word-monitor

Tag: agenti patogeni

  • Mituri şi adevăruri despre răceala noastră cea de toate iernile

    Mituri şi adevăruri despre răceala noastră cea de toate iernile

    Cea mai comună boală din lume – aşa este considerată „răceala”, cum o numim cel mai adesea, sau guturaiul. Toată lumea a avut aşa ceva – de câte ori, nici nu se mai ştie, din copilărie până la vârsta adultă. Bizar pentru o epocă în care informaţia medicală este mai la îndemână ca oricând, răceala, aşa banală cum este, e totuşi curios de puţin cunoscută: savanţii se trudesc să-i înţeleagă mecanismele, iar în rândul publicului larg, ceea ce ştiu îndeobşte oamenii despre ea este, prea adesea, eronat. Avem convingeri pe cât de bine înrădăcinate, pe atât de greşite, despre cauzele şi tratamentul ei. Pentru exemplificare, iată câteva dintre aceste „mituri” şi datele ştiinţifice care le contrazic.
    Răceala este produsă de frig
    Răceala nu este cauzată de frig, ci de agenţi patogeni specifici – în speţă, nişte virusuri. Prin urmare, guturaiul este o viroză, o boală virală. Peste 200 de tipuri de virusuri pot produce simptomele specifice guturaiului, de cele mai multe ori fiind vorba despre virusuri dintr-o categorie numită rinovirusuri. Deseori se întâmplă să fie vorba despre o infecţie cu mai multe asemenea virusuri deodată.
    Mulţi oameni bagă în aceeaşi oală virusurile, bacteriile, chiar şi ciupercile microscopice sau alte forme de viaţă microscopice şi vătămătoare pentru om, desemnându-le pe toate sub numele generic de “microbi”. În realitate, virusurile şi bacteriile sunt entităţi biologice profund diferite, după cum fungii (ciupercile) patogeni sunt, iarăşi, altceva, diferit şi de virusuri şi de bacterii.
    Cât de importantă este distincţia dintre diferitele categorii de agenţi patogeni, se va vedea puţin mai departe.
    Până una-alta, e de reţinut că nu frigul este cauza guturaiului, ceea ce înseamnă că nici denumirea de “răceală” nu e cea mai corectă. Dar nu e nici complet nepotrivită, căci există, într-adevăr, o legătură între guturai şi frig, legătură pe care omul a observat-o de milenii, chiar dacă şi-o explica în mod greşit.
    Toată lumea ştie – medici şi pacienţi deopotrivă – că guturaiul apare mai des în anotimpul rece. Multă vreme cauza exactă acestei corelaţii a rămas necunoscută; abia foarte recent, în luna mai a acestui an, a fost publicat un studiu care demonstra unul dintre mecanismele prin care frigul favorizează apariţia răcelii: temperaturile joase modifică activitatea sistemului imunitar, într-un mod care slăbeşte mecanismele naturale de apărare ale corpului împotriva lor, ceea ce lasă cale liberă virusurilor pentru a invada căile respiratorii superioare.
    Studiul, realizat la Universitatea Yale, SUA, explică astfel, pentru prima dată, legătura dintre temperaturile joase şi activitatea virusului. Cercetătorii au descoperit că, la temperaturi mai ridicate, şoarecii infectaţi cu rinovirus produc un val de semnale imune antivirale, care activează mecanismele naturale de apărare ale organismului, care luptă împotriva virusului. În schimb, la temperaturi mai joase, şoarecii produc mai puţine semnale antivirale, astfel încât infecţia poate persista.
    Iar în culturi de laborator, celulele provenite din căile respiratorii umane, infectate cu rinovirusuri şi menţinute la cald, erau mai predispuse să sufere moartea celulară programată – un fenomen normal, determinat de răspunsul imunitar şi care are ca scop limitarea răspândirii infecţiei în organism. În schimb, în cazul celulelor păstrate la rece, era mai puţin probabil să se întâmple acest fenomen.
    Deci, iarna răcim mai des pentru că respirăm aer cu temperatură scăzută, care răceşte căile respiratorii superioare şi favorizează activitatea rinovirusurilor. Frigul este astfel un factor favorizant al apariţiei guturaiului, nu cauza lui; cauza o constituie infecţia cu virusuri.
    Unii cercetători sunt de părere că aceste constatări explică doar parţial corelaţia dintre guturai şi frig; o altă explicaţie – care probabil o completează pe prima – este aceea că, atunci când e frig, oamenii petrec mai mult timp în interior, cu ferestrele închise, iar astfel concentraţia de virusuri în aerul încăperilor creşte, făcând mai probabilă molipsirea.
    Guturai, gripă, tot aia…
    Greşit. Guturaiul şi gripa nu sunt acelaşi lucru, chiar dacă, de obicei, îşi fac apariţia cu simptome asemănătoare: strănut, tuse, dureri în gât, congestie nazală (nas înfundat), secreţii nazale, dureri musculare, stare de oboseală şi slăbiciune, uneori febră… Însă gripa este produsă de un alt tip de virusuri, virusurile gripale, din familia ortomixovirusurilor, mult mai agresive decât virusurile ce produc răceala, de unde şi simptomele mult mai accentuate ce semnalează instalarea gripei: durerea de cap este adesea severă, starea de rău e mai pronunţată, febra e mai mare… Boala durează mai mult şi riscul complicaţiilor este şi el mai ridicat în cazul gripei decât al guturaiului, cel mai des întâlnită fiind pneumonia.
    Când răceşti, trebuie să iei antibiotice ca să-ţi treacă
    Probabil cunoaştem cu toţii persoane care, la cel mai mic semn de răceală, se apucă şi iau nişte pastile de antibiotice pe care le aveau prin casă cine ştie de când, ori se duc şi cumpără de la farmacie nişte antibiotice care se dau fără reţetă. Dar la fel de rău este faptul că şi mulţi medici prescriu, în cazul unor viroze simple, antibiotice. De ce fac aşa? Pentru că pacienţii se aşteaptă să primească un astfel de tratament, ba chiar insistă să le fie dat; uneori e vorba de dorinţa sinceră a medicului de a fi de folos pacientului său, iar alteori medicii se tem ca răceala să nu se complice cu o suprainfecţie cu bacterii (lucru care, însă, se întâmplă, de obicei, doar în cazul persoanelor cu un sistem imunitar slăbit) şi atunci prescriu antibiotice, pentru orice eventualitate.
    Problema este că antibioticele sunt eficiente împotriva bacteriilor, dar nu şi împotriva virusurilor. Mai rău, tratamentul fără rost cu asemenea medicamente duce la dezvoltarea rezistenţei la antibiotice a unor bacterii care se află oricum în organism, dar sunt ţinute, de obicei, în frâu, de sistemul imunitar. Iar aceste bacterii patogene rezistente pot fi apoi transmise altora, care nu vor mai putea fi vindecaţi cu uşurinţă, căci bacteriile nu vor ceda în faţa antibioticelor obişnuite. Fenomenul rezistenţei bacteriilor la antibiotice este atât de răspândit şi progresează cu o asemenea, repeziciune, încât Organizaţia Mondială a Sănătăţii îl consideră unul dintre cele mai mari pericole care ar putea ameninţa umanitatea în viitor – un viitor destul de apropiat. – şi a început să recomande tot mai insistent ca medicii să limiteze prescierea acestor medicamente.
    Aşadar, antibioticele nu au efect împotriva virusurilor răcelii, dar nu există nici medicamente antivirale care să combată eficient aceste virusuri. (Împotriva virusurilor gripale există, de bine de rău, câteva medicamente antivirale, cu acţiune limitată – ar fi şi aceasta o mare diferenţă între gripă şi simpla răceală).
    De fapt, ştiţi care e vestea? Nu există niciun tratament care să vindece răceala, tratând cauza ei, adică omorând virusul. Tratamentul răcelii este simptomatic, adresându-se efectelor, nu cauzei. Bine şi aşa, dacă tratamentele cu pricina sunt eficiente. Remedii uşoare împotriva durerilor,  congestiei nazale,  durerilor în gât şi tusei (de preferinţă prescrise de medic şi luate după indicaţiile acestuia, nu după ureche) ne ajută să suportăm mai uşor cele câteva zile de boală, până când sistemul imunitar îşi face treaba şi învinge infecţia virală.
    Oricum, guturaiul, această viroză banală, umileşte, prin complexitatea ei, lumea ştiinţifică, în ciuda tuturor eforturile făcute de cercetători pentru a obţine un medicament antiviral eficace. În ciuda unor progrese notabile în domeniu – printre care descifrarea genomului unor rinovirusuri implicate în apariţia guturaiului -, nu vom avea curând un tratament cauzal al răcelii. Având în vedere că boala cu pricina poate fi produsă de peste 200 de tipuri de virusuri, nici nu e de mirare…
    Vestea bună este că, în imensa majoritate a cazurilor, guturaiul este o viroză uşoară, care trece în câteva zile, cu tratament simptomatic, însoţit de odihnă. (Odihna e foarte importantă; unul dintre primele lucruri pe care trebuie să le facem când răcim, spun medicii, este să încercăm să dormim ceva mai mult, pentru ca asta ajută sistemul imunitar să vină de hac virusului care ne-a invadat. E o metodă simplă şi eficientă, după cum şi metoda cea mai eficientă de limitare a răspândirii guturaiului – şi a gripei . este tot una simplă: spălarea frecventă pe mâini cu apă şi săpun.)
    Deci, tratament cauzal nu există, ci doar tratament simptomatic, iar în rest – sistemul imunitar îşi face treaba, de obicei foarte bine. De unde şi vorba: guturaiul trece, cu tratament, într-o săptămână, iar fără tratament – în 7 zile…

  • Sute de mii de virusuri necunoscute aşteaptă să fie descoperite

    Lumea animalelor este o sursă extrem de abundentă de virusuri: după estimările oamenilor de ştiinţă, cel puţin 320.000 de specii de asemenea patogeni, încă nedescoperite, infectează mamiferele domestice şi sălbatice. Unele dintre aceste virusuri ar putea fi la originea unor boli virale potenţial periculoase pentru om, iar identificarea lor ar putea ajuta la evitarea unor pandemii viitoare.

    Costul estimat al unui proiect de identificare a acestor virusuri ar putea fi enorm – într-un articol publicat în jurnalul mBio, specialiştii l-au estimat la 6 miliarde  USD – ceea ce înseamnă, totuşi, mult mai puţin decât ne-ar costa dacă am avea de-a face cu o pandemie gravă.

    Aproape 70% dintre virusurile care infectează omul – printre care HIV, Ebola şi noul virus al Sindromului Respirator din Orientul Mijlociu (MERS) – îşi au originea în populaţii de animale sălbatice. Dar, până în prezent, amploarea problemei a fost dificil de estimat.

    Pentru a evalua situaţia, o echipă de cercetători din SUA şi Bangladesh şi-a îndreptat atenţia spre o specie de lilieci numiţi vulpi zburătoare. Aceste animale sunt rezervore naturale ale virusului Nipah, care, dacă se transmite la om, poate fi fatal. Studiind 1.897 de probe biologice colectate de la lilieci, oamenii de ştiinţă au putut estima câte tipuri de alţi patogeni se găseau în organismul acestor animale. Au  descoperit aproape 60 de tipuri diferite de virusuri, dintre care cele mai multe le erau complet necunoscute. Extrapolând cifrele pentru toate speciile de mamifere cunoscute, au ajuns la concluzia că un număr de cel puţin 320.000 de specii virale care infectează mamiferele sunt încă nedescoperite.

    Identificarea tuturor acestor specii ar fi esenţială pentru a ţine la distanţă boli care ar putea deveni o ameninţare la adresa sănătăţii oamenilor.

    Evident, după cum au explicat cercetătorii, nu poate fi investigat fiecare animal de pe planetă, dar pot fi realizate hărţi al răspândirii virusurilor şi gazdelor lor, pentru a identifica „punctele fierbinţi” unde este cel mai probabil să apară noi agenţi infecţioşi sau unde apariţia lor ar reprezenta o ameninţare majoră la adresa omului; cu alte cuvinte, este vorba despre implementarea unui sistem de avertizare precoce în privinţa pericolului de epidemii.

    Un astfel de proiect ar dura 10 ani şi ar costa miliarde de dolari, dar beneficiile în ceea ce priveşte prevenirea şi limitarea epidemiilor ar fi foarte mari, consideră autorii studiului. Un proiect de acelaşi tip, numit PREDICT, a descoperit până acum 240 de specii noi de virusuri în zonele în care oamenii şi animalele trăiesc într-o strânsă apropiere.

  • Flora intestinală, o nouă pistă pentru identificarea cauzelor obezităţii

    Persoanele obeze care înregistrează un deficit de anumite bacterii intestinale prezintă un risc crescut de a dezvolta maladii metabolice şi cardiovasculare asociate stării lor, o descoperire care relansează speranţa unei prevenţii eficiente, relevă două studii.
    Realizate de Institutul Naţional de Cercetare Agronomică (INRA), cu parteneri francezi şi internaţionali, studiile au fost realizate în comun în Danemarca şi în Franţa, în condiţiile în care epidemia obezităţii nu încetează să se extindă în întreaga lume şi ar putea afecta peste 700 de milioane de persoane în 2015, potrivit estimărilor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), relatează AFP.
    Aceste studii ar putea deschide calea pentru „realizarea de markeri bacterieni specifici pentru identificarea persoanelor cu risc” şi de „noi terapii bazate pe bacterii, pentru a lupta contra creşterii în greutate”, a declarat pentru AFP Stanislas Dusko Ehrlich, directorul de cercetare al INRA, care a coordonat cele două studii.

    Maladie multifuncţională, obezitatea este atribuită în general unor cauze, atât de mediu (mod de viaţă, hrană prea bogată şi abundentă), cât şi genetice. Dar tot mai multe date sugerează că variaţiile „celuilalt genom al nostru”, microbiomul, adică genomul global al tuturor bacteriilor care colonizează corpul uman, ar putea să joace de asemenea un rol foarte important.
    Publicate în revista ştiinţifică Nature, cele două studii au permis identificarea a două grupuri de indivizi care se diferenţiază printr-o slabă sau foarte bogată floră intestinală şi prin susceptibilitatea faţă de maladiile legate de obezitate. Comparând cele două grupuri, cercetătorii au descoperit că persoanele „sărace” în bacterii intestinale (360.000 gene microbiene diferite, în medie, faţă de 580.000, în al doilea grup) prezintă un risc mai mare de a dezvolta maladii metabolice, precum excesul de colesterol sau diabetul, dar şi afecţiuni hepatice şi cardiovasculare, respectiv cancer.
    Cercetătorii au identificat şase feluri de bacterii capabile să diferenţieze persoanele care au o floră intestinală „bogată” sau „săracă”, cu o precizie de 95%. Aceştia au observat, totodată, că persoanele din primul grup au luat mai mult în greutate cu timpul, după ce au studiat evoluţia a 292 de adulţi danezi (169 obezi şi 123 ne-obezi), din 1999. La persoanele care au luat mai mult în greutate, s-a constatat că opt specii de bacterii lipseau sau erau prezente într-o cantitate mică, „ceea ce ar putea însemna că aceasta joacă un rol protector contra luării în greutate”, potrivit lui Ehrlich.

    Studiul realizat în Franţa pe 49 de persoane obeze sau supraponderale a arătat, în plus, că un regim alimentar bogat în fibre şi fructe şi legume, urmat timp de 12 săptămâni, poate ameliora diversitatea florei intestinale (sau microbiota) şi reduce în acelaşi timp unele din complicaţiile legate de obezitate.
    Noi studii vor fi totuşi necesare pentru a confirma rezultatele acestor cercetări şi pentru a identifica markerii specifici, respectiv recomandările nutriţionale adaptate, a adăugat cercetătorul. Acesta a recunoscut, de asemenea, că introducerea unui regim alimentar la indivizii „săraci” în specii bacteriene nu a permis vindecarea inflamaţiilor cronice generate de obezitate. Aceste maladii metabolice şi cardiovasculare corespund unei creşteri moderate dar durabile a markerilor de inflamaţie în sânge, spre deosebire de o infecţie, unde inflamaţia poate atinge un anumit vârf înainte de a dispărea complet.
    Tubul digestiv conţine aproximativ 100.000 de miliarde de bacterii, care cântăresc aproape două kilograme în total. Aceste microorganisme sunt implicate în degradarea compuşilor alimentari, dar şi în creşterea naturală a imunităţii şi protecţia corpului împotriva agenţilor patogeni şi a infecţiilor.
    Ehrlich conduce proiectul francez MetaGenopolis lansat în luna iulie care vizează studierea bacteriilor care populează sistemul digestiv uman. În 2010, el a anunţat că a reuşit să decripteze, împreună cu consorţiul MetaHIT pe care îl coordonează, peste trei milioane de gene prezente în flora intestinală, respectiv de 150 de ori mai mult decât numărul genelor genomului uman.