word-monitor

Blog

  • Nu au păstrat distanţa în trafic şi au plătit scump

    Un tânăr în vârstă de 28 de ani a murit, alte două persoane au fost rănite şi un alt bărbat de 63 de ani a ajuns la spital după o coliziune. Sunt din păcate rezultatele tragice a două accidente de circulaţie care s-au petrecut din aceeaşi cauză – nepăstrarea distanţei în trafic. „Sâmbătă, în jurul orei 03.10, un bărbat în vârstă de 28 ani, din Galaţi, în timp ce conducea o motocicletă pe str. Brăilei din Galaţi nu a păstrat distanţa corespunzătoare şi a intrat în coliziune cu un autoturism care circula regulamentar în faţa sa. În urma impactului, motociclistul a decedat şi două femei, de 28, respectiv 32 ani, pasagere în autoturism, au suferit leziuni uşoare”, a precizat cms. Cristina Tatutilici, din cadrul IPJ Galaţi.
    În al doilea caz s-au înregistrat doar pagube materiale, dar cauza a fost aceeaşi. „Poliţiştii din comuna Nămoloasa au depistat pe raza localităţii un bărbat în vârstă de 63 ani, din Focşani, care în timp ce conducea un autoturism, nu a păstrat distanţa corespunzătoare faţă de autoturismul care circula regulamentar în faţa sa şi a intrat în coliziune cu acesta. În urma testării cu aparatul Drager s-a stabilit că bărbatul a avea o alcoolemie de 1,06 mg/l alcool pur în aerul expirat, fapt pentru care a fost condus la spital, unde i-au fost recoltate probe biologice”, a declarat cms. Cristina Tatulici. Cercetările sunt continuate de către poliţişti în ambele cazuri.

  • Avem tinerii pe care îi merităm

    Avem tinerii pe care îi merităm

    În ultimii douăzeci de ani am reuşit să distrugem cea mai de preţ avuţie a naţiei. E vorba de tânăra generaţie. Cei care cu adevărat au reuşit să răzbească în viaţă sunt adolescenţii  în care părinţii au investit masiv, pentru care au făcut sacrificii în fiecare zi şi care au avut şi voinţă să facă ceva. Restul nu reprezintă decât o masă amorfă, un soi de turmă extrem de uşor de manipulat. Nu au niciun scop în viaţă, fac doar ceea ce gaşca lor crede că e cool, sunt needucaţi, prost crescuţi şi fără răbdare. Cineva îmi povestea ieri că un grup de tineri venise la biserică pentru a se mirui. La prima vedere o asemenea imagine arată bine, dar nu era decât o aparenţă. Unul dintre ei, mai şmecheraş, le-a cerut doamnelor din faţă să îi lase pe ei să se miruiască primii pentru că… nu mai au răbdare să aştepte. Cu alte cuvinte, bătrânele de şaptezeci de ani puteau aştepta, dar ei nu. Când una dintre bătrânele le-a  spus că nu îi poate lăsa în faţa lor, şmecheraşul s-a dezlănţuit. Le-a spus că vor pleca şi nu vor mai veni niciodată la biserică. De parcă pierderea ar fi fost a credincioşilor, nu a lor, „unşii” lui Dumnezeu. Pentru ei mersul la biserică nu era decât o altă chestie de bifat în acea zi, un lucru de care auziseră şi pe care trebuiau să îl încerce. Dacă presupune un mic efort din partea lor, cum ar fi să aştepţi la rând preţ de câteva minute, îşi iau jucăriile şi pleacă. Asta e generaţia de astăzi. Vina este în bună parte a părinţilor. Prea puţini dintre ei mai sunt dispuşi să sacrifice timp pentru a sta cu copii, pentru a-i verifica şi a le corecta devierile de comportament, acolo unde este cazul. Şi pentru ei a face un copil e o chestie pe care trebuie să o bifeze la un moment dat în viaţă şi care nu implică prea mari responsabilităţi. Dacă ai un copil sau mai mulţi, asta nu înseamnă că nu te poţi duce la saună, la întâlniri cu prietenii şi lista poate continua. Ceea ce nu înţeleg ei este că poţi face toate aceste lucruri, dar nu chiar în fiecare zi. Copilul creşte ştiind că dacă ţipă sau plânge, va primi ceea ce doreşte. E şantajul emoţional pe care l-a văzut la alţi copii şi care funcţionează. Când se mai măreşte, nimeni nu mai reuşeşte să se înţeleagă cu el, iar reproşurile nu întârzie să apară: „mai bine nu te mai făceam, dacă ştiam că vei fi aşa o obrăznicătură!”. Ceea ce nu înţeleg aceşti părinţi este că vina este doar a lor pentru ce a ajuns copilul. Văd zilnic aşa zişi părinţi, tineri care au turnat câte doi, trei copii, ca la norma impusă de Partidul Comunist, iar acum stau în faţa blocului, mănâncă seminţe şi îşi plâng de milă. Cine spunea că ar trebui organizat examen pentru tinerii care vor să se căsătorească şi vor să aibă copii, exact ca la testarea pentru obţinerea permisului de conducere, nu a ştiut câtă dreptate are. Atât timp cât părinţii vor sacrifica întotdeuna timpul petrecut cu familia pentru a aduce nişte bani în plus acasă, pe ideea că afecţiunea poate fi cumpărată, tânăra generaţie va rămâne în bataia vântului, iar din asta nu va ieşi nimic bun.

  • Nouă puncte din penalti

    Nouă puncte din penalti

    Oţelul şi FC Braşov au deschis cea de-a V-a etapă din Liga I. După două înfrângeri consecutive, băieţii lui Ionuţ Badea au fost apatici în primele 45 de minute când nu şi-au creat nicio ocazie. De partea cealaltă, braşovenii s-au grupat foarte bine în defensivă dar au fost periculoşi în două rânduri şi în atac prin Tătar (min. 18) şi Mateiu (min.33) cu un şut salvat în extremis de Boşneag, care a debutat în poarta Oţelului.

    Lucrurile s-au schimbat cu 180 de grade după pauză, tehnicianul gălăţean a mutat inspirat în două rânduri când i-a introdus pe Băjenaru şi Paraschiv şi faţa jocului s-a schimbat radical. După ocaziile lui Costin (min.51), Băjenaru (min. 57), Marquinhos (min.73) şi intervenţiile salvatoare ale lui Cojoc (min. 65) din faţa lui Madeira respectiv Boşneag (min. 75) care a avut o intervenţie salutară la Dias a venit şi unicul gol al partidei. Cu 10 minute înainte de final, „Para” a fost agăţat în suprafaţa de pedeapsă de Oltean, Balaj a dat fără ezitare penalti, specialistul Marquinhos a schimbat colţul, l-a păcălit pe Marinescu şi a adus a treia victorie din acest sezon pentru gruparea oţelară.

    Antrenorul Ionuţ Badea a folosit formula: Boşneag – Cojoc, Sîrghi, Costin, D.Popescu – Neagu (min.46 Băjenaru), Filip, Giurgiu -Iorga, Astafei (min.72 Paraschiv), Marquinhos (min.86 Adăscăliţei).

    Echipa gălăţeană a acumulat nouă puncte şi a urcat cel puţin până sâmbătă pe locul patru.

  • Campionul Branko Grahovac îşi atacă dur şefii

    Campionul Branko Grahovac îşi atacă dur şefii

    Problemele din curtea roş-alb-albaştrilor nu se mai sfârşesc. Conflictul dintre conducerea clubului şi portarul Branko Grahovac, care a ieşit campion cu Oţelul şi a fost titular şi în sezonul trecut, a luat proporţii în aceste zile. Directorul general Narcis Răducan i-a propus goalkeeperului bosniac o micşorare drastică de salariu, impresia generală fiind că vrea să scape de el. Nici antrenorul Ionuţ Badea nu şi l-a mai dorit pe Branko, pe care l-a exilat la satelit, aducând imediat un înlocuitor, pe Ionuţ Boşneag.

    „Aş vrea să-mi exprim şi eu punctul de vedere. Narcis Răducan împreună cu Ionuţ Badea m-au scos din lot şi m-au trimis la echipa a doua fără niciun motiv, nici sportiv, nici extrasportiv. Acum îmi este clar: Narcis Răducan e naţionalist şi are ceva personal cu mine, pentru că el a zis că ar aduce alt portar în iarnă, decât să revin eu. Narcis mi-a spus de faţă cu toţi jucătorii că sunt portar bun şi că nu are probleme cu mine în poartă, dar că nu mă mai vrea el personal. Antrenorul Ionuţ Badea nu ştie cum să vorbească cu un campion, ar trebui să înveţe, se vede clar că nu a lucrat cu campioni niciodată. Dar e antrenor tânăr, sigur că are timp să înveţe. Repet, mai am doi ani de contract şi dacă nu vreau să plec rămân la echipa a II-a cu acelaşi salariu. Eu, împreună cu băieţii, am adus 20 milioane de euro la club şi vrea să-mi micşoreze salariul cu 75%, dar el n-a făcut nimic pentru clubul nostru. Să-şi micşoreze el salariul! De când a venit el la club sunt doar datorii, iar primele de joc au ajuns la nivel de Liga a II-a sau a III-a. Încă 4-5 jucători au acelaşi salariu ca şi mine, dar pe ei nu i-a trimis nimeni la echipa a II-a. Doar pe mine m-a trimis la satelit fără niciun motiv. Repet, eu nu vreau să plec, din punctul meu de vedere Narcis e singurul care trebuia să plece şi am văzut că aproape toată lumea mă vrea pe mine în poartă şi pe Narcis afară de la club. Ştiu că nimeni nu are curaj să spună aşa ceva, dar eu aşa sunt, spun lucrurilor pe nume. Am apărat 3 ani şi 6 luni chiar şi bolnav sau accidentat, câteodată sub anestezie două ore, ştie doctorul nostru tot! Eu le doresc multă baftă băieţilor în campionat şi chiar şi lui Narcis şi Badea, dar aş vrea ca suporterii să afle adevărul”, a precizat Branko pe dunareabatrana.ro, siteul oficial al suporterilor.

    La rândul său, directorul general Narcis Răducan a spus că nu vrea să-i mai răspundă public şi că va discuta personal cu jucătorul motivele despărţirii.

  • Raul Faliboga şi Loredana Buţea, speranţa Fanteziei la titlul mondial

    Raul Faliboga şi Loredana Buţea, speranţa Fanteziei la titlul mondial

    Dansul nu de puţine ori este considerat doar o formă de divertisment, însă dansul ca sport practicat la un alt nivel înseamnă mult mai mult, întrucât pentru cei care-l practică acesta reprezintă o întreagă şi adevărată lume, căreia îi sacrifici timp şi efort, pentru care te disciplinezi şi îi dedici ţelurile tale. Dansul sportiv se manifestă prin îmbinarea în armonie a artei mişcărilor cu sportul propriu-zis pentru obţinerea unui rezultat spectaculos.

    Doi dintre practicanţii acestui sport sunt Raul Faliboga şi Loredana Buţea, care au înţeles că satisfacţia de pe urma practicării dansului sportiv nu vine foarte uşor, ba mai mult, solicită ore întregi de antrenamente zilnice, disciplină, concentrare, atenţie distributivă, memorie, seriozitate, comunicare, expresivitate, punctualitate, înţelegere şi, nu în ultimul rând, respect. Să încercăm să-i cunoştem…

    – Cine sunteţi voi?

    Raul: Acum suntem doi adolescenţi, dar am fost, nu demult, doi copii, care pentru pasiunea lor, „dansul sportiv” au sacrificat multe, au uitat de jocurile cu mingea, cu maşinuţele ori cu păpuşile, de ieşitul în faţa blocului sau de privitul emisiunilor la televizor. Toate acestea pentru că ne-am făurit un scop în viaţă, l-am înţeles şi ne-a plăcut.

    – Să înţelegem că practicaţi dansul de când eraţi doar nişte ţânci?

    Raul: Eu încă de la vârsta de 6 ani, când, la grădiniţă – cu două picioare stângi – am avut o mare oportunitate de a învăţa, de la doamna instructor de dans sportiv Dana Lefter, ca activitate extracuriculară, câţiva paşi de dans. Am fost atât de încântat încât am continuat să practic dansul ca hobby şi apoi ca sport de performanţă.

    Loredana: Pentru mine, până în momentul în care am format o pereche cu Raul în anul 2007, dansul a reprezentat doar o modalitate de petrecere a timpului liber, altfel decât în faţa televizorului.

    – Nu aţi format o pereche încă de la începuturile voastre în lumea dansului sportiv?

    Loredana: Noi am avut iniţial alţi parteneri de dans, de care la un anumit moment ne-am despărţit. Dar, cum se spune „tot răul spre bine” aşa s-a întâmplat şi în cazul nostru, faptul că am rămas doar jumătăţi de pereche ne-a adus împreună; pentru aceasta oportunitate de a dansa în aceeaşi pereche trebuie să le mulţumim antrenorilor noştri de la CS Fantezia din Galaţi şi în mod deosebit celei care, încă de la început, a crezut în talentul nostru, fiindu-ne alături la fiecare competiţie la care am participat, d-ra antrenor Andreea Adam.

    – Evoluaţi în competiţii din anul 2007?

    Raul: Nu, anul 2007 este anul în care s-a luat hotărârea să dansăm împreună, abia din decembrie 2008 am format o pereche competitivă.

    – De ce aşa de târziu? Adică, dacă eraţi amândoi dansatori, de ce nu v-aţi avântat din prima în valurile competiţiilor, măcar să vă vedeţi valoarea?

    Lori: Dacă eram ambii dansatori, nu înseamnă că aveam aceeaşi pregătire.

    Raul: Eu cu prima mea parteneră obţinusem unele rezultate bunicele în lumea dansului sportiv, la categoria mea de vârstă, pe când Loredana, după cum a menţionat şi ea, practica dansul doar ca un hobby; era talentată, nu neagă nimeni acest lucru, dar precum un diamant care abia a văzut lumina zilei, aşa era şi ea, nu avea tehnică, nu era şlefuită. Din acest motiv, dar şi pentru că ne-a trebuit o perioadă de acomodare, în care să ne cunoaştem obiceiurile, temerile, capriciile şi să ne obişnuim cu programul, cu distanţa dintre locuinţele noastre şi sala de antrenament, pentru că, după cum ştiţi, noi suntem din oraşe diferite, şi nu e uşor ca la 10 ani eu şi 9 ani ea să faci naveta între Galaţi şi Brăila.

    – Aţi menţionat faptul că sunteţi adolescenţi, cum vă împărţiţi la această vârstă între dansul sportiv şi şcoală? Sunteţi elevi nu?

    Raul: Desigur că suntem elevi, eu învăţ la CNVA şi tocmai am părăsit lumea bobocilor odată cu absolvirea clasei a IX-a. Vârsta nu reprezintă, pentru mine o piedică; eu ştiu care-mi sunt priorităţile încă de când mi-am făurit un ţel în viaţă, iar pentru îndeplinirea lui cei care-mi sunt alături: părinţi, antrenori, prieteni, colegi şi nu în ultimul rând profesori mă ajută, în limita posibilităţilor şi mă înţeleg.

    Loredana: Eu abia am terminat cu examenele de capacitate şi abia din toamnă voi afla ce-nseamnă viaţa de licean, dar sunt convinsă că nimic nu-mi va sta în calea visului meu. Aşadar, după cum spune o melodie „inevitabil va fi bine”.

    – Voi vă respectaţi priorităţile, ce părere au despre acestea părinţii voştri?

    Raul: Părinţii noştri ne susţin în toate, adică în performanţă şi în viaţa de zi cu zi: de elevi, de copii, de tineri. Uneori avem impresia că ei se comportă ca nişte copii, iar noi ca adulţii.

    Loredana: Eu pot fi considerată puţin mai norocoasă, întrucât în cazul meu, pe lângă părinţi mai este şi bunica alături de care am trăit emoţiile multor competiţii.

    – Emoţiile vă marchează evoluţiile pe ringul de dans la concursuri?

    Raul: În viaţa competiţională emoţiile au rolul lor binedefinit, ele nu se elimină sau se aruncă la coşul de gunoi, ci controlate ele ne dau puterea de a ne „lupta” pe ring.

    Loredana: În cazul meu emoţiile se manifestă după evoluţia din ring, atunci când în aşteptarea rezultatelor nu-mi pot găsi locul.

    -Aţi plâns vreodată la aflarea rezultatelor unui concurs? Care? De ce?

    Raul: La prima mea competiţie în anul 2005, la Brăila, când m-am clasat pe ultimul loc am vărsat lacrimi amare, dar mi-am promis că niciodată nu voi mai încheia clasamentul la niciun concurs. Apoi în 2012 când am devenit vicecampioni mondiali, o lacrimă şi-a făcut loc în colţul ochiului şi tot în 2012 la Stuttgart, pe podiumul de premiere, la intonarea imnului naţional pentru noi; pentru prima dată am trăit o senzaţie unică, greu de descris în cuvinte pentru un amalgan de trăiri: mândrie, emoţie, satisfacţie, bucurie.

    Loredana: Eu plâng aproape la fiecare competiţie la aflarea rezultatelor şi în majoritatea cazurilor sunt lacrimi de fericire.

    – Credeţi că un campion trebuie să-şi schimbe comportamentul?

    Raul: Da şi nu. Da, pentru că odată devenit campion trebuie să se menţină pe poziţie, fapt care îl transformă; munceşte mai mult pentru a demonstra că nu hazardul l-a urcat pe podium. Nu, pentru că eu nu aprob şi nici nu mi-au plăcut vreodată manifestările pline de ifose de vedetă. Înţeleg eşti campion, dar nu eşti o altă persoană şi nici nu eşti diferit de alţii care, la fel ca şi tine, excelează într-un anumit domeniu.

    – Care sunt planurile pentru viitor?

    Raul si Loredana: În viitorul apropiat: ne dorim să urcăm pe podium la Stuttgart (august 2013), la noua categorie de vârstă în care am avansat anul acesta şi în viitor, în general vorbind, ţelul nostru este să devenim campioni mondiali.

    PALMARES:

    – Vicecampioni mondiali, secţiunea standard şi medaliaţi cu bronz secţiunea 10 dansuri în anul 2012;

    – Locul IX la Campionatul Mondial, secţiunea standard 2011;

    – Dubli Campioni Naţionali (standard şi 10 dansuri) în anul 2012;

    – Medalie de bronz, secţiunea latino la Campionatul National 2012;

    – Câştigătorii Cupei României în anul 2012;

    – Vicecampioni Naţionali (standard şi 10 dansuri) în 2011;

    – Medalii de bronz la Campionatele Naţionale(standard şi 10 dansuri) în 2010;

    – Medalie de bronz la Campionatul Naţional de 10 dansuri în 2008;

    – 28 de locuri I obţinute la concursurile naţionale în perioada 2008 – 2013;

    – 21 de locuri I obţinute la concursurile internaţionale în perioada 2011- 2013

  • 32 de copii gălăţeni au deprins tainele tenisului în tabără

    32 de copii gălăţeni au deprins tainele tenisului în tabără

    Şcoala de tenis VIVA a organizat, în perioada 5 -9 august, „VIVA TENNIS CAMP”, o tabără de tenis. Pe parcursul celor cinci zile, cei 32 de participanţi au avut ocazia să facă primii paşi în descoperirea tenisului, în programul taberei existând şi alte activităţi sportive precum înotul şi minigolful.
    La finalul celor cinci zile evenimentul s-a dovedit a fi un succes, cei mici au jucat tenis pe puncte, au arbitrat şi au fost premiaţi pentru îndemânarea şi efortul lor. Toţi participanţii au primit diplome de „Iniţiaţi în tenis”, iar antrenorii şi instructorii au primit în dar bucuria şi energia copiilor.
    „Doresc să mulţumesc atât celor care au făcut posibilă organizarea acestei tabere, cât şi părinţilor şi copiilor care au participat. Îi aştept şi pe viitor să ia parte la activităţile Şcolii de Tenis Viva întrucât acesta este doar începutul. Pregătim noi surprize şi programe de pregătire adaptate tuturor vârstelor şi nivelurilor de pregătire: de la agrement, la tenis de competiţie şi de performanţă”, a declarat antrenorul Răzvan Bucuroiu.

  • Şahiştii gălăţeni au obţinut rezultate bune şi la Brăila

    Oraşul vecin este în această perioadă capitala şahului juvenil şi nu numai. La sfârşitul săptămânii trecute s-au încheiat întrecerile Memorialului Maria Albuleţ pentru copii. Aşa cum ne-au obişnuit deja, şahiştii gălăţeni au obţinut rezultate importante, demonstrându-şi încă odată valoarea. La categoria Under 8 ierarhia finală a băieţilor a arătat astfel: Dragoş Antonică (Diana Galaţi) – locul I, Edward Cialacu (Şah Club) – locul II, David Macovei (Şah Club) – locul III, Florin Mihai (Şah Club) – locul IV. Şi la categoria Under 10 gălăţenii au fost în prim plan, obţinând rezultatele: Marius Işfan (Fair-Play Brăila) şi Cristi Coca (Şah Club) – loc I-II, Cristi Mihai (Şah Club) – locul III.

    La fete turneul a fost câştigat de Denisa Lupu (Şah Club). La categoria Under 14 s-a impus un alt sportiv legitimat la Şah Club, Alexandru Cialacu. În paralel, se află în plină desfăşurare turneul internaţional feminin, ajuns la cea de-aVI-a ediţie. Printre invitatele din străinătate se află marile maestre Marina Makropoulou (Grecia) şi Svetlana Petrenko (Moldova), maestra internaţională Elitsa Raeva (Bulgaria), dar şi maestra FIDE Iulija Osmak (Ucraina). Din România cele mai titrate participante sunt MM Luminiţa Cosma şi Mihaela Sandu, ambele componente ale Naţionalei care a ocupat locul V la Olimpiada de la Istanbul.

  • Calificări în semifinale şi sferturi pentru Şcoala de Fotbal Junior

    Prima fază a celei de-a V-a ediţii a Braşov Junior Cup s-a încheiat. Echipele de la Şcoala de Fotbal Junior au continuat să facă ravagii şi au avansat împreună în fazele superioare. La Under 12, echipa pregătită de Ionuţ Niculcea şi-a confirmat statutul de cap de serie şi şi-a continuat parcursul fără greşeală: 1-0 cu Sport Team Giurgiu (marcator: Ionuţ Tudori) şi 6-0 cu GSA Nucet (au marcat: Stratulat, Tudori, Zărnescu, Micu, Călin şi Hodină). Chiar dacă au debutat cu acest prilej la o competiţie oficială, la Under 8 piticii lui Ovidiu Lupu au fost o surpriză plăcută şi au păşit în faza superioară după : 9-2 cu Prosport Red Focşani (marcatori: Frunză 6 goluri, Gheorghiţă 2 şi Toader) şi 0-6 cu Corona Tâmpa White. Aseară, după închiderea ediţiei, s-au desfăşurat jocurile cu caracter eliminatoriu: Junior Galaţi – Prosport White (sferturi de finală, Under 8), respectiv Junior Galaţi – Viitorul Argeş (semifinală, Under 12).

  • Fantezia a trimis patru perechi la GOC

    Cea de-a 27-a ediţie a celui mai mare eveniment de dans sportiv din lume a început aseară. „German Open Championships”, pentru că despre el este vorba se află pentru al 10-lea an consecutiv la Stuttgart, în magnificul „Kultur&Kongresszentrum Liederhalle”. Cele 4 săli: Beethovensaal, Hegelsaal, Silchersaal şi bătrâna Reithalle care vor găzdui cele 36 de competiţii, pe durata celor cinci zile de concurs, au reuşit să aducă perechi din peste 57 de ţări de pe tot mapamondul.

    Acum 27 de ani, la iniţiativa lui Harry Korner, un renumit antrenor german, la Mannheim, în faimoasa sală „Rosengarten” a început, timid dar sigur, un concurs ce se dorea să unească într-un singur eveniment amatorii şi profesioniştii din fiecare clasă de vârstă. Un an mai târziu, adică în 1987, datorită numărului mare de înscrieri – 600 de perechi – durata concursului a fost mărită cu o zi, astfel GOC-ul se disputa pentru 12 concursuri de profesionişti şi amatori, pe durata a trei zile. În anul 1988 apar pentru prima oară la Mannheim perechi din Rusia, iar cu doi ani mai târziu, odată cu deschiderea graniţelor spre Europa de Est, perechile din vechiul bloc socialist invadează pur şi simplu Germania, GOC jucând un rol de pionierat pentru ţările est-europene, iar numărul dublu de perechi prezente la acest eveniment au determinat organizatorii să extindă competiţia pe patru zile. De la an la an numărul de perechi s-a mărit şi astfel, în anul 1997, cele peste 2000 de perechi prezente la competiţie se întrec pentru prima oară pe durata a cinci zile. Anul 2001 va aduce şi primul record de participare, 2632 de perechi din 49 de ţări.

    Din anul 2004 competiţia s-a mutat la Stuttgart, iar aici din anul 2006 se vor desfăşura 36 de competiţii timp de 5 zile, lucru care nu s-a mai modificat până în prezent. Şi ca să înţelegem mai bine fenomenul GOC, cele 36 de concursuri au fost atribuite de la categoria de vârstă cea mai mică – juvenile 1(6-9 ani), la seniori 3 (45-55 de ani), de la World Team Cup Youth la World Championships Boogi Vooghi şi încă 4 concursuri de profesionişti, atât la secţiunea standard, cât şi latino şi mixt.

    Printre cele 57 de naţiuni care au răspuns prezent la acest mega-eveniment se numără şi ţara noastră, care a făcut deplasarea la Stuttgart cu peste 70 de perechi, printre care s-au strecurat şi cele 5 perechi ale clubului Fantezia: Raul Faliboga – Loredana Buţea, Paraschiv Mihai (Fantezia Galaţi) – Diandra Illeş (Autentic Bacău), Cosmin Lupoaie – Maria Radu, Rareş Vădana – Laura Banaga şi Rareş Constantin – Jasmine Popa.

    De la an la an competiţia de la Stuttgart este din ce în ce mai grea, dar şi cine câştigă GOC-ul face un pas mare pentru a obţine cel mai râvnit titlu, cel de campion mondial.

    „Am muncit mult cu perechile pentru această competiţie şi sper din tot sufletul să nu intervină nimic neprevăzut ca să putem să ne întoarcem aşa cum am făcut şi în anii anteriori, cu cel puţin un trofeu. Va fi foarte greu pentru cei doi Rareşi, având în vedere că debutează la GOC, dar indiferent de locul pe care-l vor ocupa sunt convinsă că experienţa unui concurs de aşa nivel îşi va pune amprenta şi, după Stuttgart vom vedea o explozie aşa cum s-a întâmplat cu Raul, Mihai şi Cosmin. Stuttgart e Stuttgart, iar GOC se ţine la Stuttgart”, ne-a declarat Andreea Adam, antrenor la Fantezia, înainte de a pleca spre Germania. Să le urăm şi noi succes şi să aşteptăm ca visele Andreei să devină realitate. Hai Fantezia, hai România!

  • Cea mai ridicată rată a sărăciei absolute, la grupa de vârstă 15-19 ani

    Cea mai ridicată rată a sărăciei absolute, la grupa de vârstă 15-19 ani

    Ministerul Tineretului şi Sportului (MTS) a lansat luni în dezbatere publică Strategia Naţională pentru Tineret 2014-2020, scopul final fiind incluziunea socială a tinerilor, în condiţiile în care cea mai ridicată rată a sărăciei absolute, 8,4 la sută, se înregistrează la grupa de vârstă 15-19 ani. Strategia a fost lansată în dezbatere de secretarul de stat în MTS Cristian Cosmin, care a precizat că România nu a mai avut un astfel de document din 2005.

    Potrivit lui Cosmin, populaţia tânără cu vârste între 15 şi 34 de ani a scăzut constant din 2001, ajungând acum la şase milioane.

    Strategia în domeniul tineretului are ca obiectiv principal incluziunea tinerilor pe patru paliere – cultură şi educaţie non-formală, participare şi voluntariat, muncă şi antreprenoriat, sănătate şi sport. Obiectivul general al Strategiei vizează susţinerea participării active a tinerilor la viaţa economică, socială, culturală şi politică a ţării, asigurând oportunităţi egale de acces la educaţie, ocupare şi condiţii de viaţă decente, inclusiv pentru grupurile vulnerabile, pornind de la faptul că rata sărăciei absolute este cea mai ridicată la grupa de vârstă 15-19 ani, adică 8,4 la sută.

    Strategia Naţională are stabilite şase domenii de intervenţie. Primul este inegalitatea socială, în condiţiile în care peste un sfert dintre tinerii cu vârste între 18 şi 24 de ani trăiesc în sărăcie relativă (28,1 la sută), România fiind astfel pe ultimele trei locuri în Uniunea Europeană. Un alt domeniu de intervenţie este excluziunea socială – peste o treime dintre tineri sunt la risc de excluziune, adică 40,3 la sută, faţă de 24,3 la sută în UE. Apoi, sunt vizate ocuparea şi antreprenoriatul, pornind de la faptul că România are cel mai ridicat nivel de sărăcie în rândul tinerilor cu vârste între 18 şi 24 de ani care lucrează – 30,7 la sută, faţă de 11,2 la sută în UE. Un alt domeniu de intervenţie face referire la educaţie non-formală şi cultură, întrucât 87 la sută dintre tineri nu au participat niciodată la ateliere de creaţie, 84 la sută nu au luat parte niciodată la o conferinţă sau dezbatere, iar 92 la sută nu au participat la un schimb internaţional de tineret. Este urmărit, de asemenea, pentru intervenţie domeniul sănătate, sport şi recreere, pornind de la realitatea că 42 la sută dintre tineri nu conumă legume sau fructe, iar 30,2 la sută dintre ei mănâncă zilnic sau de trei ori pe săptămână produse de tip fast-food, 14,2 la sută beau frecvent alcool, 30,8 la sută sunt fumători, iar 66,4 la sută consideră că îşi petrec timpul liber într-un mod satisfăcător, acesta însemnând emisiuni TV, întâlniri cu prietenii şi presă. Un ultim domeniu de intervenţie din cadrul strategiei este reprezentat de participare şi voluntariat. Potrivit un studiu din 2013, doar 5 la sută dintre tineri s-au implicat în acţiuni civice iniţiate de organizaţii neguvernamentale sau în cele de voluntariat.

    Potrivit secretarului de stat Cristian Cosmin, pentru partea de cultură şi educaţie nonformală, vor fi organizate dezbateri cu toate ONG-urile, pentru ca acestea să ştie ce fonduri pot accesa, şi se doreşte, de asemenea, pregătirea câtorva sute de tineri în domenii precum asociativitate şi voluntariat, fonduri UE, sport şi sănătate. În plus, MTS vrea să asigure formarea profesională în managementul proiectului pentru 400 de tineri care, ulterior, să devină formatori pentru alţi tineri, iar în final să fie specializaţi aproximativ 10.000 de tineri, la nivel naţional. Tot în domeniul participare şi voluntariat se are în vedere adoptarea Legii voluntariatului.

    Organizaţiile neguvernamentale au propus, pentru domeniul muncă şi antreprenoriat, ca în cadrul celor 15 case de cultură ale studenţilor să funcţioneze centre de consiliere, formare profesioanlă şi mediere pe piaţa muncii. O altă propunere vizează un program pilot la nivel naţional, pentru integrarea pe piaţa muncii a absolvenţilor de studii superioare, dar şi a celor care nu au luat bacalaureatul.