word-monitor

Tag: china

  • În sfârşit, un leac pentru mahmureală?

    Ca o piatră filosofală, remediul pentru mahmureală pare să existe numai în legende. Acest elixir magic i-a evitat până şi pe oamenii de ştiinţă care de ani buni încearcă să îl descopere. Acum, în loc să se axeze pe un remediu, oamenii de ştiinţă de la Universitatea Sun Yat-Sen din Guangzhou, China, au analizat modul în care mahmureala ar putea fi prevenită chiar înainte de a apărea.

    Pentru a putea studia acest fenomen, ei au evaluat procesul metabolic prin care trece corpul unui individ care a consumat alcool. Mai întâi, etanolul din băuturile alcoolice este metabolizat de o enzimă cunoscută sub numele de alcool dehidrogenază (ADH) în acetaldehidă. Se crede că acetaldehida este adevărata cauză a efectelor produse de alcool, precum mahmureala. Ulterior, ea este metabolizată la rândul ei în acetat de enzima dehidrogenaza aldehida (ALDH). Contrar efectelor produse de acetaldehidă, acetatul poate să fie responsabil pentru unele dintre beneficiile pe care alcoolul le aduce sănătăţii.

    Cunoscând aceste produse, oamenii de ştiinţă au testat 57 de băuturi diferite, inclusiv infuzii din plante, ceaiuri, şi băuturi carbogazoase pentru a le urmări efectele asupra ADH şi ALDH. Astfel, s-a constatat că fiecare băutură avea un efect diferit. De exemplu, o infuzie de plante cu seminţe de cânepă creşte procesele ADH, inhibându-le pe cele ale ALDH, ceea ce însemnă că băutura respectivă face ca efectele nedorite ale consumului de alcool să dureze mai mult. În schimb, s-a constatat că o băutură carbogazoasă, cunoscută în China sub numele de Xue bi şi comercializată la noi drept Sprite, are rolul de a creşte procesele realizate de ALDH, determinând acetaldehida să fie metabolizată mai repede. Prin urmare, se pare că această băutură, consumată înaintea unei beţii, poate reduce durata mahmurelii.

    „Aceste rezultate ne amintesc că suplimentele, fie ele din plante sau de alt tip, pot avea acţiuni farmacologie asupra noastră care implică atât beneficii cât şi dezavantaje aduse sănătăţii”, a comentat Edzard Ernst, expert de la Universitatea Exeter, din Marea Britanie. În acelaşi timp, el a explicat că aceste teste ar trebui refăcut pe organisme vii, pentru ca abia apoi să putem trage concluzii.

  • Yuanul a depăşit euro în 2013

    Yuanul a depăşit euro în 2013, devenind a doua cea mai utilizată monedă în finanţarea comerţului mondial, după dolar, conform unui raport al Society Worldwide Interbank Financial Telecommunication (Swift), transmite Bloomberg.
    În octombrie 2013, yuanul a avut o cotă de 8,66% din scrisorile de credit şi colectare în comerţul mondial, faţă de 6,64% în cazul euro, după ce în ianuarie 2012 procentul era de 1,89% pentru yuan şi de 7,87% pentru euro, a anunţat Swift, serviciul de transfer de date bancare cu sediul în Belgia.
    Principalii utilizatori ai yuanului în finanţarea comerţului au fost China, Hong Kong, Singapore, Germania şi Australia.
    „Este adevărat că exportatorii utilizează mai mult yuanul, pentru a spori atractivitatea şi competitivitatea bunurilor sau serviciilor vândute Chinei”, a declarat Cynthia Wong, de la Societe Generale SA.
    China are ca obiectiv sporirea importanţei monedei sale în comerţul mondial şi în investiţii, după ce statul a relaxat controlul asupra cursului de schimb şi a costurilor de finanţare în a doua economie mondială.
    Adjunctul guvernatorului Băncii Populare a Chinei, Yi Gang, a afirmat în 20 noiembrie că nu mai este în interesul Beijingului continuarea extinderii rezervelor valutare, cele mai mari din lume. La 30 septembrie, China avea rezerve valutare de 3.660 miliarde de dolari.
    Valoarea depozitelor în yuani în Hong Kong, cel mai important centru de tranzacţionare a yuanului din lume din afara Chinei, a crescut în octombrie la nivelul record de 728 miliarde de yuani (128 miliarde de dolari). Este cel mai semnificativ avans din aprilie 2011.
    China a anunţat recent că va acorda investitorilor din Londra dreptul de a achiziţiona acţiuni, obligaţiuni şi instrumente de pe piaţa financiară chineză în valoare de până la 80 miliarde de yuani (8,2 miliarde de lire sterline), sprijinind eforturile capitalei Marii Britanii de a deveni cel mai important centru de tranzacţionare a yuanului după Hong Kong.
    Acordul, anunţat luna trecută într-o declaraţie comună a autorităţilor din China şi Marea Britanie, face parte din programul de investiţii pe pieţele străine (RQFII). Este pentru prima dată când planul RQFII este extins în afara Hong Kong-ului, pentru a da investitorilor mai multe posibilităţi de a investi yuani şi a deţine moneda — deoarece autorităţile de la Beijing vor ca într-o zi yuanul chinezesc să devină una dintre cele mai tranzacţionate valute pe piaţa mondială.
    În schimbul planului RQFII, autorităţile din Marea Britanie au început negocierile pentru a permite băncilor din China să-şi înfiinţeze subsidiare în Regatul Unit, reducând din cerinţele autorităţilor de reglementare impuse pentru extinderea instituţiilor financiare pe teritoriul britanic.
    Conform acordului, Londra şi Beijingul vor permite yuanului să fie tranzacţionat direct faţă de lira sterlină, ocolind dolarul şi reducând semnificativ costurile de tranzacţionare. Multe state, cum ar fi Franţa, Germania, Taiwan şi Kenya, se luptă pentru a primi aprobarea autorităţilor de la Beijing în vederea tranzacţionării yuanului în afara Chinei.
    Demarat în 2012 ca un stimulent pentru a stimula investitorii să deţină yuani, programul de investiţii pe pieţele străine (RQFII) are acum o cotă globală de 350 miliarde de yuani, din care sunt utilizaţi 134 miliarde de yuani.

  • «Iepurele de jad» a pornit la cucerirea Lunii

    China a lansat, duminică, prima ei sondă spaţială care se va aşeza pe Lună, unde va plasa un vehicul de explorare teleghidat, denumit „Iepurele de jad”. Lansatorul Changzheng a decolat duminică, la ora 17.30 GMT, de la baza de lansare de sateliţi din Xichang (sud-vestul Chinei), potrivit imaginilor difuzate în direct de televiziunea publică CCTV. Operaţiunea de lansare a roverului Iepurele de jad a fost calificată de oficialii chinezi drept “un succes”.
    Numeroşi chinezi au rămaşi treji – lansarea a avut loc la ora locală 1.30, luni -, pentru a urmări evenimentul, sursă de mândrie naţională, după ce milioane au votat online numele roverului lunar, care face referire la mitologia chineză. Potrivit legendei, iepurele lunar – sau “Iepurele de câmp al Lunii”, întrucât limba chineză clasică nu face distincţia între iepurele de câmp şi iepurele de casă – trăieşte pe Lună, unde pisează elixirul nemuririi într-un recipient. Animalul-farmacist o are drept însoţitoare pe Chang’e, zeiţa chineză a Lunii.
    Odată cu această misiune, denumită Chang’e-3, China va realiza prima ei aselenizare “lentă”, în cadrul ambiţiosului ei program spaţial Chang’e, marcat deja de succesele realizate de două sonde lunare. Sondele Chang’e-1 (lansată în octombrie 2007) şi Chang’e-2 (lansată în octombrie 2010) au permis, după plasarea lor pe orbită, efectuarea unor observaţii detaliate asupra Lunii.
    Pentru a-şi întări statutul de mare putere, China doreşte să devină prima ţară din Asia care va trimite un astronaut pe Lună, probabil după 2025. China va deveni, totodată, cu misiunea Chang’e, a treia naţiune care reuşeşte o aselenizare, după SUA şi URSS.
    Roverul Iepurele de jad, înzestrat cu panouri solare pentru a se alimenta cu energie, va avea sarcina de a efectua analize ştiinţifice şi de a trimite pe Terra imagini în 3D cu satelitul natural al Terrei. Vehiculul cu şase roţi, care are o masă de 120 de kilograme, va fi plasat în Golful curcubeului, o zonă lunară încă neexplorată, potrivit Administraţiei spaţiale chineze. Această zonă oferă condiţii favorabile în privinţa expunerii la Soare şi în privinţa posibilităţilor de comunicare cu Terra. Roverul lunar chinezesc va fi operaţional trei luni, în timpul cărora va putea să se deplaseze cu o viteză minimală de 200 de metri pe oră.
    China alocă multe miliarde de dolari misiunilor de cucerire a spaţiului, percepută ca un simbol al puterii de care dispune această ţară, dar şi al ambiţiilor Partidului Comunist Chinez (PCC) aflat la putere. Beijingul are şi alte proiecte ambiţioase în cadrul unui program spaţial ce prevede construirea unei staţii orbitale permanente şi, vizând acest obiectuiv, şi-a ameliorat în ultimii doi ani tehnologia de conectare în spaţiu între două vehicule.
    Şi alte ţări din Asia au ambiţii spaţiale care vizează Luna, începând cu India, care a reuşit să plaseze pe Lună o sondă, pe 14 noiembrie 2008 – o premieră, de la lansarea programului spaţial indian (1963).

  • China 3.0

    China 3.0

    Marţi s-a încheiat cel mai important conclav din ultimii 35 de ani din China. Dacă 1978 a marcat începutul reformelor economice ale lui Deng Xiaoping şi 1993 – deschiderea către globalizare cu Jiang Zemin, 2013 este anul de început al celei de-a treia etape a transformării Chinei globale.
    Preşedintele Xi Jinping a fost abil în primul an de mandat: a început vânătoarea de corupţi din companiile de stat şi din administraţiile locale şi şi-a sporit capitalul politic. El ştie că sprijinul popular faţă de reforme este cea mai bună cale pentru a face presiuni asupra opoziţiei cu care se confruntă în conducerile politice şi economice. Şi pornind de la acest capital politic înaintează spre ambiţiosul plan de transformare a unei economii “socialiste de piaţă” într-un model liberalizator şi descentralizat.
    În China, în prezent, se află în cauză ciocnirea dintre o enormă forţă de blocare, care s-a îngrăşat peste măsură şi nevoia naţională care să orienteze ţara în stabilitate internă şi în proiectarea ca putere internaţională. În primul grup se află companiile publice şi curtea lor de lideri privilegiaţi (a căror gestiune insuficientă nu a fost sancţionată, pe lângă faptul că suge întreaga finanţare bancară), administraţiile politice locale (sentinţa lui Bo Xilai a fost exemplară), birocraţia economică şi nepotismul politic al elitelor. În cel de-al doilea grup, cel al nevoii naţionale susţinute de Jinping, se află diluarea monopolurilor, reforma proprietăţii private, liberalizarea sectorului financiar, promovarea inovaţiei, intrarea de investiţii străine, revizuirea politicii copilului unic, creşterea consumului privat, finanţarea iniţiativei private sau reforma asigurărilor sociale.
    Între caracterul exigent al momentului chinez, gradarea deciziilor sale, rezistenţa ideologică a partidului comunist şi blocajul elitelor faţă de schimbare se va vedea gradul de tensiune internă în următorii ani şi rolul lui Xi Jinping în istorie. Şi dacă cineva doreşte să intre în ea, acela este el.
    Partidul Comunist Chinez anunţă decizia pentru reforma cuprinzătoare
    Al 18-lea Comitet Central al Partidului Comunist Chinez (PCC) a aprobat, marţi, o decizie în privinţa „problemelor importante care ţin de aprofundarea reformei cuprinzătoare”, la finalul celor patru zile ale plenarei. Secretarul general al CC al PC Chinez, Xi Jinping, a fost împuternicit de Biroul Politic să emită un raport de activitate în cadrul celei de-a treia sesiuni plenare a celui de-al 18-lea Comitet Central al PC Chinez, organizată la Beijing în perioada 9-12 noiembrie. Obiectivul general al aprobării reformelor este îmbunătăţirea şi dezvoltarea socialismului cu caracteristici chineze şi promovarea acestuia concomitent cu modernizarea sistemului şi capacităţilor de guvernare a ţării, se arată în comunicatul dat publicităţii după încheierea sesiunii.
    China trebuie să construiască având la bază realitatea că se menţine la stadiul primar al socialismului şi va rămâne la acest nivel atât de mult cât va fi dezvoltată şi aprofundată reforma cuprinzătoare. China trebuie să se menţină la concepţia strategică potrivit căreia această dezvoltare continuă a fi cheia soluţionării tuturor problemelor din China, se afirmă în textul comunicatului, adăugând că cel mai important factor este aderarea la conceptul conducerii PC Chinez.
    Reforma economică este factorul principal, iar soluţia de bază o constituie relaţionarea adecvată dintre Guvern şi piaţă, lăsând piaţa să joace un rol decisiv în alocarea resurselor, în timp ce Guvernul trebuie să joace un rol mai bun.
    Rezultate decisive trebuie obţinute în sectoarele cheie, iar până în anul 2020 trebuie realizat un cadru eficient, bazat pe dezvoltare corespunzătoare, ştiinţifică, în scopul asigurării că instituţiile din toate sectoarele vor fi mai mature, potrivit comunicatului.
    China se va orienta către rolul dominant al proprietăţii publice, jucând rolul de lider a economiei de stat, concomitent cu încurajarea, sprijinirea şi coordonarea sectorului privat pentru întărirea vitalităţii şi creativităţii acestuia. Va fi construit un sistem de piaţă unită şi deschisă, cu o concurenţă ordonată, astfel încât piaţa să joace un rol „decisiv” în alocarea resurselor.
    Funcţiunile Guvernului trebuie transformate într-o manieră care să permită construirea unui Guvern bazat pe lege şi orientat către servicii.
    Reforma va include, de asemenea, realizarea unui sistem fiscal modern care să sprijine iniţiativele guvernelor central şi locale.
    China îşi propune să îmbunătăţească un nou tip de relaţii între industrie şi agricultură, precum şi între zonele urbane şi cele rurale.
    China va reduce pragul de investiţii, va accelera dezvoltarea zonelor de liber-comerţ şi va intensifica deschiderea zonelor continentale, de coastă şi de frontieră.
    O mai mare importanţă se va acorda perfecţionării unui sistem democratic şi îmbunătăţirii formelor democratice pentru a arăta avantajele sistemului politic socialist al Chinei.
    China va aprofunda reforma sistemului judiciar şi va intensifica construirea unui sistem judiciar socialist caracterizat prin dreptate, înaltă eficienţă şi autoritatea de a susţine drepturile şi interesele populaţiei. Puterea trebuie să fie supervizată de popor şi trebuie exercitată într-o manieră transparentă.
    China va urma calea dezvoltării unei culturi socialiste cu caracteristici chineze. Reformele trebuie accelerate în sectorul social, incluzând educaţia, ocuparea forţei de muncă, distribuţia veniturilor, securitatea socială şi sănătatea publică.
    China va înfiinţa un comitet al securităţii de stat, va îmbunătăţi sistemele şi strategiile pentru asigurarea securităţii naţionale, potrivit conţinutului comunicatului în care se solicită inovarea la nivelul sistemelor pentru prevenirea şi soluţionarea eficientă a disputelor sociale şi îmbunătăţirea siguranţei publice.
    În cadrul comunicatului se mai solicită, de asemenea, construirea unui sistem global de progres ecologic care să protejeze mediul înconjurător.
    Se vor realiza forţele armate moderne cu caracteristici chineze, se mai arată în conţinutul comunicatului. PC Chinez va înfiinţa o echipă de conducere centrală pentru „reforma cuprinzătoare şi profundă.” Aceasta va avea ca responsabilitate proiectarea reformei, organizarea şi coordonarea reformei, dezvoltarea reformei şi supravegherea implementării planurilor.
    La sesiunea plenară au participat 204 de membri plini şi 169 de membri supleanţi ai Comitetului Central al PC Chinez. Membrii comitetului permanent ai Comisiei Centrale pentru Inspecţia Disciplinei din cadrul PC Chinez, oficiali de nivel înalt din cadrul departamentelor de resort, delegaţi ai Congresului Naţional al PCC, precum şi experţi şi oameni de ştiinţă au fost prezenţi la sesiunea plenară cu statut de delegaţi fără drept de vot.

  • Ce secol asiatic se va impune?

    A prezice faptul că Asia va domina secolul XXI a devenit un fel de clişeu. Este un pronostic sigur, dat fiind că practic, Asia presupune deja 60% din populaţia mondială şi reprezintă aproximativ 25% din producţia economică globală. Asia este totodată şi regiunea în care interacţionează multe dintre ţările cele mai influente din acest secol, printre ele, China, India, Japonia, Rusia, Coreea de Sud, Indonezia şi SUA. Cu toate acestea, a semnala importanţa crescândă a Asiei nu înseamnă deloc a vorbi despre caracterul său. Pot fi două secole asiatice foarte diferite, iar cel care se va impune va avea consecinţe profunde pentru popoarele şi guvernele regiunii, dar şi pentru lumea întreagă.

    Unul dintre aceste scenarii din viitor îl reprezintă un continent relativ familiar: o regiune ale cărei economii continuă să aibă niveluri robuste şi reuşesc să evite conflictul între ele. Cel de-al doilea este cât se poate de diferit: conform acestuia, în Asia vor creşte tensiunile, se vor majora bugetele militare şi se va dezaccelera creşterea economică. Aceste tensiuni s-ar putea propaga şi ar putea obstrucţiona comerţul, turismul şi investiţiile, în special, dacă se produc incidente între forţele aeriene şi navale care operează în imediata apropiere a apelor şi teritoriilor aflate în conflict. Spaţiul cibernetic este un alt teren în care concurenţa ar putea scăpa de sub control.

    Întrebarea este următoarea: Asia secolului XXI se aseamănă cu Europa – regiunea dominantă a celei mai mari părţi a istoriei moderne – din timpul primei jumătăţi a secolului XX, când a cunoscut două războaie cu costuri şi distrugeri fără precedent, sau cea din cea de-a doua jumătate, când tensiunile cu Uniunea Sovietică au fost gestionate în mod eficient, iar Europa Occidentală a cunoscut o perioadă de pace şi o prosperitate cum nu mai experimentase până atunci?

    Referirea la Europa este instructivă, deoarece Europa nu a avut doar noroc. Istoria s-a desfăşurat aşa cum a făcut-o doar pentru că liderii săi politici au demonstrat o mare viziune şi disciplină. În consecinţă, adversarii cu o lungă tradiţie precum Franţa şi Germania s-au reconciliat în cadrul unui proiect regional – primul, o comunitate a cărbunelui şi oţelului care s-a extins, devenind Comunitatea Economică Europeană şi, până la urmă, Uniunea Europeană care a integrat continentul din punct de vedere politic şi economic până la punctul în care un conflict violent a devenit de neimaginat.

    Merită să ţinem seama de toate aceste aspecte, deoarece sunt puţine paralele care se pot găsi în Asia contemporană. Dimpotrivă, regiunea este cunoscută pentru lipsa sa de acorduri şi instituţii regionale transcendente, în mod particular în sfera politico-militară şi de securitate. Ba mai mult, o marcată lipsă de reconciliere şi acord în ceea ce priveşte disputele de lungă durată conduc uşor la a imagina nu doar un incident militar care să implice doi sau mai mulţi vecini, ci şi posibilitatea ca un episod de această natură să deriveze în ceva de mai mare amploare.

    Multe dintre aceste dispute provin din Cel de-al Doilea Război Mondial sau poate chiar mai dinainte. Coreea şi China nutresc un puternic sentiment anti-japonez. Nu există un tratat de pace între Rusia şi Japonia, iar cele două ţări se confruntă în revendicarea Insulelor Kurile. Frontiera dintre China şi India este şi ea obiectul unui litigiu. De fapt, climatul de securitate regională s-a înrăutăţit în ultimii ani. Un motiv îl reprezintă continua diviziune a Peninsulei Coreene şi ameninţarea pe care o reprezintă o Coree de Nord înarmată nuclear, atât pentru propriul popor, dar şi pentru vecinii săi. China a adăugat la tensiunile regionale o politică externă care s-ar putea descrie din punct de vedere diplomatic ca “agresivă” şi “intimidantă”. Între timp, Japonia pare decisă să se elibereze de multe dintre limitările militare care i-au fost impuse (şi care, până în urmă cu puţin timp, erau acceptate de marea majoritate a japonezilor) ca rezultat al comportamentului său agresiv din anii 1930 şi 1940.

    Aceste deznodăminte reflectă şi în acelaşi timp consolidează un naţionalism accentuat în toată regiunea. Este nevoie de mai multă diplomaţie bilaterală intensă între guvernele asiatice pentru a rezolva dispute istorice. Începând de aici, ar trebui să se negocieze pacte regionale care să promoveze liberul schimb şi să se ocupe de schimbarea climatică. Finalmente, ar trebui să se stabilească un for regional pentru a reglementa mai bine desfăşurarea forţelor militare, inclusiv măsurile care să genereze încredere şi să fie destinate reducerii riscului de incidente şi să ajute la rezolvarea lor, dacă se vor produce.

    O parte din proiect, poate fi construit pe baza a ceea ce a realizat Europa, dar Europa este relevantă din alt motiv: europenii au reuşit să menţină stabilitatea şi să genereze o mare prosperitate pe durata anilor ’70, în mare măsură, datorită prezenţei şi rolului SUA. Statele Unite ale Americii, o putere atlantică, s-a integrat pe deplin în acordurile economice şi de securitate din regiune. Ceva similar s-ar putea petrece în Asia, unde SUA, care de asemenea reprezintă o putere în Pacific, au interese vitale şi angajamente profunde. Caracterul strategic al Statelor Unite pentru Asia, în consecinţă, trebuie să fie substanţial şi de durată. Acest lucru ar presupune ca următoarele administraţii nord-americane să pună accentul pe liberul schimb, să crească prezenţa aviatică şi navală a SUA şi să investească în diplomaţia destinată promovării integrării Chinei în regiune, în termeni conformi cu interesele SUA, ale aliaţilor săi (Japonia, Coreea de Sud, Filipine şi Australia) şi ale nenumăraţilor săi prieteni.

    Alternativa este ca Asia să-şi elibereze resursele şi să urmeze un secol asiatic dominat de China, sau să fie unul caracterizat de episoade frecvente de tensiune diplomatică sau chiar de conflict. Puţini în Asia sau în alte părţi ale lumii ar beneficia de pe urma unui viitor cu astfel de caracteristici.

  • Împăratul Qin: omul care a făurit China

    Împăratul Qin: omul care a făurit China

    Qin Shi Huang, s-a născut în anul 259 înainte de Hristos, sub numele iniţial de Ying Zheng, fiind unul dintre fii regelui statului Qin. La vârsta de doar 13 ani, acesta a îndeplinit condiţiile de a-i succeda tatălui său pe tron. Fire agresivă şi ambiţioasă, tânărul Ying Zheng a câştigat puterea deplină la vârsta de 22 ani. Atunci s-a născut visul său de a cuceri şi unifica cu orice mijloace formaţiunile statale cunoscute sub titulatura de „Cele şase State Războinice”, adică regatele rivale Han, Zhao, Chu, Yan, Wei şi Qi. Spera astfel ca cele şase regate să ajungă pentru totdeauna sub puterea politică, economică şi militară a regatului său natal, Qin.

    Ying Zheng şi-a îndeplinit în cele din urmă visul, după lupte îndelungate şi sângeroase, soldate cu sute de mii de morţi. A reuşit aşadar ca în anul 211 înainte de Hristos, să creeze primul imperiu centralizat din istoria multimilenară a statului chinez. Ocazie cu care a pus bazele şi dinastiei care i-a purtat numele, dinastia Qin (211-206 înainte de Hristos). După unificarea tuturor statelor, Qin Shi Huang a considerat că realizarea sa a fost mult deasupra legendarilor „San Huang” ( cei trei împăraţi) sau a aşa numiţilor „Wu Di” (cei cinci suverani). Din acest motiv a creat un nume nou pentru el unind Huang cu Di şi luânduşi supranumele de „Shi”, adică – Cel Dintâi, în traducere directă. În final, Qin Shi Huang Di însemnând – Primul Împărat al Chinei.

    Pentru a-şi conduce şi controla noul imperiu, Qin a trebuit să reformeze politicile interne, economia şi cultura. În politică, monarhul chinez a abolit sistemul vasalităţii ereditare şi a împărţit noua entitate statală în provincii şi prefecturi, conduse direct de el. Bazându-se pe legea veche din ţara sa natală, regatul Qin, noul împărat a creat o serie de legi prin care fostele state rivale trebuiau să livreze forţa de muncă pentru stabilizarea dinastiei Qin. Din acel moment, toţi locuitorii imperiului erau egali în drepturi dar mai ales în îndatoriri. Sistemul taxelor, noua monedă şi sistemul de măsură şi greutăţi, au fost cu toate standardizate şi impuse pe tot teritoriul imperiului. În cadrul culturii, împăratul Qin a unificat ideogramele chinezeşti pentru a crea o formă scrisă universal valabilă. Nu s-a sfiit să execute în masă învăţaţii, caligrafii şi filozofii care i s-au opus.
    Zidul Chinezesc, marele simbol al civilizaţiei antice chineze, a purtat urma conceptelor şi ideilor despre statul centralizat susţinute de împăratul Qin. O altă realizare magnifică a fost celebra Armată de Teracotă, un ansamblu de statui de soldaţi şi cai, în mărime naturală, realizate din lut ars, şi descoperite în secolul trecut în apropierea mausoleului lui Qin Shi Huang.
    Printre alte mari realizări ale acestui împărat fondator, se remarcă imensul canal de irigaţii Ling din Guilin, provincia Guaxing, şi proiectul de irigaţii din Duijiangyan, lângă Chengdu, provincia Sichuan. A construit şi o infrastructură funcţională care a dus la creşterea prosperităţii în toate provinciile, şi a reuşit să respingă invaziile venite din exteriorul graniţelor.

    Ucigaşul de învăţaţi şi declinul imperiului

    Perioada Statelor Războinice, în care cele şase regate unificate de împăratul Qin se luptau neîncetat între ele, a fost una deosebit de sângeroasă şi instabilă. Cu toate acestea, lipsa unei autorităţi centrale, a permis înflorirea conceptelor filozofice, alături de libertatea de gândire şi toleranţa religioasă. Confucianismul, alături de numeroase şcoli taoiste erau în plin avânt, iar budismul pătrundea timid în ţinuturile chinezeşti.
    Climatul cultural şi spiritual moştenit din perioada Statelor Războinice i-a displăcut total împăratului Qin care vedea aceste instituţii şi şcoli drept potenţiale pericole pentru autoritatea sa. Din acest motiv, împăratul a ordonat cel mai mare genocid al cărţilor şi textelor religioase în istorie. Toate lucrările şi scrierile care nu corespundeau viziunii sale despre lume, au fost arse în anul 213 înainte de Hristos. Cu acea ocazie s-au pierdut lucrări inestimabile din domenii variate precum medicină, poezie, literatură, religii, ezoterism, arte marţiale, politică şi multe altele. Nemulţumit de distrugerea cărţilor, împăratul Qin a ordonat ca aproximativ 460 de învăţaţi şi filozofi să fie arşi pe rug pentru vina de a-i fi contrazis ideile, alţi 700 fiind îngropaţi de vii sub aceeaşi învinuire.
    Pe întreaga perioadă în care a domnit, împăratul a aprobat doar şcolile care urmau linia aşa-numitului legalism – concept care viza urmarea legilor imperiale sau suportarea consecinţelor, alături de şcolile fidele mohismului, un curent filozofico-religios fondat de Mo-Tzu, dezvoltat în acelaşi timp cu taoismul, confucianismul şi legalismul imperial.
    Odată cu înaintarea sa în vârstă, împăratul începuse să fie de-a dreptul obsedat de frica de moarte. Atunci a început cu disperare să caute aşa numitul „Elixir al Vieţii” despre care vorbeau iniţiaţii taoişti, o poţiune cu o formulă secretă care făcea nemuritor pe oricine ar fi băut din ea. Îngroziţi de toanele împăratului, numeroşii medici şi alchimişti de la curtea imperială, lucrau neîncetat pentru descoperirea poţiunii. Într-un final, s-au hotărât asupra mai multor poţiuni, care conţineau însă invariabil mercur, element pe care alchimia chinezească l-a asociat dintotdeauna cu conceptul de nemurire fizică. Din nefericire pentru împărat, consumul acestor poţiuni cu mercur a dus în mod logic la scurtarea vieţii sale, în loc de prelungirea ei…
    Fire practică şi realistă, (totuşi fondase un imperiu fără precedent), împăratul Qin a luat în calcul şi moartea, în consecinţă a ordonat ridicarea unui mormânt monumental de dimensiuni colosale. Planurile mausoleului uriaş includeau râuri de mercur care să curgă permanent, capcane cu săgeţi care să-i ucidă pe eventualii jefuitori, alături de replici fidele ale palatelor şi locuinţelor imperiale.
    Cum tratamentul cu mercur pentru obţinerea imortalităţii şi-a spus cuvântul, împăratul Qin Shi Huang a murit în timp ce vizita provinciile din estul Chinei. Dinastia Qin s-a sfârşit odată cu cel are i-a dat numele. Costurile realizărilor împăratului au fost cumplite.
    Dacă populaţia însumată a Statelor Războinice de dinainte de cuceririle şi unificarea lui Qin Shi Huang atingea cifra de circa 40 milioane de suflete, la moartea împăratului care se voia nemuritor, populaţia imperiului abia mai număra 18 milioane locuitori. Costuri de vieţi omeneşti pe care le vom regăsi şi la marii împăraţi şi cuceritori de mai târziu, din întreaga lume.

  • China şi Rusia se opun unei intervenţii în Siria

    China şi Rusia se opun unei intervenţii în Siria

    Cele două ţări, care fac uz de dreptul lor de veto în Consiliul de Securitate al ONU ca să împiedice atacuri occidentale, şi-au reiterat opoziţia faţă de o intervenţie în Siria. “Planurile de lovituri militare în Siria, declarate de unele ţări, sunt o sfidare la adresa prevederilor fundamentale ale Chartei ONU şi a altor norme de drept internaţional”, i-a spus viceministrul rus al afacerilor externe, Ghenadi Gatilov, secretarului general al ONU, Ban Ki-moon.
    Chiar dacă Rusia se opune cu vehemenţă unei intervenţii militare în Siria şi a blocat prin veto, de câteva luni, adoptarea unei rezoluţii ONU, preşedintele rus Vladimir Putin a apreciat ca “inacceptabilă” utilizarea armelor chimice “de către oricine” în Siria, lăsând să planeze îndoiala asupra celor răspunzători de atac. În timpul unei întrevederi, la iniţiativa Teheranului, cu omologul său iranian Hassan Rouhani, el a afirmat că acordă “o atenţie deosebită situaţiei din Siria”. “Cele două părţi consideră inacceptabilă utilizarea de arme chimice, de către oricine”, a subliniat Preşedinţia rusă. Putin şi Rouhani au subliniat şi “necesitatea găsirii unor căi de reglementare politico-diplomatică”, Rusia şi Iranul, puternici susţinători ai Damascului, înmulţindu-şi în ultimele zile avertismentele legate de o intervenţie militară în Siria a Washingtonului şi aliaţilor săi.

    China cere “mai multă răbdare”

    La rândul ei, presa oficială din China a făcut joi apel la o mobilizare internaţională, care să împiedice o intervenţie armată occidentală în Siria, care pare de altfel probabilă în viitorul apropiat. “Comunitatea internaţională trebuie să dea dovadă de răbdare şi să nu se lase dusă de nas de serviciile americane de informaţii”, scrie cotidianul China Daily într-un editorial cu titlul “Nu există scuze pentru atacuri”. “Acum zece ani, Statele Unite şi aliaţii lor au eludat ONU şi au impus cu forţa o schimbare de regim în Irak, sub pretext că acel regim deţinea arme de distrugere în masă. Aşa ceva nu trebuie să se mai permită a doua oară”, adaugă cotidianul. “O intervenţie militară fără mandat ONU doar va agrava şi mai mult situaţia din Siria”, avertizează China Daily. “Forţele mondiale care se opun unei intervenţii militare trebuie să se unească şi să împiedice un atac occidental în Siria”, afirmă, la rândul său, publicaţia Global Times. “Dacă acest atac are loc, ele (forţele mondiale) trebuie să sprijine deschis rezistenţa guvernului sirian. Rusia şi Iranul trebuie să ia în calcul acordarea unei asistenţe militare directe (regimului lui Bashar al-Assad)”, continuă ziarul.
    Într-un comunicat dat joi publicităţii, ministrul chinez al afacerilor externe, Wang Yi, atrage atenţia asupra “oricărei ingerinţe” în ancheta în curs a ONU privind atacul chimic din 21 august. “Doar o soluţie politică poate rezolva criza siriană”, a declarat, în cursul acestei săptămâni, Wang Yi.
    De mai bine de doi ani, China refuză să dea curs apelurilor internaţionale la exercitatea de presiuni suplimentare asupra regimului lui Bashar al-Assad, făcând uz, ca şi vecina sa Rusia, de dreptul de veto în Consiliul de Securitate al Naţiunilor Unite.

  • Statele emergente nu mai sunt locomotiva economiei mondiale

    Economiile dezvoltate, precum Statele Unite, Europa şi Japonia, contribuie pentru prima dată din 2007 mai mult decât cele emergente – China, India, Brazilia – la creşterea economică mondială, potrivit estimărilor Birdgewater Associates, semn al unei schimbări de viteză.

    Tranziţia remarcată de analiştii Bridgewater ar putea influenţa fluxurile de capital la nivel global şi ar putea răsturna proiecţiile şi planurile marilor companii, construite în ultimii ani în jurul unui boom economic pe pieţele emergente, notează Wall Street Journal (WSJ).

    Schimbarea se datorează în principal Japoniei, care a revenit pe creştere economică solidă după mai bine de 15 ani de stagnare cu reprize de declin. Economia japoneză a crescut cu 2,6% în trimestrul al doilea. Deşi rata de creştere din ultimul trimestru încheiat este mai redusă faţă de 3,8% în primele trei luni ale anului, Japonia afişează totuşi o dinamică solidă, mai ales în raport cu perioada îndelungată de deflaţie, semn că politicile controversate adoptate în toamna anului trecut de premierul Shinzo Abe au început să dea roade.

    În Statele Unite, economia înregistrează creşteri timide, dar evoluează stabil, iar Europa este pe cale să iasă dintr-o recesiune prelungită.

    În marile economii emergente, precum China, India, Brazilia sau Rusia, creşterea economică a încetinit semnificativ faţă de ratele de boom din ultimii ani.

    FMI estimează că economia mondială va creşte cu 3,3% în acest an, faţă de 3,2% anul trecut şi 4% în 2011.