Negocierea Contractului Colectiv de Muncă (CCM) aferent anului 2014 de la Combinat a demarat recent, reprezentanţii conducerii şi ai sindicatului care s-au aşezat de două săptămâni la masa tratativelor, discutând până la ora actuală pe marginea conţinutului unui număr de 100 de articole. În ceea ce priveşte capitolul drepturi salariale, şi aici ne referim în special la punctul legat de salarizare, acesta se anunţă cel puţin teoretic unul fierbinte, deşi este greu de crezut că eventuale neînţelegeri pe marginea acestei teme vor da naştere unor nemulţumiri în rândul angajaţilor sau vor genera acţiuni de protest. Potrivit informaţiilor noastre, liderii sindicatului care negociază noul contract şi-ar fi conturat un cuantum al majorării salariale pe care o vor solicita reprezentanţilor patronatului, fiind vorba de un procent de 15% dar nu este exclus ca valoarea acestuia să scadă la 12%, procentul fiind cuprins între 12 şi 15%. Este greu de crezut că sindicaliştii vor obţine creşterea salarială cerută, mai ales dacă ţinem cont de faptul că în ultimii ani administraţia a acordat bonusuri în mai multe trepte, nefiind vorba de acordarea unei creşteri salariale, motivul invocat fiind acelaşi de fiecare dată, şi anume situaţia financiară grea a unităţii.
În timp ce sindicaliştii şi-au schiţat un plan sumar de bătaie, conducerea Combinatului susţine, prin intermediul purtătorului de cuvânt Dorian Dumitrescu, că ArcelorMittal Galaţi s-a confruntat cu provocări semnificative începând cu momentul în care criza economică a lovit pieţele siderurgice, cu precădere în Europa, cererea scăzând cu 30%, din 2008.
„Prin urmare, unitatea noastră a înregistrat pierderi în ultimii cinci ani, dar a fost sprijinită financiar de Grupul ArcelorMittal în această perioadă. Din perspectivă socială, principalul nostru obiectiv a fost protejarea locurilor de muncă şi a veniturile angajaţilor Companiei. Atunci când salariile nu au putut fi mărite din cauza mediului economic, am acordat bonusuri financiare. Sistemul salarial a fost modernizat, astfel încât să fie pusă în practică o bază de calcul corectă, conform unei noi matrici de posturi şi să se elimine distorsiunile din trecut. Salariul mediu brut al unui angajat ArcelorMittal Galaţi este cu 6% mai mare decât media înregistrată în România. De asemenea, în afara salariului de bază, unitatea noastră oferă, adiţional, un pachet important de beneficii, care reprezintă – în medie – 30% din salariu unui angajat. În plus, în ultimii ani ArcelorMittal Galaţi a răsplătit ideile de succes ale angajaţilor, propuneri axate pe îmbunătăţirea operaţiunilor locale. Astfel, aceştia au primit sume nete care au variat de la 100 la 1.000 de lei. 35% dintre muncitori au fost premiaţi în cadrul acestui program. Compania apreciază efortul depus de către angajaţi şi face tot posibilul pentru a menţine locurile de muncă şi a proteja salariile, într-un mod responsabil din punct de vedere social. Negocierile pentru un nou Contract Colectiv de Muncă se desfăşoară respectând prevederile legale”, susţine Dorian Dumitrescu.
Ar fi interesant de ştiut câţi lideri de sindicat au salariile personalizate, astfel încât acestea să nu poată fi cunoscute de restul angajaţilor, precum şi care este valoarea respectivelor salarii.
Tag: Combinatul siderurgic Galati
-
Vor creşte salariile siderurgiştilor?
-
Bruno Ribo: 2013, al cincilea an consecutiv în care Combinatul va înregistra pierderi
– Care este situaţia actuală a Combinatului?Situaţia Combinatului este în continuare dificilă. După cum ştiţi, este al cincilea an consecutiv în care suntem în zonă de pierdere financiară, dar încă suntem în viaţă şi ne luptăm pentru a ne asigura viitorul, un viitor sustenabil. În cadrul programului nostru de transformare, am făcut progrese importante în ultimul timp. Dacă ar fi să comparăm ce am făcut anul acesta cu ce a fost înainte de criză, în 2007 — 2008, ani foarte buni pentru noi, astăzi suntem cu 15% mai eficienţi decât eram în acele vremuri. Problema este că, în ciuda tuturor acestor îmbunătăţiri ale eficienţei, încă pierdem bani, deşi înainte de criză noi câştigam bani.De ce se întâmplă aceste lucruri? Sunt două motive: piaţa s-a schimbat complet, s-a schimbat structural. Până în 2009, era o cerere mai mare decât capacitatea de producţie — vorbim despre piaţa noastră—, însă acum situaţia s-a schimbat complet. S-a inversat situaţia atât în Europa, cât şi în piaţa noastră naturală, care este bazinul Mării Negre. Există o supracapacitate de producţie care este în zona de 25%, iar pentru unele produse, cum ar fi tabla groasă, este chiar de 30%. Această situaţie a generat o înăsprire a mediului concurenţial într-o mult mai mare măsură decât în trecut.Iată de ce, începând cu 2009, nu mai suntem în poziţia de a transfera către clienţi creşterea preţurilor la materiile prime, pe de o parte, şi creşterea tarifelor la energie, pe de altă parte. Iată de ce toate economiile pe care le-am făcut, toate îmbunătăţirile de 15% au fost, de fapt, înghiţite de piaţă, iar într-o altă măsură au fost luate de furnizorii noştri, care au crescut la preţuri, în principal în chestiunea energiei.Să vă dau un singur exemplu: costul la energie este de 39% în costul nostru suplimentar, adică diferenţa dintre preţul cu care vindem produsul şi preţul materiilor prime, cum ar fi minereul de fier şi cocs. Astăzi, 39% din această diferenţă este energia. Pentru noi, asta înseamnă electricitate, dar şi gaz natural. Este cam jumătate — jumătate gaz şi energie electrică. Noi am lansat un program care se numeşte “Energyze”, care să ne reducă structural consumurile energetice. Acest program a început anul trecut şi am identificat cel puţin 100 de idei de proiecte pe care le putem implementa cu resurse proprii, care să ne conducă la o reducere a consumurilor energetice de circa 15%. Dar aceasta nu compensează ceea ce se întâmplă pe chestiunea energetică — şi nu vorbim aici de preţul crud ar energiei electrice, ci despre suprataxarea care a explodat în ultima vreme şi despre dublarea preţului la gazul natural produs în România în ultimii doi ani.În ceea ce priveşte liberalizarea pieţei, memorandumul iniţial prevedea un palier de doi ani. Este mult prea rapid. Noi pretindem că piaţa este liberalizată, dar, după părerea mea, liberalizarea ar trebui să conducă la preţuri competitive — este atât punctul nostru de vedere, cât şi al altor industrii din România, care ne-am grupat în Asociaţia Marilor Consumatori Energetici. Noi credem că această liberalizare este cumva prematură, pentru că este o singură sursă care furnizează gaz natural şi care va defini cumva nivelul preţului. Ca să vă dau o imagine completă, panoramică a situaţiei, Arcellor Mittal Galaţi exportă în jur de două treimi din producţie. Chiar şi la nivelul actual de producţie, de 1,7 milioane de tone pe an să zicem, noi suntem de fapt prea mari pentru România, unde deţinem peste 50%, şi suntem nevoiţi să exportăm. În exporturile noastre, ne lovim de concurenţă, care vine din zona Rusiei, şi ştim cu siguranţă că ei au tarife mai bune la electricitate şi mult mai bune la gaze. Cu caracter informativ, nivelul lor este cam la jumătate, ca efort financiar în privinţa resurselor energetice, deci pe ei îi costă cam la jumătate din cât ne costă pe noi.– Ştiu că o delegaţie a acestei Asociaţii pe care aţi înfiinţat-o a fost la Bruxelles. Ce v-au spus acolo?Prin intermediul asociaţiei noastre profesionale, noi, Asociaţia Producătorilor de Oţel, ne-am arătat preocuparea privind viitorul acestei industrii — este o luptă care a început în urmă cu câteva luni şi asta a determinat Comisia Europeană să ia în calcul situaţia noastră dificilă, pentru că noi nu concurăm doar între noi în Europa, ci concurenţa cea mai mare este din afara Europei, iar decidenţii politici trebuie să creeze un cadru competitiv care să permită continuarea acestei activităţi în Europa. Concurenţii noştri nu plătesc certificate verzi, nu plătesc alocaţii CO2, drepturi. Înţelegem aceste politici, împărtăşim viziunea pe termen lung, dar, pe termen scurt, aceste dificultăţi trebuie rezolvate.– Aţi discutat şi cu autorităţile române? Ce v-au spus? Cu cine v-aţi întâlnit?Ca în toate ţările unde noi operăm, avem contacte regulate, contacte frecvente cu decidenţii politici, cu autorităţile. Este o chestiune normală să le informăm despre situaţia afacerii noastre şi să le explicăm dificultăţile, atunci când le avem. Am discutat la nivele diferite. Domnul Mittal (Laksmi Mittal, proprietarul ArcelorMittal n.r) însuşi a fost în România la începutul verii. A fost un contact la cel mai înalt nivel, dar cu siguranţă avem contacte regulate cu acele autorităţi care au implicare în chestiunea energetică. Discutăm deseori pentru a implementa acele soluţii care sunt legale şi care există şi sunt aplicate în cele mai multe din ţările europene. Ca exemplu, în Germania, consumatorii mari industriali primesc o scutire la certificatele verzi de până la 95%. Ei nu plătesc în plus faţă de preţul curentului mai mult de 0,5 euro pe MWh. În cazul nostru, azi plătim în jur de 7 — 8 euro peste preţul energiei electrice. Dacă nu se face nimic, dacă nu se iau măsuri, acest efort efort suplimentar ar putea creşte la 15 — 18 euro pe MWh.– Care a fost răspunsul autorităţilor? Ce măsuri au în vedere?Autorităţile au făcut un prim pas în luna iunie. Este vorba despre Ordonanţa de Guvern 57. A fost un pas bun, în direcţia corectă, pentru că acest pas în primul rând recunoaşte că există o problemă structurală, este un dezechilibru. Dar, aşa cum şi asociaţia noastră şi noi am spus, credem că şi alţi paşi trebuie urmaţi pentru a reduce pierderile generate de plata certificatelor verzi, taxele de cogenerare, iar aceşti paşi trebuie luaţi imediat.– Care ar fi aceşti paşi?Să zicem că preţul crud al energiei electrice este 170 — 180 de lei, iar preţul final pe care noi îl plătim este cu 40% mai mare. Este cam 300 de lei. Noi plătim 120 de lei în plus faţă de cei 170 — 180 de lei. Şi, la 300 de lei pe MWh, noi nu putem supravieţui. Componenta tehnică a soluţiilor care trebuie implementate se află în responsabilitatea decidenţilor politici. Putem face propuneri…dar, la urma urmei sunt propunerile noastre, nu noi facem politica.– Care va fi producţia în acest an şi cum este faţă de anii precedenţi?Producţia va fi aproximativ aceeaşi. Suntem undeva în zona de 1,65 — 1,7 milioane de tone pe an. Înainte de criză, era între 3,5 şi 4 milioane de tone pe an.– Veţi avea pierderi şi în acest an? La cât le estimaţi? Sunt în scădere sau în creştere faţă de anul trecut?Da, probabil că vom avea pierderi. În termen de indicatori operaţionali, avem o îmbunătăţire importantă faţă de anii trecuţi, dar rezultatul net nu se va îmbunătăţi mult faţă de ce a fost anul trecut. Am avut în 2012 operaţiuni financiare pe care nu le-am mai avut anul acesta, care ne-ar fi îmbunătăţit rezultatul. Am redus anul trecut capitalul de lucru într-o măsură în care nu va fi redus acum. Este o chestiune tehnică, nu vom intra în amănunte. Þinta noastră este să revenim în zona de profit cât de repede va fi posibil. Să mai spun un lucru pe care poate nu l-am comunicat: chiar şi în această perioadă de cinci ani de pierderi consecutive, am primit un sprijin puternic de la grupul mamă. În aceşti cinci ani, am investit 200 de milioane de euro în condiţii de pierdere consecutivă. Insist pe acest mesaj pentru că există critici, oameni care spun că „demolaţi echipamentul cutare”, „demolaţi echipamentul cutare”, dar, de fapt, ceea ce facem noi este să restructurăm pentru a ne adapta la noile condiţii ale pieţei. Iar dacă nu ne adaptăm, ceilalţi o vor face şi noi vom muri.– Cât mai rezistaţi să tot acumulaţi pierderi?Pentru moment, suntem încă sprijiniţi de compania — mamă şi de preşedintele Grupului nostru, Mittal. Dar această situaţie nu poate dura la nesfârşit. Trebuie să ne reîntoarcem în zona de profitabilitate cât de repede se poate. Dacă am avea cadrul corect de tarifare pentru resursele energetice, cu toate eforturile făcute în cadrul programului de transformare şi rezultatele obţinute am putea atinge această ţintă, poate, în cea de-a doua parte a anului viitor şi poate 2015, ca an întreg, să fie posibilă o zonă de profit. Dar acest lucru depinde, pe de o parte, de situaţia din piaţă, iar pe de altă parte de situaţia generată de creşterea costurilor energetice, şi poate ar fi ăsta primul motiv şi nu neapărat piaţa. Astăzi, dacă ne lovim de o creştere a preţului la gaze de 40%, nu putem spune clienţilor: „O să-ţi cresc preţul la tablă”. Şi eu cum cresc cu 10% preţul la tablă, pentru că mi-a crescut preţul la gaze? Piaţa nu acceptă o asemenea creştere, piaţa noastră în care livrăm.– Care este în prezent numărul angajaţilor ArcellorMittal Galaţi, câţi oameni au plecat în acest an şi la ce valoare s-a ridicat pachetul compensator?Acum avem circa 9.000 de angajaţi, inclusiv subcontractorii. Oamenii noştri direct angajaţi sunt în jur de 7.000. Cam 400 au plecat anul acesta, iar pachetul pe care l-am propus — şi care a fost acceptat în mod voluntar de oameni — a fost mult mai bun decât cel prevăzut în contractul colectiv de muncă pentru disponibilizări, pentru că acestea nu au fost disponibilizări. Pachetul financiar prevăzut în contractul colectiv de muncă în caz de concedieri este unul dintre cele mai favorabile din zona noastră de activitate, poate printre cele mai bune din România, dar nu aşa s-a aplicat, ci prin plecări voluntare. De fapt, obiectivul nostru este să menţinem cât mai mult din slujbe, dar aceste eforturi care s-au făcut au fost pentru a adapta afacerea noastră la realităţi.– Aveţi în vedere să mai oferiţi astfel de pachete compensatorii şi anul viitor? Mai trebuie să mai plece şi alţi oameni sau acum aveţi numărul de salariaţi optim?Pe termen scurt, nu. Dar continuăm să lucrăm pentru creşterea productivităţii, pentru că este un element—cheie pentru noi, iar acesta este un proces care nu se opreşte niciodată şi nu ne mai putem baza pe plecările naturale. De asemenea, avem un proces de relocări interne de personal.– Care consideraţi că va fi impactul asupra economiei al noilor taxe pe care le-a anunţat Guvernul — taxele pe construcţiile speciale?Unii pot înţelege industria ca pe o vacă de muls. Lăsând gluma la o parte, putem spune că nu mai avem lapte de mult. De fapt, din punct de vedere financiar, sângerăm. Trebuie să evaluăm, dar nu cred că este un pas în direcţia cea bună din punctul nostru de vedere. Dar mai mult de atât nu pot comenta.– Cum arată mediul economic din România faţă de alte state europene?Cred că România are potenţial. Este un potenţial pe termen mediu al României — vedem lucrul acesta — sunt şi alte puncte care sunt favorabile. România are un sistem educaţional care livrează educaţie calificată, oameni inteligenţi, isteţi, în special în sectorul care ne interesează pe noi — de exemplu automatizări. Discutăm cu alţi colegi din alte industrii şi împărtăşim acelaşi punct de vedere. Alt punct pozitiv pe care îl are România este potenţialul agricol important care, probabil, că va fi valorizat în anii următori. Acum, ceea ce decidenţii politici ar trebui să facă este ca în interiorul acestei imagini generale să decidă dacă menţin industriile cheie, industriile importante. Dacă România vrea să facă acest lucru, sunt câţiva paşi care trebuie urmaţi. Cred că, structural, România poate avea o rată de creştere economică mai mare decât ţările din vestul Europei. Creşterea medie în Europa ar putea fi de 2-3 %. Dacă ne uităm la Spania, Franţa, Italia găsim acolo 0,5%. Deci, rata de creştere economică a României ar putea fi mai mare decât cea a altor ţări europene, dar este o decizie care trebuie luată în interiorul societăţii româneşti. Vrem să devenim o ţară a serviciilor şi a intermedierilor energetice sau o ţară care să aibă şi o industrie? -
Negocieri politicoase la Combinat
Negocierea noului Contract Colectiv de Muncă (CCM) de la Combinat a demarat recent, la masa tratativelor aşezându-se o comisie din partea conducerii, printre care se află directorul Direcţiei de Resurse Umane, Mihaela Crăciun, precum şi o comisie formată din 11 reprezentanţi ai sindicatului Siderurgistul, printre care se află şi preşedintele acestei structuri sindicale, Gheorghe Bezman.
Sindicatul Siderurgistul a fost singurul sindicat care a depus acte din care să rezulte că are reprezentativitate pentru a putea participa la negocieri, deşi reprezentanţii sindicatului Solidaritatea al Metalurgiştilor, prin vocea lui Gheorghe Tiber, susţin că numărul membrilor de sindicat ar fi în realitate, la ora actuală, mai mic decât cel necesar pentru a participa la tratative. Potrivit prevederilor din procesul verbal de negociere, reprezentanţii celor două părţi au convenit să se întâlnească odată pe săptămână, şedinţele urmând să se desfăşoare la sala de şedinţe a Direcţiei de Resurse Umane. În procesul verbal se mai arată că informaţiile publice, dar şi cele cu caracter confidenţial necesare formulării partenerilor sociali a propunerilor de modificare a contractului vor fi comunicate acestora până pe data de 22 decembrie.
„Pe parcursul negocierii dar şi după semnare părţile vor păstra confidenţialitatea informaţiilor primite, de asemenea părţile convin să negocieze cu bună credinţă, obligându-se să nu adopte o atitudine de natură a prejudicia imaginea celeilalte părţi sau să împiedice în vreun fel, derularea în bune condiţii a negocierii şi semnării CCM pe 2014”, se mai arată în procesul verbal. Având în vedere anumite prevederi din acest proces verbal, în care se vorbeşte despre faptul că nu se poate transmite niciun fel de informaţie din timpul negocierilor, rămâne de văzut dacă siderurgiştii vor fi informaţi în legătură cu mersul tratativelor, aşa cum ar fi normal, dacă ţinem cont de faptul că plătesc cotizaţie de sindicat.
-
Întrebări pentru siderurgişti
În timp ce vineri urmează să aibă o nouă întâlnire în cadrul negocierii Contractului Colectiv de Muncă, între o comisie alcătuită din 7 reprezentanţi ai administraţiei şi o comisie de 11 reprezentanţi ai sindicatului Siderurgistul, reprezentanţii sindicatului Solidaritatea al Metalurgiştilor au decis să monitorizeze modul în care decurg tratativele şi să ceară părerea angajaţilor Combinatului în legătură cu ceea ce ar trebui obţinut în urma tratativelor, ne-a declarat liderului sindicatului, Gheoghe Tiber. În acest scop, liderii sindicatului Solidaritatea au început o acţiune de distribuire în rândul angajaţilor unităţii a unor chestionare care cuprind o serie de întrebări la care siderurgiştii sunt invitaţi să îşi spună părerea, chestionare care vor fi transmise administraţiei Combinatului. Astfel, siderurgiştii sunt întrebaţi dacă doresc ca majorarea salarială ar trebui să fie o sumă fixă sau un procent, care sunt prevederile care ar trebui să fie cuprinse în noul contract, care ar fi procentul minim de creştere care ar trebui obţinut astfel încât noul contract să poată fi încheiat. De asemenea, siderurgiştii sunt invitaţi să transmită un mesaj conducerii Combinatului. Rămâne de văzut care va fi efectul acestui demers al sindicaliştilor de la Solidaritatea, care mai susţin că potrivit informaţiilor lor sindicatul care participă la negocierea noului contract nu ar mai deţine la ora actuală reprezentativitatea legală care i-ar da dreptul să participe la negocieri, fără ca sindicaliştii să prezinte vreo probă concretă în sprijinul afirmaţiei lor pe care nu o contestăm.
-
ArcelorMittal şi Nippon Steel ar putea prelua fabrica ThyssenKrupp din SUA
Grupul german ThyssenKrupp se află în negocieri exclusive cu un consorţiu alcătuit din ArcelorMittal şi Nippon Steel pentru vânzarea fabricii de procesare a oţelului din SUA, au declarat surse anonime pentru Reuters.„Sunt aproape de a ajunge la un acord, care ar putea fi semnat în următoarele zile”, a declarat una dintre surse.Marţi seară, ThyssenKrupp AG, cel mai mare producător de oţel din Germania, a anunţat că va amâna publicarea rezultatelor financiare anuale, deoarece discuţiile privind vânzarea fabricii din SUA au intrat în linie dreaptă. Compania germană nu a specificat cu ce firme poartă negocieri.Reprezentanţii ArcelorMittal au reafirmat că rămân interesaţi de fabrica din SUA, fără a da detalii suplimentare, în timp ce reprezentanţii ThyssenKrupp au refuzat să comenteze informaţiile publicate de Reuters.Anul trecut, ThyssenKrupp a vândut subsidiara sa Tailored Blanks companiei chineze Wuhan Iron and Steel.Grupul ThyssenKrupp este prezent şi în România prin toate cele cinci divizii ale sale, respectiv metalurgie, auto, ascensoare, bunuri industriale şi servicii. -
Începe negocierea Contractului Colectiv de Muncă de la Combinat
Acest lucru urmează să aibă loc în cursul zilei de azi, când reprezentanţii administraţiei şi ai sindicatelor care au dreptul legal de a participa la negocieri se vor întâlni pentru prima dată la masa tratativelor, începând cu ora 14. Invitaţia a fost transmisă acum o săptămână de reprezentanţii conducerii Combinatului, care au iniţiat demersurile pentru începerea noului Contract Colectiv de Muncă (CCM). Rămâne de văzut care vor fi rezultatele care le vor obţine în urma negocierilor lideriii sindicatului Siderurgistul, condus de Gheorghe Bezman, în condiţiile în care negocierea este cu atât mai importantă cu cât la ora actuală nu mai există contract colectiv de muncă la nivelul sectorului metalurgie dar nici Contract Colectiv de Muncă la nivel naţional pe economie. Reamintim că în urma negocierii ultimului Contract Colectiv de Muncă nu s-au obţinut majorări salariale, angajaţii beneficiind de acordarea în trepte a unor bonusuri, dintre care acordarea ultimului, în cursul lunii decembrie, este condiţionată de faptul ca unitatea să nu înregistreze pierderi.
-
Siderurgiştii nu vor primi bonus la sfârşit de an
Cei 7.200 de angajaţi ai Combinatului nu vor beneficia în cursul lunii decembrie de bonusul în valoare de 1% din cuantumul veniturilor realizate în ultimele 12 luni, ca urmare a faptului că unitatea va înregistra pierderi la sfârşitul acestui an, ne-a declarat unul din liderii sindicatului Solidaritatea al metalurgiştilor, Dănuţ Blându. Potrivit aceleiaşi surse, anunţul a fost făcut de directorul general al Combinatului, Bruno Ribo, în cadrul întâlnirii care a avut loc miercuri după amiază şi la care au participatv reprezentanţii tuturor sindicatelor de pe platforma siderurgică. „Directorul general ne-a spus că pierderile care vor fi înregistrate anul acesta vor fi mai mici comparativ cu anul trecut, dar unitatea nu va ajunge pe zero, deci în cursul lunii decembrie nu va putea fi acordat bonusul. Directorul general a mai spus că şi anul viitor este posibil ca unitatea să fie tot pe pierdere şi că se vor face unele investiţii la sfârşitul trimestrului unu la furnalul 5”, ne-a declarat Dănuţ Bâlndu. Acesta susţine că directorul Bruno Ribo a mai spus că a fost depăşit planul la producţia de produse zincate, dar acelaşi lucru nu este valabil per total. „Directorul general a mai spus că Guvernul a realizat doar circa 25% din ceea ce au promis în ceea ce priveşte reducerea taxelor la energie, dar speră că solicitările lor vor fi realizate”, ne-a mai declarat Dănuţ Blându. La întâlnirea de dialog social au participat reprezentanţii sindicatelor Siderurgistul, Sindicatului Liber al Siderurgiştilor, Forum, Sindicatul Solidaritatea al Metalurgiştilor şi sindicatul Metalurgistul.
-
Sindicatele şi conducerea Combinatului, faţă în faţă
Cu câteva zile înainte de demararea negocierii noului Contract Colectiv de Muncă de la Combinat, care ar urma să înceapă pe data de 15 noiembrie, aşa cum v-am informat în premieră, directorul general al Combinatului, Bruno Ribo, a convocat ieri o întâlnire de dialog social care are loc trimestrial. La întrevedere au fost invitaţi reprezentanţii tuturor sindicatelor din Combinat, indiferent dacă vor participa sau nu la negocierea noului Contract Colectiv de Muncă, subiectul principal, ca şi cadrul întâlnirilor anterioare, fiind prezentarea situaţiei actuale a unităţii, precum şi perspectivele pe termen scurt şi mediu, dar şi probleme sociale ale angajaţilor. Þinând cont de faptul că negocierile noului contract bat la uşă, este greu de crezut că reprezentanţii conducerii vor da veşti liniştitoare, cu toate că în decursul anului sindicaliştilor li s-a comunicat că situaţia la anumite capitole s-ar mai fi îmbunătăţit.
-
ArcelorMittal Galaţi va plăti 1,85 de milioane de euro pe an drept taxă de poluare
Acţiunile în justiţie ale ArcelorMittal Galaţi, ce vizau diminuarea semnificativă a taxei de poluare plătită municipalităţii gălăţene, s-au lovit de refuzul judecătorilor de la Curtea de Apel. Asta după ce magistraţii au dispus efectuarea unei expertize care să stabilească clar nivelul de poluare produs de Combinat, iar concluzia a fost că taxa de poluare trebuie să rămână aceeaşi, respectiv 7.885.100 de lei pe an (peste 1,85 de milioane de euro). Majorarea taxei a fost decisă prin HCL 462/24 noiembrie 2011, iar un an mai târziu Combinatul dădea în judecată Consiliul Local Galaţi, cerând reducerea taxei de poluare pe motiv că a închis principalele surse de poluare de pe platforma siderurgică şi că astfel nu s-ar mai justifica plata celor peste 1,85 de milioane de euro pe an. „Pentru a diminua efectele crizei, a fost regândită strategia de funcţionare a Combinatului şi au fost oprite unele capacităţi de producţie precum Uzina Cocso-Chimică, Laminorul de Tablă Groasă nr. 1, Furnalul nr. 2 şi Aglomerare 1. S-a redus astfel semnificativ impactul asupra mediului, cantitatea de pulberi scăzând de patru ori faţă de 2007”, susţineau reprezentanţii Combinatului.
S-a anulat taxa de metalurgie
Administraţia colosului siderurgic a obţinut o mică victorie, după ce judecătorii au stabilit anularea parţială a HCL 462/2011, ce viza taxa de metalurgie şi siderurgie. Consilierii locali au majorat constant taxa de poluare pentru ArcelorMittal Galaţi, de la patru milioane de lei în 2006 la aproape opt milioane de lei în 2011. Reprezentanţii ArcelorMittal Galaţi ceruseră o reducere a taxei pe motiv că forul deliberativ local nu a stabilit-o în funcţie de o analiză a nivelului de poluare asupra mediului înconjurător, dar acest lucru nu a fost făcut nici de către Combinat. Administraţia Combinatului mai are o şansă să obţină reducerea taxei de poluare la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dar cert este că indiferent dacă judecătorii vor decide că taxa ar trebui sau nu redusă, consilierii locali vor stabili o altă taxă de poluare pentru 2013, ce ar putea însemna un nou proces între ArcelorMittal şi Consiliul Local.