
Category: Mapamond
-
Indicii care măsoară satisfacţia vieţii au scăzut cu 20% în Grecia, 12% în Spania şi 10% în Italia
Indicatorii care măsoară satisfacţia vieţii au scăzut cu 20% în Grecia, cu 12% în Spania şi cu 10% în Italia, iar locuitorii statelor dezvoltate, în ansamblul lor, sunt mai puţin mulţumiţi şi mai suspicioşi decât înainte de declanşarea crizei financiare, potrivit OCDE.Potrivit unui studiu realizat de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE), gradul de satisfacţie este mai redus în cazul locuitorilor zonei euro decât în cel al americanilor, relatează CNBC.Nivelul mediu al satisfacţiei vieţii în cele 34 de ţări membre ale OCDE a scăzut uşor în perioada 2011-2012, dar s-a menţinut totuşi relativ constant în cei cinci ani de la prăbuşirea băncii americane Lehman Brothers.Cut toate acestea, raportul “How’s Life?” al OCDE arată diferenţe mari între ţări. Astfel, în Grecia nivelul de satisfacţie a populaţiei din Grecia a scăzut cu peste 20%, în Spania cu 12%, iar în Italia cu 10%, statele cele mai lovite de criză fiind afectate de şomajul ridicat şi măsurile drastice de austeritate.În SUA, gradul de satisfacţie a scăzut cu 7% pe parcursul a patru ani, până în 2012. În Germania, Israel, Mexic, Rusia şi Suedia a avut loc în schimb o creştere a nivelului de mulţumire.Analiza se bazează pe 11 factori consideraţi esenţiali pentru bunăstare, de la sănătate şi educaţie şi până la venituri şi satisfacţia generală a vieţii.Criza a erodat şi încrederea populaţiei în guverne şi instituţii, în special în ţările din zona euro unde procentul populaţiei care are încredere în guverne a scăzut cu 10 puncte procentuale în cinci ani încheiaţi în 2012.Pe ansamblul statelor membre ale OCDE, mai puţin de jumătate dintre cei intervievaţi au spus că au încredere în guverne, cel mai redus nivel înregistrat din 2006.“Acest raport este un semnal de alarmă pentru noi toţi. Ne reaminteşte că obiectivul central al politicilor economice este îmbunătăţirea vieţii oamenilor. Trebuie să regândim cum să plasăm nevoile oamenilor în centrul stabilirii politicilor”, a declarat secretarul general al OCDE, Angel Gurría.La nivelul ţărilor membre ale organizaţiei, PIB-ul pe cap de locuitor a fost în 2012 cu 1% sub nivelul din 2007. Totuşi, venitul pe gospodărie a fost mai mare anul trecut decât înainte de criză.Veniturile americanilor au avut o evoluţie mai bună decât cele ale europenilor. PIB-ul pe cap de locuitor în SUA aproape a revenit la nivelul anterior crizei, la sfârşitul lui 2012, în timp ce veniturile gospodăriilor au urcat cu 2% faţă de 2007.În zona euro, PIB-ul pe cap de locuitor şi veniturile pe gospodărie au scăzut cu peste 4%. În Grecia, veniturile pe gospodărie s-au redus cu 10% atât în 2010 cât şi în 2011.OCDE a constatat totuşi că anumite state europene oferă unele dintre cele mai bune condiţii de viaţă, precum Elveţia, ţările nordice şi Marea Britanie, care se află, alături de Australia, Canada şi Noua Zeelandă, printre primele 20 de poziţii. -
Rusia şi UE duc un alt război rece
Rivalitatea dintre Moscova şi Bruxelles în atragerea la cauza proprie a vecinilor comuni este atât de intensă încât maschează realitatea şi evocă un nou război rece. Ambele părţi afirmă că opţiunile sunt incompatibile şi obligă la alegerea între un Tratat de Asociere la UE, legat de o zonă de liber schimb, şi Uniunea Vamală. În acest nou război, televiziunea de stat Rusia 24 a iniţiat o serie de programe în care i se prevăd Ucrainei numeroase probleme, dacă încheie tratatul de asociere, de la şomajul masiv la colapsul industriei locale, în prezent integrată celei ruse.Nu totul este propagandă. Surse europene ce preferă anonimatul avertizează cu îngrijorare că Ucraina va trebui să treacă prin experienţe dificile pentru a se adapta la UE, fără a avea perspectiva de a deveni un membru cu drepturi depline al organizaţiei, aşa cum au avut Polonia şi alte ţări estice care astăzi sunt în UE. “Şi atunci când speranţele Kievului nu vor fi satisfăcute de o Europă mai slabă şi mai puţin atractivă decât înainte, va veni vremea Rusiei în Ucraina”, avertizează ele.Ucraina, Moldova, Georgia şi Armenia şi-au încheiat deja negocierile privind tratatele de asociere, care vor fi semnate la Vilnius. Dar Armenia, care are o alianţă militară cu Rusia şi un conflict deschis cu Azerbaidjanul pentru Karabahul de Munte, a ieşit din proces în septembrie şi a solicitat intrarea în Uniunea Vamală.În faţa renunţării Erevanului, comisarul european Stefan Füle, responsabil cu politica Parteneriatului Estic, a acuzat Moscova de presiuni: “Orice ameninţare a Rusiei legată de posibila semnare a acordurilor cu UE este inacceptabilă”, a spus el, citând ca exemplu abuzul preţurilor la energie, obstacolele artificiale în calea comerţului, garanţiile de cooperare şi securitate militare şi instrumentalizarea conflictelor.Serviciile sanitare ruse sunt experte în a găsi probleme mărfurilor importate din ţări care contrariază politica Moscovei. Au fost afectate în diverse momente apele minerale şi vinurile din Georgia, vinurile din Moldova şi de curând ciocolata din Ucraina şi laptele din Lituania.Iritarea lui Füle nu a găsit ecou la Moscova, care-şi concentrează argumentele mai ales asupra Ucrainei, statul cel mai puternic din punct de vedere economic dintre aspirantele la Acordul de asociere cu UE. În această săptămână, Alexei Miller, preşedintele Gazprom, compania monopolistă de export a gazelor din Rusia, a somat Kievul să plătească o datorie de 882 milioane de dolari pentru aprovizionarea din august. Premierul Medvedev s-a alăturat reclamaţiilor şi a ameninţat cu plata în avans a gazelor. Gazprom, care a fost obligat de instanţele de arbitraj să scadă preţul gazelor pentru unii dintre clienţii săi germani, refuză să facă reduceri Ucrainei, care plăteşte conform acordului încheiat în 2009, cât premier era Iulia Timoşenko.Înaintea crizei economice din 2008, Rusia a folosit aprovizionarea cu gaze ca ameninţare a pieţelor europene, dar eficienţa acestei arme s-a redus parţial prin diversificarea consumului de combustibil, apariţia altor resurse energetice şi crearea unei reţele de conexiuni permiţând căi alternative de aprovizionare a Occidentului. Aceste posibilităţi, pe care Ucraina le utilizează pentru a-şi reduce dependenţa de Gazprom, s-au extins prin construirea fabricilor de gaz lichefiat la Baltica şi Adriatica. La finalul lunii octombrie, la un summit CSI de la Minsk, Putin a insistat că, după semnarea tratatului de asociere, Ucraina îşi va pierde barierele vamale şi va fi invadată de produse occidentale. Aceasta va afecta Rusia, dacă Ucraina ar fi şi membră a Uniunii Vamale şi, potrivit lui Putin, va fi ‘foarte periculos şi de neacceptat”. El a amintit că Rusia a pledat pentru un spaţiu comun de la Lisabona la Vladivostok, dar pentru ca aşa ceva să se împlinească pe o bază de egalitate, fără pierderi economice şi probleme sociale, trebuie făcut treptat, a spus el. -
Michael Bloomberg, sfârşitul unei domnii la primăria New York-ului
Primarul miliardar al New York-ului, Michael Bloomberg, se pregăteşte să-şi încheie mandatul în fruntea acestei metropole conduse cu „o mână de fier” timp de 12 ani, succesorul său urmând să fie ales pe 5 noiembrie şi să-şi preia funcţia începând cu data de 1 ianuarie 2014.Michael Bloomberg (71 de ani), mic de statură, adesea tăios, un împătimit de muncă, care afirmă că nu şi-a luat nicio zi de concediu de când conduce New York-ul, pare hotărât să nu piardă niciun minut, scrie AFP.Potrivit sondajelor, două treimi dintre alegătorii New York-ului doresc o schimbare de direcţie, întruchipată de acum de democratul Bill de Blasio, cu vederi clare de stânga. Dar, atunci când sunt întrebaţi de bilanţul mandatului care se încheie al lui Bloomberg, fondatorul grupului financiar cu acelaşi nume, care şi-a preluat funcţia la trei luni şi jumătate după atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001, doar 18% dintre cei chestionaţi spun că acesta nu a făcut treabă bună, potrivit unui sondaj din octombrie efectuat pentru Wall Street Journal şi NBC.Pe durata celor trei mandate ale sale, New York-ul s-a transformat profund. A devenit, potrivit lui Bloomberg, care adoră să înşire statisticile, „cel mai sigur dintre marile oraşe” americane, cu cel mai mic număr de omoruri în ultimii 50 de ani (649 în 2001, 266 până în prezent, în acest an). Turiştii, la rândul lor, nu au fost niciodată atât de numeroşi (52 de milioane, în 2012), speranţa de viaţă a crescut cu doi ani şi jumătate în 12 ani. Sute de hectare de spaţii verzi au fost amenajate, mii de biciclete oferite la liber au invadat străzile, mici pieţe cu mobilier urban au fost instalate pentru pietoni şi, de asemenea, turnuri luxoase, cele mai înalte şi mai scumpe, continuă să se construiască pentru milionari, mai scrie AFP.Unii newyorkezi continuă să-l acuze pe Michael Bloomberg, politician inconstant, democrat, apoi republican, apoi independent, că a schimbat legea pentru a obţine un al treilea mandat, în 2009. Alţii îi reproşează autoritarismul în domeniul sănătăţii publice. Una dintre primele sale măsuri din 2002 a fost aceea de a interzice fumatul în baruri şi restaurante.Unii, precum Bill de Blasio, denunţă inegalităţile — cele mai mari din SUA — care s-au adâncit şi mai mult, cu bogaţi tot mai bogaţi, şi îl acuză mai ales că a guvernat pentru aceşti bogaţi, în detrimentul săracilor. Oraşul deţine un număr record de 50.900 de persoane fără domiciliu stabil, din care 21.300 copii.Michael Bloomberg, care îşi pilotează elicopterul singur şi căruia îi place să-şi petreacă weekend-ul la una dintre reşedinţele sale din Bermude, respinge cu răceală această „retorică de ţară”, conform căreia nu ar fi făcut destule pentru săraci. El răspunde că, dacă ar putea, ar aduce toţi miliardarii la New York, „pentru că de la aceştia vin resursele pentru a-i ajuta pe alţii”. Într-un interviu acordat recent publicaţiei New York Magazine, Bloomberg a spus că oraşul alocă în fiecare an peste 22.000 de dolari pe elev, un record în SUA. „Am creat de asemenea circa 300.000 de locuri de muncă”, a adăugat el în acelaşi interviu.Filantrop cu ştate vechi, cu o avere estimată la 31 miliarde de dolari, Bloomberg doreşte se consacre acest imens patrimoniu cauzelor care îi sunt dragi — lupta împotriva armelor de foc, imigraţia, inovaţia, guvernarea, sănătatea publică. Nu mai vrea un job 24 de ore din 24, şapte zile din şapte, nu preconizează să se întoarcă la Bloomberg LP, dar are în vedere să lucreze asupra riscurilor climatice şi, de curând, a devenit preşedintele Consiliului de Administraţie a ceea ce el numeşte a fi ‘„un mic muzeu avangardist la Londra, Serpentine gallery”.Pe 2 ianuarie, acest hiper-disciplinat va pleca mai întâi câteva zile în concediu, primul din ultimii 12 ani, în Hawai şi Noua Zeelandă, pentru a juca golf. -
Costa Rica închide grădinile zoologice şi eliberează animalele
Costa Rica a decis să închidă grădinile zoologice şi să elibereze animalele, pentru a-şi îmbogăţi biodiversitatea. Guvernul costarican a hotărât eliberarea celor 400 de animale – printre care maimuţe, crocodili, lei, tapiri – din grădina zoologică „Simon Bolivar” şi de la Centrul de conservare „Santa Ana” în mediul lor natural, scrie 7sur7.be.Potrivit Consoglobe, închiderea totală a grădinilor zoologice din Costa Rica este programată în martie 2014. Actualele grădini zoologice vor fi transformate în parcuri publice în care animalele se vor putea mişca în deplină libertate. „Renunţăm la cuşti din dorinţa de a interacţiona cu biodiversitatea din parcurile botanice în mod natural”, declara în luna august, într-o conferinţă de presă, ministrul costarican al mediului Rene Castro. „Nu vrem să avem animale în captivitate sau închise, indiferent în ce fel, în afară de cazurile în care trebuie salvată specia”, a adăugat el. Animalele care se vor adapta mai greu la noile condiţii vor fi încredinţate unor adăposturi.Conducerile grădinilor zoologice consideră că este o măsură periculoasă pentru animalele vizate. „Dacă le eliberăm, animalele vor muri de foame pentru că nu ştiu să vâneze. Aceste animale sunt obişnuite să trăiască în captivitate”, afirmă Yolanda Matamoros, directoarea grădinii zoologice „Simon Bolivar”. Asociaţiile pentru protecţia animalelor aprobă în schimb măsura luată de guvernul costarican.Costa Rica nu este singura ţară care adoptă astfel de măsuri. Şi India a făcut un pas mare în protejarea animalelor, interzicând exploatarea delfinilor, iar Statele Unite vor vota în curând un act normativ cu privire la ţinerea în captivitate a cimpanzeilor, specie care urmează să fie înscrisă pe lista speciilor în pericol, încheie 7sur7.be. -
Aproximativ 20 de ţări europene cooperează cu serviciile secrete din SUA

Aproximativ 20 de ţări europene cooperează în materie de spionaj cu Agenţia americană pentru Securitatea Naţională, conform unui document citat de publicaţia spaniolă El Mundo. Potrivit documentului citat de El Mundo, Statele Unite clasifică pe patru niveluri diferite gradul de cooperare cu alte state în materie de spionaj.
În primul grup – cel de “Cooperare totală” – sunt incluse ţări precum Marea Britanie, Australia, Canada şi Noua Zeelandă.
Din al doilea grup – pentru “Cooperare concentrată” – fac parte 18 ţări europene – Austria, Belgia, Cehia, Danemarca, Germania, Grecia, Ungaria, Islanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Norvegia, Polonia, Portugalia, Spania, Suedia, Elveţia, Turcia – dar şi Japonia şi Coreea de Sud.
Al treilea grup – “Cooperare limitată” – include ţări precum Franţa, Israel, India şi Pakistan, în timp ce din a patra categorie – “Cooperare excepţională” – fac parte ţări considerate ostile intereselor Statelor Unite.Pe fondul noilor dezvăluiri, autorităţile spaniole au retractat, miercuri, criticile vehemente privind spionajul practicat de Statele Unite. Servicii secrete europene au efectuat interceptări în state europene şi au transmis informaţiile Agenţiei americane pentru Securitatea Naţională, a declarat marţi directorul NSA, Keith Alexander, explicând că ipotezele prezentate de ziarele Le Monde, L’Espresso şi El Mundo sunt “total false”. “Dezvăluirile făcute de publicaţiile Le Monde, El Mundo şi L’Espresso despre interceptarea comunicaţiilor cetăţenilor europeni de către NSA sunt total false”, a spus generalul Keith Alexander. “Pentru a fi perfect clar, noi nu am colectat informaţii despre cetăţeni europeni; informaţiile au fost furnizate NSA de parteneri europeni”, a explicat generalul Alexander în cursul audierilor în Comisia de Informaţii a Camerei Reprezentanţilor.
Alţi oficiali americani citaţi de Wall Street Journal au declarat, marţi, că operaţiunile de interceptare a comunicaţiilor atribuite Agenţiei americane pentru Securitatea Naţională (NSA) în Franţa şi Spania au fost efectuate de serviciile de spionaj din ţările respective. “Interceptările efectuate de servicii europene de spionaj (…) erau transmise NSA”, ca parte a eforturilor de protejare a cetăţenilor de ameninţarea terorismului, au explicat oficialii americani. Ministerul spaniol de Externe şi ambasada Franţei la Washington au refuzat să comenteze aceste informaţii. Noile dezvăluiri par să invalideze versiunea prezentată în ultimele zile de presa europeană privind amploarea activităţilor serviciilor americane de spionaj.
Publicaţii europene au relatat, citând documente oferite de fostul consultant NSA Edward Snowden, că serviciile americane de spionaj au interceptat zeci de milioane de conversaţii telefonice în ţări precum Franţa şi Spania, inclusiv comunicaţiile unor lideri ai ţărilor europene, precum cancelarul german Angela Merkel.
-
Euro puternic şi monedele slabe ale ţărilor emergente afectează rezultatele companiilor europene

Marile grupuri industriale din Europa trebuie să reziste dificultăţilor cauzate de monedele slabe ale statelor emergente şi de euro puternic, după ce în ultimii ani au fost nevoite să facă faţă stagnării economice, potrivit Wall Street Journal (WSJ).
Multe dintre companiile europene au căutat în afara Europei oportunităţi de creştere în timpul crizei, mai ales în ţările cu economii în curs de dezvoltare. Multe dintre economiile emergente au intrat acum într-o perioadă de încetinire a creşterii, care a condus la deprecierea monedelor naţionale, cu impact în rezultatele financiare ale unora dintre cele mai mari corporaţii europene. În acelaşi timp, euro s-a întărit în raport cu monedele altor economii puternice, precum SUA şi Japonia, în pofida indiciilor că Europa îşi revine cu greu din criză. Datele publicate vineri referitoare la declinul încrederii mediului de afaceri din Germania şi la creditarea slabă în zona euro reprezintă indicii că economia rămâne fragilă, scrie WSJ.
De la sfârşitul lunii iunie, euro s-a apreciat cu 17% în raport cu rupia indoneziană, cu 9,6% faţă de rupia indiană, cu 5,4% faţă de randul sud-african, cu 4,5% comparativ cu realul brazilian şi cu 1,7% faţă de rubla rusească. În aceeaşi perioadă, euro a câştigat teren şi în faţa monedelor Statelor Unite şi Japoniei, înregistrând un avans de 6% faţă de dolar şi de 3% faţă de yen.
Aceste evoluţii afectează pe unii dintre cei mai importanţi exportatori din Europa, întrucât veniturile obţinute pe pieţele străine sunt transformate în mai puţini euro. Săptămâna aceasta, grupurile german BASF şi francez Renault au afirmat că monedele slabe ale ţărilor emergente au afectat rezultatele din trimestrul al treilea, iar directorii de companii afirmă că situaţia nu se va îmbunătăţi curând. “Impactul valutar va fi în continuare negativ asupra vânzărilor şi profiturilor în trimestrul al patrulea”, a declarat directorul general al BASF, Kurt Bock.
Pentru moment, efectul negativ al cursului valutar a luat investitorii prin surprindere. Multe companii sunt asigurate pentru astfel de situaţii. Combinaţia între monedele slabe ale ţărilor emergente şi euro puternic faţă de alte monede importante a avut, însă, un impact semnificativ – mai ales în contextul cererii încă slabe în Europa.
“Destui investitori se aşteptau la un impact de curs în trimestrul al treilea, dar amploarea acestuia a surprins”, a declarat Dennis Jose, analist la banca britanică Barclays, care se aşteaptă ca trendul să devină favorabil corporaţiilor din Europa. Pentru anul următor, Jose estimează o apreciere a dolarului, accelerarea creşterii la nivel global şi stabilizarea economiilor şi cursurilor de schimb în Brazilia, India şi Indonezia.
În trimestrul al treilea, veniturile BASF au înregistrat un impact negativ din cursul valutar de circa cinci puncte procentuale, a spus şeful grupului.
Renault a anunţat, joi, că a beneficiat în trimestrul al treilea de revenirea preţurilor la autovehicule şi de creşterea livrărilor. Veniturile pe ansamblu au scăzut, însă, cu 3,2%, la 7,75 miliarde de euro, cu un impact negativ al cursului de schimb de 439 milioane de euro.
Compania Schneider Electric a avertizat, vineri, că nu mai este sigură de creşterea veniturilor în acest an, după ce a raportat un declin de 3,2% în trimestrul al treilea. Condiţiile din Europa rămân dificile, în timp ce încetinirea investiţiilor şi monedele slabe din India şi Indonezia au, de asemenea, efect negativ, a spus şeful companiei, Emmanuel Babeau.
Companiile europene din afara zonei euro au avut, de asemenea, de suferit, notează cotidianul american. Aprecierea coroanei suedeze şi a francului elveţian faţă de monedele emergente a lovit veniturile şi câştigurile la Volvo, producătorul de echipamente industriale Atlas Copco şi cel de lifturi Schindler Holding.
Tot săptămâna aceasta, SAP, producător german de software destinat companiilor, a avertizat că dacă ratele de schimb se menţin la nivelurile din septembrie, veniturile din software şi servicii conexe ar putea înregistra un impact negativ de cinci puncte procentuale, iar profitul de circa şapte puncte.
-
Turcia sărbătoreşte 90 de ani de la fondarea statului laic
Un tunel sub strâmtoarea Bosfor, prin care trece prima linie ferată directă între Europa şi Asia, este mega-construcţia cu care Turcia sărbătoreşte săptămâna aceasta 90 de ani de la înfiinţarea statului modern şi laic, ce coincide cu fondarea Republicii în 1923, informează agenţia EFE.
Dorinţa premierului turc, Recep Tayyip Erdogan, de a moderniza Turcia prin mega-proiecte de infrastructură este pentru mulţi un semn că vrea să se compare cu fondatorul Republicii, Mustafa Kemal Ataturk, lucru pe care niciun politician turc nu a îndrăznit să-l facă până acum.
Erdogan a ajuns chiar să ironizeze unul din imnurile de la începuturile Republicii, subliniind că cei care au dotat „ţara cu noua reţea feroviară” nu au fost „kemaliştii”, ci propriul partid moderat islamist Partidul Justiţiei şi Dezvoltării (AKP).
Sunt afirmaţii care au înfuriat opoziţia laică care îl acuză pe Erdogan că vrea să minimalizeze figura idolatrizată a fondatorului Republicii şi să-l dea jos pe Ataturk de pe piedestal pentru a se urca el însuşi.
Mustafa Kemal (1881-1938), supranumit în 1934 „Ataturk” (părintele turcilor), a fost primul preşedinte al Turciei după desfiinţarea Imperiului Otoman în urma primului război mondial.
Erdogan nu s-a comparat niciodată făţiş cu el, ceea ce ar fi un sacrilegiu în Turcia, şi nici nu l-a criticat (ceea ce ar fi un delict penal), dar a preferat să se raporteze la istoria otomană, anterioară fondării statului modern turc. În urmă cu 13 ani, susţinătorii AKP au instalat la Mersin, în sudul ţării, un panou uriaş în care Erdogan era prezentat ca „un erou al poporului, al doilea Ataturk”, însă o delegaţie a primului ministru a avut grijă să-l dea jos.
Un sondaj comandat anul trecut de AKP arăta că 21,6% din tineri îl admiră pe Erdogan şi doar 4,1% se pronunţă în favoarea lui Ataturk. O cifră „puţin credibilă” şi „absurdă”, crede Rasit Kaya, profesor de ştiinţe politice la Universitatea Téhnică pentru Orientul Mijlociu din Ankara. „Departe de a avea ceva în comun, cei zece ani de guvernare ai lui Erdogan au fost o reacţie la paşii făcuţi de progresişti în favoarea unei noi societăţi, pe care Ataturk a întemeiat-o în 1923, prin fondarea republicii”, a spus el.
„Nu există similitudini, ci contradicţii în rolurile jucate de cei doi”, a declarat profesorul pentru agenţia EFE. Protestele din parcul Gezi, care au început în luna mai pentru apărarea spaţiului verde al oraşului Istanbul şi care au ţinut în şah întreaga ţară timp de două luni şi jumătate, au scos în evidenţă incompatibilitatea acestor două viziuni asupra lumii.
Simbolul principal al manifestanţilor era steagul turc, însoţit adesea de portretul lui Ataturk, prin care îşi exprimau susţinerea faţă de proiectul politic clasic al Turciei: o republică strict laică, cu valori bazate pe conceptul naţiunii turce şi al egalităţii între femei şi bărbaţi.
Foarte diferită este viziunea lui Erdogan, care sprijină mişcarea Fraţilor Musulmani din Egipt şi Siria şi consideră că templele din Damasc şi Cairo sunt „moscheile noastre”. Erdogan şi-a exprimat în repetate rânduri dorinţa de a utiliza Islamul ca liant politic nu doar pentru Turcia, ci şi pentru a crea alianţe în întregul Orient Mijlociu.
Această voinţă de a se erija într-un apărător internaţional al Islamului reprezintă o întoarcere în trecut la figura sultanilor otomani şi intră în coliziune frontală cu viziunea lui Atatturk care a înlăturat ultimul sultan şi a eliminat religia din Constituţia Turciei. O parte importantă a tinerilor care protestau în parcul Gezi se temeau tocmai de faptul că această dorinţă de islamizare a ţării, afişată deschis de Erdogan în ultimii ani, ar putea pune capăt celor 90 de ani de eforturi de separare a politicii de religie. Din acest punct de vedere, Erdogan nu va fi al doilea Ataturk, ci antiteza lui istorică în stare să pună capăt unei epoci care a început în 1923, conchide profesorul Rasit Kaya.
-
Apărarea cibernetică subminează solidaritatea din interiorul NATO

Cele 28 de ţări membre ale NATO sunt de acord că războiul cibernetic este o ameninţare în creştere şi letală. Ele sunt de acord şi că Alianţa trebuie să aibă capacitate suficientă pentru a se apăra de atacurile piraţilor informatici şi că divizia care se va ocupa de atacurile cibernetice, la cartierul său general din Mons (sudul Belgiei), trebuie să fie deplin operaţională pentru a supraveghea cele circa 50 de sisteme instalate în lume. Totuşi, la ora împărţirii tehnologiilor, care permit fiecărui stat aliat în parte să se apere, NATO nu mai pare o organizaţie atât de unită, notează ziarul El Pais.
Criza economică din Occident a provocat multe fricţiuni în Alianţă: desfăşurarea forţelor din Afganistan, războiul din Libia, o posibilă intervenţie în Siria. În toate cazurile au primat investiţiile şi cheltuieile fiecărui membru şi, ca întotdeauna, unii au cerut ca ceilalţi să plătească mai mult. Tema apărării cibernetice nu a scăpat de aceste dezbateri bugetare, deşi este considerată crucială în NATO — de la presupusul atac al Rusiei, care a paralizat în 2007 Estonia (membră a Alianţei) — şi va fi un subiect-cheie pe agenda summitului de anul viitor de la Londra.
SUA, Marea Britanie, Franţa şi Germania cheltuiesc mulţi bani pentru a se proteja acasă de atacurile cibernetice şi sunt reticente în a aloca o parte din fonduri programelor NATO de care ar beneficia ceilalţi membri. Aliaţii care investesc mai puţin în acest domeniu, din cauza dificultăţilor financiare, au cerut să se aplice conceptul solidarităţii care stă la temelia Alianţei. Secretarul general al Alianţei, danezul Anders Fogh Rasmussen, a încercat să fie optimist la recenta reuniune de la Bruxelles, subliniind că „prioritatea NATO este de a-şi apăra propriile reţele”. „Apărarea cibernetică este o responsabilitate naţională”, a spus el, însă „NATO trebuie să joace un rol util în dezvoltarea capacităţii fiecărei ţări pentru a se putea apăra de pirateria informatică”. ”De exemplu împărtăşind informaţie, metode şi realizând exerciţii comune”, a adăugat Rasmussen.
Totuşi, Jamie Shea, responsabilul NATO pentru apărarea cibernetică, a subliniat într-o şedinţă informativă că deocamdată cyber-apărarea este o chestiune naţională. El nu a respins ideea unui anumit nivel de colaborare, dar nu a considerat încă posibilă crearea unei echipe de răspuns rapid pentru a ajuta un membru care a suferit un atac concret.
Potrivit ministrului spaniol al apărării, Pedro Morenés, ideea este ca „nimeni să nu profite de nimeni”. Spania este de acord ca fiecare ţară să investească în dezvoltarea propriilor sisteme, dar este de părere că ţările puternice nu trebuie să piardă din vedere nevoile celor mai slabe, pentru că „o scăpare” la acest nivel ar putea afecta întreaga Alianţă, inclusiv pe cei care au sisteme naţionale performante. Morenés a confirmat că Spania şi Portugalia (cu participarea Italiei) vor fi în 2015 gazdele celor mai mari exerciţii militare ale NATO de la retragerea din Afganistan.
Potrivit directorului diviziei NATO dedicată apărării cibernetice, Ian West, centrul înregistrează în fiecare zi circa 147 de milioane de incidente. Anul trecut 2.500 de atacuri au fost considerate cu adevărat grave. În centru lucrează 130 de experţi din 15 ţări, care se ocupă zilnic cu interceptarea e-mailurilor false prin care piraţii informatici încearcă să obţine codul de acces la informaţiile secrete ale organizaţiei. Dacă este vorba de o ameninţare serioasă, experţii nu numai ca o anihilează dar şi încearcă să descopere originea ei.
De la incidentul din Estonia de acum şase ani şi de la fricţiunile cu Rusia, ţara care a denunţat cele mai multe atacuri asupra sistemelor sale sunt SUA, indicând clar China care are una din diviziile de război cibernetic cele mai avansate din lume. Când a izbucnit însă scandalul Snowden, atât Beijingul cât şi Moscova au acuzat ipocritul Washington, care critică spionajul informatic, în timp ce spionează ţări aliate, precum Franţa şi Spania, sau mari parteneri comerciali latino-americani, precum Brazilia.