word-monitor

Tag: calorii

  • Se poate slăbi cu un mic dejun consistent

    Constatarea că se poate slăbi cu un mic dejun consistent este foarte interesantă. S-a demonstrat că este importantă nu numai mărimea aportului caloric, ci şi – sau mai ales – momentul zilei în care intervine acesta, relatează passionsante.be.

    O echipă de cercetători israelieni a alcătuit un grup de circa o sută de femei cu vârsta medie de 46 de ani, supraponderale sau obeze, care prezentau un sindrom metabolic. Acesta se caracterizează printr-o asociere de parametri (hipertensiune, exces de colesterol, nivel ridicat de insulină, hiperglicemie etc.), cu riscul unor probleme ca diabetul de tip 2, tulburări cardiovasculare şi accident vascular cerebral (AVC).

    Femeile au fost ţinute sub observaţie trei luni, după ce au fost împărţite în două grupe, în funcţie de momentul zilei în care consumau cea mai copioasă masă – dimineaţa sau seara. Aportul total de calorii a fost fixat la 1.400 kcal, iar cercetătorii au măsurat evoluţia greutăţii, a circumferinţei taliei şi a sindromului metabolic.

    Rezultatele au fost spectaculoase. Pierderea medie în greutate a fost de 8,7 kg la femeile care mâncau copios dimineaţa, faţă de 3,6 kg la cele care mâncau mult seara. Diferenţa a fost astfel de 5,1 kg. Circumferinţa taliei a scăzut cu 8,5 cm la femeile care mâncau bine dimineaţa şi doar cu 3,9 cm la cele care consumau multe calorii seara (diferenţă de 4,6 cm).

    În cele două grupe s-a înregistrat o îmbunătăţire netă a sindromului metabolic, ceva mai pronunţată la femeile care au mâncat bine la micul dejun. Şi nivelurile de saţietate au fost mai bune la cele care au mâncat copios dimineaţă.

    Cu alte cuvinte, la un aport caloric echivalent, balanţa înclină evident spre un mic dejun copios, lucru care poate fi de folos celor care vor să slăbească, încheie passionsante.be.

  • Scuza unor persoane obeze privind „metabolismul lent” ar putea fi adevărată

    Scuza pe care o invocă unele persoane obeze că de vină pentru kilogramele lor în plus este metabolismul prea lent ar putea fi adevărată, în unele cazuri, au constatat oamenii de ştiinţă, relatează BBC.

    O echipă de la Universitatea Cambridge a găsit prima dovadă că o mutaţie a ADN-ului poate determina într-adevăr încetinirea metabolismului. Cercetătorii speră ca descoperirea lor să contribuie la punerea la punct de noi tratamente antiobezitate, chiar şi pentru persoanele care nu prezintă această mutaţie.

    Echipa de cercetători a analizat ADN-ul a 2.101 pacienţi cu obezitate severă. O parte dintre aceştia prezentau mutaţii ale genei denumite KSR2, determinând un efect dublu — de creştere a apetitului şi încetinire a metabolismului.

    KSR2 influenţează interpretarea la nivel celular a semnalelor transmise pe cale sangvină, inclusiv de către insulină, hormonul care reglează în special metabolismul glucidelor. Acest lucru influenţează la rândul său capacitatea organismului de a arde caloriile.

    Deşi astfel de mutaţii ale genei KSR2 sunt prezente doar la sub 1% dintre oameni, cercetătorii speră că, dacă vor putea fi realizate medicamente pentru remedierea problemelor create de aceste mutaţii, acelaşi tratament va putea fi aplicat în cazul tuturor persoanelor supraponderale.

  • Când şi ce ar trebui să mănânci pentru a avea senzaţia de saţietate toată ziua?

    Actuala noastră fascinaţie pentru proteine este, de fapt, bine întemeiată. Există nenumărate dovezi care asociază consumul de proteine cu saţietatea crescută. În plus, se pare că datorită consumului de proteine, atunci când suntem sătui, nu mai simţim nevoia să mai gustăm nimic, lucru destul de important, mai ales pentru indivizii care nu reuşesc să se abţină de la mâncare.

    Aruncând o privire asupra multitudinii de produse bogate în proteine, suntem tentaţi să credem că avem un aport suficient. Potrivit datelor adunate în urma studiului National Health and Nutrition Examination, se pare că un american obţine cu aproximativ 16% mai multe calorii din proteine, ceea ce înseamnă aproximativ 70-120 de grame, cu mult peste recomandarea de 0,8 grame pe kilogram. Iar acest fenomen începe să ia amploare şi la noi.
    Deşi unii indivizi susţin că recomandarea este greşită, doctorul Yoni Freedhoff susţine că nu trebuie să ne facem griji în privinţa cantităţii potrivite de proteine, ci în privinţa sursei din care provin acestea.

    Din perspectiva saţietăţii, se pare că avem nevoie ca proteina să fie bine distribuită. Ceea ce înseamnă că ar trebui să o includem la fiecare masă şi chiar la fiecare gustare. De asemenea, ea nu ar trebui să provină din surse lichide. Ce-i drept, proteina lichidă oferă ceva senzaţie de saţietate, dar nu este la fel de eficientă ca cea solidă. De aceea, laptele, ca sursă de proteină, deşi este util, oferă beneficiul de saţietate mai redus.
    Pentru aceia care iau doar trei mese pe zi, fără gustări, rezultatele studiilor clinice realizate asupra foamei sugerează că 25% din calorii ar trebui să provină din proteine. Adică, la o masă de 400-600 de calorii, ar trebui să existe între 25 şi 37,5 grame de proteină. Însă, pentru persoanele care au timp şi pentru gustări între mese, se recomandă un consum de 15-20 de grame de proteină la fiecare masă şi 10 grame la gustări.