În august, 1,9 milioane de germani adulţi – adică persoane cu vârsta mai mare de 24 de ani – erau înregistraţi ca fiind şomeri, ceea ce înseamnă că îşi căutau de lucru fără să poată găsi. Este cel mai scăzut număr de şomeri înregistrat după 1991, anul reunificării ţării. În restul zonei euro existau 13,9 milioane de adulţi neangajaţi. Acesta este cel mai mare număr înregistrat de la apariţia monedei euro, în 1999.
Eurostat, agenţia statistică a Uniunii Europene, a raportat în această săptămână că numărul total al şomerilor din zona euro a scăzut în august, pentru a treia lună consecutiv. Acest declin a fost cauzat de reducerea ratei ridicate a şomajului în rândurile tinerilor lucrători, cei care au sub 25 de ani. Însă şomajul în rândurile lucrătorilor mai în vârstă a continuat să crească. Graficele publicate de Eurostat arată schimbările înregistrate cu privire la numărul muncitorilor clasificaţi drept şomeri, în ambele categorii de vârstă, în Germania şi în restul zonei euro, începând cu decembrie 2007. Ele arată de asemenea ce s-a întâmplat în SUA şi Marea Britanie în acelaşi interval de timp, precum şi rata actuală a şomajului în fiecare dintre aceste ţări.
Deşi rata şomajului printre tinerii muncitori practic a explodat, se observă totuşi că aceasta a crescut mult mai încet de la începutul crizei faţă de cât de repede a crescut şomajul printre muncitorii mai în vârstă – iar aceştia sunt şi aceia în cazul cărora există o probabilitatea mai mare să aibă şi responsabilitatea întreţinerii unei familii.
Dintre ţările europene, indiferent dacă sunt sau nu în zona euro, toate au în prezent, în afară de Germania, mai mulţi şomeri adulţi decât aveau la finalul lui 2007, anul în care SUA au intrat în recesiune, fapt care ulterior avea să declanşeze criza creditelor, care a adus la rândul ei Marea Recesiune. Singurele state membre ale UE în care nivelul actual al şomajului este cu mai puţin de o treime mai mare decât în 2007 sunt Austria, Belgia, Finlanda, Ungaria, Malta şi România.
În Germania rata şomajului a scăzut cu 35%
Luna trecută Eurostat raporta că PIB-ul zonei euro, excluzând Germania, a crescut în al doilea trimestru cu o rată anuală de 0,5%. A fost prima astfel de creştere de după cel de al doilea trimestru al lui 2011 şi a contribuit şi la creşterea încrederii investitorilor. Însă cifrele şomajului arată că, până acum cel puţin, nu prea sunt semne că piaţa muncii îşi revine.
În Statele Unite, numărul şomerilor adulţi a atins maximul în 2009, iar de atunci a fost în scădere, deşi rămâne totuşi cu 57% mai mare decât era la sfârşitul lui 2007. În Marea Britanie, nivelul maxim al şomajului s-a înregistrat în 2011, iar declinul a fost ceva mai lent, deşi tabloul general arată totuşi mai bine decât cel al statelor din zona euro.
Extraordinara performanţă realizată de Germania în ceea ce priveşte piaţa muncii poate fi explicată prin mai mulţi factori. Programele guvernamentale au încurajat companiile ca pe timp de criză să reducă mai degrabă numărul orelor de muncă în loc să concedieze angajaţi, prevenind astfel acea explozie a şomajului care a putut fi observată în toate celelalte ţări.
Germania a avut de profitat de pe urma crizei zonei euro – în ciuda faptului că rezolvarea crizei pare că va fi costisitoare pentru ea. Performanţele economice slabe din cea mai mare parte a continentului au ţinut la un nivel scăzut valoarea monedei comune şi astfel a ajutat exporturile germane. Nu prea există niciun dubiu în privinţa faptului că marca germană, dacă ar mai fi existat şi astăzi, ar fi fost o monedă mult mai puternică decât euro.