word-monitor

Tag: incalzire globala

  • Energia nucleară este necesară pentru încetinirea încălzirii globale

    Energia nucleară este necesară pentru încetinirea încălzirii globale

    Unii dintre cei mai renumiţi experţi în domeniul schimbărilor climatice susţin că energia solară şi eoliană nu vor fi de ajuns pentru a preveni încălzirea globală extremă şi, prin urmare, cer ecologiştilor să susţină dezvoltarea unor centrale nucleare mai sigure ca modalitate de reducere a poluării produse de combustibilii fosili, relatează Associated Press.
    Patru cercetători care au jucat un rol cheie în prevenirea publicului cu privire la pericolele încălzirii climatice au trimis duminică mai multe scrisori către grupuri ecologiste şi politicieni din întreaga lume în care pledează pentru o dezbatere crucială cu privire la rolul energiei nucleare în combaterea modificărilor climatice.
    Mulţi ecologişti se opun energiei nucleare şi consideră că noi forme de energie regenerabilă vor putea alimenta întreaga lume în următoarele decenii, însă acest punct de vedere nu este realist, sunt de părere autorii scrisorii. Potrivit lor, „acele surse de energie nu pot fi dezvoltate suficient de repede” pentru a asigura cantitatea de energie sigură şi ieftină de care are nevoie lumea, iar, „în condiţiile în care planeta se încălzeşte şi emisiile de dioxid de carbon cresc mai repede ca oricând, nu ne putem permite să întoarcem spatele unei tehnologii” care are potenţialul de a reduce gazele cu efect de seră.
    Cei patru semnatari ai scrisorii sunt James Hansen, un fost cercetător la NASA, Ken Caldeira de la Institutul Carnegie, Kerry Emanuel de la MIT (Massachusetts Institute of Technology) şi Tom Wigley de la Universitatea Adelaide din Australia, precizează agenţia de presă americană.
    Marea majoritate a experţilor în domeniul schimbărilor climei sunt siguri acum de faptul că poluarea cauzată de combustibilii fosili a crescut temperatura globală în ultimii 60 de ani, iar emisiile trebuie să fie reduse drastic pentru a preveni efecte extreme în viitor. În 2011, emisiile de dioxid de carbon au crescut cu 3%, iar principalii doi poluanţi ai lumii sunt China şi SUA.
    Potrivit lui Kerry Emanuel, cei patru semnatari nu se opun energiei regenerabile, însă ecologiştii trebuie să înţeleagă că „nu pot rezolva singuri problemele de energie ale lumii”.
    „A venit momentul ca aceia care iau în mod serios ameninţarea cu încălzirea globală să ia în considerare dezvoltarea şi punerea în aplicare a unor sisteme mai sigure de energie nucleară, ca parte a eforturilor de a construi o nouă sursă globală de energie”, se arată în aceeaşi scrisoare.

  • Cum ar arăta lumea dacă toţi gheţarii de pe Pământ s-ar topi

    În jur de 20.000.000 de kilometri cubi de gheaţă, 80% doar în estul Antarcticii, se află în acest moment pe Pământ. Oamenii de ştiinţă cred că ar dura mai mult de 5.000 de ani pentru ca întreaga cantitate să se topească, dar, în cazul în care acest lucru s-ar întâmpla, multe dintre porturile, oraşele, sau chiar ţările cunoscute astăzi ar ajunge sub apă. National Geographic a realizat o serie de hărţi ale planetei inundate, anunţă dailymail.co.uk.

    Doar în ultimul secol, temperatura medie pe glob a urcat cu jumătate de grad Celsius, astfel că nivelul mărilor şi oceanul a crescut cu 17 centimetri. Apele din ce în ce mai calde ale oceanelor au început să topească gheaţa care pluteşte în vestul Antarcticii şi se estimează că din 1992 aceasta pierde 65 de milioane de tone anual.

    Ultima perioadă în care Pământul nu a avut zone cu gheaţă permanentă a fost acum 34 de milioane de ani, în Eocen, o perioadă de încălzire globală puternică. Gheaţa din jurul polilor cu care suntem obişnuiţi lipsea complet, iar diferenţele de temperatură dintre ecuator şi extremele planetei erau minore.

    Dacă această perioadă s-ar repeta şi dacă încălzirea globală ar provoca topirea calotei glaciare şi revărsarea acesteia în apele oceanelor, întreaga geografie a planetei ar suferi modificări serioase. Creşterea nivelului apei la poli ar avea un efect de domino asupra celorlalte mări şi oceane, care ar înghiţi zone întregi. Porturile ar ceda primele, Londra şi Veneţia s-ar afla sub ape şi ţări întregi, cum sunt Olanda sau Danemarca ar dispărea complet de pe faţa Pământului. Florida, sau San Diego ar fi acoperite de ape, în timp ce dealurile din San Francisco ar ajunge probabil nişte insule. Estul Chinei şi Bangladeshul ar fi inundate şi, după estimările actuale, în jur de 750 de milioane de persoane şi-ar pierde viaţa.

    Efectul de seră şi încălzirea globală care ar putea să declanşeze acest scenariu sunt înrăutăţite de oameni. “Dacă ardem toate resursele de cărbuni, petrol şi gaze şi adăugăm încă 5 trilioane de carbon atmosferei, am putea să ridicăm temperatura planetei de la 14 grade Celsius în prezent, la 26 de grade”, explică experţii citaţi de National Geographic. Oamenii de ştiinţă spun că în cazul în care temperatura s-ar ridica suficient de mult încât să provoace astfel de inundaţii masive, apa nu ar fi cea mai mare problemă a noastră, întrucât căldura ar face ca o mare parte a planetei să devină nelocuibilă.

  • Temperatura va creşte cu 0,3 până la 4,8 grade Celsius până în 2100

    Responsabilitatea omului în favorizarea încălzirii climatice este mai evidentă ca oricând, iar temperatura medie a Pământului va creşte cu 0,3 până la 4,8 grade Celsius până în 2100, estimează experţii din cadrul GIEC în noul lor raport adoptat vineri la Stockholm, relatează AFP. Grupul interguvernamental de experţi privind evoluţia climatului (GIEC) şi-a revizuit în creştere estimările privind creşterea nivelului mării, care ar urma să fie între 26 şi 82 de centimetri până în 2100, potrivit noului raport. Potrivit GIEC, de-acum este “extrem de probabil” ca influenţa umană să fie principala cauză a încălzirii observate începând cu jumătatea secolului XX, ceea ce echivalează cu o certitudine de 95% în terminologia foarte precisă a raportului de aproximativ treizeci de pagini, sinteza a mii de studii ştiinţifice. În ultimul său raport, în 2007, această certitudine era de 90%.

    Secretarul general al ONU, Ban Ki-moon, într-o declaraţie video difuzată în timpul unei conferinţe de presă, a salutat activitatea GIEC pentru “evaluarea sa frecventă şi imparţială” privind schimbările climatice. “Acest nou raport va fi esenţial pentru guvernele care lucrează la realizarea unui acord ambiţios şi constrângător din punct de vedere legal asupra schimbărilor climatice în 2015”, a declarat el.

    Referitor la amploarea posibilă a încălzirii globale până la sfârşitul secolului, GIEC a reţinut patru scenarii posibile, însă nu s-a pronunţat cu privire la probabilitatea fiecăruia dintre ele. Astfel, GIEC estimează că Terra se va încălzi probabil cu 0,3 grade Celsius, în cel mai optimist caz, şi 4,8 grade Celsius până la sfârşitul acestui secol în raport cu temperatura medie din perioada 1986-2005.

    Incertitudinile puternice depind evident mai ales de cantităţile de gaze cu efect de seră ce vor fi emise în atmosferă în următorii ani. Pământul s-a încălzit deja cu aproximativ 0,8 grade Celsius faţă de epoca preindustrială.

    Numai scenariul bazat pe 0,3 grade ar permite menţinerea creşterii temperaturilor la 2 grade Celsius în raport cu epoca preindustrială, obiectiv pe care comunitatea internaţională şi l-a asumat. “Limitarea schimbării climatice va necesita reduceri substanţiale şi durabile ale emisiilor de gaze cu efect de seră”, a insistat, citat într-un comunicat, Thomas Stocker, vicepreşedintele grupului GIEC.

    În privinţa creşterii nivelului mării, una dintre consecinţele majore ale încălzirii globale, GIEC a revizuit în creştere estimările, oamenii de ştiinţă considerând de-acum că poate urca între 26 şi 82 de centimetri până în 2100, faţă de 18-59 de centimetri în raportul din 2007, astfel încât climatologii iau în calcul accelerarea topirii gheţarilor în Groenlanda şi în Antarctica, un fenomen mai puţin cercetat în urmă cu şase ani.

  • Speciile marine migrează spre poli

    Speciile marine migrează spre poli

    Speciile marine se deplasează în medie cu 72 km pe deceniu spre poli din cauza încălzirii climatice, arată un amplu studiu apărut în Nature Climate Change şi preluat de Le Monde.

    Pentru a găsi temperaturile la care sunt adaptate, plantele şi animalele se deplasează spre un mediu mai răcoros, spre poli, altele urcă la înălţimi mai mari, când relieful le permite. Aceste migraţii climatice au fost analizate în numeroase studii asupra faunei şi florei terestre. Însă, în privinţa speciilor marine, cercetările au fost fragmentare, limitate la zone geografice sau la anumite specii, deşi oceanul, care acoperă 71% din suprafaţa planetei, constituie principalul lor ecosistem.

    Sinteza publicată în revista menţionată descrie „amprenta globală a schimbărilor climatice asupra vieţii marine”. Timp de trei ani, o echipă internaţională (Australia, Statele Unite, Canada, Germania, Marea Britanie, Danemarca, Spania şi Africa de Sud), finanţată de National Center for Ecological Analysis and Synthesis (NCEAS) din Statele Unite, a analizat 1.735 observaţii extrase din 208 studii despre 857 specii marine, fie că era vorba de distribuţia geografică a speciilor respective, de abundenţa lor, de demografie sau de ciclul lor biologic.

    Principala concluzie a fost că, forţate de încălzirea climatică, speciile marine migrează spre poli, lucru care era de aşteptat. Cercetătorii au fost însă surprinşi de rapiditatea acestor „delocalizări” forţate. Deplasarea spre poli are loc „în medie cu 72 km pe deceniu”, arată autorul principal al studiului, Elvira Polocyanska de la Commonwealth Scientific and Industrial Research Organisation (CSIRO), agenţie ştiinţifică naţională australiană.

    Este un ritm „cu mult mai rapid decât în cazul speciilor terestre, care migrează spre poli în medie cu 6 km pe deceniu”. Recordul de rapiditate în cursa împotriva încălzirii climatice este deţinut de fitoplancton (470 km pe deceniu), urmat de peştii „osoşi” – toţi peştii cu excepţia rechinilor şi calcanilor, care sunt cartilaginoşi – (277 km pe deceniu) şi de zooplanctonul nevertebrat (142 km pe deceniu). La polul opus se află crustaceele, moluştele şi algele care trăiesc pe fundul mărilor, care şi ele avansează cu câteva zeci de kilometri în cursul unui deceniu.

    Rămâne de văzut care va fi impactul acestor schimbări, în spaţiu şi timp, asupra mediului marin. „În cadrul unei comunităţi biologice, nu toate speciile şi toţi indivizii reacţionează la fel. Relaţiile şi interacţiunile lor – simbioză, parazitism, prădător-pradă – riscă să fie date peste cap, iar comunităţile să fie destabilizate. Cu atât mai mult cu cât rapiditatea schimbărilor climatice face dificilă adaptarea speciilor”, arată Philippe Gros din conducerea Institutului francez de cercetări pentru exploatarea mării.

    Încălzirea oceanelor, adaugă el, are ca efect şi accentuarea „stratificării” nivelurilor de apă şi reducerea cantităţii de oxigen pentru speciile marine. În unele regiuni oceanice s-ar putea ajunge la scăderea producerii de fitoplancton – aflat la baza lanţului trofic – şi, implicit, a cantităţilor de peşte.

    Se adaugă şi un efect colateral al încălzirii: acidifierea oceanelor cu bioxid de carbon de origine antropică, fenomen care afectează calcifierea cochiliilor organismelor marine.

    În cele din urmă, încheie autorii studiului, trebuie să ne aşteptăm la „o reconfigurare a ecosistemelor marine şi a exploatării lor”.