word-monitor

Category: Sanatate

  • Cure de slăbire urmate de celebrităţi ce pun în pericol sănătatea

    Cure de slăbire urmate de celebrităţi ce pun în pericol sănătatea

    Dieta cu aer, dieta biotică, dieta fără gluten, dieta pe bază de alcool şi dieta Dukan sunt cele cinci cure de slăbire ciudate urmate de celebrităţi şi pe care Asociaţia dieteticienilor britanici (BDA) le consideră periculoase pentru sănătate, conform dailymail.co.uk.
    1. Dieta cu aer
    Dieta cu aer sau respiraţionistă, care presupune înlocuirea alimentelor cu aer şi cu lumina soarelui, a fost urmată, printre alţii, de Michelle Pfeiffer şi Madonna. Michelle Pfeiffer a declarat că a urmat dieta respiraţionistă în perioada în care a făcut parte din secta cu acelaşi nume, la începuturile carierei sale la Hollywood.
    Asociaţia dieteticienilor britanici (BDA) avertizează că acest tip de dietă nu ar trebui urmată sub nicio formă, dat fiind că nu există nicio dovadă care să indice faptul că oamenii se pot hrăni cu oxigen şi cu lumina soarelui.
    2. Dieta biotică
    Pe locul al doilea în listă se află dieta biotică, ce promovează scăderea nivelului de grăsimi prin modificarea echilibrului hormonal. Această dietă asociază acumularea de grăsimi în diferite părţi ale corpului cu şase tipuri de hormoni – promotorii săi susţinând că, pentru a slăbi, oamenii trebuie să consume doar anumite alimente care influenţează hormonii responsabili cu depunerea ţesutului adipos.
    Nutriţioniştii britanici susţin că acest tip de dietă este o “pseudoştiinţă”, care pune în pericol sănătatea prin recomandarea fără discernământ a suplimentelor alimentare.
    3. Dieta fără gluten
    Dieta fără gluten, care este urmată de Gwyneth Paltrow, presupune renunţarea la alimente cu conţinut de gluten – o proteină regăsită în grâu, orz şi ovăz.
    Nutriţioniştii afirmă, pe de altă parte, că nu există nicio dovadă care să sugereze că un consum redus de gluten determină pierderea în greutate, acest fenomen fiind cauzat mai degrabă de renunţarea la prăjituri şi biscuiţi cu conţinut ridicat de calorii.
    4. Dieta pe bază de alcool
    Dieta pe bază de alcool este o cură de slăbire preferată îndeosebi de top-modele şi se bazează pe un consum redus de alimente în timpul săptămânii – ceea ce înseamnă în majoritatea cazurilor faptul de a sări peste mese –, în ideea că numărul necesar de calorii poate fi asigurat de consumul excesiv de alcool din weekend. Această dietă cauzează o tulburare alimentară gravă, denumită alcoorexie.
    Experţii britanici susţin că urmarea unei diete bazate exclusiv pe alimente sărace în calorii este o “nebunie”, deoarece organismul nu beneficiază astfel de vitaminele şi de substanţele minerale necesare sănătăţii.
    5. Dieta Dukan
    Dieta Dukan, denumită astfel după nutriţionistul francez Pierre Dukan, care a promovat-o, a fost considerată cea mai periculoasă dintre cele urmate de celebrităţi în anii 2010, 2011 şi 2012. Dieta, care garantează o scădere bruscă în greutate, se bazează pe consumul alimentelor bogate în proteine şi a celor sărace în carbohidraţi.
    Nutriţioniştii britanici susţin că dieta, care a fost urmată de Carole Middleton – mama lui Kate Middleton – şi de Jennifer Lopez, poate determina scăderea nivelului de energie, constipaţie şi respiraţie urât mirositoare. “Când oamenii au nevoie de sfaturi medicale, se duc la medicul de familie, iar dacă îi dor dinţii, merg la dentist, dar unii oameni sunt dispuşi să creadă orice şi pe oricine când vine vorba despre nutriţie, alimente şi dietă”, a afirmat Sian Porter, nutriţionist şi purtător de cuvânt al BDA. “Poate că nu sună foarte tentant, dar adevărul este că, dacă doriţi să slăbiţi, faceţi acest lucru pe baza unei alimentaţii echilibrate, fiţi atenţi la mărimea porţiilor şi faceţi mişcare”, recomandă Sian Porter.

  • Acrilamida, inamicul din farfurie

    Potrivit reprezentanţilor agenţiei americane FDA (Food and Drug Administration), coacerea sau prăjirea anumitor alimente provoacă formarea de acrilamidă, un cancerigen care se găseşte în fumul de ţigară. Se pare că această substanţă chimică se găseşte în cartofi, cereale, cafea, produse de patiserie, fructe uscate şi multe alimente asemănătoare.

    Mai mult, sfatul experţilor de la FDA, de a reduce consumul de alimente prăjite, vine după ce substanţa chimică în cauză a fost studiată în mai multe cercetări pe animale din care a rezultat că ea este asociată cu cancerul. O adevărată problemă este faptul că formarea acrilamidei este aproape inevitabilă în timp ce gătim alimentele la temperaturi mari. Expuse la foc, zaharurile şi aminoacizii găsiţi în majoritatea mâncărurilor pe bază de legume se combină şi formează acrilamida.

    Vestea bună este că putem reduce consumul acestei substanţe cancerigene dacă renunţăm să mai consumăm alimente prăjite sau dacă nu mai uscăm mâncarea prea mult pe foc. Din moment ce 40% din caloriile pe care le consumăm conţin acrilamidă, potrivit Grocery Manufacturers Associations, specialiştii de la FDA şi de la Cancer.gov ne propun şi alte metode de reducere a consumului acestei substanţe:

    1. Prăjiţi alimentele cât mai puţin. Dacă prăjiţi, de exemplu, cartofi congelaţi, respectaţi instrucţiunile producătorului şi nu depăşiţi timpul de gătire specificat pe ambalaj.

    2. În timp ce prăjirea sau coacerea alimentelor duc la producerea acrilamidei, se pare că alimentele gătite în abur, fierte sau la microunde conţin o cantitate mai redusă a acestei substanţe.

    3. Nu mâncaţi pâine arsă. Când prăjiţi pâinea nu o lăsaţi prea mult în aparat deoarece cu cât este mai neagră, cu atât conţine mai multă acrilamidă.

    4. Conservarea cartofilor în frigider poate creşte cantitatea de acrilamidă ce se va forma atunci când aceştia vor fi gătiţi. Prin urmare, ţineţi cartofii într-o încăpere răcoroasă şi întunecată. De asemenea, FDA recomandă să lăsaţi cartofii feliaţi în apă, timp de 15- 30 minute înainte de preparare.

    5. Cartofii prăjiţi sau chipsurile conţin cele mai înalte niveluri de acrilamidă.

    Organizaţia Mondială a Sănătăţii susţine că studiile au indicat că acrilamida poate produce cancer în rândul animalelor şi că în rândul oamenilor poate provoca leziuni ale nervilor, atunci când este consumată în cantităţi mari.

     

  • Frigul accentuează durerea de dinţi

    Aşa-numitul “tras de curent” este o condiţie invocată de foarte multă lume atunci când se confruntă cu dureri care, aparent, nu existau înainte. Totuşi, o legătură între dureri şi un mediu mai rece există. Medicii explică această problemă şi spulberă mitul românesc prin existenţa unor afecţiuni instalate deja în corp şi accentuate de aşa-zisul curent.
    „Persoanele care acuză dureri de dinţi în perioada friguroasă sau după ce au stat în curent sunt persoane care suferă deja de o sensibilitate dentară. Curentul sau frigul nu sunt cauze care provoacă durerea”, explică medicul stomatolog Alexandru Băltean. Aceste sensibilităţi care apar acum, când temperatura este scăzută, poate fi şi un semnal de alarmă care ne indică posibile probleme la nivelul dinţilor, durerile pot fi corelate cu fisuri ale smalţului, carii sau subţierea smalţului care se produce odată cu trecerea timpului, o igienă precară care favorizează creşterea nivelului de aciditate, dăunător pentru smalţ, afecţiuni la nivelul gingiei ori o albine efectuată necorespunzator. „Cauzele pot fi multiple, de aceea este bine ca pacientul să meargă la un control”,  mai spune medicul dentist. Cauza trebuie depistată şi este important de ştiut că, în multe cazuri, sensibilitatea dentară se poate trata. Durerile de dinţi pot fi confundate cu durerile apărute în zona urechii, zonă foarte apropiată şi înrudită cu dantura. Urechile sunt şi ele sensibile la frig şi vânt şi, de multe ori, o durere în această zonă se poate extinde la dinţi, numai dacă aici există o predispoziţie de sensibilitate.

  • Lumina stimulează creierul, chiar şi în cazul persoanelor fără vedere

    Lumina stimulează creierul, chiar şi în cazul persoanelor fără vedere

    Lumina menţine creierul în stare de veghe şi îi îmbunătăţeşte funcţiile cognitive, arată un studiu publicat în Journal of Cognitive Neuroscience, potrivit unui articol publicat pe site-ul www.topsante.com.
    Un grup de cercetători de la Universitatea din Montreal şi de la Brigham and Women’s Hospital din Boston susţine că a descoperit de ce oamenii pot continua să cugete atunci când lumina este aprinsă. Explicaţia: creierul ar rămâne în starea de ebuliţie la contactul cu un semnal luminos. Lumina agită celulele cerebrale chiar şi în cazul orbilor. „Am fost uimiţi să descoperim că, în cazul a trei pacienţi orbi, creierul continuă să răspundă puternic la lumină”, în condiţiile în care aceştia nu erau conştienţi de existenţa luminii, a explicat Steven Lockley, unul dintre autorii studiului.
    Cei trei pacienţi au participat la un experiment foarte simplu: introduşi într-o încăpere unde se aprindea şi se stingea lumina succesiv, au putut spune când aceasta era aprinsă. „Am observat că participanţii nu aveau conştiinţa luminii, dar reuşeau totuşi să determine în mod corect momentele în care lumina era aprinsă”, a arătat un alt cercetător Gilles Vandewalle, potrivit publicaţiei citate.
    Astfel, spun cercetătorii, creierul ajunge să „vadă” sau să detecteze lumina graţie unui fotoreceptor situat în stratul celulelor ganglionare ale retinei. Acest fotoreceptor ar funcţiona chiar şi atunci când celulele de la nivelul retinei şi-au pierdut capacitatea de a prelucra lumina. Lumina joacă un rol hotărâtor în ritmurile circadiene care dictează organismului perioadele de somn. Se cunoaşte de secole că este mai uşor să adormi pe întuneric. Acum se poate înţelege că întunericul indică funcţiilor cerebrale ale omului că este timpul să se odihnească.

  • Înfăşarea afectează dezvoltarea şoldurilor copiilor

    Înfăşarea afectează dezvoltarea şoldurilor copiilor

    Părinţii care recurg la tehnica tot mai populară a înfăşării copiilor pun în pericol sănătatea acestora, avertizează un chirurg ortoped, conform BBC News.
    Tehnica presupune înfăşurarea corpului copilului în scuteze şi este folosită pentru a-i calma pe copii şi a-i împiedica să plângă. Cu toate acestea, profesorul Nicholas Clarke, de la Southampton University Hospital, susţine că înfăşarea va afecta dezvoltarea şoldurilor copiilor. De asemenea, Colegiul Regal al Moaşelor şi alţi experţi recomandă părinţilor să evite înfăşarea prea strânsă a copiilor.
    Înfăşarea, aminteşte BBC News, este practicată pe scară largă în multe culturi ale lumii, deoarece se crede că protecţia oferită de pătură poate simula senzaţia de a fi în pântec şi poate calma, astfel, copilul. Însă înfăşarea ţine picioarele copilului drepte, limitându-le mişcarea, ceea ce poate modifica dezvoltarea articulaţiei şoldului.
    “În opinia mea, înfăşarea nu ar trebui utilizată, deoarece nu există niciun beneficiu de sănătate”, explică Clarke. S-a revenit recent la înfăşăre ca urmare a presupusului său efect paliativ asupra plânsului excesiv şi a colicilor şi pentru că ajută la venirea somnului. Dar pentru a permite o dezvoltare sănătoasă a şoldului, picioarele ar trebui să se poată îndoi, ca să permită dezvoltarea naturală a articulaţiilor şoldului, explică el în publicaţia Archives of Disease of Childhood.
    La rândul său, Jane Munro, de la Colegiul Regal al Moaşelor, a declarat că această tehnică “aparent inofensivă” ridică “probleme semnificative” pentru copil, existând riscul supraîncălzirii copilului şi chiar decesului subit.

  • Pâinea, otrava noastră cea de toate zilele

    Pâinea, otrava noastră cea de toate zilele

    David Perlmutter, neurolog american, consideră că toate alimentele cu conţinut mare de carbohidraţi – inclusiv mult-lăudatele cereale integrale – au efecte extrem de nocive asupra creierului uman, favorizând apariţia demenţei şi a altor boli grave. Alimentaţia modernă, crede el, este „deviantă” şi incidenţa crescută a multor  boli, precum durerile de cap cronice, boala Alzheimer şi alte forme de demenţă, depresia, epilepsia, nu sunt determinate de predispoziţiile noastre genetice, ci sunt rezultatul felului în care ne hrănim.
    În cartea sa recent apărută, Grain Brain: The Surprising Truth About Wheat, Carbs, and Sugar – Your Brain’s Silent Killers, el susţine că, în multe cazuri, bolile ce afectează creierul au o origine alimentară. Afirmaţiile sale sunt susţinute de rezultatele mai multor cercetări recente, care sugerează că boala Alzheimer ar fi, în realitate, un al treilea tip de diabet, descoperire care evidenţiază corelaţia dintre stilul de viaţă şi demenţă, dar deschide şi calea spre o nouă abordare în ceea ce priveşte prevenirea şi chiar tratarea unor afecţiuni ale creierului prin mijlocirea regimului alimentar. Perlmutter susţine că e necesar să ne întoarcem la modul de alimentaţie al oamenilor primitivi, alimentaţie despre care se crede că ar fi cuprins cca. 75% grăsimi şi doar 5% carbohidraţi (glucide). Prin contrast, dieta americană modernă conţine aproximativ 60% carbohidraţi şi 20% grăsime. (În ambele cazuri, restul alimentaţiei este reprezentat de proteine – cca. 20%).
    Alţi specialişti critică însă abordarea radicală a dr. Perlmutter; fără a contesta ideea că un consum mare de carbohidraţi măreşte riscul bolilor neurologice, ei se tem totuşi că, încurajaţi să mănânce mai multe grăsimi, cititorii cărţii lui Perlmutter ar putea interpreta recomandarea sa drept o permisiune de a se îndopa cu carne şi lactate – or, o asemenea alimentaţie este însoţită şi ea de riscuri, în ceea ce priveşte sănătatea cardiovasculară. „Perlmutter foloseşte selectiv anumite date privind efectele alimentaţiei asupra sănătăţii cognitive – de pildă, faptul că persoanele obeze au un risc mai mare de scădere a capacităţilor cognitive – pentru a trasa o imagine înşelătoare a ceea ce ar trebui să mănânce oamenii pentru a-şi păstra sănătatea generală şi cognitivă”, spune Julie Miller Jones, profesor la Universitatea St. Catherine.
    În cartea sa, Perlmutter susţine că efectele unei diete bogate în carbohidraţi sunt devastatoare pentru creier. ”Hrana pe care o mâncăm înseamnă mai mult decât macronutrienţii din ea  – proteine, carbohidraţi şi grăsimi. Este informaţie. Şi, cu fiecare înghiţitură de mâncare,  această informaţie interacţionează cu genomul nostru, modificându-i funcţionarea  genetică”, a spus el, într-un interviu recent.
    Genele umane, susţine neurologul, au evoluat timp de milenii adaptându-se la o dietă bogată în grăsimi şi săracă în carbohidraţi. Dar azi, noi ne hrănim organismul într-un mod exact opus, ceea ce pare să aibă consecinţe majore asupra creierului.
    Un studiu realizat de Clinica Mayo şi publicat în Journal of Alzheimer’s Disease arată că persoanele de peste 70 de ani cu o dietă bogată în carbohidraţi au un risc de 3,6 ori mai mare de a suferi de afectarea uşoară a funcţiilor cognitive, comparativ cu cei care consumă puţini carbohidraţi. În schimb, subiecţii care aveau alimentaţia cea mai bogată în grăsimi erau cu 42% mai puţin predispuşi să sufere de afectarea funcţiilor cognitive, comparativ cu cei ale căror diete era cele mai sărace în grăsimi. Alte cercetări, publicate în New England Journal of Medicine, arătau că persoanele care au glicemia (nivelul de glucoză în sânge) fie şi uşor crescut – prea puţin pentru a fi diagnosticate cu diabet de tip 2 – aveau totuşi un risc semnificativ mai mare de a suferi de demenţă. Ca urmare, un mod mai bun de a aborda problema tratamentului bolii Alzheimer – a cărei prevalenţă este în creştere în întreaga lume – ar fi  nu investirea de sume uriaşe pentru descoperirea unor medicamente, ci schimbări nutriţionale adecvate, crede Perlmutter. „Schimbările în stilul de viaţă pot avea efecte profunde mai târziu”, spune el. „Creierul se poate regenera, dacă îi dăm ceea ce îi trebuie.” Iar ceea ce îi trebuie, spune neurologul, sunt grăsimile „bune” – niciun fel de grăsimi modificate sau grăsimi trans, ci o alimentaţie bogată în ulei de măsline extra-virgin, carne provenită de la vite hrănite cu iarbă, peşte sălbatic (nu provenit din crescătorii).
    Prea puţini oameni, a mai spus el, înţeleg că este „o mare diferenţă între a mânca gras şi a fi gras”. Cei care consumă grăsimi tind să consume mai puţini carbohidraţi; ca urmare, produc mai puţină insulină şi depun  mai puţină grăsime în corp.
    Cerealele, după opinia sa, chiar şi cerealele integrale, sunt nocive; este amăgitoare ideea de „mic dejun sănătos” compus dintr-o chiflă integrală şi un suc de portocale: aceste alimente conţin, împreună, peste 70 de grame de glucide (carbohidraţi). El propune schimbarea unor asemenea obişnuinţe, consumând la micul dejun altfel de alimente – de pildă legume, somon, ouă, ulei de măsline, brânză de capră.
    Perlmutter admite că renunţarea la consumul crescut de cereale este foarte dificilă pentru mulţi oameni. Nu numai carbohidraţii, ci şi glutenul, partea proteică din grâu, secară şi alte cereale, are efecte asupra creierului: zona din creierul uman asociată cu dependenţa de narcotice este stimulată şi de gluten, afirmă el, de aceea este atât de dificilă renunţarea la pâine şi alte produse ce conţin gluten. E nevoie de câteva săptămâni, dar, ne asigură specialistul, această schimbare merită efortul. „Ne îndopăm cu medicamente când suntem prost dispuşi, sperăm să se descopere o pastilă care să ne vindece de boala Alzheimer când vom fi bătrâni. Eu afirm că trebuie să ne schibăm perspectiva şi să ne întrebăm dacă ăsta e cu adevărat modul în care vrem să ne purtăm cu noi înşine.”

  • Cercetătorii australieni au descoperit că există 4 tipuri de consumatori de alcool

    Cercetătorii de la Universitatea RMIT au studiat mii de persoane ce consumă băuturi alcoolice pentru a descoperi că există patru tipuri de consumatori. Conform cercetătorilor, cele 4 tipuri de băutori de alcool sunt: iniţiatorul, imitatorul (follower, în original), moderatorul şi protectorul.
    Oamenii de ştiinţă afirmă că segmentarea băuturilor în patru categorii oferă perspective utile asupra legăturilor dintre personalitate, influenţe culturale şi consumul excesiv de alcool.
    Cercetătorii au descoperit aceste 4 tipuri de băutori de alcool cu ocazia elaborării raportului Drinking Related Lifestyles comandat de The Victorian Health Promotion Foundation (VicHealth), o organizaţie din statul australian Victoria ce promovează stilul de viaţă sănătos. Cercetarea a fost efectuată în două etape. Mai întâi, cercetătorii au efectuat interviuri amănunţite cu o comunitate online de băutori de alcool, iar apoi au efectuat un sondaj online despre factorii care influenţează consumul de alcool, cercetare la care au participat 2.500 de persoane. Oamenii de ştiinţă au analizat temele comune şi au concluzionat că există patru categorii de băutori: iniţiatorul, imitatorul (follower, în original), moderatorul şi protectorul. Pe baza datelor obţinute în urma cercetării, specialiştii au transformat rezultatele studiului într-un quiz online care permite oricui să afle ce tip de băutor este.
    Mike Reid, profesor la Universitatea RMIT, afirmă că o concluzie importantă a raportului este că în loc să învinovăţim oamenii care beau prea mult, ar trebui să încurajăm consumul responsabil de alcool. „În cultura alcoolului adânc încetăţenită, oamenii ajung să creadă că au nevoie de un motiv ca să nu bea, în loc să aibă nevoie de un motiv ca să bea”, spune Reid. „Dintre cele patru tipuri de consumatori de alcool identificaţi de cercetarea noastră, iniţiatorii şi imitatorii sunt tipurile cele mai problematice – unul forţează limitele şi bea prea mult, iar celălalt îi urmează pe alţii, crezând că nu vor fi percepuţi negativ”, afirmă Reid. „Schimbarea vine atunci când oamenii vor avea metode acceptate social prin care să participe în cultura noastră fără a bea prea mult. Băutorii au nevoie de instrumente şi resurse pentru a-i încuraja să bea responsabil cu încurajarea că vor fi acceptaţi de societate”, a concluzionat Reid.
    Iată care sunt caracteristicile celor 4 tipuri de băutori de alcool:

    n Iniţiatorul (40% dintre participanţii la studiu)
    Extrovertit şi „sufletul petrecerii”
    Bea ca să se distreze
    Îi place să fie o sursă de informaţii despre brandurile de alcool, tipurile de băuturi şi despre localurile interesante

    n Imitatorul (13% dintre participanţii la studiu)
    Amuzant, sociabil şi relaxat
    Influenţat de presiunile sociale şi culturale
    Este luat de valul situaţiilor sociale

    n Moderatorul (26% dintre participanţii la studiu)
    Auto-disciplinat
    Ştie când să spună „nu”
    Bea un pahar sau două, dar nu mai mult

    n Protectorul (21% dintre participanţii la studiu)
    Controlat şi conştiincios
    Are grijă de alţii când iese în oraş
    Nu-l deranjează să se abţină când alţii beau.
    Testul pentru a afla în ce categorie de băutori vă încadraţi poate fi accesat la adresa http://www.yourdrinkingprofile.com.au/

  • Două milioane de adolescenţi trăiesc infectaţi cu HIV

    Peste două milioane de adolescenţi din întreaga lume trăiesc infectaţi cu virusul imunodeficienţei umane dobândite (HIV) şi majoritatea acestora nu primesc un tratament adecvat, potrivit datelor difuzate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS), transmite EFE.
    În contextul apropierii Zilei mondiale de luptă împotriva SIDA, marcată la 1 decembrie, OMS a lansat pentru prima dată un ghid cu recomandări pentru prevenirea infecţiei cu HIV în rândul adolescenţilor şi evitarea transmiterii virusului.
    Numărul adolescenţilor infectaţi cu HIV a crescut cu 40% din 2001 până în 2012, perioadă în care s-a ajuns, de la 1,5 milioane de persoane cu vârste între 10 şi 19 ani infectate, la 2,1 milioane, iar numărul deceselor cauzate de HIV în rândul lor aproape s-a triplat, de la 38.000, în 2001, la 107.000, în 2012. Totuşi, în aceeaşi perioadă, numărul persoanelor seropozitive din rândul tinerilor adulţi (între 20 şi 24 de ani) a scăzut cu un sfert, de la 4,4 milioane, în 2001, la 3,3 milioane, în 2012, iar mortalitatea s-a redus cu 34%, de la 73.000 de decese, în 2001, la 48.000, în 2012.
    Potrivit OMS, a şaptea parte din noile infecţii cu HIV din întreaga lume se produc în perioada de adolescenţă şi, deseori, persoanele afectate nu îşi cunosc problema.
    De exemplu, în Africa Subsahariană, se estimează că numai 10% dintre băieţii cu vârste între 15 ani şi 25 de ani şi 15% dintre fetele de aceeaşi vârstă sunt conştienţi de condiţia lor de seropozitivi.
    În această zonă, una dintre cele mai afectate de SIDA, mulţi dintre copiii infectaţi din deceniul trecut sunt astăzi adolescenţi „care trăiesc schimbările asociate acestei etape cu provocarea adiţională a unei boli cronice”, potrivit directorului departamentului SIDA/HIV al OMS, Gottfried Hirnschall.
    „Adolescenţii înfruntă presiuni sociale şi emoţionale dificile şi deseori confuze, în timp ce fac trecerea de la copilărie la maturitate, fapt pentru care au nevoie de servicii medicale de prevenire a HIV adaptate situaţiei lor”, a precizat directorul.
    Potrivit acestuia, adolescenţii au mai puţine şanse de a fi supuşi testelor HIV decât adulţii şi au nevoie de mai mult ajutor pentru protecţia sănătăţii şi pentru respectarea cu stricteţe a unui tratament antiretroviral.
    Dintre adolescenţi, fetele, băieţii care au relaţii sexuale cu alţi bărbaţi, cei care îşi injectează droguri şi victimele exploatării sexuale prezintă cel mai mare risc de a se infecta cu HIV.
    „Aceste persoane întâmpină multe bariere, precum legi discriminatorii, inegalitate şi stigmatizare care le împiedică accesul la serviciile medicale de bază pentru detectare, prevenire şi tratare”, a spus, la rândul său, şeful programelor HIV al Fondului Naţiunilor Unite pentru Copii (UNICEF), Craig McClure. „Dacă nu vom retrage aceste bariere, visul unei generaţii fără SIDA nu se va putea împlini”, a adăugat acesta.
    OMS şi agenţii ale ONU le-au recomandat guvernelor revizuirea legilor pentru a facilita accesul adolescenţilor la testele HIV fără a mai fi nevoie de consimţământul părinţilor şi le-au sugerat modalităţi de îmbunătăţire a calităţii serviciilor de prevenire şi sprijinire.

  • Nu este niciodată prea târziu să faci mişcare

    Activitatea fizică regulată, chiar dacă este începută târziu de cei vârstnici, le-ar înmulţi cu trei şansele acestora de a „îmbătrâni sănătos”, potrivit unui studiu, relatează AFP.
    Studiind timp de opt ani un eşantion de 3.500 de persoane cu vârsta medie de 64 de ani, o echipă de cercetători britanici a arătat că cei care desfăşurau o activitate fizică regulată moderată sau viguroasă aveau de şapte ori mai multe şanse să îmbătrânească frumos decât persoanele inactive.
    Şansele erau de trei ori mai mari şi în rândul celor 10% care au desfăşurat o activitate fizică doar între 2002 şi 2010 şi au fost sedentari înainte, potrivit studiului publicat în revista de specialitate British Journal of Sports Medicine, care face parte din grupul British Medical journal (BMJ).
    La sfârşitul perioadei studiate, o persoană din cinci era considerată sănătoasă, în timp ce patru din 10 au dezvoltat o boală cronică, unul din cinci suferea de depresie sau de tulburări cognitive, iar o treime, de o dizabilitate cel puţin parţială.
    Pentru a ajunge la acest rezultat, cercetătorii, conduşi de dr. Mark Hamer, epidemiolog la University College London, a luat în considerare principalii alţi factori susceptibili de a avea un efect asupra îmbătrânirii, precum fumatul, consumul de alcool, starea civilă sau resursele financiare, precizează agenţia de presă franceză.
    Deşi nu există un consens pe acest subiect, oamenii de ştiinţă au estimat că „îmbătrânirea sănătoasă” poate fi definită prin faptul de a nu suferi de o boală cronică, tulburări cognitive „majore” sau „limitare semnificativă” a capacităţii fizice, precum şi a fi sănătos mintal.
    „Acest studiu susţine politicile de sănătate publică care încurajează vârstnicii să aibă o activitate fizică, chiar şi la o vârstă deja avansată”, concluzionează cercetătorii.

  • Sexul ocazional este legat de depresie şi de gândurile suicidare

    Sexul ocazional poate deprima şi poate chiar conduce la gânduri suicidare, sugerează un nou studiu, citat de The Daily Telegraph. Cercetătorii au intervievat aproximativ 10.000 de persoane şi au constat că adolescenţii cu simptome depresive sunt mult mai susceptibili să practice sexul ocazional. De asemenea, aceleaşi persoane s-au dovedit mai susceptibile să se gândească în mod serios la sinucidere mai târziu în viaţă, indică studiul menţionat.
    “Mai multe studii au descoperit o legătură între o sănătate mintală precară şi sexul ocazional, însă natura acestei asociaţii a fost neclară”, indică autoarea principală a studiului, Sara Sandberg-Thoma, de la Ohio State University.
    “S-a pus întotdeauna întrebarea care este cauza şi care efectul. Acest studiu oferă dovezi că o proastă sănătate mintală poate duce la sex ocazional, dar şi că sexul ocazional poate duce la o degradare suplimentară a sănătăţii mintale”, a precizat cercetătoarea.
    În cadrul studiului, adolescenţi din 80 de şcoli şi din 52 de licee americane au fost intervievaţi în timp ce se aflau în clasele VII-XII şi apoi din nou atunci când aceştia au ajuns să aibă între 18 şi 26 de ani.
    Cercetătorii au pus întrebări care au vizat relaţiile, depresia şi gândurile suicidare ale adolescenţilor. Astfel, 29% dintre subiecţi (33% bărbaţi şi 24% femei) au declarat că au experimentat o relaţie sexuală ocazională — definită drept “doar sex”, spre deosebire de o relaţie care presupunea mai multe întâlniri.
    Legătura dintre sexul ocazional şi sănătatea mintală s-a dovedit a fi la fel în cazul femeilor şi bărbaţilor, potrivit studiului publicat în Journal of Sex Research.
    “Rezultatul este neaşteptat, deoarece există în continuare acest standard dublu în privinţa sexului, potrivit căruia este OK pentru bărbaţi să aibă relaţii sexuale ocazionale, dar nu şi pentru femei”, a declarat Dr. Claire Kamp Dush, profesor de ştiinţe umane la Ohio State University.
    “Aceste rezultate sugerează că o proastă sănătate mintală şi sexul ocazional sunt legate, indiferent dacă este vorba despre un bărbat sau despre o femeie”, a adăugat ea.
    Cercetătorii au descoperit că fiecare relaţie sexuală ocazională suplimentară creşte probabilitatea gândurilor suicidare cu 18%. Cu toate acestea, cercetătorii au constatat că, deşi sexul ocazional este legat de gândurile suicidare, el nu a avut nici un efect asupra simptomelor depresive. Se crede că acest lucru este legat de faptul că simptomele depresive fluctuează în timpul adolescenţei şi este greu să se se ofere o interpretare corectă atunci când acestea sunt măsurate doar de două ori.