word-monitor

Category: Sanatate

  • De ce ne îngrăşăm după ce ţinem dietă?

    Dacă ai obiceiul să aduni kilograme în plus imediat după ce ai terminat o dietă, poate că ar trebui să dai vina pe nervi. La nivelul stomacului avem o serie de nervi care anunţă creierul atunci când am mâncat suficient. Însă, atunci când aceşti nervi se obişnuiesc cu alimentele de tip junk food, încep să nu mai funcţioneze aşa cum ar trebui. Ca urmare a acestui lucru, unii oameni au nevoie să consume mai multe alimente decât în mod normal pentru a avea senzaţia de saţietate. Mai mult, se pare că problema nu se remediază nici după ce recurgem la un stil alimentar mai sănătos.

    Cercetătorii australieni susţin că acest lucru ar putea explica de ce foarte mulţi indivizi se îngraşă la loc după ce ţin dietă.

    Echipa de oameni de ştiinţă de la Universitatea Adelaide s-a concentrat asupra nervilor gastrici care anunţă creierul când stomacul este plin. În urma studiului, ei au demonstrat că aceşti nervi răspundeau mai puţin eficient în rândul şoarecilor care fuseseră hrăniţi cu alimente bogate în grăsimi. În plus, nervii gastrici continuau să aibă performanţe slabe chiar şi la o săptămână după ce creaturile adoptaseră o dietă sănătoasă.

    „Răspunsul nervilor din stomac nu îşi revine după ce noi adoptăm o dietă sănătoasă. Asta înseamnă că simţim nevoia de a mânca mai mult pentru a ajunge la senzaţia de saţietate”.

    Mai mult, în studiu s-a constatat şi că problema este exacerbată de leptină, aşa-numitul hormon al foamei. În mod normal, acest hormon ne împiedică să mâncăm mai mult decât avem nevoie, însă atunci când este expus la multe alimente grase, el acţionează asupra nervilor din stomac, făcând ca semnalul acestora să ajungă şi mai greu la creier.

    În cazul animalelor din studiu, atunci când acestea au trecut de la dieta bogată în grăsimi la una sănătoasă, iniţial, ele au slăbit un pic, dar apoi au început iar să ia în greutate. Cu alte cuvinte, nervii de la nivelul stomacului au continuat să aibă performanţe slabe, chiar şi după schimbarea dietei. Deşi experimentele au fost realizate pe şoareci, dr. Page susţine că ele au „implicaţii foarte puternice asupra indivizilor obezi, asupra celor care vor să slăbească şi asupra celor care încearcă să se menţină la greutatea la care au ajuns după dietă”. „Este nevoie să realizăm mai multe cercetări pentru a determina cât de mult durează efectele şi dacă există vreo cale prin care să determinăm stomacul să revină la normal”, a declarat dr. Page în Journal of Obesity.

    Cu toate acestea, experţii britanici susţin că indivizii care ţin dietă sau care vor să facă acest lucru nu ar trebui să dispere. „Schimbările comportamentale pe termen lung sunt cheia unui succes de durată”, a declarat Jason Halford, directorul de la UK Association for the Study of Obesity.

  • Patru motive pentru care micul dejun este considerat cea mai importantă masă a zilei

    Deşi micul dejun este considerat cea mai importantă masă a zilei, aproximativ 18% dintre bărbaţii şi respectiv 13% dintre femeile cu vârsta între 35 şi 54 de ani sar peste această masă, informează LiveScience.com.

    Există însă, conform medicilor şi specialiştilor în alimentaţie, dovezi clare care susţin faptul că nu trebuie sărit peste această masă.

    Astfel, femeile care sar peste micul dejun întâmpină un risc mai ridicat de a se îmbolnăvi de diabet, conform unui studiu publicat recent în revista American Journal of Clinical Nutrition. Femeile care nu mănâncă micul dejun întâmpină un risc de aproximativ 6 ori mai mare de a se îmbolnăvi de diabet decât cele care servesc micul dejun în fiecare zi.

    În ceea ce priveşte bolile de inimă, luarea micului dejun corespunde unei incidenţe mai reduse a maladiilor cardiace în cazul bărbaţilor cu vârste între 45 şi 82 de ani, conform unui studiu publicat în luna iulie în revista Circulation. Acelaşi studiu indică faptul că persoanele care sar peste micul dejun au mai frecvent probleme legate de hipertensiune, rezistenţă la insulină şi au niveluri mai ridicate ale zahărului în sânge.

    Un studiu publicat în anul 2005 de Journal of the American Dietetic Association indica faptul că micul dejun are o influenţă benefică asupra memoriei.

    Un alt studiu recent publicat în revista Obesity a ajuns la concluzia că persoanele care mănâncă de dimineaţă slăbesc mai uşor decât persoanele care consumă acelaşi număr de calorii pe zi, dar sar peste micul dejun.

  • 10 activităţi cotidiene care te omoară încet, dar sigur

    Cu toţii vrem să avem vieţi lungi şi sănătoase, dar cu toate acestea, în programul nostru zilnic sunt incluse multe pericole care ne pot afecta. Mai jos veţi găsi o listă cu doar câteva din multitudinea de activităţi zilnice care ne pot scurta durata de viaţă fără ca noi să ştim.

    1. Statul pe scaun

    Veste proastă pentru persoanele care lucrează în birouri: chiar dacă faceţi exerciţii fizice regulate, nu puteţi compensa problemele cauzate de statul pe scaun pentru perioade lungi de timp. Un studiu publicat în 2012 estima că indivizii care reduc perioada de stat pe scaun la mai puţin de 3 ore pe zi îşi prelungesc speranţa de viaţă cu 2 ani.

    2. Prea mult somn

    Desigur, somnul insuficient ne afectează sănătatea (şi, în plus, ne creşte şansele de a ne îngrăşa), dar şi prea mult somn poate fi la fel de dăunător. O analiză a mai multor studii de a indicat că oamenii care dorm mai mult de 9 ore pe noapte au un risc de dezvoltare a bolilor de inimă cu 41% mai mare, comparativ cu cei care dorm 8 ore pe noapte.

    3. Statul în faţa unui ecran

    O cercetare publicată în American College of Cardiology sugerează că atunci când stăm mai mult de 4 ore pe zi în faţa unui ecran ne putem creşte riscul de atac cerebral sau infarct cu 113%. Un alt studiu, publicat în BMJ Open estimează că reducerea timpului petrecut în faţa computerului sau a televizorului la mai puţin de 2 ore pe zi poate adăuga cel puţin 1,4 ani la speranţa de viaţă a individului.

    4. Administrarea medicamentelor pentru boli care nu ne ameninţă viaţa

    Medicamentele pentru insomnie sau anxietate pot scurta viaţa. Într-un studiu realizat pe o perioadă de 12 ani, oamenii care nu luau astfel de medicamente aveau o rată a mortalităţii mai mică cu 5 procente, comparativ cu persoanele care urmau tratamente pentru boli care nu le puneau în pericol viaţa.

    5. Lipsa simţului umorului

    Râsul ne aduce o listă lungă de beneficii pentru sănătate, susţin specialiştii de la Mayo Clinic. El ajută la întărirea sistemului imunitar, la reducerea nivelului de stres şi facilitează eliberarea emoţională. În plus, râsul arde calorii, aşa că nu lăsaţi să treacă nicio zi fără motive pentru care să râdeţi.

    6. Un drum lung până la serviciu

    Pe lângă faptul că drumurile lungi şi aglomerate ne ocupă foarte mult timp, ele ne pot scurta viaţa. O lucrare prezentată la Association of American Geographers sugerează că oamenii care fac mai mult de 30 de minute până la locul de muncă mor mai repede, comparativ cu restul care ajung la serviciu într-un timp mai scurt.

    7. Stresul

    Am auzit de multe ori că stresul poate fi dăunător pentru sănătate şi pentru sistemul imunitar, dar ceea ce pare şi mai interesant, este faptul că el ne poate afecta ADN-ul. Comparativ cu oamenii care nu sunt stresaţi, participanţii la studiu care sufereau de stres cronic aveau telomeri mai scurţi. Având în vedere că telomerii sunt markeri ai îmbătrânirii biologice care se găsesc în toate celulele şi care au rolul de a proteja cromozomii, lungimea lor redusă sugerează că genele noastre nu vor avea parte de îngrijirea potrivită şi că ele se vor degrada de-a lungul timpului.

    8. Lipsa unei vieţi sexuale

    Sexul nu numai că reduce stresul şi arde caloriile, dar are şi capacitatea de a ne prelungi viaţa. Un studiu realizat la Universitatea Duke a scos la iveală faptul că femeile care erau fericite cu viaţa lor sexuală trăiau cu aproape 8 ani mai mult. Un alt studiu, publicat în jurnalul BMJ, sugerează că bărbaţii care raportau o frecvenţă mai mare a orgasmelor aveau o reducere a mortalităţii cu 50%.

    9. O alimentaţie nesănătoasă

    Alimentele procesate, consumul ridicat de carne roşie sau lipsa alimentelor proaspete din dietă pot duce la probleme serioase de sănătate. Consumul crescut de carne roşie, de exemplu, contribuie la creşterea riscului de dezvoltare a bolilor cardiovasculare şi măreşte mortalitatea cauzată de cancer, susţine un studiu din Internal Medicine.

    10. Nesociabilitatea

    Izolarea şi singurătatea au un efect similar cu cel al stresului excesiv. Studiul intitulat  MacArthur Study of Successful Aging a demonstrat că oamenii care se considerau importanţi pentru prieteni şi familie aveau mai multe şanse de a trăi mai mult, comparativ cu restul subiecţilor.

  • Sucul de portocale are potenţialul de a preveni dezvoltarea cancerului

    Consumul zilnic de suc de portocale ar putea ajuta la prevenirea unora dintre cele mai temute probleme medicale ale secolului. Potrivit oamenilor de ştiinţă această băutură are capacitatea de a preveni cancerul. Motivul pentru care sucul de portocale are multe efecte pozitive asupra sănătăţii umane este acela că băutura conţine mulţi antioxidanţi şi flavonoizi. Studii anterioare au indicat că sucul de portocale poate reduce riscul de apariţie a leucemiei la copii, ajutând totodată în procesul de prevenire prin chimioterapie a cancerelor mamare, hepatice şi de colon.

    Totuşi, oamenii de ştiinţă au explicat şi că efectele biologice ale sucului de portocale asupra corpului uman sunt foarte influenţate de compoziţia sa. La rândul său, compoziţia depinde de condiţii precum clima, solul, metodele de stocare a fructului după culegere, dar şi cât de copt este acesta.

    Chiar dacă sucul de portocale este benefic sănătăţii, specialiştii au notat că, la fel ca în orice situaţie, „ce-i mult strică”. Mai exact, ei au subliniat că un consum excesiv de suc de portocale îi poate afecta în special pe diabetici şi pe cei cu hipertensiune şi probleme renale, producându-le alergii alimentare sau infecţii, în cazul în care sucul nu a fost pasteurizat. „Consumul excesiv de orice aliment, chiar şi de alimente foarte sănătoase, poate duce la dezechilibrul statutului oxidativ”, au notat autorii studiului în jurnalul Nutrition and Cancer.

  • „Dacă mănânci brânză înainte de culcare, visezi urât!”

    În cultura anglo-saxonă, cel puţin, acest „mit” este extrem de răspândit. Mulţi oameni cred că, dacă vor consuma brânză seara, vor avea coşmaruri. Chiar aşa?

    În încercarea de a lămuri lucrurile, British Cheese Board a întreprins în 2005 un studiu la care au participat 200 de persoane. Participanţii au fost rugaţi să mănânce câte 20 de grame de brânză, cu 30 de minute înainte de a se duce la culcare, să îşi noteze ceea ce visau şi să îşi evalueze calitatea somnului. 67% dintre participanţi au fost în stare să-şi reamintească visele şi niciunul dintre aceştia nu a raportat că ar fi avut coşmaruri. Dimpotrivă, cercetătorii au constatat că brânza mâncată înainte de culcare avusese ca efect fantezii nocturne agreabile, la marea majoritate a participanţilor.

    Pasul următor a fost testarea diferitelor tipuri de brânzeturi, pentru a vedea dacă efectele acestora variază de la un sort la altul. Conform concluziilor, brânza Stilton albastră (un sort britanic de brânză cu mucegai albastru) a antrenat participanţii în cele mai bizare aventuri onirice, aceştia visând animale care vorbeau, crocodili vegetarieni sau pisoi războinici. Prin contrast, brânza Cheshire a produs vise mult mai puţin memorabile, mai puţin de jumătate dintre participanţi reuşind, în acest caz, să-şi amintească ceea ce visaseră.

    Autorii studiului susţin chiar (poate în mod subiectiv, având în vedere că studiul a fost finanţat de producătorii de brânzeturi) că brânza mâncată înainte de culcare chiar i-ar ajuta pe oameni să adoarmă mai repede; efectul a fost atribuit conţinutului relativ ridicat de triptofan, un aminoacid implicat în producţia de serotonină (un neurotransmiţător) şi de melatonină, un hormon care stimulează instalarea stării de somn.

    Experimentul a fost totuşi criticat pentru lipsa unui grup de control sau a unuia care să fi consumat un placebo în locul produsului testat (brânza); astfel, nu poate fi demonstrat categoric că efectele citate au fost produse de brânză şi nu erau legate de starea naturală de somnul participanţilor.

    O teorie care circulă pe internet – dar care nu a fost verificată  – susţine că la originea viselor ciudate şi vii determinate de brânză s-ar afla bacteriile şi ciupercile (fungii) microscopice prezente în brânză, în special în brânza cu mucegai albastru. Efectul s-ar datora unor compuşi ca triptamina şi tiramina, prezenite în fungi şi care ar avea efecte psihoactive, influenţând chimia specifică a creierului şi astfel şi procesele psihice.

    Dar nu există dovezi că brânza albastră ar conţine cantităţi semnificative de triptamină; în plus, există multe alte alimente (de exemplu mezelurile crud-uscate, albuşul de ou şi soia) care conţin tiramină şi triptofan ce ar putea să influenţeze secreţia de neurotransmiţători, dar niciunul dintre aceste alimente nu are reputaţia că ar produce vise ciudate, cum se spune despre brânză.

  • De ce este periculos să mâncăm noaptea?

    De câte ori aţi auzit în ultimul timp că nu trebuie să mâncaţi seara sau că ultima masă ar trebui să fie în jurul orei şase? Cu siguranţă nici nu mai ţineţi minte de câte ori vi s-a spus asta până acum. Dar oare ştiţi exact care este motivul pentru care oamenii de ştiinţă recomandă acest lucru? Desigur, este vorba despre kilogramele în plus, dar în spatele acestui motiv există o explicaţi mult mai importantă pe care cu toţii ar trebui să o cunoaştem.

    Nu sunt mulţi factori de mediu la fel de importanţi ca ritmul circadian, definit de totalitatea schimbărilor fizice, mentale şi comportamentale care intervin în ciclul de 24 de ore. Comportamentul, fiziologia şi biochimia noastră reflectă ciclul zilnic al planetei, iar oamenii care nu reuşesc să se sincronizeze cu natura riscă să aibă şanse mai mari de a suferi de diabet, obezitate şi boli de inimă. Mai mult, bolile gastrointestinale, depresia şi alte boli similare sunt mai des întâlnite în rândul celor care nu au obiceiuri normale de somn. Însă, potrivit unei noi cercetări, nu numai perturbarea sonului poate duce la simptome fiziologice nedorite, ci şi obiceiurile alimentare care tulbură ritmul circadian ne pot cauza probleme serioase de sănătate.

    De-a lungul timpului au existat mai multe studii care au subliniat importanţa ritmului circadian. De exemplu, oamenii care lucrează în ture le-au oferit epidemiologilor informaţii preţioase cu privire la importanţa menţinerii unor modele normale de somn, care se traduc prin dormit pe timpul nopţii. În repetate rânduri s-a demonstrat că aceşti lucrători sunt predispuşi la dezvoltarea bolilor metabolice, iar unul dintre studiile care a analizat acest subiect a concluzionat că persoanele care lucrează în schimbul de noapte au cu 40% mai multe şanse de a dezvolta boli cardiovasculare. un alt studiu similar, realizat de oamenii de ştiinţă de la Universitatea din Quebec a concluzionat că bărbaţii care lucrează în tura de noapte sunt de 3 ori mai predispuşi la cancerul de prostată. Cercetătorii canadieni sunt de părere că expunerea la lumină în timpul nopţii afectează producţia de melatonină şi declanşează un set de evenimente în interiorul corpului, care ar putea încuraja creşterea tumorilor.

    Mecanismele din spatele acestor legături dintre ritmul circadian şi efectele sale asupra corpului nu sunt înţelese în totalitate, însă o multitudine de studii realizate atât pe animale, cât şi pe studii indică faptul că programul alimentar este un factor important implicat în menţinerea echilibrului energetic şi a sănătăţii.

    În studiile pe rozătoare s-a observat că „simpla limitare a programului de hrănire la ore necorespunzătoare are consecinţe adverse”, a notat Joe Bass de la Universitatea Northwestern. Cercetările realizate pe şoareci au indicat că o dietă bogată în grăsimi administrată la orice oră din zi şi din noapte făcea ca animalele să devină obeze şi nesănătoase. Însă, dacă şoarecii erau hrăniţi numai în timpul nopţii (animalele din studiu erau nocturne şi deci în mod normal se hrăneau noaptea) efectele metabolice nedorite erau reduse drastic, în ciuda faptului că animalele consumau acelaşi număr de calorii ca înainte. Mai mult, chiar şi abateri mai puţin majore de la ritmul circadian normal pot afecta modul în care procesăm mâncare. La începutul acestui an,  Frank Scheer de la Harvard Medical School şi Marta Garaulet de la Universitatea Murcia au publicat rezultatele unui studiu realizat pe 420 de indivizi din Spania care ţineau dietă. Participanţii s-au înscris pentru un program de pierdere în greutate, iar oamenii de ştiinţă le-au urmărit obiceiurile alimentare. Jumătate dintre participanţi aveau obiceiul de a consuma principala masă din zi înainte de ora 15:00, în timp ce restul participanţilor mâncau mai târziu.

    Ambele grupuri au urmat o dietă similară, au făcut la fel de multe exerciţii fizice, au dormit un număr similare de ore şi au produs un nivel relativ egal de hormoni asociaţi cu foamea. Cu toate acestea, cei care aveau obiceiul de a mânca masa principală mai devreme au slăbit mai mult, comparativ cu restul subiecţilor. „Aceste informaţii indică faptul că momentul în care consumăm masa principală poate prezice rata pierderii în greutate”, a explicat Scheer. Constatările lui Scheer susţin ideea potrivit căreia metabolismul uman depinde în mare parte de „maşina” circadiană din genele noastre şi că orice nepotrivire între cele două poate afecta grav sănătatea.

    Alte ceasuri ale corpului

    Acum câteva decenii, majoritatea oamenilor de ştiinţă specializaţi pe studierea ritmului circadian ar fi descris ceasul circadian drept un sistem reglat de nucleul suprachiasmatic (SCN), un grup de 20.000 de neuroni din hipotalamus care serveşte drept conductor al ritmul de 24 de ore. La animale, s-a constatat că leziunile de la nivelul SCN afectează ritmul biologic. Cu toate acestea, restul corpului urma pasiv SCN-ul. „Această idee s-a schimbat destul de rapid la sfârşitul anilor `90, după ce au fost clonate primele gene «ceas», care coordonează funcţiile ritmului circadian”, susţine Joseph Takahashi de la Howard Hughes Medical Institute.

    Odată cu identificarea genelor care sincronizează comportamentul şi funcţiile corpului organismelor cu rotaţia Pământului, Takahashi şi alţi oameni de ştiinţă au descoperit gene ceas exprimate în aproape fiecare ţesut din corp. Aşa şi-au dat seama oamenii de ştiinţă că SCN-ul nu este singura parte din corp care se ocupă cu reglarea ceasului biologic. Şi alte elemente din ţesuturile periferice ajută la buna funcţionare ritmică de zi cu zi a organelor.

    În intestin, de exemplu, motilitatea intestinală şi absorbţia diferă în funcţie de timpul zilei. La fel ca toate ceasurile din interiorul corpului, aceste ritmuri sunt ghidate de genele ceas care operează într-o buclă de feedback transcripţional. Adică, factorii de transcripţie, precum CLOCK şi BMAL1 activează expresia unui număr mare de gene ale căror proteine inhibă, la rândul lor, factorii CLOCK şi BMAL1, cauzând oscilaţii zilnice ale expresiilor lor.

    Ceasurile circadiene periferice sunt ghidate de SCN, iar toate ceasurile sunt vulnerabile la zeitgeberi, termen provenit din limba germană şi care se referă la orice stimul extern care sincronizează un ritm biologic al organismului la ritul de 24 de ore. Pentru SCN, principalul zeitgeber este lumina. În schimb, ceasurile ţesuturilor periferice pot avea alt zeitgeber, precum consumul alimentar.

    Într-un alt studiu, Vincent Cassone, profesor de biologie de la Universitatea din Kentucky, a constatat că tractul gastrointestinal al mamiferelor este sensibil la programul de hrănire. Mai mult, animalele care au ceasul intern principal disfuncţional (precum cele al căror SCN nu funcţionează normal), pot folosi consumul de alimente ca pe o cale de a-şi regla programul zilnic normal şi potrivit în funcţie de specie. „Dacă animalele sunt hrănite după un anumit orar, sistemul lor gastrointestinal le spune cât este ceasul”, a explicat Cassone.

    În ciuda acestei aparente influenţe pe care o are aportul alimentar asupra ceasurilor din ţesuturile periferice, se pare că SCN-ul nu este chiar atât de afectat. Prin urmare, oamenii de ştiinţă speculează că problemele de sănătate apărute în cazul oamenilor care lucrează în ture şi al şoarecilor hrăniţi atunci când ei ar fi trebuit, de fapt, să doarmă sunt cauzate de o desincronizare a SCN cu ceasurile periferice. „Suspectăm că mâncatul la momente nepotrivite din zi face ca ceasurile periferice (din ficat, ţesutul adipos, pancreas şi muşchi) să ajungă într-o poziţie diferită de cea a SCN. Credem că acest lucru poate iniţia probleme în ritmul energetic al organismului”, a declarat cercetătorul Georgios Paschos, de la Universitatea Pennsylvania

    Metabolismul şi ceasul intern

    Analizând mai atent genele a căror expresie pate fi influenţată de nerespectarea programului de masă, Panda a descoperit că acestea au efect asupra glucozei, a sintezei şi a descompunerii acizilor graşi, a producţiei de colesterol şi a funcţiilor hepatice. Ca urmare a acestei descoperiri, el argumentează că pentru ca unele proteine să funcţioneze cum trebuie, ele au nevoie ca individul să se abţină de la mâncare în anumite perioade din ciclul zilnic de 24 de ore. FosfoCREB, de exemplu, reglează eliberarea glucozei atunci când animalele dorm (adică ziua). Astfel, aceste gene ar trebui să fie active numai ziua. În schimb, la animalele hrănite şi ziua şi noaptea, nivelul de pCREB era mare tot timpul.

    Există nenumărate studii care indică faptul că ceasurile circadiene din ţesuturile periferice sunt vitale organismului, influenţându-ne până la nivel celular.

    Un exemplu de studiu care, încă de acum 25 de ani, a demonstrat strânsa legătură dintre metabolism şi ceasurile circadiene a fost cel al lui Mitch Lazar, de la Universitatea din Pennsylvania, în care s-a descoperit receptorul nuclear Rev-erb?, care reglează expresia genetică printr-un modulator epigenomic numit HDAC3. Ceea ce l-a uimit pe Lazar au fost oscilaţiile circadiene ale expresiilor genei. În cazul ficatului el a observat că atunci când înlătură gena, organul se umple de grăsime. Astfel, studiul a oferit o explicaţie moleculară a ceea ce se ştia deja de zeci de ani: există un ritm circadian pentru stocarea şi sintetizarea lipidelor. În timpul perioadelor de somn, corpul arde lipide, iar în timpul perioadelor de veghe, ficatul este cel care le stochează. În cazul şoarecilor, gena HDAC3 este produsă ziua, când animalele dorm şi astfel ea ajută la medierea utilizării lipidelor. Când Rev-erb? şi HDAC3 sunt dezactivate noaptea (când şoarecii sunt treji şi mănâncă) precursorii glucozei sunt împinşi spre sintetizarea şi stocarea lipidelor. Mai târziu, când rozătoarele adorm, ele pot inversa procesul producând glucoză pentru a asigura funcţionarea corpului (căci glucoza este un combustibil esenţial organismului ajutând la producerea proteinelor şi la metabolizarea lipidelor). Ca urmare a cercetărilor lor, Lazar şi echipa sa  au declarat în 2011 că ei suspectează că Rev-erb? şi HDAC3 „alcătuiesc unul dintre acele mecanisme de protecţie care îi permit ficatului să producă glucoză în momentul în care animalul nu mănâncă”.

    În 2006, un alt studiu, de data aceasta realizat de Paolo Sassone-Corsi a dus la identificarea unei proteina CLOCK (care reglează ritmul circadian) ce funcţionează în echilibru cu proteina SIRT1, care modulează nivelul de energie pe care îl foloseşte o celulă. Mai mult, analiza acestei proteine numite SIRT1 a arătat că ea contrabalansează funcţia proteinei CLOCK. Chiar dacă funcţiile celor două proteine sunt diferite, ele interacţionează şi creează o legătură care este reglată în interiorul celulei. SIRT1 simte nivelul energiei din celulă, iar activitatea ei este reglată de numărul de substanţe nutritive pe care le consumă o celulă. De asemenea, ea ajută celulele să reziste stresului oxidativ şi celui indus de radiaţii şi prin urmare SIRT1  este cunoscută pentru capacitatea ei de a controla procesul de îmbătrânire.

    CLOCK şi SIRT1 fac parte din epigenom, care la rândul său este alcătuit din proteine care supravieţuiesc în conexiune cu ADN-ul unei celule şi care sub acţiunea factorilor de mediu fac ca genele din celule să se comporte diferit, chiar dacă structura genelor, în sine, nu se modifică. „Atunci când echilibrul dintre aceste două proteine vitale este perturbat, funcţiile celulare normale pot fi întrerupte. Din cauza rolului pe care îl joacă aceste două enzime, schimbările modelelor noastre de somn sau mâncatul la ore nepotrivite, are efect direct asupra modului în care se comportă celulele noastre”, a concluzionat Sassone-Corsi.

    Şi atunci, când vedem rezultatele tuturor acestor studii ne întrebăm dacă nu cumva este posibil prin această tendinţă de consumare alimentelor în perioada în care genomul „se odihneşte” să ne expunem singuri la îngrăşare şi la bolile metabolice? Lazar susţine că experimentul nu este finalizat şi că va trebui ca o ultimă etapă a lui să conecteze punctele dintre programul necorespunzător de mâncat, cu activitatea epigenetică perturbată de ceasul circadian şi cu bolile metabolice.

    Cu toate acestea, oamenii, mai ales cei din ţările în curs de dezvoltare care stau foarte mult în lumină artificială, care petrec nopţile uitându-se la TV şi care consumă alimente la orice oră din zi şi din noapte se supun de câteva decenii unui „experiment” fără să îşi dea sema. Pentru noi toţi, lumina naturală nu mai dictează de mult momentele din zi în care mâncăm, iar aceasta s-ar putea să fie o greşeală pe care corpurile noastre să nu o ierte.

  • 7 vicii care s-au dovedit a fi bune pentru sănătate

    Rezultatele mai multor studii au indicat că unele vicii aduc beneficii precum întărirea musculaturii, îmbunătăţirea performanţelor sportive, întărirea sistemului imunitar sau prevenirea bolilor cronice. Iată 8 astfel de vicii care pot aduce avantaje sănătăţii.

    1. Zăbovitul în pat

    Da, apasă pe butonul de snooze şi întoarce-te pe partea cealaltă. Potrivit unui studiu recent realizat de oamenii de ştiinţă de la Universitatea din München, oamenii care sunt treziţi de alarmă şi nu de ceasul lor interior au de trei ori mai multe şanse de a deveni obezi. Atunci când ne trezim înainte ca trupurile noastre să fie pregătite pentru a începe ziua, ritmurile circadiene ne sunt afectate. Tocmai de aceea, mulţi dintre noi se confruntă cu probleme specifice tulburării de fus orar (jet lag) şi mănâncă atunci când organismul nu este pregătit să absoarbă substanţe nutritive, lucru ce duce la încetinirea metabolismului.

    2. Consumul de bomboane

    Oamenii care mănâncă bomboane au un IMC mai mic, talii mai subţiri şi mai puţine inflamaţii care să le afecteze sănătatea, comparativ cu persoanele care evită aceste delicii dulci, susţine un studiu publicat în Nutrition Research. În timp ce bomboanele sunt adevărate bombe de zahăr, ele sunt sărace în grăsimi saturate şi calorii, comparativ cu alte deserturi.

    3. Roaderea unghiilor

    Deşi nu este un comportament demn de lăudat, se pare că roaderea unghiilor aduce beneficii pentru sănătate. Mai exact, ingerarea microbilor care trăiesc pe unghii poate ajuta la întărirea sistemului imunitar, potrivit cercetătoarei Hilary Longhurst. Roaderea unghiilor expune corpul ca un nivel scăzut de bacterii, lucru care ne ajută să ne antrenăm pentru distrugerea unui număr şi mai mare de bacterii, în viitor.

    4. Consumul de alcool

    Pe lângă adoptarea unei diete sănătoasă şi realizarea exerciţiilor fizice, consumul moderat de alcool este unul dintre comportamentele care poate duce la o viaţă lungă şi sănătoasă, spun specialiştii de la Center for Disease Control and Prevention. Consumat cu moderaţie (aprox. două pahare pe zi), alcoolul poate duce la scăderea riscului de apariţie a bolilor cardiace, prevenind totodată şi apariţia Alzheimerului sau a altor boli cronice.

    5. Consumul de ciocolată

    Flavonoidele din cacao scad tensiunea arterială, reduc nivelul hormonilor de stres şi cresc fluxul sanguin din creier şi inimă, lucru care ne ajută să fim vigilenţi. Rezultatele unui studiu din Italia au indicat că participanţii care au consumat ciocolată neagră zilnic timp de 15 zile şi-au redus aproape la jumătate riscul de a dezvolta rezistenţă la insulină. Pentru a beneficia de aceste avantaje pentru sănătate consumaţi batoanele de ciocolată care conţin cel puţin 70% cacao pentru că au un nivel mare de antioxidanţi.

    6. Viaţa sexuală foarte, foarte activă

    Sexul poate îmbunătăţi imunitatea, ajutându-ne totodată să dormim mai bine şi să părem mai tineri. Aşa cum descrie în cartea „Superyoung: The Proven Way to Stay Young Forever”, neuropsihologul David Weeks susţine că viaţa sexuală foarte activă (cel puţin 2-3 partide) îi face pe oameni să pară mai tineri declanşând o mai mare eliberarea de hormon de creştere care promovează o mai bună elasticitate a pielii.

    7. Consumul de cafea

    Oamenii care consumă 4 căni de cafea pe zi au mai puţine şanse de a fi deprimaţi, potrivit unui studiu publicat de la National Institute of Health. Care este explicaţia? Se pare că boabele de cafea sunt foarte bogate în antioxidanţi. De aceea, atunci când consumăm cafea în doze moderate, polifenolul (un antioxidant care are un rol antiinflamator puternic) reduce tensiunea arterială, îmbunătăţeşte răspunsul insulinei şi reduce riscul apariţiei Alzheimerului.

  • Floricelele de porumb ne fac „imuni” la reclame

    Un studiu realizat recent de cercetători germani de la Universitatea din Koln arată că floricele de porumb consumate în timpul reclamelor publicitare difuzate înaintea filmelor împiedică creierul să le memoreze.
    Studiul, publicat în Journal of Consumer Psychology, este preluat de 20minutes.ch.
    Explicaţia pe care o dau cercetătorii este următoarea: când creierul are de-a face cu mărci noi, el simulează – în mod inconştient – pronunţarea, determinând mişcarea buzelor şi a limbii. Dacă se consumă floricele de porumb, această mişcare nu se mai face.
    Cercetarea s-a realizat pe un grup de 96 de persoane, care s-au uitat la un film, cu reclame publicitare înainte. Jumătate din ei au primit floricele de porumb în cadrul experimentului, iar cealaltă jumătate, doar o bomboană dulce care s-a terminat repede. Toate reclamele publicitare difuzate erau complet noi pentru publicul ţintă.
    După o săptămână, participanţii au fost testaţi din nou. Au fost difuzate aceleaşi reclame publicitare. Nu s-a înregistrat niciun răspuns psihologic din partea celor care consumaseră floricele la primul test, contrar celor care primiseră o bomboană. „Consumul de floricele dă imunitate la efectele persuasive ale reclamelor publicitare. Rezultatele arată că vânzarea de floricele la film scurtcircuitează efectele publicităţii. Acest lucru contrazice actualele strategii de marketing. Pe viitor, când se va face reclamă la o nouă marcă la cinema, cine o promovează va avea tot interesul să nu se vândă lucruri de ronţăit înainte de film”, spune cercetătorul Sascha Topolinski.

  • „Vinul roşu este cel mai bun medicament din lume”

    „Vinul roşu este cel mai bun medicament din lume”

    Consumat în cantităţi mici, vinul este un minunat remediu natural în multe boli, susţine ziaristul specializat în ştiinţe Tony Edwards, în cartea sa „The Good News About Booze”, publicată recent, notează cotidianul belgian Het Laatste Nieuws, preluat de 7sur7.be.
    În opinia lui Edwards, cele mai bune medicamente din lume sunt băuturile alcoolice. Aceste băuturi şi îndeosebi vinul roşu sunt leacuri excelente împotriva guturaiului, a problemelor cardiace, dar şi pentru libido, susţine ziaristul citat.
    Tony Edwards a citit numeroase studii publicate în întreaga lume, printre care unul elaborat de cercetători de la Universitatea Harvard care timp de 12 ani au observat 12.000 de oameni cu hipertensiune arterială. Potrivit concluziilor studiului acestora, oamenii care beau vin roşu, în doze mici, riscă mai puţin să aibă o criză cardiacă.
    Şi riscul de cancer ar scădea semnificativ la consumatorii de vin. În cazul femeilor care beau zilnic, în cantităţi rezonabile, riscul de a face cancer la sân a scăzut cu 42%, iar la bărbaţi scade riscul de cancer de prostată, stomac şi colon la patru pahare de vin băute pe săptămână.
    Conform unui studiu realizat de cercetători canadieni, cei care beau un pahar de alcool din când în când riscă cu 13% mai puţin să facă diabet. În plus, osteoporoza de care suferă vârstnicii poate fi combătută cu un pahar de alcool consumat periodic, dar în cantităţi mici.
    Tony Edwards le recomandă celor care au guturai să bea un pahar de vin alb, care, în plus, reduce cu 88% riscul de a se îmbolnăvi din nou.
    În sfârşit, băuturile alcoolice pot îmbunătăţi semnificativ relaţiile cu partenerul de viaţă. Potrivit unui studiu realizat de oamenii de ştiinţă italieni în 2009, femeile care beau regulat câte un pahar de vin au o viaţă sexuală mai bogată decât celelalte.

  • De fapt grăsimea nu îngraşă!

    Mâncarea grasă nu dăunează sănătăţii, este de părere Mark Hyman, medic nutriţionist, care invocă în sprijinul afirmaţiei sale mai multe studii. Adevăratul vinovat pentru kilogramele în plus şi bolile cardiovasculare ar fi zahărul şi nu grăsimea, relatează huffingtonpost.fr.
    Într-un studiu apărut în 2010 în American Journal of Clinical Nutrition se arăta deja că nu există o legătură cauzală între bolile inimii şi consumul de grăsimi saturate. Un articol publicat în luna octombrie în British Medical Journal afirma că grăsimile saturate au fost incriminate din anii ’70, când un studiu a stabilit o corelaţie între consumul de grăsimi şi rata bolilor cardiovasculare. „Corelaţia nu înseamnă cauzalitate”, spune Aseem Malhotra, cardiolog la Spitalul Universitar Croydon din Londra.
    Niciun studiu recent nu a putut dovedi că există o legătură între grăsimile saturate şi bolile cardiace. S-a demonstrat chiar că grăsimea are un efect protector. Într-unul din primele studii despre obezitate, apărut în 1956 în The Lancet, se comparau trei grupuri de voluntari supuşi unor regimuri diferite. Unul a consumat 90% materii grase, altul 90% proteine, iar ultimul 90% glucide. În pofida tuturor aşteptărilor, cea mai mare pierdere în greutate s-a înregistrat în grupul care a consumat grăsimi.
    Doctorul Malhotra mai spune că adoptarea unui regim mediteranean după o criză cardiacă ar fi de trei ori mai eficient decât consumul de medicamente.
    Profesorul David Haslam, preşedintele Forumului naţional britanic împotriva obezităţii, este de părere că actualele studii dovedesc că glucidele rafinate şi îndeosebi zahărul sunt responsabile de acumularea de grăsime în sânge.
    Alţi cercetători au stabilit că, deşi este adevărat că micşorarea consumului de grăsimi saturate poate duce la scăderea colesterolului, este vorba de fapt despre colesterolul „bun”, care nu pune nicio problemă. În schimb, când oamenii mănâncă mai puţin gras, au tendinţa să consume mai mult amidon sau zahăr, ceea ce face să crească riscul de colesterol ‘rău’, care produce crize cardiace.
    Un alt studiu, din 2009, a arătat că 75% din pacienţii spitalizaţi pentru crize cardiace nu aveau un nivel al colesterolului anormal, dar sufereau de pre-diabet sau de diabet de tip 2.
    „Nu grăsimea îngraşă, ci zahărul. Consumul de grăsimi vă poate ajuta să rămâneţi sănătoşi. Mâncaţi atunci grăsimi de bună calitate, alimente proaspete şi neindustriale şi restul să nu vă îngrijoreze!”, încheie Mark Hyman, autorul articolului din Huffington Post, ce recomandă grăsimi de bună calitate ce se găsesc în nuci, peştele gras, uleiul de măsline şi avocado.