word-monitor

Blog

  • 7 moduri simple prin care poţi arde zilnic mai multe calorii

    Deşi, participarea la un maraton este una dintre activităţile care determină corpul să ardă cele mai multe calorii, există moduri ceva mai puţin solicitante, mai rapide şi mai plăcute prin care putem arde grăsimile. Mai jos veţi găsi şapte metode simple, dar demonstrate ştiinţific, prin care puteam arde un număr mare de calorii.

    „Metabolismul tău este suma tuturor acţiunilor pe care le realizează corpul cu scopul de a converti mâncarea în energie. Aşadar, deşi nu putem schimba numărul de calorii necesare pentru funcţionarea creierului şi a inimii, putem totuşi să ne ajutăm corpul să ardă în plus 500 de calorii zilnic, adoptând câteva strategii uşoare”, susţine Jim White, un instructor de fitness de la American College of Sports Medicine.

    1. Păstrează o temperatură scăzută în încăpere

    Corpul are, în general, o temperatură de 37 de grade, ceea ce înseamnă că dacă scădem temperatura internă, el va arde mai multe calorii pentru a o creşte la loc.

    Oamenii de ştiinţă de la Universitatea Humboldt au constatat că un consum zilnic a câte 2 litri de apă rece ca gheaţa poate determina metabolismul să ardă aproximativ 95 de calorii în plus. Mai mult, indivizii care au dormit în camere cu o temperatură de 19 grade Celsius au ars cu 7% mai multe calorii decât cei care au stat în încăperi cu o temperatură de 24 de grade.

    2. Alege mai multe proteine (fără grăsimi)

    O masă nu poate fi tocmai hrănitoare şi sănătoasă dacă nu conţine proteine fără grăsimi, susţine White. De ce? Pentru că proteinele conţin aminoacizii necesari corpului pentru a determina metabolismul să ardă caloriile şi să dezvolte muşchii. „Fiecare jumătate de kilogram de muşchi câştigat măreşte rata metabolică cu 20, 30 de procente”, a adăugat el.

    Zilnic, propuneţi-vă ca pentru fiecare jumătate de kilogram de masă corporală să consumaţi câte un gram de proteină fără grăsime provenită din surse precum puiul, peştele, ouăle, alunele sau seminţele.

    3. Bea ceai verde (de calitate)

    Compusul epigallocatechin-3-gallate (EGCG), care se găseşte în frunzele de ceai verde poate creşte rata metabolică pentru 24 de ore, ducând la o creştere a producţiei de energie prin digerarea grăsimilor. Aşadar, câteva ceşti de ceai verde pe zi pot fi destul de eficiente în arderea caloriilor, dar asta doar dacă alegem ceaiul de calitate care conţine suficient EGCG.

    4. Fă exerciţii cu greutăţi

    Mai mulţi muşchi = mai puţină grăsime. Dar cine vrea să petreacă ore întregi la sală transpirând? Mai nimeni. Tocmai de aceea, studiile indică faptul că exerciţiile scurte cu greutăţi pot creşte metabolismul cu 452 de calorii pentru următoarele 24 de ore. Asta înseamnă cu 354 calorii în plus faţă de creşterea experimentată după antrenamentele obişnuite.

    Iată cum funcţionează fenomenul: cu cât muşchii lucrează mai mult, cu atât ei au nevoie să se refacă după, lucru care duce la arderea caloriilor şi a hormonilor metabolici.

    5. Condimentează-ţi meniul

    Capsaicina, substanţa responsabilă pentru iuţeala ardeilor şi a condimentelor poate determina corpul să ardă mai multe calorii. Consumul regulat de mâncăruri condimentate poate creşte producţia de căldură a copului şi activitatea din sistemul nervos simpatic (responsabil pentru răspunsul luptă sau fugi şi pentru transpiraţia indusă de condimente) cu aproximativ 50 de calorii pe zi, ceea ce se poate traduce printr-o pierdere a greutăţii de aproximativ 2,5 kg înregistrată anual.

    6. Dormi mai mult

    Privarea de somn nu ne afectează doar energia. Ea afectează şi nivelurile de leptină şi grelină, hormonii care reglează apetitul. Oamenii de ştiinţă de la universităţile Stanford şi Wisconsin au demonstrat că cei care dorm doar 5 ore pe noapte îşi scad nivelul de leptină cu 15,5% şi cresc nivelul de grelină cu 14,9%.

    7. Consumă alimente organice

    Aşa cum probabil ştiţi deja, alimentele procesate şi fructele non-organice conţin substanţe chimice care pot afecta căile metabolice ale corpului. Glifosat, bisfenolul sunt substanţe asociate cu obezitatea. De aceea, pe cât posibil, încercaţi să alegeţi alimentele proaspete care nu au fost tratate cu pesticide sau substanţe similare.

  • De ce sunt oamenii superstiţioşi?

    Superstiţiile par să fi urmărit specia umană de-a lungul istoriei. Antropologul Claude Lévi-Strauss a notat privitor la superstiţii şi credinţa în magie că ele „sunt atât de frecvente şi de răspândite încât ar trebui să ne întrebăm dacă nu cumva ne confruntăm cu o formă permanentă şi universală de gândire”. Chiar şi în lumea modernă superstiţiile îşi pun amprenta pe viaţa cotidiană.

    La baza superstiţiilor este lipsa de control, susţine Stuart Vyse, profesor de psihologie la Connecticut College şi autor al cărţii „Believing in Magic: The Psychology of Superstition”. „În general, scopul este de a obţine mai mult control. Când ceva important este în joc, iar rezultatul este nesigur, atunci intervin superstiţiile care ne fac să ne simţim mai încrezători”, a declarat acesta.

    Superstiţiile, la fel ca oamenii care cred în ele, sunt diversificate. De la atleţi profesionişti care realizează anumite ritualuri sau poartă unele lucruri despre care cred că le adus noroc, până la utilizarea talismanelor străvechi, tipurile superstiţiilor pot fi foarte diferite. „Aveam un prieten în şcoală care credea că părţile tăiate din unghiile sale sau ale familiei lui ar ajunge pe mâinile răufăcătorilor, aceştia le-ar putea face vrăji. Aşa că îşi strânge resturile unghiilor tăiate într-un bol special, iar seara când citea le rodea şi le înghiţea. L-am contactat 20 de ani mai târziu, iar el a declarat că încă mai are acest obicei, dar că membri familiei refuză să îi dea resturile unghiilor lor”, a declarat Vyse .

    Superstiţiile legate de tăiatul unghiilor par să fie destul de des întâlnite. Chiar şi artistul Pablo Picasso avea obiceiul de a-şi pătra şuviţele de păr şi resturile unghiilor.

    Unele superstiţii par atât de extreme încât ne fac să ne întrebăm dacă nu cumva persoanele care le practică nu suferă de tulburarea obsesiv-compulsivă. Însă dovezile ştiinţifice nu sunt suficiente pentru a indica o legătură între superstiţii şi această tulburare.

    Superstiţiile afectează oameni diferiţi în măsuri diferite, a explicat Vyse. „Femeile tind să fie mai superstiţioase. În plus, oamenii care sunt mai anxioşi, deprimaţi sau care nu cred că deţin controlul asupra sorţii lor au mai multe şanse de a fi superstiţioşi”, a adăugat el. Chiar şi persoanele sceptice pot cădea pradă superstiţiilor. „Dacă miza este mare, iar efortul implicat este scăzut, mulţi oameni raţionali vor spune că nu cred în superstiţii dar că nici nu vor să rişte. Însă un factor şi mai important este socializarea. Dacă venim dintr-o familie superstiţioasă, există mai multe şanse ca şi noi să fim superstiţioşi”.

    Dar studiile arată că nu doar oamenii sunt predispuşi la superstiţii, ci şi alte animale. Într-un experiment faimos din 1948, psihologul B. F. Skinner a demonstrat că a putut condiţiona porumbei astfel încât aceştia să se comporte într-un anumit fel, determinându-i să creadă că acest lucru îi va ajuta să obţină mâncare de la un aparat automat (fenomenul s-a observat chiar şi în situaţiile în care mâncarea apărea la intervale de timp regulate).

    În ciuda bazelor lor iraţionale, superstiţiile pot fi de ajutor în anumite circumstanţe. „În activităţi care implică talent (precum golful), superstiţiile legate de noroc, pot îmbunătăţi performanţele. Cu toate acestea, în măsura în care credinţa în noroc prelungeşte încercările oamenilor de a juca jocuri de noroc, sau credinţa în puteri supranaturale încurajează apelarea la persoane care vând astfel de servicii pe internet, superstiţiile pot fi dăunătoare”, a declarat Vyse.

  • 10 activităţi cotidiene care te omoară încet, dar sigur

    Cu toţii vrem să avem vieţi lungi şi sănătoase, dar cu toate acestea, în programul nostru zilnic sunt incluse multe pericole care ne pot afecta. Mai jos veţi găsi o listă cu doar câteva din multitudinea de activităţi zilnice care ne pot scurta durata de viaţă fără ca noi să ştim.

    1. Statul pe scaun

    Veste proastă pentru persoanele care lucrează în birouri: chiar dacă faceţi exerciţii fizice regulate, nu puteţi compensa problemele cauzate de statul pe scaun pentru perioade lungi de timp. Un studiu publicat în 2012 estima că indivizii care reduc perioada de stat pe scaun la mai puţin de 3 ore pe zi îşi prelungesc speranţa de viaţă cu 2 ani.

    2. Prea mult somn

    Desigur, somnul insuficient ne afectează sănătatea (şi, în plus, ne creşte şansele de a ne îngrăşa), dar şi prea mult somn poate fi la fel de dăunător. O analiză a mai multor studii de a indicat că oamenii care dorm mai mult de 9 ore pe noapte au un risc de dezvoltare a bolilor de inimă cu 41% mai mare, comparativ cu cei care dorm 8 ore pe noapte.

    3. Statul în faţa unui ecran

    O cercetare publicată în American College of Cardiology sugerează că atunci când stăm mai mult de 4 ore pe zi în faţa unui ecran ne putem creşte riscul de atac cerebral sau infarct cu 113%. Un alt studiu, publicat în BMJ Open estimează că reducerea timpului petrecut în faţa computerului sau a televizorului la mai puţin de 2 ore pe zi poate adăuga cel puţin 1,4 ani la speranţa de viaţă a individului.

    4. Administrarea medicamentelor pentru boli care nu ne ameninţă viaţa

    Medicamentele pentru insomnie sau anxietate pot scurta viaţa. Într-un studiu realizat pe o perioadă de 12 ani, oamenii care nu luau astfel de medicamente aveau o rată a mortalităţii mai mică cu 5 procente, comparativ cu persoanele care urmau tratamente pentru boli care nu le puneau în pericol viaţa.

    5. Lipsa simţului umorului

    Râsul ne aduce o listă lungă de beneficii pentru sănătate, susţin specialiştii de la Mayo Clinic. El ajută la întărirea sistemului imunitar, la reducerea nivelului de stres şi facilitează eliberarea emoţională. În plus, râsul arde calorii, aşa că nu lăsaţi să treacă nicio zi fără motive pentru care să râdeţi.

    6. Un drum lung până la serviciu

    Pe lângă faptul că drumurile lungi şi aglomerate ne ocupă foarte mult timp, ele ne pot scurta viaţa. O lucrare prezentată la Association of American Geographers sugerează că oamenii care fac mai mult de 30 de minute până la locul de muncă mor mai repede, comparativ cu restul care ajung la serviciu într-un timp mai scurt.

    7. Stresul

    Am auzit de multe ori că stresul poate fi dăunător pentru sănătate şi pentru sistemul imunitar, dar ceea ce pare şi mai interesant, este faptul că el ne poate afecta ADN-ul. Comparativ cu oamenii care nu sunt stresaţi, participanţii la studiu care sufereau de stres cronic aveau telomeri mai scurţi. Având în vedere că telomerii sunt markeri ai îmbătrânirii biologice care se găsesc în toate celulele şi care au rolul de a proteja cromozomii, lungimea lor redusă sugerează că genele noastre nu vor avea parte de îngrijirea potrivită şi că ele se vor degrada de-a lungul timpului.

    8. Lipsa unei vieţi sexuale

    Sexul nu numai că reduce stresul şi arde caloriile, dar are şi capacitatea de a ne prelungi viaţa. Un studiu realizat la Universitatea Duke a scos la iveală faptul că femeile care erau fericite cu viaţa lor sexuală trăiau cu aproape 8 ani mai mult. Un alt studiu, publicat în jurnalul BMJ, sugerează că bărbaţii care raportau o frecvenţă mai mare a orgasmelor aveau o reducere a mortalităţii cu 50%.

    9. O alimentaţie nesănătoasă

    Alimentele procesate, consumul ridicat de carne roşie sau lipsa alimentelor proaspete din dietă pot duce la probleme serioase de sănătate. Consumul crescut de carne roşie, de exemplu, contribuie la creşterea riscului de dezvoltare a bolilor cardiovasculare şi măreşte mortalitatea cauzată de cancer, susţine un studiu din Internal Medicine.

    10. Nesociabilitatea

    Izolarea şi singurătatea au un efect similar cu cel al stresului excesiv. Studiul intitulat  MacArthur Study of Successful Aging a demonstrat că oamenii care se considerau importanţi pentru prieteni şi familie aveau mai multe şanse de a trăi mai mult, comparativ cu restul subiecţilor.

  • Derinkuyu – cel mai mare şi mai misterios oraş subteran descoperit până acum

    Derinkuyu - cel mai mare şi mai misterios oraş subteran descoperit până acum

    În centrul Anatoliei, la aproximativ 4 ore de capitala turcă Ankara, se găseşte regiunea Cappadocia. Conform legendelor, acest nume înseamnă „ţara cailor frumoşi”, regiunea devenind faimoasă în antichitate pentru caii crescuţi aici. Astăzi, această zonă din Turcia este celebră în lumea întreagă pentru oraşele sale subterane, unice în lume, ce au putut fi realizate datorită formaţiunilor geologice nemaiîntâlnite pe glob.

    Pentru a înţelege cum au putut fi realizate oraşele şi satele subterane ce pigmentează Cappadocia este nevoie să ne întoarcem în trecut. Mai întâi, în 1963, când arheologul britanic James Mellaart a descoperit o frescă considerată astăzi cea mai veche lucrare peisagistică descoperită vreodată. Datând de acum 8.000-9.000 de ani, pictura este totodată cea mai veche operă de artă realizată pe o suprafaţă construită de oameni – un perete tencuit realizat din cărămizi de noroi. Fresca ce măsoară 2,5 metri înfăţişează un vulcan cu două conuri în timp ce erupe, fiind amplasat pe o structură compusă aparent din mai multe cutii.

    Într-un alt context, imaginea ar fi de neînţeles, însă din punctul în care a fost descoperită, ceea ce înfăţişează este foarte clar. Forma dublă a vulcanului se potriveşte exact cu silueta Hasan Dagi, vulcanul ce se înalţă la 3.253 metri deasupra solului la 40 de kilometri distanţă de locul în care a fost descoperită comoara. „Cutiile” pictate în frescă reprezintă ceea ce mulţi specialişti consideră a fi primul oraş din istoria omenirii: Çatal Höyük, de două ori mai vechi decât piramidele şi care găzduia 10.000 de oameni, cu mult mai mult decât Ierihonul, un alt oraş din acea perioadă ce aspiră la titulatura de „cea mai veche aşezare umană”.

    Ruinele Çatal Höyük au fost descoperite de acelaşi James Mellaart, iar printre primele lucruri găsite în zona fostei cetăţi s-au numărat sute de obiecte de obsidian, care proveneau cel mai probabil de la vulcanul Hasan Dagi şi care explică de ce muntele era pigmentat cu negru în străvechea pictură.

    Pe cealaltă latură a vulcanului, istoria a decurs într-un mod diferit. Ceea ce astăzi este Cappadocia era în vremuri străvechi un lac imens. De-a lungul a milioane de ani de erupţii vulcanice, lacul s-a umplut cu straturi de cenuşă ce aveau să măsoare sute de metri în înălţime. După ce vulcanul s-a stins, aceste straturi s-au transformat în tuf vulcanic, o rocă cu proprietăţi remarcabile. O ultimă erupţie a vulcanului, ce a avut loc acum 2 milioane de ani, a produs o manta de lavă ce a lăsat o crustă subţire de bazalt deasupra a 25.000 de kilometri pătraţi de tuf vulcanic. Cu timpul, ploaia, vântul, zăpada şi ciclurile de îngheţ-dezgheţ au dus la crăparea stratului de bazalt, ceea ce permis umidităţii să pătrundă în interior şi să dizolve tuful vulcanic. Pe măsură ce s-a erodat, în anumite locuri solul a cedat, lăsând în urmă sute de formaţiuni spectaculoase, sculptate de apă şi de vânt, răsfirate astăzi prin Cappadocia. Acestea sunt supranumite „hornurile zânelor” şi sunt foarte populare în rândul turiştilor.

    Acelaşi material din care sunt formate „hornurile zânelor”, tuful vulcanic, stă la baza aşezărilor umane din Cappadocia. Tuful vulcanic este suficient de moale încât să permită unui om să sape prin el cu ajutorul unei linguri. Atunci când este expus la aer, însă, materialul se întăreşte. Dovezile istorice arată că în jurul anului 700 î.e.n oamenii dotaţi cu instrumente de fier săpau în coastele din Cappadocia pentru a-şi clădi locuinţe sau pentru a forma găuri care să atragă porumbeii (deoarece găinaţul acestora a reprezentat un îngrăşământ preţios înainte ca îngrăşămintele artificiale să fie inventate). Acelaşi tuf care a permis oamenilor să scobească stâncile pentru a-şi construi locuinţe, lăcaşe de cult şi nişe pentru porumbei le-a permis să sape în adâncuri pentru a realiza veritabile aşezări umane subterane. Nimeni nu ştie câte oraşe subterane ascunde Cappadocia. Până acum au fost descoperite opt oraşe şi numeroase sate mai mici, însă cu siguranţă mai sunt şi altele ce se ascund în subteran.

    Cel mai mare oraş subteran din Cappadocia, Derinkuyu, a fost descoperit abia în 1965, când unul dintre locuitorii din regiune făcea curat într-una din camerele casei sale. Nu era vorba despre o casă obişnuită, ci despre una din casele tradiţionale de tip peşteră ce caracterizează această regiune şi care sunt astăzi foarte apreciate de turişti. Atunci când localnicul a dorit să cureţe un perete, acesta a cedat, dezvăluind că în spatele său se ascundea o cameră necunoscută. Mai mult, această cameră făcea legătura cu alta, iar labirintul continua pe o distanţă uriaşă. În cele din urmă arheologii şi speologii au descoperit că în spatele peretelui se ascundea un veritabil oraş subteran, ce se întindea cel puţin 18 etaje sub pământ până la o adâncime de aproximativ 85 de metri, şi putea găzdui aproximativ 30.000 de oameni. De altfel, specialiştii nu au explorat nici astăzi în totalitate oraşul subteran din Derinkuyu.

    Unul din tunelurile descoperite de speologi este suficient de lat pentru a permite trecerea simultană a trei persoane. Mergând de-a lungul său, specialiştii au descoperit că tunelul face legătura cu un alt oraş subteran aflat la 10 kilometri distanţă. De altfel, mai multe descoperiri sugerează că, la un moment-dat, toată Cappadocia era legată de o reţea ascunsă de tuneluri subterane. Astăzi, mulţi locuitori din regiune folosesc aceste tunele pe post de pivniţe.

    Unii specialişti cred că autorii acestor tunele au fost hitiţii vremurilor biblice, care s-ar fi ascuns sub pământ de prădătorii frigieni. Murat Erturul Gülyaz, un arheolog de la Muzeul Nevehir din Cappadocia, nu este de acord cu această ipoteză. El confirmă că hitiţii au trăit în aceste tunele, însă se îndoieşte că au fost cei care le-au construit. Gülyaz a lucrat la excavaţiile de la Aikli Höyük, o mică movilă în care s-au găsit topoare de piatră vechi de 10.000 de ani şi instrumente de obsidian capabile să taie tuful vulcanic. „Oraşele subterane sunt preistorice”, explică Gülyaz. Specialistul dezvăluie şi care este motivul pentru care camerele aflate aproape de suprafaţă sunt relativ simple faţă de cele aflate mai în subteran, care sunt cioplite cu precizie. „Fiecare civilizaţie care a descoperit aceste tunele a săpat mai adânc”, spune Gülyaz, „pe măsură ce a înţeles beneficiile unei lumi subterane ascunse”. Arheologul a descoperit că oraşele erau luminate cu torţe sau cu lămpi cu ulei de in, acestea producând suficientă căldură pentru a menţine temperatura la un nivel plăcut. De altfel, este probabil ca aceste oraşe subterane să fi fost folosite la început ca adăposturi de iarnă. Cu timpul, însă, pe măsură ce hitiţii, asirienii, romanii, persanii, bizantinii, turcii selgiucizi şi creştinii au descoperit succesiv aceste peşteri, fiecare din aceste civilizaţii le-a adâncit şi le-a extins cu alt scop: cel de apărare. De altfel, specialiştii au concluzionat că turcii selgiucizi şi creştinii au extins camerele originale, săpate în preistorie, astfel încât să permită crearea unor grajduri subterane pentru cai.

    În oraşul subteran din Derinkuyu, etajul situat sub grajdurile subterane adăpostea hrana pentru animale. Mai jos se găsea bucătăria comună, dotată cu cuptoare de pământ situate sub un tavan de 3 metri prevăzut cu găuri de aerisire. Aceste găuri purtau fumul prin tunele săpate special, astfel încât acesta ajungea la suprafaţă la 2 kilometri distanţă, pentru a păcăli adversarii.

    Spaţiul de stocare imens şi miile de urne de ceramică descoperite în oraşul subteran sugerează că mii de persoane stăteau aici luni întregi fără a vedea soarele. Oraşul era dotat cu puţuri verticale de comunicare, astfel că orice persoană putea comunica cu altcineva aflat la un alt etaj. Puţurile subterane le ofereau oamenilor apa de băut, iar scurgerile subterane îi protejau de inundaţii. Specialiştii au descoperit inclusiv zone în care apa era folosită pentru a face vin şi bere, pentru vin fiind folosite cuve de tuf vulcanic, iar pentru bere roţi de măcinat din bazalt. Unii specialişti speculează că aceste băuturi alcoolice ar fi fost necesare pentru a calma claustrofobia provocată de trecerile de nivel înguste.

    Cu trei etaje mai jos se găsea o cameră mare, dotată cu bănci şi o catedră de piatră: şcoala unde erau educaţi copiii din subteran. La o mai mare adâncime se găseau mai multe niveluri de locuinţe ce erau întretăiate de numeroase „străzi” subterane. Cercetătorii au descoperit că adulţii cu copii aveau camere duble, iar în anumite părţi ale complexului de locuinţe să găseau chiar şi camere de joacă, în care copiii aveau la dispoziţie numeroase tuneluri întunecoase ce reveneau în acelaşi loc.

    La o adâncime de opt etaje se află spaţiul ce reflectă faptul că acest oraş subteran a fost locuit de creştini: două încăperi de mari dimensiuni şi cu tavan înalt ce se întrepătrund pentru a forma o cruce. Studiile efectuate de arheologi au dus la concluzia că în această cameră se rugau creştinii din secolul al VII-lea ce emigraseră din Antioh şi Palestina şi care foloseau oraşul subteran din Derinkuyu pentru a se feri de invadatorii arabi.

    Sub biserica improvizată se găseşte o cameră de mici dimensiuni ce are forma unui cub. Arheologii au concluzionat că aceasta servea drept mormânt temporar, aici fiind ţinuţi morţii până când pericolul trecea, iar locuitorii oraşului subteran puteau reveni la suprafaţă pentru a-şi îngropa prietenii pierduţi.

    Astăzi, turiştii pot vedea cu ochii lor oraşul subteran ce a permis, de-a lungul veacurilor, mai multor popoare să supravieţuiască. Începând cu 1969, autorităţile turce permit publicului să exploreze aproximativ 10% din oraşul subteran din Derinkuyu.

    Specialiştii afirmă că Derinkuyu va continua să dăinuiască la mult timp după ce oamenii vor fi dispărut. Aşadar, oraşul subteran ce a fost construit cândva pentru a apăra oamenii va continua să ne protejeze – de uitare, oferind o ultimă dovadă că am fost, cândva, pe Terra.

  • Pătrunjelul – ştii cât te poate ajuta?

    Pătrunjelul - ştii cât te poate ajuta?

    Sunt relativ puţine medicamentele care se pot lăuda cu proprietăţile de revigorare sau remediere ale pătrunjelului. Un miracol al naturii, care nu ar trebui să lipsească din nici o mâncare.

    Dimineaţa, când  foloseşti peria de dinţi şi observi sângerarea gingiilor, le poţi revitaliza frecându-le cu frunze mărunţite de pătrunjel timp de o săptămână.

    Dacă eşti un mare consumator de preparate din carne, formează-ţi un obicei şi adăugă, cel puţin de trei ori pe săptămână, o salată de pătrunjel, care va împiedica depunerea colesterolului pe artere,  lăsându-le curate şi flexibile.

    Toată lumea ştie cum acţionează mirosul pătrunjelului, este calmant şi are acţiunea unui ulei volatil. Consumul de pătrunjel proaspăt, în salată, adăugat la mâncare pe post de ornament, dar şi pentru consum, ţine sub control tensiunea arterială, fiind un bun stabilizator natural.

    După un consum mare de alcool, dacă mesteci una-două legături de pătrunjel, sistemul tău nervos va fi mai puţin afectat de alcool, iar protecţia ficatului va fi mult mai bună, pătrunjelul ajutând la eliminarea alcoolului din sânge mult mai rapid. Dacă după o ţigară ai mesteca frunze de pătrunjel, efectele gudronului s-ar micşora, iar bolile aparatului respirator ar fi ţinute la distanţă, iar pe termen lung te pot ajuta chiar să te laşi de fumat.

    Rădăcina pătrunjelului, odată ajunsă în organism, este un reparator al ficatului, un foarte bun stimulent pentru rinichi şi pentru reţinerile de apă. Frunzele şi tulpinile de pătrunjel, din care se face ceai, ajută la eliminarea pietrelor care se fac la rinichi sau în ficat.

    Sucul făcut din frunze de pătrunjel – o legătură de frunze mixate cu un pahar de apă, strecurate sau filtrate şi băut după ce a stat jumătate de oră la rece în frigider – va avea un efect reconfortant şi revitalizant. Pătrunjelul este foarte aromat, motiv pentru care sucul de pătrunjel este de preferat a se bea în reprize mici, câte o lingură înainte de masă sau diluat în suc de morcov sau în apă. O doză mai mare de o lingură de suc proaspăt, luată singură, poate crea deranjamente puternice la sistemul digestiv.

    Sunt momente când, după o zi de muncă, privindu-ţi picioarele, le vezi foarte umflate. Ceaiul şi sucul de pătrunjel au efectul medicamentelor care se dau pentru reţinerea apei în organism (de obicei furosemid). O cură de ceai de pătrunjel sau de suc va face ca această problemă să dispară până la rezolvarea situaţiei.

    Câteva frunze de pătrunjel, mestecate înainte de masă, aduc pofta de mâncare, iar mestecate după masă… dezinfectează şi readuc o respiraţie proaspătă. Respiraţia urât mirositoare permanentă este o problemă majoră de disconfort personal, dar trebuie spus că de cele mai multe ori este o neglijenţă persistentă. Pătrunjelul, prin vitaminele şi minerale pe care le conţine, este de un real ajutor şi celor care au stări permanente de greaţă.

    Bolile şi viruşii acţionează atunci când sistemul imunitar este slăbit sau se află sub parametri medicali declaraţi în limite admise. O salată de pătrunjel – cu un pic de lămâie, unul, doi căţei de usturoi, o roşie sau două – va avea ca efect întărirea acestui sistem imunitar, iar odată ajuns în organism va acţiona şi asupra bacteriilor care recidivează.

    Poate fi un remediu natural şi pentru sterilitate masculină sau frigiditate feminină. Pentru acest tratament sunt necesare seminţele de pătrunjel sau, mai bine zis, pulberea făcută din seminţe, care se găseşte la magazinele naturiste. Timp de 40-45 zile se ia la şase ore câte o jumătate de linguriţă de pulbere de seminţe de pătrunjel, înainte de masă. Nu există efecte adverse.

    Un lucru foarte important trebuie menţionat, însă: această pulbere, luată odată ce eşti însărcinată, poate provoca contracţiile uterine, respectiv pierderea sarcinii.

    Pentru infecţiile oculare, ale pleoapelor, se poate face o compresă din suc de pătrunjel care se poate aplica pe ochi. Acelaşi efect îl are şi ceaiul de flori de  muşeţel, adică anti-inflamator, anti-infecţios şi de regenerare. O tamponare seara a feţei, pe locurile cu pistrui, cu acest suc crud, va face ca pistruii să dispară, dar nu peste noapte, ci în timp.

    Femeile care au născut şi alăptează şi ajung la inflamarea sânilor pot face un ceai din frunze de pătrunjel care se aplică jumătate de oră pe sânul cu pricina. Atenţie, însă: o cataplasmă pusă cu suc din frunze proaspete de pătrunjel va opri lactaţia.

    Consumat cât se poate crud, pătrunjelul are efecte antioxidante, antiinflamatorii şi antiinfecţioase, protejează plămânii, ficatul, aparatul digestiv, împiedică apariţia mutaţiilor canceroase, combate reacţiile adverse ale citostaticelor şi ale radioterapiei.

  • Patru motive pentru care micul dejun este considerat cea mai importantă masă a zilei

    Deşi micul dejun este considerat cea mai importantă masă a zilei, aproximativ 18% dintre bărbaţii şi respectiv 13% dintre femeile cu vârsta între 35 şi 54 de ani sar peste această masă, informează LiveScience.com.

    Există însă, conform medicilor şi specialiştilor în alimentaţie, dovezi clare care susţin faptul că nu trebuie sărit peste această masă.

    Astfel, femeile care sar peste micul dejun întâmpină un risc mai ridicat de a se îmbolnăvi de diabet, conform unui studiu publicat recent în revista American Journal of Clinical Nutrition. Femeile care nu mănâncă micul dejun întâmpină un risc de aproximativ 6 ori mai mare de a se îmbolnăvi de diabet decât cele care servesc micul dejun în fiecare zi.

    În ceea ce priveşte bolile de inimă, luarea micului dejun corespunde unei incidenţe mai reduse a maladiilor cardiace în cazul bărbaţilor cu vârste între 45 şi 82 de ani, conform unui studiu publicat în luna iulie în revista Circulation. Acelaşi studiu indică faptul că persoanele care sar peste micul dejun au mai frecvent probleme legate de hipertensiune, rezistenţă la insulină şi au niveluri mai ridicate ale zahărului în sânge.

    Un studiu publicat în anul 2005 de Journal of the American Dietetic Association indica faptul că micul dejun are o influenţă benefică asupra memoriei.

    Un alt studiu recent publicat în revista Obesity a ajuns la concluzia că persoanele care mănâncă de dimineaţă slăbesc mai uşor decât persoanele care consumă acelaşi număr de calorii pe zi, dar sar peste micul dejun.

  • De ce ne îngrăşăm după ce ţinem dietă?

    Dacă ai obiceiul să aduni kilograme în plus imediat după ce ai terminat o dietă, poate că ar trebui să dai vina pe nervi. La nivelul stomacului avem o serie de nervi care anunţă creierul atunci când am mâncat suficient. Însă, atunci când aceşti nervi se obişnuiesc cu alimentele de tip junk food, încep să nu mai funcţioneze aşa cum ar trebui. Ca urmare a acestui lucru, unii oameni au nevoie să consume mai multe alimente decât în mod normal pentru a avea senzaţia de saţietate. Mai mult, se pare că problema nu se remediază nici după ce recurgem la un stil alimentar mai sănătos.

    Cercetătorii australieni susţin că acest lucru ar putea explica de ce foarte mulţi indivizi se îngraşă la loc după ce ţin dietă.

    Echipa de oameni de ştiinţă de la Universitatea Adelaide s-a concentrat asupra nervilor gastrici care anunţă creierul când stomacul este plin. În urma studiului, ei au demonstrat că aceşti nervi răspundeau mai puţin eficient în rândul şoarecilor care fuseseră hrăniţi cu alimente bogate în grăsimi. În plus, nervii gastrici continuau să aibă performanţe slabe chiar şi la o săptămână după ce creaturile adoptaseră o dietă sănătoasă.

    „Răspunsul nervilor din stomac nu îşi revine după ce noi adoptăm o dietă sănătoasă. Asta înseamnă că simţim nevoia de a mânca mai mult pentru a ajunge la senzaţia de saţietate”.

    Mai mult, în studiu s-a constatat şi că problema este exacerbată de leptină, aşa-numitul hormon al foamei. În mod normal, acest hormon ne împiedică să mâncăm mai mult decât avem nevoie, însă atunci când este expus la multe alimente grase, el acţionează asupra nervilor din stomac, făcând ca semnalul acestora să ajungă şi mai greu la creier.

    În cazul animalelor din studiu, atunci când acestea au trecut de la dieta bogată în grăsimi la una sănătoasă, iniţial, ele au slăbit un pic, dar apoi au început iar să ia în greutate. Cu alte cuvinte, nervii de la nivelul stomacului au continuat să aibă performanţe slabe, chiar şi după schimbarea dietei. Deşi experimentele au fost realizate pe şoareci, dr. Page susţine că ele au „implicaţii foarte puternice asupra indivizilor obezi, asupra celor care vor să slăbească şi asupra celor care încearcă să se menţină la greutatea la care au ajuns după dietă”. „Este nevoie să realizăm mai multe cercetări pentru a determina cât de mult durează efectele şi dacă există vreo cale prin care să determinăm stomacul să revină la normal”, a declarat dr. Page în Journal of Obesity.

    Cu toate acestea, experţii britanici susţin că indivizii care ţin dietă sau care vor să facă acest lucru nu ar trebui să dispere. „Schimbările comportamentale pe termen lung sunt cheia unui succes de durată”, a declarat Jason Halford, directorul de la UK Association for the Study of Obesity.

  • Sucul de portocale are potenţialul de a preveni dezvoltarea cancerului

    Consumul zilnic de suc de portocale ar putea ajuta la prevenirea unora dintre cele mai temute probleme medicale ale secolului. Potrivit oamenilor de ştiinţă această băutură are capacitatea de a preveni cancerul. Motivul pentru care sucul de portocale are multe efecte pozitive asupra sănătăţii umane este acela că băutura conţine mulţi antioxidanţi şi flavonoizi. Studii anterioare au indicat că sucul de portocale poate reduce riscul de apariţie a leucemiei la copii, ajutând totodată în procesul de prevenire prin chimioterapie a cancerelor mamare, hepatice şi de colon.

    Totuşi, oamenii de ştiinţă au explicat şi că efectele biologice ale sucului de portocale asupra corpului uman sunt foarte influenţate de compoziţia sa. La rândul său, compoziţia depinde de condiţii precum clima, solul, metodele de stocare a fructului după culegere, dar şi cât de copt este acesta.

    Chiar dacă sucul de portocale este benefic sănătăţii, specialiştii au notat că, la fel ca în orice situaţie, „ce-i mult strică”. Mai exact, ei au subliniat că un consum excesiv de suc de portocale îi poate afecta în special pe diabetici şi pe cei cu hipertensiune şi probleme renale, producându-le alergii alimentare sau infecţii, în cazul în care sucul nu a fost pasteurizat. „Consumul excesiv de orice aliment, chiar şi de alimente foarte sănătoase, poate duce la dezechilibrul statutului oxidativ”, au notat autorii studiului în jurnalul Nutrition and Cancer.

  • „Dacă mănânci brânză înainte de culcare, visezi urât!”

    În cultura anglo-saxonă, cel puţin, acest „mit” este extrem de răspândit. Mulţi oameni cred că, dacă vor consuma brânză seara, vor avea coşmaruri. Chiar aşa?

    În încercarea de a lămuri lucrurile, British Cheese Board a întreprins în 2005 un studiu la care au participat 200 de persoane. Participanţii au fost rugaţi să mănânce câte 20 de grame de brânză, cu 30 de minute înainte de a se duce la culcare, să îşi noteze ceea ce visau şi să îşi evalueze calitatea somnului. 67% dintre participanţi au fost în stare să-şi reamintească visele şi niciunul dintre aceştia nu a raportat că ar fi avut coşmaruri. Dimpotrivă, cercetătorii au constatat că brânza mâncată înainte de culcare avusese ca efect fantezii nocturne agreabile, la marea majoritate a participanţilor.

    Pasul următor a fost testarea diferitelor tipuri de brânzeturi, pentru a vedea dacă efectele acestora variază de la un sort la altul. Conform concluziilor, brânza Stilton albastră (un sort britanic de brânză cu mucegai albastru) a antrenat participanţii în cele mai bizare aventuri onirice, aceştia visând animale care vorbeau, crocodili vegetarieni sau pisoi războinici. Prin contrast, brânza Cheshire a produs vise mult mai puţin memorabile, mai puţin de jumătate dintre participanţi reuşind, în acest caz, să-şi amintească ceea ce visaseră.

    Autorii studiului susţin chiar (poate în mod subiectiv, având în vedere că studiul a fost finanţat de producătorii de brânzeturi) că brânza mâncată înainte de culcare chiar i-ar ajuta pe oameni să adoarmă mai repede; efectul a fost atribuit conţinutului relativ ridicat de triptofan, un aminoacid implicat în producţia de serotonină (un neurotransmiţător) şi de melatonină, un hormon care stimulează instalarea stării de somn.

    Experimentul a fost totuşi criticat pentru lipsa unui grup de control sau a unuia care să fi consumat un placebo în locul produsului testat (brânza); astfel, nu poate fi demonstrat categoric că efectele citate au fost produse de brânză şi nu erau legate de starea naturală de somnul participanţilor.

    O teorie care circulă pe internet – dar care nu a fost verificată  – susţine că la originea viselor ciudate şi vii determinate de brânză s-ar afla bacteriile şi ciupercile (fungii) microscopice prezente în brânză, în special în brânza cu mucegai albastru. Efectul s-ar datora unor compuşi ca triptamina şi tiramina, prezenite în fungi şi care ar avea efecte psihoactive, influenţând chimia specifică a creierului şi astfel şi procesele psihice.

    Dar nu există dovezi că brânza albastră ar conţine cantităţi semnificative de triptamină; în plus, există multe alte alimente (de exemplu mezelurile crud-uscate, albuşul de ou şi soia) care conţin tiramină şi triptofan ce ar putea să influenţeze secreţia de neurotransmiţători, dar niciunul dintre aceste alimente nu are reputaţia că ar produce vise ciudate, cum se spune despre brânză.

  • Spune-mi ce fel de cafea bei ca să îţi spun cine eşti

    Spune-mi ce fel de cafea bei ca să îţi spun cine eşti

    Felul cafelei pe care o bea cineva îi poate reflecta personalitatea, potrivit unor noi cercetări menţionate de Daily Mail. În cadrul unui studiu s-au descoperit caracteristici comune la persoanele cărora le place acelaşi tip de cafea.

    Cine bea cafea tip cappucino este înclinat să fie obsesiv şi îi place să fie stăpân pe situaţie, în timp ce băutorii de cafe latte doresc să le placă celorlalţi.

    Doctorul psiholog Ramani Durvasula a desfăşurat un studiu pe circa 1.000 de băutori de cafea. S-au luat în considerare stiluri şi trăsături psihologice precum introversiunea şi extroversiunea, răbdarea, perfecţionismul, căldura, atenţia, sensibilitatea, timiditatea, etc.

    Cei care beau cafea neagră sunt în general oneşti şi direcţi. Le place ca lucrurile să fie simple şi pot fi uneori tăcuţi şi prost dispuşi, prăpăstioşi şi indiferenţi.

    Băutorii de cafe latte au tendinţa să fie mai nervoşi şi dornici să placă. Sunt gata să îi ajute pe ceilalţi, însă nu se preocupă prea mult de ei înşişi.

    Cei care beau cafea solubilă au tendinţa să amâne lucrurile sau să le ignore.

    Persoanele care preferă băuturile dulci, gen cafe frappe, sunt „îndrăzneţe din punct de vedere social”, nişte „copii mari” cu „inima tânără”. Nu fac întotdeauna alegeri bune şi pot fi nechibzuiţi. Dar adesea pot da şi tonul în modă sau alte activităţi.

    Cei care preferă cafeaua decafeinizată sau cappucino tind să fie obsesivi, dornici să controleze orice situaţie şi atenţi la detalii.

    Studiul este descris în cartea doctorului Durvasula, intitulată „You are what you eat: Change your food attitude, change your life”.