word-monitor

Author: Nelu Stamate

  • Shutdown pentru Europa?

    Shutdown pentru Europa?

    Un lucru de neînchipuit a devenit realitate: Tea Party – grupul populist şi conservator, mai ales în domenii precum cel fiscal, de guvernanţă şi apărare – a aruncat America într-o criză. Preşedintele Barack Obama a reuşit numai prin nişte eforturi uriaşe să pună capăt blocadei (“Shutdown”) şi să împiedice intrarea în incapacitate de plată a SUA.
    “America e departe. La noi n-ar fi posibil aşa ceva”, gândesc mulţi europeni. “Greşit!”, avertizează experţii. Nici în Parlamentul European nu este exclusă o blocadă a forţelor reacţionare. Dacă populiştii de dreapta şi formaţiunile eurosceptice vor câştiga teren la alegerile din 2014, influenţa acestora în PE va creşte. Chiar şi dacă lucrurile ar sta astfel, Bruxelles-ul nu crede că eventualele alianţe nou-formate vor avea puterea de a îngenunchea Uniunea Europeană. Totuşi, temerile că şi comunitatea celor 27 ar putea fi ameninţată de o blocadă se înmulţesc pe zi ce trece. “Şi-n prezent există grupuri care împiedică buna desfăşurare a activităţii în Parlament”, declară eurodeputatul Franziska Keller. “Pe viitor, aceste acţiuni ostile s-ar putea intensifica, anumite iniţiative legislative ar fi blocate”, adaugă politicianul ecologist.
    Alianţa populiştilor de dreapta
    Mai ales tabăra populiştilor de dreapta s-a mobilizat. Sub Marine Le Pen şi Geert Wilders, francezii şi olandezii şi-au propus o strânsă cooperare. Pe Twitter, Wilders a anunţat că ziua de 13 noiembrie este rezervată unei întâlniri cu Le Pen, reuniune care urmăreşte stabilirea unei strategii comune pentru alegerile europene.
    Franziska Keller crede că cele două formaţiuni populiste vizează mai ales politica europeană în domeniul migraţiei şi azilului: “O să fie o luptă dură. Dacă vom dori să promovăm imigraţia legală, va trebui să ne aşteptăm la multe piedici.” Dar şi alţi politicieni sunt neliniştiţi. “Înflorirea populismului a devenit cea mai mare ameninţare socială şi politică din Europa”, crede premierul italian Enrico Letta. “Trebuie să luăm măsuri. Altfel, la alegerile din mai 2014, vom avea cel mai anti-european Parlament din câte au existat vreodată”, declara Letta în paginile New York Times.
    În Parlament, pro-europenii ar trebui să-şi asigure cel puţin 70% din locuri pentru a împiedica ascensiunea formaţiunilor ostile. Cu toate acestea, în aproape toate statele membre, populiştii de dreapta şi euroscepticii capătă tot mai multă greutate. Ultimele alegeri au fost dominate de subiectele-cheie ale acestor partide: politica de austeritate, imigraţia, ieşirea din Uniunea Europeană şi respingerea monedei unice.
    Succesul electoral al anti-europenilor
    Un recent exemplu este cel al alegerilor legislative din Austria, la sfârşitul lunii septembrie, când populiştii de dreapta au obţinut peste 30% din voturi. În Olanda, partidul lui Geert Wilders (Partidul Libertăţii) este de multă vreme cea de-a treia forţă politică a ţării.
    La primul scrutin al alegerilor din Franţa, preşedinta Frontului Naţional, Marine Le Pen, a obţinut aproape 18% din voturi. Radicalii de stânga (Syriza) şi comuniştii (KKE) din Grecia sunt pentru ieşirea ţării din zona Euro şi din UE, iar simpatizanţii nu le lipsesc.
    În Italia, mişcarea fostului actor de comedie Beppe Grillo se profilează pe banii UE. Cea mai spectaculoasă ascensiune este, însă, cea a Partidului Adevăraţilor Finlandezi. În 2011, cu peste 19% din voturi, formaţiunea a devenit cea de-a treia putere în Parlamentul finlandez.
    La alegerile locale din Marea Britanie, formaţiunea anti-imigraţie UKIP a câştigat 26% din voturi. În Republica Federală, partidul eurosceptic “Alternativa pentru Germania” a fost la un pas să intre în Bundestag (4,7% din voturi).
    Alegătorii europeni decid viitorul comunităţii
    O slabă participare la alegerile europene ar putea uşura accesul euroscepticilor în Parlamentul European. “Cu cât prezenţa la urne va fi mai mică, iar electoratul mai indiferent, cu atât mai uşor le va fi extremiştilor să capete majoritatea”, explică Sergey Lagodinsky de la fundaţia Heinrich-Böll. Frustrarea politică generală îi va împinge pe alegători să cadă în capcana “promisiunilor populiste”.
    Până în mai 2014, eurodeputaţii ca ecologista Franziska Keller vor să folosească timpul pentru a-i face pe europeni să conştientizeze importanţa alegerilor şi pentru a dezvolta strategii prin care să diminueze şansele populiştilor. “Până acum, aceste grupări din PE s-au împiedicat de propriile lor dispute naţionaliste”, spune Keller. Acelaşi lucru s-ar putea întâmpla şi de-acum încolo. “Însă nu ne putem baza pe asta.”

  • Cât de aproape am fost de cel de-al Treilea Război Mondial

    Cât de aproape am fost de cel de-al Treilea Război Mondial

    Mai multe documente ce au fost declasificate de curând dezvăluie că SUA şi Marea Britanie au fost foarte aproape de a provoca Uniunea Sovietică să lanseze un atac nuclear. Documentele declasificate datorită legii FOIA (Freedom of Information Act) dezvăluie că un exerciţiu de război major, Operaţiunea Able Archer, ce a fost desfăşurat în noiembrie 1983 de SUA şi de aliaţii săi NATO, a fost atât de convingător încât i-a făcut pe ruşi să creadă că este posibilă lansarea unui atac nuclear asupra teritoriului său. Atunci când serviciile de informaţii au informat-o pe Margaret Thatcher, premierul Marii Britanii, despre reacţia sovieticilor la exerciţiul de război, „Doamna de Fier” a ordonat oficialilor săi să discute cu americanii pentru a se asigura că o astfel de greşeală nu va mai fi niciodată repetată.
    Documentele au fost obţinute de Peter Burt, directorul NIS (Nuclear Information Service), o organizaţie ce pledează împotriva proliferării nucleare. Burt afirmă că documentele arată cât de periculos devenise Războiul Rece pentru ambele părţi. „Aceste documente reliefează un moment pivotal în istoria modernă – punctul în care guvernul Thatcher, alarmat de această întâmplare, a realizat că Războiul Rece trebuie încheiat şi a început procesul de convingere a aliaţilor americani de acest lucru”, spune Burt. „Războiul Rece este uneori descris drept o situaţie stabilă de împărţire a puterii între est şi vest, dar evenimentul Able Archer arată că, de fapt, a fost vorba despre o perioadă şocant de periculoasă, când lumea a fost aproape de o catastrofă nucleară în mai multe rânduri”, a comentat Burt.
    Able Archer, ce a implicat 40.000 de trupe SUA şi NATO deplasându-se de-a lungul Europei occidentale, coordonate cu ajutorul sistemelor de comunicare codate, pornea de la un scenariu în care Forţele Albastre (NATO) îşi apărau aliaţii după ce Forţele Portocalii (ţările din Pactul de la Varşovia) trimiseseră trupe în Iugoslavia în urma unui tumult politic. Forţele Portocalii invadaseră apoi Finlanda, Norvegia şi eventual Grecia. Pe măsură ce conflictul se intensificase, un război convenţional devenise unul ce implica arme chimice şi nucleare.
    Luna trecută, Paul Dibb, fost director al Australian Joint Intelligence Organisation, a sugerat că jocul de război din 1983 a reprezentat o ameninţare mai mare la adresa omenirii decât criza rachetelor din Cuba din 1962. „Able Archer ar fi putut declanşa cea mai mare catastrofă nedorită, pentru că atât SUA, cât şi URSS aveau armele nucleare gata de lansare, şi erau mult mai devastatoare decât cele disponibile în 1962 ”, a comentat Dibb.
    Exerciţiul militar a avut loc în contextul unor tensiuni sporite la nivel internaţional. În septembrie 1983, ruşii doborâseră un Boeing 747 al Korean Airlines, omorând toţi cei 269 de oameni aflaţi la bord, după ce avionul intrase din greşeală în spaţiul aerian sovietic. Anumite dovezi sugerează că ruşii au crezut că avionul spiona pentru americani. Tot în cursul acelui an, preşedintele SUA, Ronald Reagan, a ţinut un discurs intens mediatizat în care a descris Uniunea Sovietică drept „imperiul răului” şi a anunţat planuri de construire a iniţiativei de apărare „Star Wars”. Nivelul de încredere între SUA şi URSS era la un prag minim, iar ambele ţări erau cu „degetul pe trăgaci”.
    La debutul Able Archer, Kremlinul a dat instrucţiuni ca o duzină de avioane din Germanie de Est şi Polonia să fie dotate cu arme nucleare. În plus, aproximativ 70 de rachete SS-20 (RT-21M Pioner) au intrat în stare de alertă sporită, iar submarinele sovietice dotate cu rachete balistice cu încărcătură nucleară au fost trimise sub gheaţa arctică, pentru a evita să fie detectate. Forţele NATO au crezut iniţial că reacţia sovietică era pur şi simplu un exerciţiu de război al URSS. Totuşi, documentele clasificate dezvăluie cât de aproape au fost ruşii să creadă că exerciţiul NATO era un preludiu pentru un atac nuclear asupra URSS.
    Un raport clasificat al Joint Intelligence Committee (JIC) din Marea Britanie, scris imediat după exerciţiu, notează observaţia unui oficial care spunea că „nu putem elimina posibilitatea că măcar o parte din ofiţerii şi oficialii sovietici au interpretat greşit Able Archer 83 drept o ameninţare reală”. Secretarul Cabinetului de la acea vreme, Sir Robert Armstrong, i-a comunicat lui Margaret Thatcher că reacţia sovieticilor nu părea să fie un exerciţiu militar, „deoarece a avut loc în timpul unei sărbători importante, a luat forma unei activităţi militare normale şi era limitată geografic la zona în care avea loc exerciţiul NATO”.
    Armstrong i-a spus lui Thatcher că reacţia Moscovei „arată îngrijorarea URSS că NATO ar putea lansa un atac surpriză sub camuflarea unor exerciţii militare”. Documentele declasificate arată că Thatcher era atât de îngrijorată de ceea ce i-au spus oficialii britanici încât le-a ordonat să „afle ce se poate face pentru a elimina pericolul ca, printr-un calcul greşit, Uniunea Sovietică să înţeleagă greşit intenţiile occidentalilor şi să reacţioneze excesiv”. De aceea, premierul britanic le-a ordonat oficialilor să „ia în calcul în mod urgent metode prin care să comunice cu americanii şi să afle cum să clarifice temerile sovieticilor în ceea ce priveşte un atac surpriză al NATO”.
    Documentele secrete arată că, drept reacţie, Ministerul Apărării britanic şi Ministerul de Externe au elaborat un document prin care propuneau SUA ca „NATO să informeze Uniunea Sovietică în mod curent despre activitatea exerciţiilor militare ce implică arme nucleare”. Informaţiile au fost împărtăşite cu Reagan, care se pare că a fost convins de argumentaţie şi a devenit deschis detentei între SUA şi URSS.
    Totuşi, Burt subliniază că sfârşitul războiului rece nu înseamnă că riscurile au dispărut. „Deşi Războiul Rece s-a încheiat acum peste 20 de ani, mii de arme nucleare sunt încă active în uzul ţărilor ce dispun de acestea. Continuăm să ne înfruntăm cu riscuri inacceptabil de mari şi vom continua să facem acest lucru până când vom lua măsurile necesare pentru a elimina aceste arme extraordinar de periculoase”, a concluzionat Burt.

  • Un nou aeroport în Marea Britanie, pe o insulă artificială?

    Un nou aeroport în Marea Britanie, pe o insulă artificială?

    Peste 70 de milioane de oameni aterizează sau decolează de pe Heathrow, aeroportul principal din capitala Regatului Unit, în fiecare an, ceea ce îl pune pe primul loc în topul celor mai aglomerate aeroporturi europene şi pe locul al treilea în topul celor mai aglomerate aeroporturi din lume, după cele din Atlanta, SUA şi Beijing, China, anunţă dailymail.co.uk.
    Dacă adunăm pasagerii de pe toate cele şase aeroporturi care deservesc capitala, Heathrow, Luton, Gatwick, Stansted şi Southend, Londra devine cel mai aglomerat oraş din lume din punct de vedere al traficului aerian, cu 135 de milioane de pasageri anual, cu peste 20 de milioane mai mult decât New York-ul, care ocupă poziţia secundă cu cele şase aeroporturi ale sale.
    În condiţiile în care cele două piste de pe Heathrow funcţionează la 99% din capacitate, oficialii aeroportului, susţinuţi de şefii de la Gatwick şi Stansted, fac demersuri pentru ca autorităţile să le aprobe planurile de construcţie pentru cel puţin încă o pistă, pentru a face faţă volumului uriaş de pasageri.
    Boris Johnson, primarul Londrei, se opune vehement acestor cereri şi propune un proiect îndrăzneţ, de 47 de miliarde de lire sterline (aprox. 55 de miliarde de euro), pentru ridicarea unui nou aeroport pe o insulă artificială în estuarul Tamisei. Planurile realizate de Testrad, (Consorţiul pentru Cercetarea şi Dezvoltarea Estuarului Tamisei) vor fi înainte Camerei Lorzilor. Propunerea vine la doi ani după ce arhitectul Norman Foster, susţinut de primarul Johnson, dorea construirea unui aeroport cu patru piste pe Tamisa, pe o insulă artificială, poreclită “Insula Boris”.
    Aeroportul din estuar este un proiect de suflet al lui Boris Johnson, care s-a opus vehement planurilor de modernizare de la Heathrow. El a spus că un aeroport cu patru piste, atât de aproape de oraş, ar crea o poluare fonică inacceptabilă pentru populaţia Londrei, iar construirea unei singure piste în plus ar însemna ca aeroportul să fie depăşit încă de la inaugurare.
    London Britannia Airport, aşa cum ar trebui să se numească noul proiect, ar avea şase piste şi ar crea locuri de muncă pentru 200.000 de persoane. Conform reprezentanţilor Testrad, construcţia ar dura şapte ani şi nu ar necesita demolarea niciunei locuinţe sau a vreunei clădiri industriale. “Acest proiect este gândit în aşa fel încât să evite zborurile peste zonele dens populate din Londra şi din sud-est şi să reducă impactul poluării fonice care i-a chinuit pe locuitorii din capitală vreme de 40 de ani”, a spus un purtător de cuvânt.
    Susţinătorii proiectului au o soluţie şi pentru vechiul aeroport Heathrow, care ar urma să fie convertit într-un nou cartier londonez. “În 1944, în timpul războiului, satul Heathrow din apropierea Londrei a fost rechiziţionat pentru un aeroport militar, o mare parte din vegetaţie şi din terenul arabil dispărând sub asfalt. Propunem relocarea şi reciclarea aeroportului într-un cartier nou, care va transforma acri întregi de beton într-o parte reală a oraşului, cu grădini, lacuri, parcuri, bio-diversitate, şi un peisaj piln de copaci, păsări şi alte animale sălbatice”, a adăugat purtătorul de cuvânt al Testrad.
    Proiectul are însă şi numeroşi opozanţi, în primul rând grupări interesate de protecţia mediului. Printre cei care se opun construirii noului aeroport se află organizaţii ca Friends of the Earth, WWF şi Greenpeace, care atrag atenţia asupra ecosistemului din estuarul Tamisei. Şi Royal Society for the Protection of Birds (Societatea Regală pentru Protecţia Păsărilor) îl avertizează pe primarul Johnson că estuarul “nu este o zonă moartă care aşteaptă să fie dezvoltată, ci e casa a numeroase specii de plante şi de animale, care nu pot să fie mutate sau recreate în alt loc”. Reprezentanţii RSPB spun şi că un aeroport acolo ar fi periculos pentru pasageri, pentru că avioanele s-ar intersecta cu rutele păsărilor migratoare, ceea ce ar putea provoca accidente.
    Închiderea aeroportului principal din Londra ar cauza desfiinţarea a 76.000 de locuri de muncă. Colin Matthews, CEO al aeroportului Heathrow, spunea în luna iulie că “Marea Britanie are deja unul dintre cele mai de succes aeroporturi din lume. Dezvoltarea şi modernizarea acestuia ne-ar pune pe primul loc în cursa mondială şi ar creşte afacerile britanice mai repede şi mai ieftin pentru contribuabili decât orice altă soluţie. Heathrow este mai bine amplasat pentru afaceri, pasageri şi locuri de muncă. De ce să construieşti un aeroport nou, de la zero, când poţi construi pe baza solidă care există la Heathrow acum?”.

  • Corupţia ameninţă democraţiile din Europa Centrală şi de Est

    Corupţia ameninţă unele democraţii din Europa Centrală şi de Est, presând aceste ţări, precum Ucraina sau Bosnia-Herţegovina să se alăture Uniunii Europene, a avertizat, zilele trecute, diplomaţia americană. “În momentul în care noi ne străduim să depăşim vechea ură şi să definitivăm harta democratică a Europei, trebuie să neutralizăm o altă otravă, care ameninţă multe democraţii tinere europene: corupţia”, a declarat noul secretar de Stat adjunct pentru Europa, Victoria Nuland. “Încrederea popoarelor în guvernele lor alese se erodează în Europa Centrală şi de Est pentru că alegătorii cred că liderii lor răspund mai întâi propriilor interese înaintea celor ale poporului”, a continuat diplomatul, într-un discurs susţinut în faţa centrului de reflecţie Atlantic Council din Washington. “Corupţia ucide în mod periculos visurile democratice”, a anunţat Nuland, afirmând că “în Europa şi în Eurasia, calitatea democraţiei şi statului de drept este profund inegală”. Ea a citat “momentul istoric” cu care se confruntă Ucraina, R.Moldova şi Georgia, care trebuie să semneze un acord de asociere cu UE în cursul summitului Parteneriatului Estic de la Vilnius, din 28 şi 29 noiembrie. “Statele Unite salută alegerea europeană a acestor trei naţiuni”, a insistat Victoria Nuland, fostă ambasadoare a Statelor Unite la NATO la Bruxelles, înainte de a fi purtătoare de cuvânt a Departamentului de Stat, până în primăvară.
    Dar Kievul s-a îndepărtat, miercuri, de acest acord de asociere cu UE şi nu ia nicio decizie care să permită plecarea în străinătate a opozantei încarcerate Iulia Timoşenko, în timp ce europenii continuă să spere că va fi eliberată până la sfârşitul lunii. “Ne alăturăm vocile celor ale UE pentru ca liderii ucraineni să facă o alegere justă şi istorică pentru cele 45 de milioane de cetăţeni ai lor”, a pledat Nuland.
    Ea a salutat Serbia şi Kosovo pentru demersul lor “către o reconciliere” şi le-a cerut să “integreze total structurile europene”. Nuland a avertizat în schimb cele două entităţi, sârbă şi croato-musulmană, care formează Bosnia-Herţegovia. “Dacă liderii continuă să blocheze mersul ţării lor către UE şi NATO, partenerii internaţionali ai Bosniei, între care Statele Unite, vor trebui să îşi examineze serios abordarea”, a avertizat ea.

  • De ce spălatul pe dinţi ne poate prelungi viaţa?

    Igiena dentară precară şi sângerările gingivale pot avea consecinţe grave: permit unui număr de până la 700 de specii de bacterii să pătrundă în fluxul sanguin. Unele dintre aceste bacterii au efecte nocive asupra sănătăţii vaselor de sânge, determinând îngustarea şi rigidizarea lor treptată, ceea ce măreşte pericolul apariţiei atacurilor de cord şi al accidentelor vasculare cerebrale (AVC).
    De aceea, spălarea regulată a dinţilor, de cel puţin două ori pe zi, poate preveni sau întârzia apariţia acestor afecţiuni grave.
    Cercetătorii de la Columbia University, New York, SUA, au studiat legătura dintre bolile gingivale şi ateroscleroză (îngustarea vaselor de sânge datorită depunerii de colesterol ş săruri ), la un număr de 420 de adulţi, timp de 3 ani. “Aceste rezultate sunt importante, deoarece ateroscleroza  evoluează în paralel atât cu boala periodontală, cât şi cu compoziţia florei bacteriene de la nivelul gingiilor”, spune dr. Moise Desvarieux, de la Columbia University.
    După declaraţiile dr. Nigel Carter, director executiv al British Dental Health Foundation, rezultatele sunt impresionante: “Legătura potenţială dintre ceea ce se întâmplă în gură şi sănătatea inimii a devenit, de câtva timp, o temă de dezbateri aprinse. Aceste cercetări arată clar: cu cât îţi îmbunătăţeşti mai mult şi îşi menţii mai bine sănătatea gingiilor, cu atât ai şanse mai mici de a dezvolta o boală potenţial fatală.”

  • Tot mai multe maşini conduse de copii teribili au ecusoane de la Senat

    Tot mai multe maşini conduse de copii teribili au ecusoane de la Senat

    Liderul senatorilor PSD, Ilie Sârbu, a reclamat conducerii acestei Camere că tot mai multe maşini, “jeep, Mercedes”, conduse de “copii teribili”, au pe parbriz ecusoane de la Senat, lucru care, în opinia sa, “nu face bine ca imagine”.
    “Am văzut, nu săptămâna asta, de mai multe săptămâni, poate luni de zile, constat un lucru: tot mai multe maşini, care nu ne reprezintă, vorbesc de jeep-uri, Mercedes-uri, de tot felul, sigur, conduse de copii teribili, au pe parbriz ecusoane de la Senat. Chiar acum în deplasarea asta, pe care am făcut-o la Mediaş, în mai multe locuri am observat”, le-a spus el senatorilor din Biroul Permanent, potrivit transcrierii discuţiilor unei şedinţe a Biroului Permanent al Senatului care a avut loc la începutul lunii noiembrie.
    El a arătat că doreşte să ştie cum se se eliberează aceste ecusoane şi a cerut Secretariatului General să prezinte conducerii Senatului o situaţie în acest sens. “Ei le folosesc în alte scopuri, ştiţi bine, ca să impresioneze poliţiştii, să mai impresioneze ştiu eu pe cine. (…) Nu ne face bine ca imagine. Oamenii nu au de unde să ştie că sunt senatori, că nu sunt senatori”, a continuat social-democratul. “Eu cred că ar trebui şi aici să facem ordine, cum am mai făcut în diverse sectoare. Nu cred că e normal… sau găsim o altă formulă pentru maşini, să nu mai avem nevoie nici noi de ele. La noi când se creează o idee, după aceea vin toţi ceilalţi şi o exploatează”, a susţinut Ilie Sârbu.
    Pe de altă parte, secretarul Senatului, Nicolae Moga (PSD), a cerut Secretariatului General să să verifice accesul în instituţie al unor foşti consilieri, care, potrivit acestuia, “încă mai bântuie” prin Senat. “Şi nu ştiu în ce calitate o fac, şi nu ştiu cum intră de fiecare dată, dacă vreţi am să vă dau nominal două nume, pentru că pe mine personal nu mă deranjează, nu înţeleg însă de ce sunt aici prezenţi, în ce calitate şi cum pătrund de fiecare dată în Senat”, a menţionat Rotaru.

  • Vrei să găseşti viaţă extraterestră? Uită-te după o planetă mov

    Vrei să găseşti viaţă extraterestră? Uită-te după o planetă mov

    Astronomii propun o nouă modalitate de a căuta indicii ale existenţei vieţii pe alte planete: culoarea acestor corpuri cereşti. Unele dintre primele creaturi vii apărute pe Pământ au fost bacteriile de culoare violetă, care au populată planeta noastră în urmă cu miliarde de ani. O nuanţă asemănătoare, descoperită în imaginile astronomice ale unor planete asemănătoare cu Terra, ar putea indica faptul că acolo există viaţă.
    Cercetări anterioare au propus diverse metode de a estima dacă pe o altă planetă există viaţă:
    n detectarea emisiilor de radiaţie infraroşie ale vegetaţiei (pornind de la ideea că arborii şi alte plante de pe Terra emit asemenea semnale)
    n identificarea anumitor gaze din atmosfera exoplanetelor, gaze care ar putea fi emise doar de creaturi vii.
    Dar, dacă am identifica forme de viaţă pe alte planete, cel mai probabil este să găsim microorganisme; şi pe Pământ, acestea au apărut cu mult înaintea altor organisme şi vor supravielţui şi după ce alte forme de viaţă vor fi pierit.
    Cercetătorii de la Institutul de Astrofizică din Insulele Canare s-au întrebat dacă anumite tipuri de microorganisme care ar existat pe planeta noastră ar avea caracteristici care să poată fi detectate din spaţiu; dacă e aşa, atunci ar fi posibilă căutarea vieţii şi pe alte planete pe baza acestor caracteristici. Ei au creat un  model al unei exoplanete similare cu Pământul la începuturile lui şi au luat în considerare mai multe scenarii, în funcţie de configuraţia continentelor, acoperirea cu nori şi locul unde ar fi prosperat aceste microorganisme – pe mare sau pe uscat. Modelul a arătat că, dacă microorganisme de culoare violetă ar trăi pe uscat sau de-a lungul ţărmurilor bogate în nutrienţi, ele ar conferi anumite caracteristici, uşor vizibile, luminii reflectate de planetă. Dacă respectivele microorganisme ar trăi în mări, culoarea lor ar fi mai greu de detectat.
    Telescopul spaţial James Webb, care urmează să fie lansat în 2018, ar putea detecta un asemenea semnal, dacă sistemul stelar din care ar face parte planeta mov nu s-ar afla la o distanţă foarte mare; de asemenea, steaua centrală a sistemului ar trebui să nu fie prea mare, pentru a nu „copleşi” cu luminozitatea ei imaginea planetei.

  • China 3.0

    China 3.0

    Marţi s-a încheiat cel mai important conclav din ultimii 35 de ani din China. Dacă 1978 a marcat începutul reformelor economice ale lui Deng Xiaoping şi 1993 – deschiderea către globalizare cu Jiang Zemin, 2013 este anul de început al celei de-a treia etape a transformării Chinei globale.
    Preşedintele Xi Jinping a fost abil în primul an de mandat: a început vânătoarea de corupţi din companiile de stat şi din administraţiile locale şi şi-a sporit capitalul politic. El ştie că sprijinul popular faţă de reforme este cea mai bună cale pentru a face presiuni asupra opoziţiei cu care se confruntă în conducerile politice şi economice. Şi pornind de la acest capital politic înaintează spre ambiţiosul plan de transformare a unei economii “socialiste de piaţă” într-un model liberalizator şi descentralizat.
    În China, în prezent, se află în cauză ciocnirea dintre o enormă forţă de blocare, care s-a îngrăşat peste măsură şi nevoia naţională care să orienteze ţara în stabilitate internă şi în proiectarea ca putere internaţională. În primul grup se află companiile publice şi curtea lor de lideri privilegiaţi (a căror gestiune insuficientă nu a fost sancţionată, pe lângă faptul că suge întreaga finanţare bancară), administraţiile politice locale (sentinţa lui Bo Xilai a fost exemplară), birocraţia economică şi nepotismul politic al elitelor. În cel de-al doilea grup, cel al nevoii naţionale susţinute de Jinping, se află diluarea monopolurilor, reforma proprietăţii private, liberalizarea sectorului financiar, promovarea inovaţiei, intrarea de investiţii străine, revizuirea politicii copilului unic, creşterea consumului privat, finanţarea iniţiativei private sau reforma asigurărilor sociale.
    Între caracterul exigent al momentului chinez, gradarea deciziilor sale, rezistenţa ideologică a partidului comunist şi blocajul elitelor faţă de schimbare se va vedea gradul de tensiune internă în următorii ani şi rolul lui Xi Jinping în istorie. Şi dacă cineva doreşte să intre în ea, acela este el.
    Partidul Comunist Chinez anunţă decizia pentru reforma cuprinzătoare
    Al 18-lea Comitet Central al Partidului Comunist Chinez (PCC) a aprobat, marţi, o decizie în privinţa „problemelor importante care ţin de aprofundarea reformei cuprinzătoare”, la finalul celor patru zile ale plenarei. Secretarul general al CC al PC Chinez, Xi Jinping, a fost împuternicit de Biroul Politic să emită un raport de activitate în cadrul celei de-a treia sesiuni plenare a celui de-al 18-lea Comitet Central al PC Chinez, organizată la Beijing în perioada 9-12 noiembrie. Obiectivul general al aprobării reformelor este îmbunătăţirea şi dezvoltarea socialismului cu caracteristici chineze şi promovarea acestuia concomitent cu modernizarea sistemului şi capacităţilor de guvernare a ţării, se arată în comunicatul dat publicităţii după încheierea sesiunii.
    China trebuie să construiască având la bază realitatea că se menţine la stadiul primar al socialismului şi va rămâne la acest nivel atât de mult cât va fi dezvoltată şi aprofundată reforma cuprinzătoare. China trebuie să se menţină la concepţia strategică potrivit căreia această dezvoltare continuă a fi cheia soluţionării tuturor problemelor din China, se afirmă în textul comunicatului, adăugând că cel mai important factor este aderarea la conceptul conducerii PC Chinez.
    Reforma economică este factorul principal, iar soluţia de bază o constituie relaţionarea adecvată dintre Guvern şi piaţă, lăsând piaţa să joace un rol decisiv în alocarea resurselor, în timp ce Guvernul trebuie să joace un rol mai bun.
    Rezultate decisive trebuie obţinute în sectoarele cheie, iar până în anul 2020 trebuie realizat un cadru eficient, bazat pe dezvoltare corespunzătoare, ştiinţifică, în scopul asigurării că instituţiile din toate sectoarele vor fi mai mature, potrivit comunicatului.
    China se va orienta către rolul dominant al proprietăţii publice, jucând rolul de lider a economiei de stat, concomitent cu încurajarea, sprijinirea şi coordonarea sectorului privat pentru întărirea vitalităţii şi creativităţii acestuia. Va fi construit un sistem de piaţă unită şi deschisă, cu o concurenţă ordonată, astfel încât piaţa să joace un rol „decisiv” în alocarea resurselor.
    Funcţiunile Guvernului trebuie transformate într-o manieră care să permită construirea unui Guvern bazat pe lege şi orientat către servicii.
    Reforma va include, de asemenea, realizarea unui sistem fiscal modern care să sprijine iniţiativele guvernelor central şi locale.
    China îşi propune să îmbunătăţească un nou tip de relaţii între industrie şi agricultură, precum şi între zonele urbane şi cele rurale.
    China va reduce pragul de investiţii, va accelera dezvoltarea zonelor de liber-comerţ şi va intensifica deschiderea zonelor continentale, de coastă şi de frontieră.
    O mai mare importanţă se va acorda perfecţionării unui sistem democratic şi îmbunătăţirii formelor democratice pentru a arăta avantajele sistemului politic socialist al Chinei.
    China va aprofunda reforma sistemului judiciar şi va intensifica construirea unui sistem judiciar socialist caracterizat prin dreptate, înaltă eficienţă şi autoritatea de a susţine drepturile şi interesele populaţiei. Puterea trebuie să fie supervizată de popor şi trebuie exercitată într-o manieră transparentă.
    China va urma calea dezvoltării unei culturi socialiste cu caracteristici chineze. Reformele trebuie accelerate în sectorul social, incluzând educaţia, ocuparea forţei de muncă, distribuţia veniturilor, securitatea socială şi sănătatea publică.
    China va înfiinţa un comitet al securităţii de stat, va îmbunătăţi sistemele şi strategiile pentru asigurarea securităţii naţionale, potrivit conţinutului comunicatului în care se solicită inovarea la nivelul sistemelor pentru prevenirea şi soluţionarea eficientă a disputelor sociale şi îmbunătăţirea siguranţei publice.
    În cadrul comunicatului se mai solicită, de asemenea, construirea unui sistem global de progres ecologic care să protejeze mediul înconjurător.
    Se vor realiza forţele armate moderne cu caracteristici chineze, se mai arată în conţinutul comunicatului. PC Chinez va înfiinţa o echipă de conducere centrală pentru „reforma cuprinzătoare şi profundă.” Aceasta va avea ca responsabilitate proiectarea reformei, organizarea şi coordonarea reformei, dezvoltarea reformei şi supravegherea implementării planurilor.
    La sesiunea plenară au participat 204 de membri plini şi 169 de membri supleanţi ai Comitetului Central al PC Chinez. Membrii comitetului permanent ai Comisiei Centrale pentru Inspecţia Disciplinei din cadrul PC Chinez, oficiali de nivel înalt din cadrul departamentelor de resort, delegaţi ai Congresului Naţional al PCC, precum şi experţi şi oameni de ştiinţă au fost prezenţi la sesiunea plenară cu statut de delegaţi fără drept de vot.

  • Trans-siberianul, cel mai lung drum de fier din lume

    Trans-siberianul, cel mai lung drum de fier din lume

    Mii de kilometri de cale ferată. Un adevărat univers străbătut de cea mai lungă şi spectaculoasă cale ferată din lume. Sute de istorii adevărate presărate de-a lungul a milioane de traverse. O experienţă unică, despre care cei care au trăit-o spun că nu se compară cu nimic similar. Pentru că nu există nicăieri în lume o altă cale ferată care să lege precum Trans-siberianul două continente, mai multe lumi şi mii de suflete.
    Eurasia văzută din tren
    Trans-siberianul sau TransSib-ul cum îl numesc ruşii, este fără nicio îndoială cea mai lungă şi mai faimoasă cale ferată din lume. Străbate cu ale sale linii de oţel întreaga Eurasie. Începe din Moscova, străpunge Munţii Urali care despart două continente, continuă prin stepele şi taigalele Siberiei pentru a se opri în punctul terminus, oraşul Vladivostok de pe coastele Oceanului Pacific, în Extremul Orient rus. Ruta sa acoperă o distanţă de peste 9.000 kilometri de-a lungul căreia se pot observa peisaje diverse, oameni din culturi diferite, imensul lac Baikal şi multe altele.
    Uriaşa cale ferată a fost denumită iniţial de către ruşi „Marele Drum Siberian”, numele actual, cel de Trans-siberian, fiind dat de către primii occidentali care au călătorit cu acest tren. Numele s-a perpetuat astfel până în zilele noastre, fiind folosit de toţi străinii care vizitează Rusia.
    Calea ferată poate fi numită fără nicio rezervă „coloana vertebrală a Rusiei”. Este, de altfel, singurul drum care străbate direct uriaşa ţară. Acest statut unic face ca linia ferată trans-siberiană să aibă o mare importanţă pentru economia şi siguranţa Rusiei; de altfel acestea au fost şi dezideratele luate în calcul acum mai bine de o sută de ani, când s-a decis construirea căii ferate.
    Calea ferată care a depăşit cu mult în lungime faimosul Zid Chinezesc a fost construită între anii 1890-1916 pentru a controla mai bine şi eventual proteja teritoriile ruse cu ieşire la Oceanul Pacific, teritorii numite de ruşi „Dalnîi Vostok” sau Estul Îndepărtat. În luna martie a anului 1890, viitorul ţar Nicolae al II-lea a inaugurat şi binecuvântat personal începerea construirii segmentului de cale ferată din Extremul Orient rus. Þarul a inaugurat începerea lucrărilor pe când poposise la Vladivostok după ce venise din Japonia cu ocazia încheierii călătoriei sale în jurul lumii. Nicolae al II-lea făcea cu această ocazie referiri, în jurnalul său personal, la emoţia cu care aştepta să călătorească în condiţii de lux prin sălbăticia neatinsă a Siberiei. Trenul ţarului a fost conceput şi construit în atelierele din Sankt Petersburg pentru a servi în ultimă instanţă drept principalul birou şi sediu mobil al ţarului şi apropiaţilor săi în vederea călătoriilor de-a lungul şi de-a latul Rusiei.
    Calea ferată care avea să uimească o lume întreagă şi să unească două continente a fost construită în principal de soldaţi ruşi şi de deţinuţii politici şi de drept comun din acea vreme.
    Un fabulos drum de fier
    Principala rută dintre Sankt Petersburg şi Vladivostok a fost terminată în anul 1903, dar trebuiau finisate numeroase construcţii adiacente precum halte, depouri, poduri, tuneluri şi linii auxiliare, motiv pentru care terminarea sa definitivă a mai necesitat alţi 13 ani de muncă. De fapt, construirea sa a început pe data de 19 mai 1891 şi a fost terminată pe data de 5 octombrie 1916, cu ocazia deschiderii podului peste fluviul Amur.
    Până la definitivarea Trans-siberianului nu existau legături sigure între Rusia Europeană şi teritoriile sale din Asia. Conştientă de faptul că mari puteri precum Anglia, China şi Japonia doreau să anexeze aceste toritorii, Rusia a vrut să şi le securizeze. Motivul pentru care s-a construit această cale ferată a fost în mare parte unul de ordin strategic.
    Chiar şi în zilele noastre, Trans-siberianul continuă să aibă o mare importanţă pentru Rusia Federală şi nu numai pentru ea. Construirea sa a permis Rusiei, apoi Uniunii Sovietice să îşi dezvolte regiunile din Asia Centrală, Siberia şi teritoriile cu ieşire la Pacific. În prezent, Trans-siberianul rămâne cea mai scurtă rută dintre Europa şi Asia, iar statul rus câştigă sume importante de bani prin transportul de diverse mărfuri din China şi Japonia către Europa şi viceversa. Sunt necesare aproximativ şase zile pentru a călători cu trenul de-a lungul liniei ferate.
    După traversarea Siberiei, mai precis imediat după oraşul Irkuţk, calea ferată se divide în trei direcţii diferite:
    -Ruta Trans-siberiană Moscova – Vladivostok, care recrează traseul original al primelor trenuri trans-siberiene, rută care traversează complet Siberia pe lungime, până la Pacific.
    -Ruta Trans-mongolă Moscova – Ulan Bator, care străbate stepe şi păduri aproape nemărginite, ba chiar şi o mică porţiune din Deşertul Gobi.
    -Ruta Trans-manciuriană Moscova – Beijing, care asigură astfel o cale directă din Rusia în China.
    Obiective turistice importante şi recorduri unice
    Evident, o cale ferată despre care se poate spune fără a exagera prea mult că acoperă aproape o jumătate de lume, oferă accesul la numeroase obiective turistice de prim rang, precum şi la experienţe rare. Bunăoară, după parcurgerea unei singure zile şi acoperirea distanţei de 1.800 kilometri, trenul opreşte în Ekaterinburg, oraş fondat în anul 1797, cel mai industrializat şi poluat oraş din Rusia şi capitală neoficială a regiunii Ural. După încă o zi de mers şi circa 3.300 kilometri de la plecare, trenul ajunge în Novosibirsk. Cel mai mare oraş al Siberiei, cu peste 1.400.000 locuitori, acesta a fost fondat în anul 1893 şi este cel de-al treilea mare centru cultural şi ştiinţific al Rusiei, după Moscova şi Sankt Petersburg. De aici se poate ajunge relativ repede şi în Munţii Altai.
    După circa 4.000 kilometri, trenul ajunge în Krasnoiarsk, un alt important centru industrial din Siberia. În cea de-a treia zi de mers, trenul opreşte în gara din Irkutsk, un oraş important, cu o arhitectură interesantă, situat la doar 60 kilometri de Lacul Baikal şi Munţii Saian. Trenul trece de fapt pe malul acestei întinderi de apă, cel mai mare şi mai adânc lac cu apă dulce din lume.
    După ce trenul a parcurs 4-5 zile şi a străbătut circa 5.600 kilometri, intră în gara din Ulan-Ude, oraş preferat de turiştii care vor să exploreze împrejurimile sau să se familiarizeze cu cultura mongolă şi templele budiste din inima Asiei.
    După cinci zile de călătorie, trenul a parcus circa 8.000 kilometri şi a ajuns în Habarovsk, un oraş situat pe malurile fluviului Amur, la mică distanţă de graniţa cu China.
    În final, după ce trenul a străbătut 9.200 kilometri în circa şase zile, locomotiva sa a ajuns în Vladivostok, un oraş cu un aer cumva provincial, dar şi unul dintre cele mai importante centre strategice ale Rusiei, centru politic şi administrativ al Extremului Orient rus. Vladivostok este şi un important nod aerian, cu zboruri zilnice către Japonia, Statele Unite şi Coreea de Sud.
    În afară de aceste obiective, Trans-siberianul deţine şi o serie de recorduri şi particularităţi care-i sporesc faima. Lungimea rutei sale principale atinge 9.288 kilometri, iar cel mai mare pod al său, peste fluviul Amur, are lungimea de peste doi kilometri. La kilometrul 8.140, începe cel mai lung tunel al căii ferate. La kilometrul 5.311, există gara staţiei Sludyanka, construită exclusiv din marmură.
    Trans-siberianul acoperă 10 fusuri orare, 87 oraşe şi 16 fluvii dintre care cele mai mari sunt Volga, Obi, Enisei şi Amur. Trans-siberianul călătoreşte pe o lungime de 207 kilometri pe malul Lacului Baikal. Acest legendar drum de fier circulă pe o distanţă de 39 kilometri paralel cu Oceanul Pacific, până când intră în gara din Vladivostok.
    Acesta este Trans-siberianul, iar o mare parte din tainele şi poveştile (în mare parte adevărate) care îl înconjoară aşteaptă să fie descoperite de cutezătorii şi în egală măsură norocoşii care vor reuşi să-l parcurgă prin stepe fără hotar şi păduri de gheaţă.

  • Transportatorii rutieri ameninţă cu proteste în decembrie

    Transportatorii rutieri ameninţă cu proteste în decembrie

    Transportatorii rutieri ameninţă cu proteste în decembrie, dacă Ministerul Transporturilor nu găseşte soluţii de rezolvare a problemelor privind infrastructura rutieră, fiscalitatea exagerată, legislaţia din domeniu completată lunar şi lipsa de susţinere a activităţii de transport.

    Reprezentanţii Confederaţiei Naţionale Rutiere (CNR) arată marţi, într-un comunicat de presă, că protestele anunţate în luna mai au fost suspendate atunci ca urmare a promisiunilor asumate şi semnate de conducerea Ministerului Transporturilor. “În textul minutei asumate, dar neîndeplinite, ce doar a suspendat protestele din luna mai, se regăsesc aceleaşi probleme nerezolvate de infrastructură rutieră inexistentă, fiscalitate exagerată, deghizată în lupta împotriva firmelor pirat, legislaţie rutieră naţională rectificată sau completată lunar şi lipsa de susţinere a activităţii de transport”, susţin reprezentanţii CNR. Potrivit acestora, ca urmare a neîndeplinirii de către Ministerul Transporturilor a promisiunilor asumate în luna mai, s-a luat hotărârea susţinerii unui protest naţional organizat de transportatorii rutieri în luna decembrie. “În condiţiile în care nici angajamentele asumate în primăvară şi nici solicitările curente ale transportatorilor nu vor fi puse în practică, există premisele ca la începutul lunii decembrie activitatea în transporturi să se oprească pentru o perioadă nedeterminată”, arată CNR.

    La solicitările anterioare, transportatorii au adăugat o nouă cerinţă, referitoare la returnarea unei cote părţi din acciză, de minim 130 de euro pentru 1.000 de litri de carburanţi profesionali, măsură care există, potrivit acestora, în toate ţările membre UE. “Introducerea unei majorări a accizei din carburanţi cu şapte eurocenţi, precum şi modificarea subită a recalculării nivelului accizelor la carburanţi în raport cu inflaţia este considerată de breaslă o măsură abuzivă cu impact direct în segmentul tuturor transportatorilor rutieri”, consideră reprezentanţii CNR. Aceştia susţin că în ultimele luni Confederaţia Naţională Rutieră a solicitat deschiderea la dialog a noului ministru al Transporturilor şi a transmis propuneri către Guvern, Ministerul Muncii şi Ministerul de Finanţe, incluzând şi soluţii pentru combaterea evaziunii fiscale, însă adresele oficiale ale CNR nu au primit răspuns, iar ministru Ramona Mănescu “a refuzat întâlnirile cu reprezentanţii patronatelor membre CNR”.

    În 22 mai, transportatorii rutieri au renunţat la protestul anunţaat, după o întâlnire de câteva ore cu reprezentanţii Ministerului Transporturilor, unde s-a stabilit un calendar pentru revizuirea mai multor prevederi legislative. Relu Fenechiu, ministrul Transporturilor în acea perioadă, declara că în urma discuţiilor cu reprezentanţii mai multor organizaţii patronale din transportul rutier a aflat multe din “problemele reale” ale acestui sector, iar acestea trebuie rezolvate în cel mai scurt timp pentru că sunt legate de eficienţa activităţii, de o “abordare dreaptă a greşelilor şi a muncii acestor oameni”.

    Ministrul preciza că mai multe comisii şi subcomisii formate din reprezentanţi ai MT şi ai transportatorilor vor lucra pe câteva obiective precise, vizându-se găsirea modalităţilor pentru aplicarea cât mai corectă a legislaţiei actuale, modificări legislative care să ducă la simplificarea unor acte normative, dar şi găsirea de soluţii de lobby în ţările vecine României pentru înlăturarea unor probleme cu care se confruntă transportatorii. Transportatorii ameninţau atunci că din 23 mai opresc total activitatea pentru o perioadă nedeterminată, solicitând ambasadelor României, prin Ministerul Afacerilor Externe, să comunice acest lucru, pentru evitarea blocării în România a transportatorilor străini. Uniunea Naţională a Transportatorilor Rutieri din România şi CNR anunţau atunci că protestează faţă de lipsa de dialog şi interes a Ministrului Transporturilor în ceea ce priveşte problemele transportatorilor. Aceştia au cerut Guvernului corectarea “anomaliilor legislative actuale, eliminarea actelor de corupţie şi un dialog constructiv”. Aceştia au criticat existenţa unor suprapuneri legislative şi situaţiile în care mai multe acte normative reglementează aceleaşi situaţii.

    Uniunea Naţională a Transportatorilor Rutieri din România are 13.000 de membri, operatori care efectuează transporturi interne şi internaţionale de marfă şi persoane. Confederaţia Naţională Rutieră este cea mai nouă structură patronală din domeniul transporturilor rutiere de mărfuri şi de persoane şi are în componenţă peste 36 de structuri asociative din Federaţia Operatorilor Români de Transport, respectiv Federaţia Transportatorilor Europa. CNR reprezintă interesele unui număr de peste 7.500 operatori de transport rutier din România.