tag: NATO

  • Afganistanul, Coreea de Nord şi Somalia, cele mai corupte ţări

    Afganistanul, Coreea de Nord şi Somalia, cele mai corupte ţări

    Afganistanul, Coreea de Nord şi Somalia sunt percepute ca cele mai corupte ţări din lume, în timp ce Danemarca şi Noua Zeelandă sunt percepute drept cele mai puţin corupte ţări, potrivit Indexului anual al organizaţiei Transparency International (TI) publicat marţi. Această organizaţie, cu sediul la Berlin, apreciază că aproape 70% dintre statele lumii sunt considerate ca având o “problemă gravă” de venalitate în rândul funcţionarilor. Totodată, niciuna dintre cele 177 de ţări studiate în 2013 nu obţine un scor perfect.
    Transparency International, o organizaţie nonguvernamentală (ONG), întocmeşte anual un indice al percepţiei corupţiei în rândul partidelor politice, poliţiei, sistemului judiciar şi serviciilor publice în toate ţările, un flagel care subminează dezvoltarea şi lupta împotriva sărăciei. “Corupţia îi afectează cel mai mult pe cei săraci”, comentează pentru AFP Finn Heinrich, un cercetător din cadrul organizaţiei. “Este ceea ce rezultă din clasament, şi anume că ţările cele mai corupte sunt şi cele mai sărace, iar în acestea din urmă cei mai defavorizaţi sunt afectaţi cel mai mult. Aceste naţiuni nu vor ieşi niciodată din sărăcie dacă nu combat venalitatea”, subliniază el.
    Între ţările care au pierdut cele mai multe puncte în Indexul din 2013 se află Siria, devastată de un război civil, dar şi Libia şi Mali, ambele confruntându-se cu conflicte militare majore în ultimii ani. “Corupţia merge adesea mână în mână cu destrămarea unei ţări, cum puteţi vedea în Libia şi Siria, două ţări care au înregistrat cea mai puternică creştere a corupţiei”, adaugă Heinrich. “Dacă vă uitaţi la ţările din josul clasamentului, găsiţi şi Somalia. Sunt ţări în care Guvernul nu funcţionează în mod eficient, iar oamenii sunt nevoiţi să recurgă la tot felul de mijloace pentru a obţine servicii, a se hrăni şi a supravieţui”, subliniază el.
    În Afganistan, o ţară din care forţele armate NATO intenţionează să se retragă anul viitor după o perioadă de peste zece ani, “nu am observat progrese tangibile”, constată cercetătorul.
    În coada plutonului se află şi Coreea de Nord, “o societate totalitară complet repliată asupra sa-însăşi”, în care transfugii povestesc că foametea amplifică şi mai mult corupţia “deoarece ai nevoie să cunoşti pe cineva corupt din interiorul partidului pentru a supravieţui”.
    Între ţările în care situaţia “s-a îmbunătăţit cel mai mult”, deşi pornesc de jos, se află Myanmarul, în care junta militară aflată la putere a deschis poarta unui proces de democratizare. Această ţară, în care au crescut investiţiile, s-a angajat să respecte reguli în domeniul transparenţei. “Este singura modalitate care permite ţărilor să evite ceea ce putem numi «blestemul resurselor», adică faptul că resursele sunt disponibile pentru o elită foarte redusă”, spune Heinrich. “Este cazul Nigeriei şi altor ţări prospere mulţumită bogăţiei lor în petrol”, adaugă el.
    “Toate ţările sunt ameninţate de corupţie, la toate nivelurile Guvernului, atât atunci când vine vorba despre emiterea unui permis local, cât şi în privinţa aplicării legilor şi reglementărilor”, avertizează canadiana Huguette Labelle, preşedinta Transparency.
    ONG-ul subliniază că este imposibilă măsurarea propriu-zisă a corupţiei, având în vedere faptul că aceasta este ilegală şi ascunsă. Pentru a-şi întocmi Indicele, Transparency colectează opinii ale unor experţi în această problemă din cadrul unor organizaţii ca de exemplu Banca Mondială, Banca Africană pentru Dezvoltare şi Fundaţia germană Bertelsmann. Ea clasează ţările pe o scală de 0 la 100, statul care obţine “zero” fiind cel perceput ca cel mai corupt.
    Ultimul clasament “prezintă un tablou îngrijorător”, apreciază Transparency. “Deşi o mână de ţări obţin un rezultat bun, niciuna nu atinge perfecţiunea. Iar două treimi obţin sub 50”, subliniază organizaţia. Cei mai slabi trei elevi, Afganistanul, Coreea de Nord şi Somalia obţin opt, pe când cei mai buni doi elevi, Danemarca şi Noua Zeelandă afişează 91. În coada plutonului, cu scoruri cuprinse între zece şi 19, se află Irakul, Siria, Libia, Sudanul şi Sudanul de Sud, Ciadul, Guineea Ecuatorială, Guineea Bissau, Haiti, Turkmenistanul, Uzbekistanul şi Yemenul. În fruntea clasamentului, cu scoruri cuprinse între 80 şi 89, se află, alături de Danemarca şi Noua Zeelandă, Luxemburgul, Canada, Australia, Olanda, Elveţia, Singapore, Norvegia, Suedia şi Finlanda.

  • Rasmussen se declară „surprins” de decizia Ucrainei de a renunţa la semnarea Acordului de asociere la UE

    Rasmussen se declară „surprins” de decizia Ucrainei de a renunţa la semnarea Acordului de asociere la UE

    Secretarul general al NATO, Anders Fogh Rasmussen, s-a declarat „surprins” de recenta decizie a Ucrainei de a suspenda pregătirea Acordului de asociere la UE, exprimându-şi în acelaşi timp speranţa că această ţară va semna, „mai devreme sau mai târziu”, acest acord.
    „Recunosc că am fost surprins de decizia luată la Kiev, dar respect alegerea Ucrainei şi modalitatea prin care ea doreşte să construiască relaţii cu UE şi NATO”, a afirmat Rasmussen într-un interviu pentru televiziunea publică georgiană, după cum relata marţi Interfax.
    El a subliniat în continuare că ”UE şi NATO nu se amestecă în afacerile interne ale statelor suverane şi că respectă principiul alegerii independente de a face parte dintr-o organizaţie sau alta”, adăugând însă că semnarea Acordului cu UE este, în primul rând, în interesul Ucrainei, întrucât acesta va permite aprofundarea relaţiilor sale atât cu Uniunea Europeană, cât şi cu Alianţa Nord-Atlantică.
    Întrebat fiind în legătură cu presiunile pe care Rusia le-ar fi exercitat în ultima perioadă asupra Ucrainei, Republicii Moldova şi Georgiei, ţări care doresc apropierea de UE, şi cu faptul că decizia Kievului ar fi fost luată în urma unor astfel de presiuni, secretarul general al NATO a declarat că, dacă Moscova a dus o asemenea politică, atunci ea a încălcat acordurile semnate în privinţa respectării principiului liberei alegeri de către un stat suveran.
    ”Nu am informaţii detaliate în legătură cu dialogul dintre Kiev şi Moscova, dar aceasta nu este atât de important. Noi sperăm că şi Rusia va respecta principul că fiecare stat suveran are dreptul la o alegere liberă. Noi putem propune unor astfel de state (care doresc apropierea de UE şi NATO, n.red) aprofundarea cooperării, inclusiv în planul securităţii”, a mai declarat secretarul general al NATO în interviul pentru televiziunea publică georgiană.
    Guvernul de la Kiev a decis săptămâna trecută „suspendarea procesului de pregătire a Acordului de Asociere între Ucraina şi UE” şi „relansarea relaţiilor economice cu Rusia şi cu alte state membre din CSI”, o decizie care a luat prin surprindere Uniunea Europeană şi opoziţia de la Kiev, dar care a fost salutată de Moscova.
    Uniunea Europeană a denunţat luni poziţia Rusiei în problema semnării de către Ucraina a Acordului de Asociere la UE, dând în acelaşi timp asigurări că oferta europeană este „încă pe masă”. La rândul său, opoziţia ucraineană a acuzat guvernul că a cedat la presiunile Rusiei, care a prevenit Kievul în legătură cu consecinţele comerciale pe care le va suporta în urma semnării acordului cu UE. Manifestaţii în favoarea apropierii de UE au loc de duminică la Kiev şi în alte mari oraşe ucrainene.

  • Zeci de aeronave vor survola cerul la parada de 1 Decembrie

    Zeci de aeronave vor survola cerul la parada de 1 Decembrie

    Aproximativ 30 de aeronave vor survola cerul duminică, 1 decembrie, la parada dedicată Zilei Naţionale a României, informează Ministerul Apărării Naţionale, într-un comunicat.
    Militarii vor efectua, joi, o repetiţie generală pe stadionul Ghencea, acolo unde va avea loc defilarea, aşa cum este programată să se desfăşoară în data de 1 Decembrie.
    De asemenea, vineri, la Arcul de Triumf va avea loc ultima repetiţie generală dinaintea paradei propriu-zise.
    Ministrul Apărării, Mircea Duşa, a anunţat deja că românii se vor bucura, în acest an, de Ziua Naţională, de cea mai fastuoasă paradă militară din ultimii 20 de ani.
    “În acest an se împlinesc 95 de ani de la Marea Unire de la 1918 şi cred că un eveniment de o asemenea importanţă trebuie sărbătorit cum se cuvine. De aceea, în colaborare cu celelalte structuri ale statului — MAI, SRI, SPP şi toate celelalte instituţii care cooperează în vederea realizării acestui eveniment — vom realiza cea mai mare paradă militară de după ’90”, declara recent, pentru AGERPRES, ministrul Apărării, Mircea Duşa.
    Ministrul Duşa a adresat invitaţia de a participa la parada militară de la Bucureşti şi unor subunităţi ale armatelor statelor membre NATO sau din Uniunea Europeană.
    “Ca o noutate, la parada militară din acest an vor fi invitate şi subunităţi din armatele statelor prietene din NATO, din Uniunea Europeană. Din câte ştiu, deja am confirmat participarea subunităţi din armata Statelor Unite, armata Poloniei, Turciei şi Franţei. Şi ei vor defila (n.r — alături de militarii români). De asemenea, vom avea şi tehnică militară de la Forţele Terestre şi Forţele Aeriene. Sper ca şi timpul să fie unul frumos şi invit de pe acum românii să participe la parada militară pe care o vom organiza de 1 Decembrie — Ziua Naţională a României”, a mai precizat Duşa, pentru AGERPRES.
    Pentru realizarea paradei militare din acest an, Guvernul a alocat peste 4,5 milioane de lei.
    Anul trecut, parada militară a fost una restrânsă, din cauza posibilităţilor financiare reduse, cheltuindu-se pentru acest eveniment aproximativ 850.000 de lei.
    De asemenea, de la evenimentul organizat în 2012, tot din cauza lipsei banilor, a lipsit din defilare tehnica grea, cum ar fi maşina de luptă a infanteriei — 84 M „Jderul”, transportorul amfibiu B 33 „Zimbrul”, tancul TR 85 M1 „Bizonul”, sistemul de artilerie LAROM sau „Ghepardul”.
    În fiecare an, la parada de 1 Decembrie, cei prezenţi pot asista la un show aviatic cu avioane de luptă — MIG 21 Lancer, dar şi de elicoptere precum IAR 330 Puma.
    De asemenea, din programul paradei nu lipsesc defilările tuturor categoriilor de forţe din MApN, precum şi cele care aparţin MAI, SRI şi SPP.

  • „Bomba cu ceas” de pe fundul Mării Baltice

    „Bomba cu ceas” de pe fundul Mării Baltice

    Apele Mării Baltice ascund ceva periculos. Mai exact, la aproximativ 70 de ani după ce Aliaţii din Al Doilea Război Mondial au aruncat tone de arme chimice şi agenţi chimic în Marea Baltică, experţii ne avertizează de un potenţial dezastru ecologic în cazul în care armele se vor degrada, iar conţinutul lor se va vărsa în mare.
    În urma acordului de la Conferinţa de la Potsdam, din Germania, ce a avut loc după încheierea Celui de-al Doilea Război Mondial, în 1945, Uniunea Sovietică şi Marea Britanie au deversat (în anii 1947 şi 1948) aproximativ 65.000 de tone de arme chimice germane în adâncurile Mării Baltice. Astfel, unii oameni de ştiinţă susţin că acestea arme sunt ca nişte „bombe cu ceas”.
    Acum, se pare că „ticăitul” acestor bombe cu ceas a devenit mai puternic. Cercetări recente realizate de Military University of Technology, din Polonia, au descoperit urme de gaz muştar (iperită) pe fundul mării la doar câteva sute de metri de coasta poloneză, în Golful Gdansk. Acest lucru indică coroziunea metalului armelor ceea ce sugerează că substanţele chimice toxice se scurg acum în apă. Mai mult, în cazul în care ele vor fi absorbite de peşti, vor ajunge în lanţul alimentar. Mai mult, oamenii de ştiinţă spun că Golful Gdansk nu a fost o zonă de aruncat deşeuri şi că armele nu ar fi trebuit să se găsească aici.
    Una dintre posibile explicaţii ar fi aceea că sovieticilor nu prea le-a păsat unde au aruncat armele. Jacek Beldowski, de la Institutul de Oceanografie din Polonia, a explicat că deşi mare parte din muniţie a fost aruncată în bazinele Bornholm şi Gotland, sovieticii aveau obiceiul ca, după ce nu mai puteau fi observaţi de pe uscat, să arunce armele peste bord, neţinând cont de locaţiile exacte. Aşadar, s-ar putea ca tone de arme chimice să se afle în locaţii necunoscute, aproape de uscat sau de zone de pescuit. Beldowski susţine că, în apropierea zonelor de aruncat deşeuri chimice toxice, a observat o creştere a numărului de peşti bolnavi şi afectaţi de diverse probleme genetice. Acest lucru ar putea fi o dovadă a faptului că unele dintre containere chiar au început să elibereze substanţele.
    Deşi aceste veşti sunt îngrijorătoare, unii oameni de ştiinţă susţin că recipientele vor rămâne sigilate pentru multe decenii de acum înainte şi că mediul şi condiţiile de pe fundul mării nu vor permite ca eliberarea substanţelor să fie un pericol. Temperaturile scăzute din adâncuri transformă gazul muştar în stare solidă şi astfel contaminarea nu se răspândeşte, spun specialiştii. Însă, noile dovezi sugerează că, de fapt, contaminarea se răspândeşte şi că ea afectează mediul. În plus, având în vedere că nimeni nu ştie exact unde se găsesc armele ar putea reprezenta o problemă serioasă pentru lume. Popiel susţine că, în cel mai rău caz, zona Baltică ar putea fi lovită de un „dezastru ecologic mai mare decât cel de la Cernobîl”, în doar câţiva ani.
    După ce au conştientizat acest potenţial pericol, statele baltice iau în considerare posibilitatea de a înlătura o parte dintre arme de pe fundul mării. Agenţia pentru Protejarea Mediului din Polonia, a cerut ajutorul NATO, deoarece organizaţia are fondurile şi tehnologia necesară pentru realizarea acestui lucru. Chiar şi aşa, specialiştii sunt rezervaţi fiindcă orice acţiune care implică aceste arme poate prezenta un pericol major. experţii avertizează că ridicarea armelor fragile de pe fundul mării ar putea elibera substanţele letale.

  • Cât de aproape am fost de cel de-al Treilea Război Mondial

    Cât de aproape am fost de cel de-al Treilea Război Mondial

    Mai multe documente ce au fost declasificate de curând dezvăluie că SUA şi Marea Britanie au fost foarte aproape de a provoca Uniunea Sovietică să lanseze un atac nuclear. Documentele declasificate datorită legii FOIA (Freedom of Information Act) dezvăluie că un exerciţiu de război major, Operaţiunea Able Archer, ce a fost desfăşurat în noiembrie 1983 de SUA şi de aliaţii săi NATO, a fost atât de convingător încât i-a făcut pe ruşi să creadă că este posibilă lansarea unui atac nuclear asupra teritoriului său. Atunci când serviciile de informaţii au informat-o pe Margaret Thatcher, premierul Marii Britanii, despre reacţia sovieticilor la exerciţiul de război, „Doamna de Fier” a ordonat oficialilor săi să discute cu americanii pentru a se asigura că o astfel de greşeală nu va mai fi niciodată repetată.
    Documentele au fost obţinute de Peter Burt, directorul NIS (Nuclear Information Service), o organizaţie ce pledează împotriva proliferării nucleare. Burt afirmă că documentele arată cât de periculos devenise Războiul Rece pentru ambele părţi. „Aceste documente reliefează un moment pivotal în istoria modernă – punctul în care guvernul Thatcher, alarmat de această întâmplare, a realizat că Războiul Rece trebuie încheiat şi a început procesul de convingere a aliaţilor americani de acest lucru”, spune Burt. „Războiul Rece este uneori descris drept o situaţie stabilă de împărţire a puterii între est şi vest, dar evenimentul Able Archer arată că, de fapt, a fost vorba despre o perioadă şocant de periculoasă, când lumea a fost aproape de o catastrofă nucleară în mai multe rânduri”, a comentat Burt.
    Able Archer, ce a implicat 40.000 de trupe SUA şi NATO deplasându-se de-a lungul Europei occidentale, coordonate cu ajutorul sistemelor de comunicare codate, pornea de la un scenariu în care Forţele Albastre (NATO) îşi apărau aliaţii după ce Forţele Portocalii (ţările din Pactul de la Varşovia) trimiseseră trupe în Iugoslavia în urma unui tumult politic. Forţele Portocalii invadaseră apoi Finlanda, Norvegia şi eventual Grecia. Pe măsură ce conflictul se intensificase, un război convenţional devenise unul ce implica arme chimice şi nucleare.
    Luna trecută, Paul Dibb, fost director al Australian Joint Intelligence Organisation, a sugerat că jocul de război din 1983 a reprezentat o ameninţare mai mare la adresa omenirii decât criza rachetelor din Cuba din 1962. „Able Archer ar fi putut declanşa cea mai mare catastrofă nedorită, pentru că atât SUA, cât şi URSS aveau armele nucleare gata de lansare, şi erau mult mai devastatoare decât cele disponibile în 1962 ”, a comentat Dibb.
    Exerciţiul militar a avut loc în contextul unor tensiuni sporite la nivel internaţional. În septembrie 1983, ruşii doborâseră un Boeing 747 al Korean Airlines, omorând toţi cei 269 de oameni aflaţi la bord, după ce avionul intrase din greşeală în spaţiul aerian sovietic. Anumite dovezi sugerează că ruşii au crezut că avionul spiona pentru americani. Tot în cursul acelui an, preşedintele SUA, Ronald Reagan, a ţinut un discurs intens mediatizat în care a descris Uniunea Sovietică drept „imperiul răului” şi a anunţat planuri de construire a iniţiativei de apărare „Star Wars”. Nivelul de încredere între SUA şi URSS era la un prag minim, iar ambele ţări erau cu „degetul pe trăgaci”.
    La debutul Able Archer, Kremlinul a dat instrucţiuni ca o duzină de avioane din Germanie de Est şi Polonia să fie dotate cu arme nucleare. În plus, aproximativ 70 de rachete SS-20 (RT-21M Pioner) au intrat în stare de alertă sporită, iar submarinele sovietice dotate cu rachete balistice cu încărcătură nucleară au fost trimise sub gheaţa arctică, pentru a evita să fie detectate. Forţele NATO au crezut iniţial că reacţia sovietică era pur şi simplu un exerciţiu de război al URSS. Totuşi, documentele clasificate dezvăluie cât de aproape au fost ruşii să creadă că exerciţiul NATO era un preludiu pentru un atac nuclear asupra URSS.
    Un raport clasificat al Joint Intelligence Committee (JIC) din Marea Britanie, scris imediat după exerciţiu, notează observaţia unui oficial care spunea că „nu putem elimina posibilitatea că măcar o parte din ofiţerii şi oficialii sovietici au interpretat greşit Able Archer 83 drept o ameninţare reală”. Secretarul Cabinetului de la acea vreme, Sir Robert Armstrong, i-a comunicat lui Margaret Thatcher că reacţia sovieticilor nu părea să fie un exerciţiu militar, „deoarece a avut loc în timpul unei sărbători importante, a luat forma unei activităţi militare normale şi era limitată geografic la zona în care avea loc exerciţiul NATO”.
    Armstrong i-a spus lui Thatcher că reacţia Moscovei „arată îngrijorarea URSS că NATO ar putea lansa un atac surpriză sub camuflarea unor exerciţii militare”. Documentele declasificate arată că Thatcher era atât de îngrijorată de ceea ce i-au spus oficialii britanici încât le-a ordonat să „afle ce se poate face pentru a elimina pericolul ca, printr-un calcul greşit, Uniunea Sovietică să înţeleagă greşit intenţiile occidentalilor şi să reacţioneze excesiv”. De aceea, premierul britanic le-a ordonat oficialilor să „ia în calcul în mod urgent metode prin care să comunice cu americanii şi să afle cum să clarifice temerile sovieticilor în ceea ce priveşte un atac surpriză al NATO”.
    Documentele secrete arată că, drept reacţie, Ministerul Apărării britanic şi Ministerul de Externe au elaborat un document prin care propuneau SUA ca „NATO să informeze Uniunea Sovietică în mod curent despre activitatea exerciţiilor militare ce implică arme nucleare”. Informaţiile au fost împărtăşite cu Reagan, care se pare că a fost convins de argumentaţie şi a devenit deschis detentei între SUA şi URSS.
    Totuşi, Burt subliniază că sfârşitul războiului rece nu înseamnă că riscurile au dispărut. „Deşi Războiul Rece s-a încheiat acum peste 20 de ani, mii de arme nucleare sunt încă active în uzul ţărilor ce dispun de acestea. Continuăm să ne înfruntăm cu riscuri inacceptabil de mari şi vom continua să facem acest lucru până când vom lua măsurile necesare pentru a elimina aceste arme extraordinar de periculoase”, a concluzionat Burt.

  • Rusia consideră că terorismul şi expansiunea NATO înspre graniţele sale îi ameninţă securitatea

    Terorismul şi expansiunea NATO în apropierea graniţelor Rusiei reprezintă principalele ameninţări pentru securitatea naţională a acestei ţări, a declarat sâmbătă ministrul rus al Apărării, Serghei Şoigu, citat de RIA Novosti, în pagina electronică.
    Într-un interviu acordat postului de televiziune Rossia 1, Şoigu a declarat că terorismul internaţional este “principalul inamic” al Rusiei, având în vedere că mulţi militanţi care luptă în “zone fierbinţi” din jurul lumii sunt membri ai unor organizaţii teroriste. “Ar putea să sune învechit şi banal, dar uitaţi-vă: cine luptă în realitate în Siria? În Mali? În Libia?”, a declarat Şoigu, citat de en.ria.ru.
    O altă ameninţare majoră în opinia lui Şoigu este continua încercare de construire a unei infrastructuri NATO şi extindere a prezenţei alianţei în apropierea graniţelor ruse.
    Rusia s-a opus vehement candidaturilor Georgiei şi Ucrainei la NATO, precum şi planurilor de amplasare a unor elemente ale scutului american antirachetă în ţări din Europa de Est, precum România şi Polonia. “Această expansiune continuă (a NATO) este complet nefondată, în opinia noastră”, a declarat Şoigu. “Vorbim şi vorbim, şi ne zâmbim unii altora, dar aceasta merge înainte”.
    Moscova rămâne profund îngrijorată de ameninţarea persistentă a terorismului şi traficului de droguri din Afganistan, în special după retragerea contingentului militar internaţional din această ţară în 2014, a declarat ministrul. Potrivit agenţiei federale ruse de control al drogurilor, producţia de heroină din Afganistan a crescut de 40 de ori în ultimul deceniu, în timp ce Rusia rămâne principalul coridor de tranzit al drogurilor afgane către Europa.
    Şoigu a declarat că un scop cheie al reformei militare actuale a ţării este să facă din armata rusă o forţă mobilă şi profesionistă, capabilă să răspundă rapid şi eficient oricărei ameninţări la adresa securităţii. El a declarat, însă, că Rusia nu va avea niciodată o armată integral profesionistă deoarece aceasta ar fi prea greu de întreţinut. “Teritoriul ţării noastre este prea mare pentru o forţă integral profesionistă, dar trebuie să fim capabili să ne mobilizăm resursele în cazul unei ameninţări”, a declarat ministrul.
    Şoigu a declarat la începutul săptămânii că 205.000 de soldaţi profesionişti sunt în prezent în serviciul armatei şi că numărul lor va creşte gradual în următorii şapte ani. Ministrul rus al Apărării anunţase anterior că Moscova vrea să ajungă la 425.000 de soldaţi profesionişti, respectiv jumătate din forţele armate, până în 2017.

  • Apărarea cibernetică subminează solidaritatea din interiorul NATO

    Apărarea cibernetică subminează solidaritatea din interiorul NATO

    Cele 28 de ţări membre ale NATO sunt de acord că războiul cibernetic este o ameninţare în creştere şi letală. Ele sunt de acord şi că Alianţa trebuie să aibă capacitate suficientă pentru a se apăra de atacurile piraţilor informatici şi că divizia care se va ocupa de atacurile cibernetice, la cartierul său general din Mons (sudul Belgiei), trebuie să fie deplin operaţională pentru a supraveghea cele circa 50 de sisteme instalate în lume. Totuşi, la ora împărţirii tehnologiilor, care permit fiecărui stat aliat în parte să se apere, NATO nu mai pare o organizaţie atât de unită, notează ziarul El Pais.

    Criza economică din Occident a provocat multe fricţiuni în Alianţă: desfăşurarea forţelor din Afganistan, războiul din Libia, o posibilă intervenţie în Siria. În toate cazurile au primat investiţiile şi cheltuieile fiecărui membru şi, ca întotdeauna, unii au cerut ca ceilalţi să plătească mai mult. Tema apărării cibernetice nu a scăpat de aceste dezbateri bugetare, deşi este considerată crucială în NATO — de la presupusul atac al Rusiei, care a paralizat în 2007 Estonia (membră a Alianţei) — şi va fi un subiect-cheie pe agenda summitului de anul viitor de la Londra.

    SUA, Marea Britanie, Franţa şi Germania cheltuiesc mulţi bani pentru a se proteja acasă de atacurile cibernetice şi sunt reticente în a aloca o parte din fonduri programelor NATO de care ar beneficia ceilalţi membri. Aliaţii care investesc mai puţin în acest domeniu, din cauza dificultăţilor financiare, au cerut să se aplice conceptul solidarităţii care stă la temelia Alianţei. Secretarul general al Alianţei, danezul Anders Fogh Rasmussen, a încercat să fie optimist la recenta reuniune de la Bruxelles, subliniind că „prioritatea NATO este de a-şi apăra propriile reţele”. „Apărarea cibernetică este o responsabilitate naţională”, a spus el, însă „NATO trebuie să joace un rol util în dezvoltarea capacităţii fiecărei ţări pentru a se putea apăra de pirateria informatică”. ”De exemplu împărtăşind informaţie, metode şi realizând exerciţii comune”, a adăugat Rasmussen.

    Totuşi, Jamie Shea, responsabilul NATO pentru apărarea cibernetică, a subliniat într-o şedinţă informativă că deocamdată cyber-apărarea este o chestiune naţională. El nu a respins ideea unui anumit nivel de colaborare, dar nu a considerat încă posibilă crearea unei echipe de răspuns rapid pentru a ajuta un membru care a suferit un atac concret.

    Potrivit ministrului spaniol al apărării, Pedro Morenés, ideea este ca „nimeni să nu profite de nimeni”. Spania este de acord ca fiecare ţară să investească în dezvoltarea propriilor sisteme, dar este de părere că ţările puternice nu trebuie să piardă din vedere nevoile celor mai slabe, pentru că „o scăpare” la acest nivel ar putea afecta întreaga Alianţă, inclusiv pe cei care au sisteme naţionale performante. Morenés a confirmat că Spania şi Portugalia (cu participarea Italiei) vor fi în 2015 gazdele celor mai mari exerciţii militare ale NATO de la retragerea din Afganistan.

    Potrivit directorului diviziei NATO dedicată apărării cibernetice, Ian West, centrul înregistrează în fiecare zi circa 147 de milioane de incidente. Anul trecut 2.500 de atacuri au fost considerate cu adevărat grave. În centru lucrează 130 de experţi din 15 ţări, care se ocupă zilnic cu interceptarea e-mailurilor false prin care piraţii informatici încearcă să obţine codul de acces la informaţiile secrete ale organizaţiei. Dacă este vorba de o ameninţare serioasă, experţii nu numai ca o anihilează dar şi încearcă să descopere originea ei.

    De la incidentul din Estonia de acum şase ani şi de la fricţiunile cu Rusia, ţara care a denunţat cele mai multe atacuri asupra sistemelor sale sunt SUA, indicând clar China care are una din diviziile de război cibernetic cele mai avansate din lume. Când a izbucnit însă scandalul Snowden, atât Beijingul cât şi Moscova au acuzat ipocritul Washington, care critică spionajul informatic, în timp ce spionează ţări aliate, precum Franţa şi Spania, sau mari parteneri comerciali latino-americani, precum Brazilia.

  • Militarii Batalionului 300 Infanterie Mecanizată, la exerciţii internaţionale

    Începând cu data de 2 noiembrie şi până pe 11 noiembrie va avea loc în Polonia şi tările baltice cel mai mare exerciţiu al Aliantei Nord-Atlantice din ultimii ani. Este vorba de STEAD FAST JAZZ 2013. În cadrul exerciţiului, peste 20 de state membre şi partenere NATO vor participa la o desfăşurare complexă de forţe şi mijloace, pe timp de pace, pentru certificarea capabilităţilor International Reactive Force de a interveni în situaţii deosebite şi de criză. Alături de peste 3.000 de militari din ţările participante se va afla şi un detasament al Batalionului 300 Infanterie Mecanizată „Sfântul Andrei” din Galaţi, care vor începe deplasarea către Polonia şi Norvegia”, a precizat ofiţerul de relaţii publice al Batalionului 300 Infanterie Mecanizată, cpt. Norocel Dedu.
    Militarii gălăţeni vor participa la exerciţiile strategice de comandament dar şi la manevrele militare complexe, alături de colegii lor din armatele membre şi partenere NATO.

  • Alţi doi militari români au murit în Afganistan

    Alţi doi militari români au murit în Afganistan

    Doi militari români au decedat duminică seară în Afganistan în urma exploziei unui dispozitiv improvizat, informează MApN. Cei doi militari au fost răniţi în Afganistan duminică, în jurul orei 22.00, ora României, în explozia unui dispozitiv improvizat, pe timpul executării unei misiuni de patrulare. Cei doi au fost transportaţi la spital cu un elicopter de evacuare medicală. În jurul orei 23.00, ora României, ca urmare a rănilor deosebit de grave, cei doi militari au decedat.

    Cei doi militari care şi-au pierdut viaţa duminică ridică la 25 numărul românilor decedaţi în teatrele de operaţii. Alţi 122 au fost răniţi. În Afganistan mai sunt 1.029 de militari români, majoritatea în provincia Zabul.

    Odată cu decizia retragerii trupelor din Afganistan, numărul militarilor care îndeplinesc misiuni scade treptat. Astfel, până la începutul anului 2014 vor mai fi aproximativ 1.000 de oameni în Afganistan, majoritatea ofiţeri de instrucţie.

    “Conform planificării NATO, vom asigura în continuare unităţi şi militari români pentru îndeplinirea misiunilor în Afganistan, dar sigur începând din anul 2014 cu o reducere semnificativă. (…) Probabil în prima parte a anului viitor vom avea undeva la vreo mie de militari şi din semestrul II, doar militari, mai ales ofiţeri la nivel de instrucţie, dar asta vom şti mai exact după ce se realizează planificarea NATO la nivelul forţelor NATO şi al forţelor internaţionale care acţionează în Afganistan”, declara ministrul Apărării, Mircea Duşa.

    Potrivit demnitarului, efectivele din Afganistan au fost reduse începând cu acest an, diferenţa dintre începutul de an şi semestrul al doilea fiind de circa 300 de militari.

    Þara noastră mai are alţi 60 de militari care îndeplinesc misiuni specifice în Kosovo şi 36 în Bosnia-Herţegovina.

    Anul trecut, România a împlinit zece ani de când a primit oficial invitaţia de a deveni membru al Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord (NATO), summitul NATO de la Praga, desfăşurat pe 21 şi 22 noiembrie 2002, însemnând un pas important în evoluţia celei mai puternice organizaţii de apărare colectivă din istorie.

    Participarea României la operaţiuni de menţinere a păcii şi de stabilizare în regiuni de conflict din Balcani şi Afganistan şi angajamentul ferm de a se alătura luptei împotriva terorismului au constituit argumente puternice pentru invitarea României să adere la NATO.

    Avansaţi în grad post-mortem

    Ministrul Apărării Naţionale, Mircea Duşa, a semnat ordinele de avansare la gradul de sublocotenent post-mortem a plutonierului Adrian Postelnicu şi la gradul de aspirant a maistrului militar clasa a III-a Vasile Claudiu Popa, care şi-au pierdut viaţa sub culorile Drapelului naţional, în timpul executării unei misiuni de luptă în teatrul de operaţii din Afganistan.

    De asemenea, ministrul Apărării Naţionale a înaintat preşedintelui României propunerea de decorare a celor doi ofiţeri post-mortem cu Ordinul Naţional “Steaua României” în grad de Cavaler, pentru militari, cu însemn de război, informează MApN.

    Luni, la ora 14,00, în toate unităţile militare din ţară şi în cele dislocate în afara teritoriului naţional au fost organizate ceremonii militare şi religioase de comemorare pentru cei doi eroi.

    Maistrul militar clasa a III-a Vasile Claudiu Popa, în vârstă de 28 de ani, era căsătorit, se afla la a doua misiune în Afganistan şi era angajat al MApN din anul 2006. Era decorat cu Emblema de Onoare a Statului Major General, Medalia NATO article V şi cu Emblema de Onoare a Forţelor Navale.

    Plutonierul Adrian Postelnicu, în vârstă de 34 de ani, era la prima misiune în Afganistan şi era angajat al MApN din anul 2009. Era decorat cu Emblema de Onoare a Forţelor Navale.

    Cei doi erau membri ai Grupului naval de forţe pentru operaţii speciale şi executau o misiune de luptă în estul Afganistanului.

    Până miercuri vor ajunge în ţară

    Ministrul Apărării, Mircea Duşa, a declarat luni că MApN este pregătit să trimită un avion militar în Afganistan pentru a readuce în ţară trupurile celor doi militari români care şi-au pierdut viaţa în urma exploziei unei bombe artizanale.

    Ministrul a subliniat faptul că pentru a trimite acest avion este nevoie de obţinerea unor aprobări (de survolare şi aterizare), cel mai probabil trupurile celor doi militari români urmând a fi aduse în ţară până miercuri.

  • Testul americano-israelian în Mediterana, o încercare de tatonare a apărării antiaeriene a Siriei

    Testul americano-israelian în Mediterana, o încercare de tatonare a apărării antiaeriene a Siriei

    Oficiosul rus Rossiiskaia Gazeta a expus o versiune nouă referitoare la testul de marţi din Marea Mediterană. Citând surse anonime din serviciile secrete de la Moscova, ziarul scria în ediţia sa on-line de miercuri că „nu a avut loc niciun test antirachetă israeliano-american, ci a existat o încercare de a devoala sistemul de apărare aeriană al Siriei”.
    Media internaţionale au relatat că Israelul a lansat rachete-ţinte Blue Sparrow, pe care statul evreu a început să le utilizeze pentru testarea propriului sistem de apărare antirachetă încă din luna aprilie a acestui an. Se ştie că acestea sunt fabricate de compania israeliană Rafael. Blue Sparrow reprezintă o rachetă de dimensiuni nu prea mari, având o greutate de 228,2 de kg, diametrul- 203 mm, lungimea 3,66 metri, capabilă să dezvolte o viteză de circa 1000 m/sec..
    În cazul lansării spre un teritoriu protejat de un sistem de apărare antiaeriană, acest tip de rachetă, care imită pe deplin una de luptă, toate componentele antiaerenei ar trebui să se declanşeze pentru a elimina ameninţarea. Într-un astfel de moment este foarte uşor de a localiza poziţiile sistemului antiaerian advers.
    Se ştie de ce mijloace antiaeriene dispune Siria, scrie Rossiiskaia Gazeta. Este vorba de un puternic sistem de rachete antiaeriene „Buk-M2E”, de fabricaţie rusă. Complexul a fost construit cu mult timp în urmă, dar a fost modernizat, iar toate componentele sale au fost trecute în sistem digital. „Buk-M2E” anihilează toate tipurile de aeronave, inclusiv rachete de croaziera şi avioane „invizibile”. Recent, Siria a primit de la Rusia un nou complex de rachete-tun „Panţîr-S1” (Shell-S1 tun plus rachete, în clasificarea NATO), care detectează şi elimină cu uşurinţă avioane stealth, precum şi rachete „Tomahawk”. De asemenea, Damascul dispune şi de arme autopropulsate de tipul Şilka, tot de fabricaţie rusă.
    Apărarea dinspre mare este asigurată de sistemele „Bastion”, ale căror rachete au o rază de acţiune de peste 300 de km. Aceste complexe sunt capabile de a distruge orice navă de război, chiar şi un portavion, indică publicaţia menţionată, cu referire la surse din serviciile secrete ruse.
    Devoalarea şi distrugerea sistemelor de apărare aeriană înainte de agresiune a devenit o tactică obişnuită a SUA în toate conflictele de la sfârşitul secolului XX şi începutul secolului XXI, mai scrie Rossiiskaia Gazeta, adăugând că, mai mult decât probabil, folosindu-se de rachetele-ţintă ale aliatului său din Orientul Mijlociu, Statele Unite au decis să testeze nu apărarea antirachetă a Israelului, ci apărarea aeriană a Siriei.
    În direcţia teritoriului sirian au fost lansate ţinte, identificate ca rachete balistice de sistemele radar. Dacă Damascul ar fi reacţionat la provocare şi ar fi plasat în stare de alertă sistemul său de apărare antiaeriană, ar fi dat în vileag poziţiile sale antiaeriene. Conducerea militară de la Damasc a înţeles substratul şi nu a cedat provocărilor. Astfel au rămas necunoscute locurile exacte unde sunt amplasate radarele siriene, de altfel, mobile, care îşi pot schimba permanent locul de dislocare.
    În acest context, ministrul rus adjunct al apărării Anatoli Antonov a făcut apel la conducerea militară a SUA şi Israelului să manifeste reţinere în regiunea mediteraneană şi să se abţină de la orice acţiuni cu impact negativ asupra securităţii regionale.
    Oficialul rus a atras atenţia ataşaţilor militari american şi israelian, cu care s-a întâlnit miercuri la Moscova, că lansarea din 3 septembrie, detectată de staţia-radar de la Armavir (de avertizare a unui atac în stadiu timpuriu), a clasificat această ameninţare ca „atac cu rachete balistice, în direcţia Est, capabil să atingă teritoriul Federaţiei Ruse”, ceea ce ar fi putut genera un răspuns din partea Rusiei.
    Generalul Antonov a amintit că URSS şi SUA au semnat în 1988 un acord privind notificarea de lansări de rachete – pentru a reduce posibilitatea de răspuns inadecvat la detectarea de rachete în zbor, întrucât probabilitatea de a lua un test de lansare cu debutul unui atac cu rachete este foarte mare.
    Ca exemplu, ministrul adjunct al apărării a evocat un caz din 1996, când lansarea de către Norvegia a unei rachete meteo Black Brant a fost interpretată de Rusia drept un posibil atac cu rachete. Traiectoria de zbor a rachetelor găsite în apele Mediteranei este similară cu situaţia din 1996, deoarece a determina tipul unei rachete care se mişcă pe o traiectorie balistică după lansarea sa este practic imposibil, a mai adăugat înaltul responsabil militar rus.