word-monitor

Category: Sanatate

  • Sute de mii de virusuri necunoscute aşteaptă să fie descoperite

    Lumea animalelor este o sursă extrem de abundentă de virusuri: după estimările oamenilor de ştiinţă, cel puţin 320.000 de specii de asemenea patogeni, încă nedescoperite, infectează mamiferele domestice şi sălbatice. Unele dintre aceste virusuri ar putea fi la originea unor boli virale potenţial periculoase pentru om, iar identificarea lor ar putea ajuta la evitarea unor pandemii viitoare.

    Costul estimat al unui proiect de identificare a acestor virusuri ar putea fi enorm – într-un articol publicat în jurnalul mBio, specialiştii l-au estimat la 6 miliarde  USD – ceea ce înseamnă, totuşi, mult mai puţin decât ne-ar costa dacă am avea de-a face cu o pandemie gravă.

    Aproape 70% dintre virusurile care infectează omul – printre care HIV, Ebola şi noul virus al Sindromului Respirator din Orientul Mijlociu (MERS) – îşi au originea în populaţii de animale sălbatice. Dar, până în prezent, amploarea problemei a fost dificil de estimat.

    Pentru a evalua situaţia, o echipă de cercetători din SUA şi Bangladesh şi-a îndreptat atenţia spre o specie de lilieci numiţi vulpi zburătoare. Aceste animale sunt rezervore naturale ale virusului Nipah, care, dacă se transmite la om, poate fi fatal. Studiind 1.897 de probe biologice colectate de la lilieci, oamenii de ştiinţă au putut estima câte tipuri de alţi patogeni se găseau în organismul acestor animale. Au  descoperit aproape 60 de tipuri diferite de virusuri, dintre care cele mai multe le erau complet necunoscute. Extrapolând cifrele pentru toate speciile de mamifere cunoscute, au ajuns la concluzia că un număr de cel puţin 320.000 de specii virale care infectează mamiferele sunt încă nedescoperite.

    Identificarea tuturor acestor specii ar fi esenţială pentru a ţine la distanţă boli care ar putea deveni o ameninţare la adresa sănătăţii oamenilor.

    Evident, după cum au explicat cercetătorii, nu poate fi investigat fiecare animal de pe planetă, dar pot fi realizate hărţi al răspândirii virusurilor şi gazdelor lor, pentru a identifica „punctele fierbinţi” unde este cel mai probabil să apară noi agenţi infecţioşi sau unde apariţia lor ar reprezenta o ameninţare majoră la adresa omului; cu alte cuvinte, este vorba despre implementarea unui sistem de avertizare precoce în privinţa pericolului de epidemii.

    Un astfel de proiect ar dura 10 ani şi ar costa miliarde de dolari, dar beneficiile în ceea ce priveşte prevenirea şi limitarea epidemiilor ar fi foarte mari, consideră autorii studiului. Un proiect de acelaşi tip, numit PREDICT, a descoperit până acum 240 de specii noi de virusuri în zonele în care oamenii şi animalele trăiesc într-o strânsă apropiere.

  • Oamenii de ştiinţă testează o „pilulă digitală”

    Oamenii de ştiinţă testează o nouă „pilulă digitală” care poate transmite un mesaj text rudelor, prietenilor sau medicilor, din interiorul organismului pacientului, conform unui material publicat de Daily Telegraph

    Aceste pastile inteligente îi pot alerta, spre exemplu, pe membrii familiei atunci când bunicul sau bunica nu şi-au luat medicamentele conform tratamentului prescris.

    Fiecare pastilă inteligentă conţine un senzor care transmite un semnal spre un plasture purtat de pacient, atunci când senzorul respectiv ajunge în mediul acid din stomac, după ce a fost înghiţit împreună cu pastila. Apoi, acest plasture transmite date prin mesaje text sau e-mail, indicând faptul că pastila a fost luată la timp.

    Senzorul este de dimensiunea unui fir de nisip şi este introdus în pastilă alături de particule de cupru şi de magneziu care, în contact cu acidul din stomac, formează un circuit electric, asemănător unei baterii. Acest circuit electric alimentează senzorul.

    Pilula digitală a fost testată fără a conţine nicio substanţă activă, alături de nişte pastile pentru tensiune, de către compania Lloyds Pharmacy. În viitor aceste pastile ar putea conţine şi substanţe active.

    „Atunci când înghiţi una dintre pastilele noastre digitale, ea va spune: «Sunt aici, sunt Novartis, Diovan, 1.2 mg., provin de la fabrica numărul 3, sunt lotul 12 şi sunt pilula numărul 2»”, a explicat Andrew Thompson, reprezentant al firmei americane Proteus Digital Health, compania care a dezvoltat pilula digitală.

    Profesorul Lionel Tarassenko, de la Institutul de Inginerie Biomedicală din cadrul Universităţii Oxford, este de părere că aceste pastile inteligente vor fi extraordinar de utile pentru monitorizarea tratamentului persoanelor în vârstă. „Unele persoane în vârstă trebuie să ia 6, 7 sau chiar câte 8 pastile pe zi, iar în cazul în care nu-şi iau pastilele starea sănătăţii lor se poate degrada rapid. Dacă ai un părinte în vârstă, este normal să doreşti să ştii dacă îşi ia pastilele”, a explicat el.

  • Pentru prevenirea diabetului se recomandă consumul de fructe proaspete şi nu de suc de fructe

    Pentru prevenirea diabetului se recomandă consumul de fructe proaspete şi nu de suc de fructe

    Consumul de fructe proaspete ca merele, strugurii şi afinele reduc riscul de dezvoltare a diabetului de tip 2 (cel mai frecvent), iar înlocuirea lor cu suc de fructe industrial ar putea, dimpotrivă, creşte acest risc, arată un studiu preluat de AFP.

    Se recomandă consumul de fructe în general pentru prevenirea unor boli cronice, inclusiv diabetul de tip 2, chiar dacă rezultatele studiilor epidemiologice au fost până acum contradictorii în privinţa acestei boli.

    Cercetători americani, britanici şi singaporezi au analizat datele din trei studii americane, efectuate în total pe 187.383 persoane. După ce au eliminat toţi bolnavii de diabet, maladii cardiovasculare şi cancer la începutul studiilor, au analizat consumul de fructe şi de suc de fructe cu ajutorul unor chestionare completate de participanţi din patru în patru ani, o perioadă de la 19 la 24 de ani. Peste 12.000 de persoane (6,5% din totalul participanţilor) au dezvoltat diabet de tip 2.

    Aplicând diferite criterii (vârstă, activitate fizică, etc.), cercetătorii au constatat o legătură semnificativă între consumarea anumitor fructe şi scăderea riscului de diabet. Cele mai bune au fost afinele, urmate, în ordine, de struguri, mere, pere, banane şi grefuri. Cine consumă astfel de fructe cel puţin de două ori pe săptămână riscă cu 23% mai puţin să facă diabet decât cei care consumă mai puţin de o dată pe săptămână, arată studiul publicat în revista medicală British Medical Journal.

    Nu sunt indicate, în schimb, căpşunele şi pepenii, care pot creşte riscul de diabet. Riscul creşte cu 21% şi la cei care beau mult suc de fructe industrial (mai mult de un pahar mare pe zi) faţă de cei care beau sub un pahar pe săptămână. Sucurile de fructe, spun cercetătorii, au în general un indice glicemic ridicat (indice de clasificare a alimentelor, bazat pe efectele lor asupra nivelului de glucoză din sânge) şi mai puţini nutrienţi benefici decât fructele proaspete.

    Contrar altor studii anterioare, cercetătorii nu au depistat nicio legătură între consumul de fructe proaspete cu indice glicemic ridicat (cazul strugurilor şi bananelor) şi un risc crescut de diabet.

    Deşi recunosc limitele studiului lor (dificultatea de a izola consumul anumitor fructe, persoanele observate lucrau în mare parte în domeniul sănătăţii, îndeosebi în Europa), cercetătorii apreciază că el confirmă recomandările actuale în privinţa consumului de fructe proaspete în prevenirea diabetului.

  • Bărbaţii europeni, mai înalţi şi mai sănătoşi decât acum un secol

    Înălţimea medie a bărbaţilor europeni a crescut cu nu mai puţin de 11 centimetri de la începutul anilor 1870 până în 1980, ca o reflectare a îmbunătăţirii semnificative a stării de sănătate în această regiune, relevă un studiu citat de agenţia Reuters.

    Contrar aşteptărilor, studiul a constatat totodată că înălţimea medie a crescut într-un ritm accelerat în perioada care a cuprins cele două războaie mondiale şi Marea Criză, când sărăcia, raţionalizarea mâncării şi avatarurile războiului ar fi fost de aşteptat să limiteze creşterea.

    Această accelerare s-ar putea explica, potrivit cercetătorilor, prin tendinţa oamenilor de a avea mai puţini copii în această perioadă, or studii mai vechi au indicat existenţa unei legături între o dimensiune mai mică a familiei şi înălţimea medie mai mare a copiilor.

    „Creşterile staturii omului sunt un indicator-cheie al îmbunătăţirii stării medii de sănătate a populaţiei”, a remarcat Timothy Hatton, profesor de economie la Universitatea britanică Essex, coordonatorul studiului.

    Potrivit lui Hatton, concluzia acestuia în sensul că înălţimea medie a bărbaţilor europeni a crescut de la 1,67 m la 1,78 m în puţin peste 100 de ani sugerează că un mediu în care se combină un nivel de sănătate mai bun şi o răspândire mai scăzută a bolilor este „factorul unic cel mai important de creştere în înălţime”.

    Studiul publicat în ediţia online a jurnalului Oxford Economic Papers analizează date privind înălţimea medie a bărbaţilor în jurul vârstei de 21 de ani din anii 1870 până spre 1980, în 15 state europene. A fost analizată doar situaţia bărbaţilor, date istorice privind înălţimea femeilor fiind mai greu de obţinut. Dacă pentru ultimele decenii informaţiile au fost preluate din înregistrări privind creşterea în înălţime cu vârsta, pentru anii anteriori s-au folosit date din registrele cu recruţi.

    În medie, statura bărbaţilor a câştigat 11 centimetri în puţin pentru un secol, dar cu diferenţe de la o ţară la alta, notează cercetătorii. De exemplu, în Spania, înălţimea medie a bărbaţilor a crescut cu circa 12 cm, de la puţin sub 1,63 m în 1871-1875 la puţin sub 1,75 m în 1971-1975, în timp ce în Suedia această evoluţie a fost de 10 cm, de la puţin sub 1,70 m la aproape 1,80 m, în aceeaşi perioadă.

    Autorii studiului au observat de asemenea că în multe ţări europene, între care Marea Britanie, Irlanda, ţările scandinave, Olanda, Austria, Belgia sau Germania – s-a produs o „accelerare distinctă” a ritmului de creştere în perioada cuprinzând cele două războaie mondiale şi Marea Criză economică. O explicaţie posibilă, în opinia lui Hatton, alături de un declin al mortalităţii infantile, ar fi scăderea puternică a fertilităţii în acest interval, în condiţiile în care conform altor studii copiii din familiile mai mici tind să fie mai înalţi.

    Alţi factori care susţin creşterea în înălţime sunt veniturile mai ridicate, condiţiile de trai şi sanitare mai bune, o mai bună educaţie în ce priveşte sănătatea şi nutriţia şi serviciile sociale, inclusiv de sănătate mai bune.

  • În programa şcolară vor fi introduse de anul viitor ore de educaţie sanitară

    Ministrul Sănătăţii, Eugen Nicolăescu, a afirmat că începând cu anul viitor vor fi introduse în programa şcolară ore de educaţie sanitară.
    “Ne gândim deja să facem un proiect de educaţie şi să-l facem din şcoală. Am vorbit cu ministrul Educaţiei şi anul acesta nu reuşim, dar de la anul, să introducem în programa şcolară ore de educaţie sanitară în care va intra şi primul ajutor”, a declarat Nicolăescu.
    El a explicat că în ceea ce priveşte medicina şcolară şi cea comunitară vor fi modificate capitole din Legea sănătăţii.
    “Încercăm, de asemenea, să se revizuiască medicina şcolară, care astăzi este la pământ, de fapt, nu mai există, şi medicina comunitară”, a spus ministrul.

  • Bebeluşii ştiu să alcătuiască fraze

    Unele sunete, pauze şi suspine ale bebeluşului par că nu au nicio semnificaţie. Acestea îi permit totuşi să alcătuiască fraze, scrie passionsante.be.
    Este observaţia uimitoare – şi fascinantă totodată – a unei echipe de cercetători de la Universitatea din Newcastle (Marea Britanie), care a efectuat teste pe circa 50 de copii între doi şi trei ani. Specialiştii au recurs la tehnici de vârf de înregistrare şi analiză acustică.
    Ei au demonstrat că bebeluşii includ în comunicare sunete – şi suspine – şi tăceri, plasate acolo unde s-ar folosi în mod normal o legătură gramaticală. Altfel spus, limbajul copiilor mici este mult mai sofisticat decât pare. Potrivit cercetătorilor, acestă constatare ar putea contribui la dezvoltarea unor instrumente care să permită identificarea precoce a tulburărilor de exprimare la copii, încheie passionsante.be.

  • Alcoolul consumat înaintea primei sarcini creşte riscul de cancer la sân

    Tinerele care consumă alcool înaintea primei sarcini riscă mai mult să dezvolte un cancer la sân decât cele care încep să bea după ce au fost însărcinate, arată un studiu american preluat de AFP.
    Cercetări publicate deja arătaseră că femeile care consumă băuturi alcoolice în anul premergător sarcinii riscă mai mult să aibă cancer la sân. Până acum nu fusese însă pusă în evidenţă legătura între consumul de alcool dinaintea primei sarcini şi riscul de dezvoltare a acestui tip de cancer, spun autorii studiului publicat în revista Institutului american al cancerului.
    Ei arată că ţesuturile mamare sunt deosebit de sensibile la elemente carcinogene în timpul acestei perioade. Cercetătorii au analizat datele medicale ale unui număr de 91.005 infirmiere între 25 şi 44 de ani, fără antecedente de cancer, care au răspuns în 1989 la un chestionar despre consumul de alcool şi modul lor de trai. Femeile au fost observate până în 2009.
    Dintre participantele la studiu, 20,4% au spus că nu au consumat deloc alcool înainte de prima sarcină, în timp ce 3,8% au afirmat că au consumat băuturi alcoolice de la moderat la mult. Autorii au constatat 1.609 cazuri de cancer la sân şi 970 cazuri de tumori benigne al sânului în cei 20 de ani de observaţie. Consumul de alcool înainte de prima sarcină, perioadă de vulnerabilitate crescută, duce la un risc mai mare de cancer la sân şi tumori mamare benigne, indiferent de cantitatea de băuturi alcoolice consumată după prima sarcină.

  • „O înşelătorie de miliarde de dolari”: ce ar trebui să ştii despre vitamine

    „O înşelătorie de miliarde de dolari”: ce ar trebui să ştii despre vitamine

    Se cunosc până în prezent 13 substanţe grupate sub denumirea de vitamine. Dacă oamenii au deficienţe de vitamine, se pot îmbolnăvi de maladii grave, precum beriberi (din cauza carenţei de vitamina B1), pelagra (carenţa de B3), scorbut (carenţa de vitamina C) şi rahitism (insuficienţa de vitamina D). Cele mai multe dintre vitamine nu pot fi sintetizate în organism, ci trebuie procurate din surse externe – care pot fi alimente sau suplimente.
    Întrebarea nu este dacă oamenii au nevoie de vitamine – evident că au; alte două sunt întrebările cu adevărat importante: de ce cantităţi de vitamine au nevoie şi dacă îşi pot procura aceste cantităţi doar din hrană. La aceste două întrebări, nutriţioniştii şi producătorii de vitamine dau răspunsuri contradictorii.
    Specialiştii în nutriţie susţin că oamenii au nevoie doar de aşa-numita doză zilnică recomandată (DZR), care poate fi obţinută dintr-o dietă obişnuită, în vreme ce reprezentanţii industriei producătoare susţin că alimentele nu conţin suficiente vitamine, deci oamenii au nevoie de cantităţi mai mari, ce pot fi procurate din suplimente.
    Însă tot mai multe studii recente arată că administrarea de suplimente de vitamine nu are efectele bune pe care le aşteaptă oamenii, ba chiar poate duce la amplificarea riscului de îmbolnăvire şi deces.
    În octombrie 2011, cercetătorii de la Universitatea din Minnesota au constatat că în rândul femeilor care luau suplimente de multivitamine rata de deces era mai mare decât la cele care nu luau. Două zile mai târziu, cercetătorii de la Clinica Cleveland ajungeau la concluzia că bărbaţii care iau suplimente de vitamina E prezintă un risc mai mare de apariţie a cancerului de prostată.
    Şapte studii anterioare arătaseră deja că, pentru anumite grupuri de populaţie, unele vitamine măresc riscul de apariţie a cancerului şi a bolilor de inimă şi scurtează durata vieţii.
    Cu toate acestea, chiar şi în ziua de azi, mulţi oameni cred cu tărie că o cură de vitamine pe durata întregii vieţi este o soluţie medicală pentru nenumărate probleme de sănătate.

    Credinţa în puterea excepţională a vitaminelor se bazează pe calitatea lor de antioxidanţi – un cuvânt intens vehiculat în ultimii ani de companiile producătoare de suplimente pentru a-şi spori vânzările. Opoziţia dintre oxidare şi antioxidare a fost prezentată sub forma unei lupte dintre bine şi rău, o luptă care are loc neîncetat la nivel celular. În celule, organismul transformă substanţele provenite din hrană în energie, un proces care necesită oxigen şi de aceea este numit oxidare. Una dintre consecinţele oxidării este producerea unor molecule numite radicali liberi (prezentate drept ”rele”). Radicalii liberi pot vătăma ADN-ul, membranele celulare şi peretele intern al vaselor de sânge; nu e de mirare că au fost asociaţi cu îmbătrănirea, cancerul şi bolile cardiovasculare. Pentru a neutraliza aceşti radicali liberi „răi”, corpul fabrică propriile sale arme – antioxidanţii („buni”). Antioxidanţii pot fi găsiţi, de asemenea, în fructe şi legume – mai ales seleniul, beta-carotenul şi vitaminele A, C şi E.
    Studiile au arătat că persoanele care consumă multe fructe şi legume au o incidenţă mai mică a bolilor de inimă şi a cancerelor şi trăiesc mai mult. De aici, o concluzie aparent foarte logică; dacă oamenii care mănâncă fructe şi legume sunt mai sănătoşi, atunci şi cei care iau suplimente de antioxidanţi vor fi mai sănătoşi.
    În realitate, însă, susţine dr. Offit, aceste persoane care iau suplimente s-ar putea să fie mai puţin sănătoase.

    În 1994, Institutul Naţional pentru Studiul Cancerului, din SUA, în colaborare cu Institutul Naţional de Sănătate Publică din Finlanda, a studiat 29.000 de bărbaţi finlandezi, toţi fumători, aleşi deoarece prezentau un risc crescut de cancer şi boli de inimă. Subiecţilor, împărţiţi în grupuri, li s-au administrat vitamina E, beta-caroten, ambele sau niciuna dintre aceste substanţe. Rezultatele au fost clare: cei care luaseră suplimente prezentau acelaşi risc de a muri de cancer sau boli cardiace ca şi cei care nu luaseră suplimente – exact opusul aceea ce se aşteptaseră să constate cercetătorii.
    În 1996, specialiştii de la Fred Hutchinson Cancer Research Centre din Seattle, SUA, au studiat 18.000 de oameni care prezentau un risc mare de a muri de cancer pulmonar, deoarece fuseseră expuşi la azbest. Aceştia au primit vitamina A, beta-caroten, ambele sau niciuna dintre substanţe. Dar cercetătorii au întrerupt brusc studiul când şi-au dat seama că aceia care luaseră suplimente mureau de cancer şi boli cardiace cu rate de 28% şi respectiv 17% mai mari decât cei care nu luaseră nimic.
    În 2004, cercetătorii de la Universitatea din Copenhaga au revizuit 14 studii ce cuprindeau în total peste 170.000 de persoane care luaseră vitaminele A, C, E şi beta-caroten pentru a vedea dacă antioxidanţii pot preveni apariţia cancerelor intestinale. Din nou, antioxidanţii nu s-au dovedit la înălţimea reputaţiei lor; uimitor a fost faptul că rata decesul era chiar mai mare la cei care luaseră aceste suplimente.
    În 2005, alte două studii arătau că persoanele care luau suplimente de vitamina E aveau un risc mai mare de deces şi de apariţie a insuficienţei cardiace, comparativ cu cele care nu luau asemenea suplimente.
    Numeroase alte studii au găsit asemenea asocieri: persoanele care luau diferite suplimente de multivitamine şi minerale prezentau, adesea, un risc de deces, cancere şi boli cardiovasculare mai mare decât al celor care se lipseau de orice suplimente.
    Prin urmare, nimic mai dăunător decât a lua vitamine ori alte suplimente în ideea că „n-au cum să facă rău.”
    Iar în ciuda dovezilor ştiinţifice, comerţul cu vitamine prosperă, cifra de afaceri a industriei de profil crescând, de la an la an, cu miliarde de dolari.

    Dar cum se explică faptul că antioxidanţii din suplimente nu fac totuşi bine?
    Cea mai probabilă explicaţie, crede dr. Offit, este că radicalii liberi nu sunt atât de„ răi” cum au fost înfăţişaţi. Deşi e clar că pot leza ADN-ul şi vătăma membranele celulare, acesta nu e întotdeauna un lucru rău. Organismul uman are nevoie de radicali liberi pentru a distruge bacteriile şi a îndepărta celulele canceroase nou-formate. Însă atunci când oamenii iau doze mari de antioxidanţi, echilibrul dintre producţia de radicali liberi şi distrugere este deranjat, ducând la o stare nenaturală, în care sistemul imunitar devine mai puţin capabil să distrugă invadatorii. Oamenii de ştiinţă au numit acest fenomen „paradoxul antioxidanţilor”.
    Oricare ar fi explicaţia, datele arată clar: dozele mari de vitamine şi alte suplimente măresc riscul apariţiei bolilor de inimă şi a cancerului; de aceea, niciun organism naţional sau internaţional responsabil de sănătatea publică nu le recomandă.
    Dar şi azi, în ciuda unui munte de dovezi ştiinţifice, mulţi oameni nu cred că mega-dozele de vitamine pot face rău. Iar faptul că mulţi nu ştiu aceste lucruri se explică, spune dr. Offit, prin două elemente: banii şi politica. Industria vitaminelor şi a suplimentelor a creat – cu mare succes – o dihotomie falsă. Pe de o parte, sunt aşa-zisele produse naturale: vitamine, minerale, suplimente alimentare, plante medicinale. Oamenii cred că, din moment ce sunt naturale, acestea sunt sigure, nevătămătoare. De cealaltă parte sunt medicamentele, care, pentru că sunt fabricate de om, sunt privite ca fiind mai periculoase. Şi totuşi, multe medicamente, inclusiv antibiotice, sunt derivate din materii prime din natură, deci graniţa dintre natural şi sintetic nu este aşa de clară cum pare.
    Apoi, convingerea că produsele „naturale” nu sunt periculoase este cu totul eronată. Multe produse vândute în magazinele aşa-zis „naturiste” pot fi vătămătoare. Nucşoara poate cauza halucinaţii; tătăneasa, valeriana şi alte plante pot duce la hepatită; pelinul poate să provoace convulsii, frunzele de ştevie (din care se extrage un îndulcitor natural foarte la modă) pot afecta fertilitatea; extractele concentrate de ceai verde pot dăuna ficatului; omagul cauzează artimii cardiace, tuiona (extrasă din tuia) poate produce probleme neurologice, iar extractul concentrat de usturoi poate cauza sângerări interne.

    Unul dintre cele mai mari dezastre din istoria suplimentelor s-a petrecut în 1992, când aproximativ 100 de persoane s-au îmbolnăvit de insuficienţă renală din cauza unui produs de slăbit care conţinea, printre altele, o plantă numită Aristolochia (mărul-lupului). Cel puţin 70 dintre ei au avut nevoie de transplant de rinichi şi dializă; mulţi au dezvoltat mai târziu cancere ale vezicii urinare. În 2008, peste 200 de persoane au fost intoxicate cu seleniu, din cauza ingestiei unor suplimente – Total Body Formula şi Total Body Mega – care, în loc de 200 mg de seleniu pe porţie, cât scria pe etichetă, conţineau 40.800 mg.
    Deoarece piaţa suplimentelor alimentare nu este supusă reglementărilor stricte care guvernează comerţul cu medicamente, doar 170 (0,3%) din cele 51.000 de produse noi intrate pe piaţă din 1994 şi până acum beneficiază de teste de siguranţă documentate.
    De multe ori, produse foarte mediatizate nu au niciun efect benefic, atunci când eficacitatea lor este măsurată obiectiv, prin studii clinice serioase. Ginkgo biloba, de exemplu, este unul dintre cele mai utilizate 10 produse naturale, pentru presupusa sa putere de a îmbunătăţi memoria şi a scădea riscul instalării bolii Alzheimer. Dar un studiu realizat între 2000 şi 2008 de National Institutes of Health, din SUA, pe 3000 de adulţi vârstnici, care au primit fie un supliment de ginkgo, fie un placebo, a arătat că nu exista nicio diferenţă în declinul memoriei şi apariţia demenţei la cele două grupuri, iar în 2012 un alt studiu a confirmat aceste rezultate.
    Nici sunătoarea, recomandată de fitoterapeuţi ca tratament al depresiei, nu a a funcţionat mai bine decât un placebo, într-un studiu desfăşurat între 1998 şi 2000.
    Nici echinacea (studiu din 2003, pe 400 de copii) nu s-a dovedit eficientă în prevenirea răcelilor, aşa cum se spunea; singura diferenţă a fost că la acei copii care o luaseră au apărut mai multe erupţii pe piele.
    Nici armurariul nu ajută mai mult decât un placebo la combaterea efectelor hepatitei C, după cum a arătat un studiu din 2011 (University of North Carolina) pe 150 de pacienţi infectaţi cu virusul hepatitei C.
    Totuşi, asta nu înseamnă că nu există şi suplimente utile. Dintre cele 51.000 de noi suplimente alimentare de pe piaţă, 4 ar putea fi cu adevărat utile, după opinia dr. Offit: acizii omega-3, pentru prevenirea bolilor de inimă; calciu şi vitamina D la femeile aflat în perioada de postmenopauză, pentru a preveni osteoporoza; şi acidul folic în timpul sarcinii, pentru a preveni anumite defecte ale sistemului nervos la făt.
    Oricum, însuşi termenul de medicină alternativă, susţine Paul Offit, este înşelător: dacă testele clinice arată că o anumită terapie funcţionează, atunci ea nu reprezintă „o alternativă”, ci este chiar terapia care ne trebuie. Iar dacă nu funcţionează, nici atunci nu reprezintă o alternativă de tratament. De fapt, din acest punct de vedere, „medicina alternativă” nici nu există.

  • Flora intestinală, o nouă pistă pentru identificarea cauzelor obezităţii

    Persoanele obeze care înregistrează un deficit de anumite bacterii intestinale prezintă un risc crescut de a dezvolta maladii metabolice şi cardiovasculare asociate stării lor, o descoperire care relansează speranţa unei prevenţii eficiente, relevă două studii.
    Realizate de Institutul Naţional de Cercetare Agronomică (INRA), cu parteneri francezi şi internaţionali, studiile au fost realizate în comun în Danemarca şi în Franţa, în condiţiile în care epidemia obezităţii nu încetează să se extindă în întreaga lume şi ar putea afecta peste 700 de milioane de persoane în 2015, potrivit estimărilor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), relatează AFP.
    Aceste studii ar putea deschide calea pentru „realizarea de markeri bacterieni specifici pentru identificarea persoanelor cu risc” şi de „noi terapii bazate pe bacterii, pentru a lupta contra creşterii în greutate”, a declarat pentru AFP Stanislas Dusko Ehrlich, directorul de cercetare al INRA, care a coordonat cele două studii.

    Maladie multifuncţională, obezitatea este atribuită în general unor cauze, atât de mediu (mod de viaţă, hrană prea bogată şi abundentă), cât şi genetice. Dar tot mai multe date sugerează că variaţiile „celuilalt genom al nostru”, microbiomul, adică genomul global al tuturor bacteriilor care colonizează corpul uman, ar putea să joace de asemenea un rol foarte important.
    Publicate în revista ştiinţifică Nature, cele două studii au permis identificarea a două grupuri de indivizi care se diferenţiază printr-o slabă sau foarte bogată floră intestinală şi prin susceptibilitatea faţă de maladiile legate de obezitate. Comparând cele două grupuri, cercetătorii au descoperit că persoanele „sărace” în bacterii intestinale (360.000 gene microbiene diferite, în medie, faţă de 580.000, în al doilea grup) prezintă un risc mai mare de a dezvolta maladii metabolice, precum excesul de colesterol sau diabetul, dar şi afecţiuni hepatice şi cardiovasculare, respectiv cancer.
    Cercetătorii au identificat şase feluri de bacterii capabile să diferenţieze persoanele care au o floră intestinală „bogată” sau „săracă”, cu o precizie de 95%. Aceştia au observat, totodată, că persoanele din primul grup au luat mai mult în greutate cu timpul, după ce au studiat evoluţia a 292 de adulţi danezi (169 obezi şi 123 ne-obezi), din 1999. La persoanele care au luat mai mult în greutate, s-a constatat că opt specii de bacterii lipseau sau erau prezente într-o cantitate mică, „ceea ce ar putea însemna că aceasta joacă un rol protector contra luării în greutate”, potrivit lui Ehrlich.

    Studiul realizat în Franţa pe 49 de persoane obeze sau supraponderale a arătat, în plus, că un regim alimentar bogat în fibre şi fructe şi legume, urmat timp de 12 săptămâni, poate ameliora diversitatea florei intestinale (sau microbiota) şi reduce în acelaşi timp unele din complicaţiile legate de obezitate.
    Noi studii vor fi totuşi necesare pentru a confirma rezultatele acestor cercetări şi pentru a identifica markerii specifici, respectiv recomandările nutriţionale adaptate, a adăugat cercetătorul. Acesta a recunoscut, de asemenea, că introducerea unui regim alimentar la indivizii „săraci” în specii bacteriene nu a permis vindecarea inflamaţiilor cronice generate de obezitate. Aceste maladii metabolice şi cardiovasculare corespund unei creşteri moderate dar durabile a markerilor de inflamaţie în sânge, spre deosebire de o infecţie, unde inflamaţia poate atinge un anumit vârf înainte de a dispărea complet.
    Tubul digestiv conţine aproximativ 100.000 de miliarde de bacterii, care cântăresc aproape două kilograme în total. Aceste microorganisme sunt implicate în degradarea compuşilor alimentari, dar şi în creşterea naturală a imunităţii şi protecţia corpului împotriva agenţilor patogeni şi a infecţiilor.
    Ehrlich conduce proiectul francez MetaGenopolis lansat în luna iulie care vizează studierea bacteriilor care populează sistemul digestiv uman. În 2010, el a anunţat că a reuşit să decripteze, împreună cu consorţiul MetaHIT pe care îl coordonează, peste trei milioane de gene prezente în flora intestinală, respectiv de 150 de ori mai mult decât numărul genelor genomului uman.

  • Migrena poate duce la alterarea permanentă a creierului

    Migrena poate duce la modificări durabile şi permanente ale structurilor cerebrale, cum ar fi leziunile, arată o analiză a circa 20 de studii apărută în revista americană Neurology şi preluată de AFP.
    “În mod tradiţional, migrena este considerată o tulburare benignă, fără efecte durabile asupra creierului”, spune dr Messoud Ashina de la Universitatea din Copenhaga, principalul autor al cercetării. “Meta-analiza noastră ne face să credem că migrena ar putea altera în mod permanent, în multe feluri, structurile creierului”, explică el. Cercetătorii au constatat că migrena creşte riscul leziunilor cerebrale, anomaliilor materiei albe şi de alterare a volumului creierului faţă de persoane care nu suferă de cefalee. În plus, riscul este mai accentuat la cei care suferă de migrenă cu aură.
    În cadrul cercetării, autorii analizei s-au ocupat de 19 studii, dintre care 13 clinice. Participanţilor li s-au făcut RMN-uri ale creierului. Rezultatele au arătat o creştere cu 68% a riscului de leziuni ale materiei albe a creierului la persoanele care sufereau de migrenă cu aură şi cu 34% la cele cu migrenă fără aură faţă de cei fără cefalee. Riscul de anomalii ale creierului creşte cu 44% la bolnavii care suferă de migrenă cu aură faţă de cei afectaţi de migrenă fără aură.
    Meta-analiza mai arată că schimbarea volumului creierului este mai frecventă la persoanele cu migrenă cu sau fără aură decât la cele care nu suferă de această patologie.
    “Migrena afectează între 10 şi 15% din populaţia mondială şi poate fi extrem de stânjenitoare”, spune dr Ashina. “Sperăm să putem clarifica, în cadrul altor cercetări, legătura dintre schimbările structurale ale creierului şi frecvenţa şi durata migrenei, precum şi efectele acestor leziuni cerebrale asupra funcţiilor mentale”, adaugă el.