Preşedintele Partidului Mişcarea Populară, Eugen Tomac, vicepreşedintele Teodor Baconschi, precum şi consilierii prezindenţiali Sebastian Lăzăroiu şi Cristian Hriţuc au fost prezenţi vineri la Galaţi unde au prezentat strategia pentru următoarea perioadă după ce au criticat modul în care guvernarea USL a respectat promisiunile făcute în campania electorală precum şi rezultatele obţinute de când se află la conducere. Preşedintele Mişcării Populare, Eugen Tomac, şi-a exprimat bucuria de a fi prezent din nou la Galaţi, acesta afirmând că are la Galaţi o echipă puternică a partidului care se va impune pe scena politică gălăţeană. Vicepreşedintele Partidului Mişcarea Populară, Teodor Baconschi, a tras un semnal de alarmă privitor la situaţia Galaţiului, subliniind faptul că trebuie găsite elaborate strategii de dezvoltare a oraşului care este la ora actuală unul monoindustrial şi care ar trebui să vizeze Dunărea, care are un potenţial care nu este folosit îndeajuns, precum şi sprijinirea IMM-urilor şi atragerea fondurilor europene.
Consilierul prezidenţial Sebastian Lăzăroiu a criticat USL, care în opinia sa dă dovadă de neştiinţă şi nu de rea credinţă în privinţa modului în care guvernează, acesta afirmând că va câştiga alegerile acel partid care va şti să prezinte o soluţie viabilă legată de înfiinţarea de noi locuri de muncă, şomajul fiind o problemă care este una sensibilă mai ales în rândul tinerilor. La rândul său, consilierul prezidenţial Cristian Hriţuc a afirmat că în următoarea perioadă vor fi organizate dezbateri pe teme importante, una dintre ele vizând regionalizarea. Cristian Hriţuc a mai declarat că România are 23 de milioane de locuitori şi 45.000 de aleşi locali, în timp ce Anglia are 60 de milioane de locuitori şi 20.000 de aleşi locali, concluzia acestuia fiind că este necesară o restructurare a administraţiei locale, precum şi regionalizarea ţării, care trebuie însă să aibă la bază eficienţa şi descentralizarea. Conducerea filialei judeţene a partidului este asigurată de către Cătălin Cristache, fost consilier local al PDL care şi-a pierdut fotoliul de ales local după ce a fost exclus din partid.
De o bună bucată de timp facem lucrurile din automatism, fără pic de pasiune. Unii dintre noi au făcut asta toată viaţa pentru că „tati” şi „mami” i-au împins spre o meserie doar pentru că aşa credeau ei că e mai bine, nu pentru că odraslei chiar îi plăcea ce urma să facă. Societatea noastră este menţinută încă în viaţă doar pentru că trebuie, nu pentru că ar exista o coeziune, o unitate de idei care să ne adune laolaltă şi asta e mai rău decât dacă ne-am dezintegra, pentru că astfel s-ar crea o comunitate nouă. Cei care ne conduc, fie că vorbim de politic sau de economic, în cele mai multe cazuri sunt nişte şmecheraşi inculţi, care au reuşit să dea din coate mai bine decât alţii pentru a ajunge acolo şi pornind de la această realitate perspectivele nu arată deloc bine. Ceea ce ne lipseşte individual, dar şi ca societate, este un scop, un ţel, care să fie îmbrăţişat de toţi şi pentru care ar merita să ne unim forţele. În prezent, fiecare trage pe turta lui, fără să-i pese prea mult de ce se întâmplă în jurul lui, chiar dacă prin prisma funcţiei pe care o ocupă exact asta ar trebui să facă. Să îi luăm de pildă pe japonezi. Ştiu! Prost exemplu pentru o societate ca a noastră, dar el reflectă cel mai bine ceea ce vreau să subliniez. După tsunami, toţi, cu mic, cu mare, s-au apucat să reconstruiască zonele devastate. Nu a contat că erau bătrâni de 80 de ani sau bolnavi. Toţi au ştiut că asta trebuie să facă şi în şase luni nici nu se mai cunoştea că apele măturaseră totul în cale. Oraşe întregi au fost reconstruite de la zero fără ca cineva să se plângă de ceva. Dacă la noi se întâmpla aşa ceva, populaţia ar fi fost relocată şi mă îndoiesc că ar mai fi revenit vreodată acolo. Este suficient să te uiţi pe stradă ca să îţi dai seama cât de acută este problema cu care ne confruntăm. Oameni cu feţe inexpresive, care se îndreaptă spre nicăieri. Se căsătoresc pentru că trebuie, fac copii pentru că aşa le spune lumea, îşi iau un job pentru că aşa le impun părinţii sau anturajul. Nici măcar pasiunile nu mai sunt ale noastre. Am ajuns atât de influenţabili, încât e suficient să ne spună cineva că îi place să se caţere pe munţi sau să sară cu paraşuta, ca să ne apucăm şi noi de aşa ceva. Ceea ce constituie cu adevărat o problemă este nu situaţia în care ne aflăm, ci faptul că lumea nu conştientizează că face totul din automatism. Treptat, ne-a dispărut voinţa de a face ce ne dorim cu adevărat, de a ne îndeplini visurile, chiar dacă traversăm o perioadă dificilă economic. Am ajuns legaţi cu sfori invizibile de tot soiul de cutume, obiceiuri şi alte tâmpenii împrumutate de la alţii, astfel că mulţi dintre noi îşi irosesc cei mai buni ani din viaţă făcând ceea ce nu le place şi spunând lucruri pe care nu le gândesc. Depinde de fiecare dintre noi să îşi recapete controlul asupra propriei vieţi şi să înceapă să meargă pe drumul pe care ei şi nu alţii îl consideră bun. Doar aşa putem avea speranţe că vom avea o altă societate, deşi dacă e să ne gândim la generaţia de mâine, nu ştiu dacă să râdem sau să plângem.