Iaca, a trecut şi Sf. Andrei, au trecut şi sărbătorile Galaţiului, unii s-au bucurat, unii nu, cine a fost Andrei a primit niscaiva cadouri, cine a fost doar gălăţean s-a mulţumit doar să inspire fumul micilor sau al pastramei oferită ca de obicei (contra cost) de cei avizi să facă un ban în zilele astea. Mi-aş fi făcut şi eu un stand unde să vând fericire la gram românilor din urbea mea natală, aş fi făcut nişte punguţe de-alea de un leu cincizeci sulul, umplute doar cu aer, şi le-aş fi vândut drept fericire la pungă, nu de alta, dar pe Faleza Superioară numai asta nu s-a vândut. Cine a avut ”coroclei” prin buzunare a mâncat şi un mic, a băut şi vreun pahar cu bere sau cu vin fiert, după care s-a dus acasă fericit că a fost la sărbătorile Galaţiului şi anul ăsta. Păi mici şi bere pot să servesc în fiecare zi, asta înseamnă că sărbătoresc Galaţiul de fiecare dată când mănânc un mic sau de fiecare dată când mănânc o scrumbie la zece lei bucata de ziua scrumbiei sau a lui Pâslaru?
Bine măcar că anul ăsta s-au gândit guvernanţii noştri să mai spele nişte bani cu paradele militare organizate mai în fiecare municipiu reşedinţă de judeţ, ocazie cu care şi-au mai amintit şi ei de militarii căzuţi la datorie, militari care nici măcar nu au ştiut pentru cine au luptat, pentru ce cauză dreaptă sau nedreaptă şi-au pierdut vieţile pe-acolo printre ţinuturile alea aride, unde nişte oameni (poate la fel de nemulţumiţi ca şi noi de traiul lor) încearcă să-şi facă o viaţă mai bună. Cine îi poate judeca pe talibani că vor să-şi respecte tradiţiile lor, că vor să aibă o ţară aşa cum vor ei şi aşa cum le-au lăsat-o strămoşii lor? Toată lumea spune că sunt nişte sălbatici, că au nişte reguli de viaţă de neînchipuit şi că trebuie disciplinaţi neapărat, aduşi în rândul lumii. Care lume? Cea vest-europeană, cea est-europeană, cea americănească? Dacă stai să analizezi viaţa oamenilor aşa-zis civilizaţi, că or fi ei europeni sau americani sau australieni sau ce altă naţie vreţi voi, o să vedeţi că, până la urmă, omuleţii ăia de prin Afganistan ca şi mulţi alţii de prin locurile alea pe unde şi-au băgat coada americanii, englezii, francezii şi mai nou şi noi, nu vor altceva decât să-şi vadă de tradiţiile lor, de obiceiurile lor, de viaţa lor lăsată din moşi-strămoşi. Uite, de exemplu, la noi: au trecut sărbătorile, cu huiduieli cu tot, la adresa lui Ponta, lui Băse… acum ce ne mai aşteptăm de la ”deştepţii” noştri? Eventual la o regionalizare, niscaiva scumpiri, niscaiva recalculări la pensiile de handicap, că poate nu ştiaţi, au ajuns să cheme la comisiile care se ocupă cu aşa ceva până şi pe oamenii care stau în scaunul cu rotile de zeci de ani, doar ca să fie siguri că nu dau pensii celor care i-au fentat până acum. Problema e că s-au dus nişte sărbători, urmează alte sărbători, după care mai urmează alte sărbători, aşa că… La Mulţi Ani!
