word-monitor

Author: Nelu Stamate

  • Afganistanul, Coreea de Nord şi Somalia, cele mai corupte ţări

    Afganistanul, Coreea de Nord şi Somalia, cele mai corupte ţări

    Afganistanul, Coreea de Nord şi Somalia sunt percepute ca cele mai corupte ţări din lume, în timp ce Danemarca şi Noua Zeelandă sunt percepute drept cele mai puţin corupte ţări, potrivit Indexului anual al organizaţiei Transparency International (TI) publicat marţi. Această organizaţie, cu sediul la Berlin, apreciază că aproape 70% dintre statele lumii sunt considerate ca având o “problemă gravă” de venalitate în rândul funcţionarilor. Totodată, niciuna dintre cele 177 de ţări studiate în 2013 nu obţine un scor perfect.
    Transparency International, o organizaţie nonguvernamentală (ONG), întocmeşte anual un indice al percepţiei corupţiei în rândul partidelor politice, poliţiei, sistemului judiciar şi serviciilor publice în toate ţările, un flagel care subminează dezvoltarea şi lupta împotriva sărăciei. “Corupţia îi afectează cel mai mult pe cei săraci”, comentează pentru AFP Finn Heinrich, un cercetător din cadrul organizaţiei. “Este ceea ce rezultă din clasament, şi anume că ţările cele mai corupte sunt şi cele mai sărace, iar în acestea din urmă cei mai defavorizaţi sunt afectaţi cel mai mult. Aceste naţiuni nu vor ieşi niciodată din sărăcie dacă nu combat venalitatea”, subliniază el.
    Între ţările care au pierdut cele mai multe puncte în Indexul din 2013 se află Siria, devastată de un război civil, dar şi Libia şi Mali, ambele confruntându-se cu conflicte militare majore în ultimii ani. “Corupţia merge adesea mână în mână cu destrămarea unei ţări, cum puteţi vedea în Libia şi Siria, două ţări care au înregistrat cea mai puternică creştere a corupţiei”, adaugă Heinrich. “Dacă vă uitaţi la ţările din josul clasamentului, găsiţi şi Somalia. Sunt ţări în care Guvernul nu funcţionează în mod eficient, iar oamenii sunt nevoiţi să recurgă la tot felul de mijloace pentru a obţine servicii, a se hrăni şi a supravieţui”, subliniază el.
    În Afganistan, o ţară din care forţele armate NATO intenţionează să se retragă anul viitor după o perioadă de peste zece ani, “nu am observat progrese tangibile”, constată cercetătorul.
    În coada plutonului se află şi Coreea de Nord, “o societate totalitară complet repliată asupra sa-însăşi”, în care transfugii povestesc că foametea amplifică şi mai mult corupţia “deoarece ai nevoie să cunoşti pe cineva corupt din interiorul partidului pentru a supravieţui”.
    Între ţările în care situaţia “s-a îmbunătăţit cel mai mult”, deşi pornesc de jos, se află Myanmarul, în care junta militară aflată la putere a deschis poarta unui proces de democratizare. Această ţară, în care au crescut investiţiile, s-a angajat să respecte reguli în domeniul transparenţei. “Este singura modalitate care permite ţărilor să evite ceea ce putem numi «blestemul resurselor», adică faptul că resursele sunt disponibile pentru o elită foarte redusă”, spune Heinrich. “Este cazul Nigeriei şi altor ţări prospere mulţumită bogăţiei lor în petrol”, adaugă el.
    “Toate ţările sunt ameninţate de corupţie, la toate nivelurile Guvernului, atât atunci când vine vorba despre emiterea unui permis local, cât şi în privinţa aplicării legilor şi reglementărilor”, avertizează canadiana Huguette Labelle, preşedinta Transparency.
    ONG-ul subliniază că este imposibilă măsurarea propriu-zisă a corupţiei, având în vedere faptul că aceasta este ilegală şi ascunsă. Pentru a-şi întocmi Indicele, Transparency colectează opinii ale unor experţi în această problemă din cadrul unor organizaţii ca de exemplu Banca Mondială, Banca Africană pentru Dezvoltare şi Fundaţia germană Bertelsmann. Ea clasează ţările pe o scală de 0 la 100, statul care obţine “zero” fiind cel perceput ca cel mai corupt.
    Ultimul clasament “prezintă un tablou îngrijorător”, apreciază Transparency. “Deşi o mână de ţări obţin un rezultat bun, niciuna nu atinge perfecţiunea. Iar două treimi obţin sub 50”, subliniază organizaţia. Cei mai slabi trei elevi, Afganistanul, Coreea de Nord şi Somalia obţin opt, pe când cei mai buni doi elevi, Danemarca şi Noua Zeelandă afişează 91. În coada plutonului, cu scoruri cuprinse între zece şi 19, se află Irakul, Siria, Libia, Sudanul şi Sudanul de Sud, Ciadul, Guineea Ecuatorială, Guineea Bissau, Haiti, Turkmenistanul, Uzbekistanul şi Yemenul. În fruntea clasamentului, cu scoruri cuprinse între 80 şi 89, se află, alături de Danemarca şi Noua Zeelandă, Luxemburgul, Canada, Australia, Olanda, Elveţia, Singapore, Norvegia, Suedia şi Finlanda.

  • «Iepurele de jad» a pornit la cucerirea Lunii

    China a lansat, duminică, prima ei sondă spaţială care se va aşeza pe Lună, unde va plasa un vehicul de explorare teleghidat, denumit „Iepurele de jad”. Lansatorul Changzheng a decolat duminică, la ora 17.30 GMT, de la baza de lansare de sateliţi din Xichang (sud-vestul Chinei), potrivit imaginilor difuzate în direct de televiziunea publică CCTV. Operaţiunea de lansare a roverului Iepurele de jad a fost calificată de oficialii chinezi drept “un succes”.
    Numeroşi chinezi au rămaşi treji – lansarea a avut loc la ora locală 1.30, luni -, pentru a urmări evenimentul, sursă de mândrie naţională, după ce milioane au votat online numele roverului lunar, care face referire la mitologia chineză. Potrivit legendei, iepurele lunar – sau “Iepurele de câmp al Lunii”, întrucât limba chineză clasică nu face distincţia între iepurele de câmp şi iepurele de casă – trăieşte pe Lună, unde pisează elixirul nemuririi într-un recipient. Animalul-farmacist o are drept însoţitoare pe Chang’e, zeiţa chineză a Lunii.
    Odată cu această misiune, denumită Chang’e-3, China va realiza prima ei aselenizare “lentă”, în cadrul ambiţiosului ei program spaţial Chang’e, marcat deja de succesele realizate de două sonde lunare. Sondele Chang’e-1 (lansată în octombrie 2007) şi Chang’e-2 (lansată în octombrie 2010) au permis, după plasarea lor pe orbită, efectuarea unor observaţii detaliate asupra Lunii.
    Pentru a-şi întări statutul de mare putere, China doreşte să devină prima ţară din Asia care va trimite un astronaut pe Lună, probabil după 2025. China va deveni, totodată, cu misiunea Chang’e, a treia naţiune care reuşeşte o aselenizare, după SUA şi URSS.
    Roverul Iepurele de jad, înzestrat cu panouri solare pentru a se alimenta cu energie, va avea sarcina de a efectua analize ştiinţifice şi de a trimite pe Terra imagini în 3D cu satelitul natural al Terrei. Vehiculul cu şase roţi, care are o masă de 120 de kilograme, va fi plasat în Golful curcubeului, o zonă lunară încă neexplorată, potrivit Administraţiei spaţiale chineze. Această zonă oferă condiţii favorabile în privinţa expunerii la Soare şi în privinţa posibilităţilor de comunicare cu Terra. Roverul lunar chinezesc va fi operaţional trei luni, în timpul cărora va putea să se deplaseze cu o viteză minimală de 200 de metri pe oră.
    China alocă multe miliarde de dolari misiunilor de cucerire a spaţiului, percepută ca un simbol al puterii de care dispune această ţară, dar şi al ambiţiilor Partidului Comunist Chinez (PCC) aflat la putere. Beijingul are şi alte proiecte ambiţioase în cadrul unui program spaţial ce prevede construirea unei staţii orbitale permanente şi, vizând acest obiectuiv, şi-a ameliorat în ultimii doi ani tehnologia de conectare în spaţiu între două vehicule.
    Şi alte ţări din Asia au ambiţii spaţiale care vizează Luna, începând cu India, care a reuşit să plaseze pe Lună o sondă, pe 14 noiembrie 2008 – o premieră, de la lansarea programului spaţial indian (1963).

  • Acrilamida, inamicul din farfurie

    Potrivit reprezentanţilor agenţiei americane FDA (Food and Drug Administration), coacerea sau prăjirea anumitor alimente provoacă formarea de acrilamidă, un cancerigen care se găseşte în fumul de ţigară. Se pare că această substanţă chimică se găseşte în cartofi, cereale, cafea, produse de patiserie, fructe uscate şi multe alimente asemănătoare.

    Mai mult, sfatul experţilor de la FDA, de a reduce consumul de alimente prăjite, vine după ce substanţa chimică în cauză a fost studiată în mai multe cercetări pe animale din care a rezultat că ea este asociată cu cancerul. O adevărată problemă este faptul că formarea acrilamidei este aproape inevitabilă în timp ce gătim alimentele la temperaturi mari. Expuse la foc, zaharurile şi aminoacizii găsiţi în majoritatea mâncărurilor pe bază de legume se combină şi formează acrilamida.

    Vestea bună este că putem reduce consumul acestei substanţe cancerigene dacă renunţăm să mai consumăm alimente prăjite sau dacă nu mai uscăm mâncarea prea mult pe foc. Din moment ce 40% din caloriile pe care le consumăm conţin acrilamidă, potrivit Grocery Manufacturers Associations, specialiştii de la FDA şi de la Cancer.gov ne propun şi alte metode de reducere a consumului acestei substanţe:

    1. Prăjiţi alimentele cât mai puţin. Dacă prăjiţi, de exemplu, cartofi congelaţi, respectaţi instrucţiunile producătorului şi nu depăşiţi timpul de gătire specificat pe ambalaj.

    2. În timp ce prăjirea sau coacerea alimentelor duc la producerea acrilamidei, se pare că alimentele gătite în abur, fierte sau la microunde conţin o cantitate mai redusă a acestei substanţe.

    3. Nu mâncaţi pâine arsă. Când prăjiţi pâinea nu o lăsaţi prea mult în aparat deoarece cu cât este mai neagră, cu atât conţine mai multă acrilamidă.

    4. Conservarea cartofilor în frigider poate creşte cantitatea de acrilamidă ce se va forma atunci când aceştia vor fi gătiţi. Prin urmare, ţineţi cartofii într-o încăpere răcoroasă şi întunecată. De asemenea, FDA recomandă să lăsaţi cartofii feliaţi în apă, timp de 15- 30 minute înainte de preparare.

    5. Cartofii prăjiţi sau chipsurile conţin cele mai înalte niveluri de acrilamidă.

    Organizaţia Mondială a Sănătăţii susţine că studiile au indicat că acrilamida poate produce cancer în rândul animalelor şi că în rândul oamenilor poate provoca leziuni ale nervilor, atunci când este consumată în cantităţi mari.

     

  • Mare parte din praful din casele noastre este de origine extraterestră!

    O parte din praful pe care îl curăţăm din locuinţe provine din spaţiul cosmic şi a făcut cândva parte din structura cometelor şi a asteroizilor. Pe Terra ajung, în fiecare an, aproximativ 40.000 tone de praf cosmic. Totuşi, originea acestui praf este încă prea puţin înţeleasă de oamenii de ştiinţă. De unde vine el? Cea mai mare parte provine din norul de praf interplanetar, o imensă fâşie de praf ce se întinde, în formă discoidală, în jurul Soarelui. Dar din ce se formează acest nor?
    Studii recente sugerează că mai puţin de 10% din praf provine din asteroizi; în schimb, o cantitate mult mai mare îşi are originea în aşa-numitele comete jupiteriene (comete periodice, care se rotesc pe o orbită eliptică, în jurul Soarelui, şi au o perioadă orbitală scurtă, de maximum 20 de ani, şi o înclinaţie de max. 30 de grade). Aceste comete, alcătuite din gheaţă şi praf, orbitează în jurul Soarelui, orbita lor întinzându-se până în apropierea planetei Jupiter. Cel mai probabil ele pătrund în Sistemul Solar ca urmare a ciocnirilor cu alte comete din centura Kuiper, un „brâu” de comete aflat dincolo de planeta Neptun. Când praful cade pe Pământ, în funcţie de dimensiuni şi abundenţă, el poate produce aşa-numite ploi de meteori („stele căzătoare”, cum sunt numite popular.) Ploile anuale de meteori numite Perseide şi Leonide sunt produse de întâlnirea atmosferei terestre cu resturile lăsate în urmă de cometele Swift-Tuttle şi Tempel-Tuttle.
    Praful provenit din comete se deplasează cu viteze mari, uneori peste 150.000 km/h; este încetinit de atmosfera Pământului, dar presiunea creată de fragmentele mai mari determină aprinderea lor şi apariţia fenomenului luminos caracteristic (meteor). În schimb, particulele mai mici pot suporta presiunea creată de deplasarea lor prin aer fără a se aprinde  şi, astfel, ajung până la suprafaţa Pământului.
    NASA utilizează avioane speciale, un model numit ER2, care zboară la altitudini stratosferice (cca. 20 km, de două ori mai mult decât avioanele din zborurile comerciale) pentru a colecta praf cosmic, ce este adus pe Pământ pentru a fi studiat.
    Cometele conţin praf foarte vechi, cel din care s-a format sistemul nostru solar şi, navigând departe de Soare în cea mai mare parte a existenţei lor, conservă nealterat acest praf, vechi de miliarde de ani.
    Studiul acestor particule de praf reprezintă o adevărată călătorie în timp, în vremurile de început ale sistemului nostru solar,  permiţând oamenilor de ştiinţă să înţeleagă mai bine compoziţia a tot ceea ce ne înconjoară, inclusiv apa şi materia organică formată timpuriu.
    Materia organică – substanţe chimice ce conţin legături carbon-hidrogen – este, de fapt, prezentă peste tot în Univers, spune Natalie Starkey, specialist care a întreprins mai multe studii asupra prafului cosmic. Una dintre marile întrebări este: cum au ajuns compuşii organici pe planete, pentru a permite apariţia vieţii? Încă nu ştim sigur cum a început viaţa pe Pământ, dar cometele şi asteroizii par „candidaţi” potriviţi pentru a transporta substanţe organice din spaţiu pe Terra.
    Acelaşi lucru este valabil pentru apă, care există din abundenţă pe Pământ. Nu ştim însă dacă ea provine din asteroizi şi comete care s-au ciocnit cu Pământul sau dacă a existat pe planeta noastră de la bun început. Studierea mostrelor de material din comete ar putea ajuta la lămurirea acestui aspect.
    Într-un studiu recent, Natalie Starkey a măsurat proporţiile diferitelor forme ale mai multor elemente – hidrogen, oxigen, carbon, azot – în mostre de praf din comete, colectate de NASA. Relaţiile dintre aceste elemente dezvăluie informaţii despre distanţa faţă de Soare  la care s-au format cometele şi arată ce fel de existenţă a avut cometa respectivă (de exemplu, dacă a fost supusă unor temperaturi înalte, ceea ce înseamnă că a trecut prin apropierea Soarelui).
    Aceste mostre de praf furnizează informaţii preţioase, ajutându-i pe cercetători să înţeleagă când şi unde s-au format planetele şi aducând noi date despre provenienţa şi rolul  apei şi al substanţelor organice.

  • Pâinea, otrava noastră cea de toate zilele

    Pâinea, otrava noastră cea de toate zilele

    David Perlmutter, neurolog american, consideră că toate alimentele cu conţinut mare de carbohidraţi – inclusiv mult-lăudatele cereale integrale – au efecte extrem de nocive asupra creierului uman, favorizând apariţia demenţei şi a altor boli grave. Alimentaţia modernă, crede el, este „deviantă” şi incidenţa crescută a multor  boli, precum durerile de cap cronice, boala Alzheimer şi alte forme de demenţă, depresia, epilepsia, nu sunt determinate de predispoziţiile noastre genetice, ci sunt rezultatul felului în care ne hrănim.
    În cartea sa recent apărută, Grain Brain: The Surprising Truth About Wheat, Carbs, and Sugar – Your Brain’s Silent Killers, el susţine că, în multe cazuri, bolile ce afectează creierul au o origine alimentară. Afirmaţiile sale sunt susţinute de rezultatele mai multor cercetări recente, care sugerează că boala Alzheimer ar fi, în realitate, un al treilea tip de diabet, descoperire care evidenţiază corelaţia dintre stilul de viaţă şi demenţă, dar deschide şi calea spre o nouă abordare în ceea ce priveşte prevenirea şi chiar tratarea unor afecţiuni ale creierului prin mijlocirea regimului alimentar. Perlmutter susţine că e necesar să ne întoarcem la modul de alimentaţie al oamenilor primitivi, alimentaţie despre care se crede că ar fi cuprins cca. 75% grăsimi şi doar 5% carbohidraţi (glucide). Prin contrast, dieta americană modernă conţine aproximativ 60% carbohidraţi şi 20% grăsime. (În ambele cazuri, restul alimentaţiei este reprezentat de proteine – cca. 20%).
    Alţi specialişti critică însă abordarea radicală a dr. Perlmutter; fără a contesta ideea că un consum mare de carbohidraţi măreşte riscul bolilor neurologice, ei se tem totuşi că, încurajaţi să mănânce mai multe grăsimi, cititorii cărţii lui Perlmutter ar putea interpreta recomandarea sa drept o permisiune de a se îndopa cu carne şi lactate – or, o asemenea alimentaţie este însoţită şi ea de riscuri, în ceea ce priveşte sănătatea cardiovasculară. „Perlmutter foloseşte selectiv anumite date privind efectele alimentaţiei asupra sănătăţii cognitive – de pildă, faptul că persoanele obeze au un risc mai mare de scădere a capacităţilor cognitive – pentru a trasa o imagine înşelătoare a ceea ce ar trebui să mănânce oamenii pentru a-şi păstra sănătatea generală şi cognitivă”, spune Julie Miller Jones, profesor la Universitatea St. Catherine.
    În cartea sa, Perlmutter susţine că efectele unei diete bogate în carbohidraţi sunt devastatoare pentru creier. ”Hrana pe care o mâncăm înseamnă mai mult decât macronutrienţii din ea  – proteine, carbohidraţi şi grăsimi. Este informaţie. Şi, cu fiecare înghiţitură de mâncare,  această informaţie interacţionează cu genomul nostru, modificându-i funcţionarea  genetică”, a spus el, într-un interviu recent.
    Genele umane, susţine neurologul, au evoluat timp de milenii adaptându-se la o dietă bogată în grăsimi şi săracă în carbohidraţi. Dar azi, noi ne hrănim organismul într-un mod exact opus, ceea ce pare să aibă consecinţe majore asupra creierului.
    Un studiu realizat de Clinica Mayo şi publicat în Journal of Alzheimer’s Disease arată că persoanele de peste 70 de ani cu o dietă bogată în carbohidraţi au un risc de 3,6 ori mai mare de a suferi de afectarea uşoară a funcţiilor cognitive, comparativ cu cei care consumă puţini carbohidraţi. În schimb, subiecţii care aveau alimentaţia cea mai bogată în grăsimi erau cu 42% mai puţin predispuşi să sufere de afectarea funcţiilor cognitive, comparativ cu cei ale căror diete era cele mai sărace în grăsimi. Alte cercetări, publicate în New England Journal of Medicine, arătau că persoanele care au glicemia (nivelul de glucoză în sânge) fie şi uşor crescut – prea puţin pentru a fi diagnosticate cu diabet de tip 2 – aveau totuşi un risc semnificativ mai mare de a suferi de demenţă. Ca urmare, un mod mai bun de a aborda problema tratamentului bolii Alzheimer – a cărei prevalenţă este în creştere în întreaga lume – ar fi  nu investirea de sume uriaşe pentru descoperirea unor medicamente, ci schimbări nutriţionale adecvate, crede Perlmutter. „Schimbările în stilul de viaţă pot avea efecte profunde mai târziu”, spune el. „Creierul se poate regenera, dacă îi dăm ceea ce îi trebuie.” Iar ceea ce îi trebuie, spune neurologul, sunt grăsimile „bune” – niciun fel de grăsimi modificate sau grăsimi trans, ci o alimentaţie bogată în ulei de măsline extra-virgin, carne provenită de la vite hrănite cu iarbă, peşte sălbatic (nu provenit din crescătorii).
    Prea puţini oameni, a mai spus el, înţeleg că este „o mare diferenţă între a mânca gras şi a fi gras”. Cei care consumă grăsimi tind să consume mai puţini carbohidraţi; ca urmare, produc mai puţină insulină şi depun  mai puţină grăsime în corp.
    Cerealele, după opinia sa, chiar şi cerealele integrale, sunt nocive; este amăgitoare ideea de „mic dejun sănătos” compus dintr-o chiflă integrală şi un suc de portocale: aceste alimente conţin, împreună, peste 70 de grame de glucide (carbohidraţi). El propune schimbarea unor asemenea obişnuinţe, consumând la micul dejun altfel de alimente – de pildă legume, somon, ouă, ulei de măsline, brânză de capră.
    Perlmutter admite că renunţarea la consumul crescut de cereale este foarte dificilă pentru mulţi oameni. Nu numai carbohidraţii, ci şi glutenul, partea proteică din grâu, secară şi alte cereale, are efecte asupra creierului: zona din creierul uman asociată cu dependenţa de narcotice este stimulată şi de gluten, afirmă el, de aceea este atât de dificilă renunţarea la pâine şi alte produse ce conţin gluten. E nevoie de câteva săptămâni, dar, ne asigură specialistul, această schimbare merită efortul. „Ne îndopăm cu medicamente când suntem prost dispuşi, sperăm să se descopere o pastilă care să ne vindece de boala Alzheimer când vom fi bătrâni. Eu afirm că trebuie să ne schibăm perspectiva şi să ne întrebăm dacă ăsta e cu adevărat modul în care vrem să ne purtăm cu noi înşine.”

  • Cercetătorii australieni au descoperit că există 4 tipuri de consumatori de alcool

    Cercetătorii de la Universitatea RMIT au studiat mii de persoane ce consumă băuturi alcoolice pentru a descoperi că există patru tipuri de consumatori. Conform cercetătorilor, cele 4 tipuri de băutori de alcool sunt: iniţiatorul, imitatorul (follower, în original), moderatorul şi protectorul.
    Oamenii de ştiinţă afirmă că segmentarea băuturilor în patru categorii oferă perspective utile asupra legăturilor dintre personalitate, influenţe culturale şi consumul excesiv de alcool.
    Cercetătorii au descoperit aceste 4 tipuri de băutori de alcool cu ocazia elaborării raportului Drinking Related Lifestyles comandat de The Victorian Health Promotion Foundation (VicHealth), o organizaţie din statul australian Victoria ce promovează stilul de viaţă sănătos. Cercetarea a fost efectuată în două etape. Mai întâi, cercetătorii au efectuat interviuri amănunţite cu o comunitate online de băutori de alcool, iar apoi au efectuat un sondaj online despre factorii care influenţează consumul de alcool, cercetare la care au participat 2.500 de persoane. Oamenii de ştiinţă au analizat temele comune şi au concluzionat că există patru categorii de băutori: iniţiatorul, imitatorul (follower, în original), moderatorul şi protectorul. Pe baza datelor obţinute în urma cercetării, specialiştii au transformat rezultatele studiului într-un quiz online care permite oricui să afle ce tip de băutor este.
    Mike Reid, profesor la Universitatea RMIT, afirmă că o concluzie importantă a raportului este că în loc să învinovăţim oamenii care beau prea mult, ar trebui să încurajăm consumul responsabil de alcool. „În cultura alcoolului adânc încetăţenită, oamenii ajung să creadă că au nevoie de un motiv ca să nu bea, în loc să aibă nevoie de un motiv ca să bea”, spune Reid. „Dintre cele patru tipuri de consumatori de alcool identificaţi de cercetarea noastră, iniţiatorii şi imitatorii sunt tipurile cele mai problematice – unul forţează limitele şi bea prea mult, iar celălalt îi urmează pe alţii, crezând că nu vor fi percepuţi negativ”, afirmă Reid. „Schimbarea vine atunci când oamenii vor avea metode acceptate social prin care să participe în cultura noastră fără a bea prea mult. Băutorii au nevoie de instrumente şi resurse pentru a-i încuraja să bea responsabil cu încurajarea că vor fi acceptaţi de societate”, a concluzionat Reid.
    Iată care sunt caracteristicile celor 4 tipuri de băutori de alcool:

    n Iniţiatorul (40% dintre participanţii la studiu)
    Extrovertit şi „sufletul petrecerii”
    Bea ca să se distreze
    Îi place să fie o sursă de informaţii despre brandurile de alcool, tipurile de băuturi şi despre localurile interesante

    n Imitatorul (13% dintre participanţii la studiu)
    Amuzant, sociabil şi relaxat
    Influenţat de presiunile sociale şi culturale
    Este luat de valul situaţiilor sociale

    n Moderatorul (26% dintre participanţii la studiu)
    Auto-disciplinat
    Ştie când să spună „nu”
    Bea un pahar sau două, dar nu mai mult

    n Protectorul (21% dintre participanţii la studiu)
    Controlat şi conştiincios
    Are grijă de alţii când iese în oraş
    Nu-l deranjează să se abţină când alţii beau.
    Testul pentru a afla în ce categorie de băutori vă încadraţi poate fi accesat la adresa http://www.yourdrinkingprofile.com.au/

  • Românii, cei mai mulţumiţi din regiune de viaţa de familie şi nemulţumiţi de sănătate şi învăţământ

    Românii, cei mai mulţumiţi din regiune de viaţa de familie şi nemulţumiţi de sănătate şi învăţământRomânii sunt cei mai mulţumiţi din regiune de viaţa de familie, urmaţi de turci şi de croaţi, dar sunt printre cei mai nemulţumiţi când vine vorba de sistemul public de sănătate şi de învăţământ, se arată într-un studiu realizat de Daedalus Millward Brown în şapte ţări din sud-estul Europei.
    Peste 83% dintre români s-au declarat mulţumiţi sau foarte mulţumiţi de viaţa de familie, fiind urmaţi de turci (80,5%) şi de croaţi (76,4%). În acest clasament, cehii (67,7%) şi slovacii (67,2%) au cele mai mici scoruri. “Scorurile slabe ale cehilor şi slovacilor sunt în linie cu unele dintre cele mai ridicate rate ale divorţurilor din Europa – 66% în Cehia şi 47% în Slovacia. Prin contrast, România are una din cele mai scăzute rate a divorţurilor din Europa, de numai 22%”, a declarat, într-un comunicat, Daniel Enescu, managing partner al Daedalus Millward Brown.
    Şi în ceea ce priveşte sistemul privat de sănătate, 65,2% dintre români s-au declarat mulţumiţi sau foarte mulţumiţi de acesta, România ocupând astfel primul loc în regiune. Românii sunt urmaţi la mare distanţă de turci (52,5%) şi de sârbi (45,9%). “Reţelele private de sănătate din România se dezvoltă pe un teren extrem de fertil cât timp sistemul public de sănătate generează insatisfacţie pentru 4 din 5 români”, a mai spus Daniel Enescu.
    Astfel, România se situează pe penultimul loc în regiune după nivelul de mulţumire faţă de sistemul public de sănătate, doar 16,8% declarându-se mulţumiţi sau foarte mulţumiţi de acesta. Topul satisfacţiei faţă de sistemul public de sănătate este condus detaşat de Turcia (48,4%) şi continuat de Cehia (29,7%) şi Croaţia (21,7%).
    Un fenomen similar cu cel din sănătate se întâlneşte şi în cazul sistemului de învăţământ, 72% dintre români fiind nemulţumiţi de sistemul public de învăţământ. România este devansată la gradul de nemulţumire doar de Serbia. Referitor la învăţământul privat, 45% dintre români s-au arătat mulţumiţi de această formă de învăţământ, ocupând locul al doilea în regiune, după Bulgaria. “Nemulţumirea românilor faţă de sistemul de învăţământ public nu face decât să confirme starea de degradare a acestuia. Fie şi numai când ne comparăm cu vecinii noştri, ne dăm seama că am rămas în urmă la unul din capitolele cele mai importante pentru competitivitatea ţării şi implicit pentru calitatea viitoare a vieţii”, a adăugat reprezentantul Daedalus.
    Studiul a fost realizat pe un eşantion de 2.306 de respondenţi din mediul urban, cu vârsta între 18 şi 65 ani, din România, Bulgaria, Serbia, Croaţia, Turcia, Cehia şi Slovacia.

  • Unde şi când s-a născut Buddha?

    Vestigiile unei structuri arheologice au fost descoperite în situl naşterii lui Buddha, în Nepal, permiţând pentru prima oară datarea ştiinţifică a vieţii acestuia şi analiza felului în care a apărut budismul în secolul al VI-lea î.e.n., au anunţat luni arheologii britanici, citaţi de AFP.
    Potrivit tradiţiei budiste, Siddharta Gautama, devenit apoi Buddha, s-a născut la Lumbini, în timp ce mama lui însărcinată se afla pe drum pentru a merge la părinţii ei. Ea ar fi strâns ramurile unui copac în timpul naşterii.
    Săpăturile realizate la templul Maya Devi din Lumbini au permis descoperirea vestigiilor unei structuri din lemn, până atunci necunoscută, care fost datată ştiinţific în secolul al VI-lea î.e.n., a anunţat arheologul Robin Coningham de la Universitatea Durham din Marea Britanie. “Este o descoperire majoră”, a adăugat coordonatoul săpăturilor, realizate în colaborare cu nepalezul Kosh Prasad Acharya, într-o conferinţă telefonică organizată de National Geographic Society la Washington. “Avem dovada celui mai vechi sanctuar budist din lume, iar dovada arată faptul că acel sanctuar era construit în jurul unui copac”, a adăugat arheologul.
    Arheologii au descoperit astfel, efectuând săpături sub un templu din cărămidă, că acea structură era un sanctuar al alteia. Mai multe gropi pentru stâlpi au fost descoperite, iar acestea delimitează un spaţiu “care a fost mereu deschis în faţa elementelor naturii şi nu a fost niciodată închis sub un acoperiş”, a precizat Robin Coningham. În plus, descoperirea şi analiza “rădăcinilor de arbori pietrificaţi arată că acest spaţiu era descoperit, pentru că un arbore se afla la origine în acel loc”, a adăugat arheologul.
    Cea mai veche structură asociată budismului descoperită până acum la Lumbini data din secolul al III-lea î.e.n., au precizat oamenii de ştiinţă. Situl Lumbini, înscris în Patrimoniul Mondial al UNESCO, este unul dintre locurile de pelerinaj cele mai importante din religia budistă, fiind frecventat de un milion de persoane în fiecare an.
    Religia budistă numără circa 500 de milioane de credincioşi pe plan mondial.
    Săpăturile arheologice, ale căror rezultate au fost publicate în numărul din luna decembrie al revistei Antiquity, au fost finanţate de Guvernul japonez şi de cel nepalez şi coordonate de cercetători de la universităţile Durham şi Stirling din Marea Britanie, în parteneriat cu National Geographic Society.

  • Topul Naţional al Firmelor, la cea de-a 20-a ediţie

    Camera de Comerţ şi Industrie a României organizează şi la acest sfârşit de an Gala Topului Naţional al Firmelor, ediţia a XX-a, cel mai important eveniment al elitei oamenilor de afaceri din România, care premiază performanţa din economia României, înregistrată în anul 2012.
    Topul Naţional al Firmelor este organizat în exclusivitate de către Camera Naţională, în conformitate cu prevederile Legii 335/2007 a Camerelor de Comerţ şi Industrie din România, modificată şi completată, fiind realizat pe baza unei metodologii complexe, implementate şi validate de Sistemul Cameral din România, ca încununare la scara întregii ţări a clasamentelor operatorilor economici la nivelul judeţelor. Topul Naţional al Firmelor din România păstrează primele maxim 10 poziţii pentru fiecare din cele 6 domenii majore de activitate, grupă de activitate şi clasă de mărime a întreprinderilor, structurate conform codului CAEN. Camera Naţională premiază în cadrul acestei Gale firmele situate pe locul întâi în acest clasament, la fiecare domeniu, grupă şi clasă de mărime a întreprinderii.

  • Cea mai mare explozie cosmică după Big Bang uluieşte oamenii de ştiinţă

    Cea mai mare explozie cosmică după Big Bang uluieşte oamenii de ştiinţă

    Astronomii au văzut cea mai mare explozie zărită vreodată în Univers. Astronomii o consideră „un monstru”. A fost cea mai mare şi mai strălucitoare explozie cosmică descoperită vreodată. Dacă ar fi fost mai aproape, Pământul ar fi rămas fără atmosferă şi forme de viaţă.
    Telescoapele de pe orbită au observat un show astronomic ce se poate vedea o dată în viaţă atunci când au zărit într-o galaxie îndepărtată acest fenomen, ce poartă numele de „explozie de raze gamma”.
    Singura explozie mai mare cunoscută de astronomi este Big Bangul – şi, desigur, acel eveniment nu a avut martori. „Această explozie a fost un eveniment pe care-l vezi o dată într-un secol”, a comentat Paul Hertz, şeful diviziei de astrofizică de la NASA, într-o conferinţă de presă.
    Din fericire, pentru că acest eveniment a avut loc la 3,7 miliarde de ani-lumină distanţă, omenirea a scăpat cu bine. De fapt, nimeni de pe Terra nu a putut vedea această explozie cu ochiul liber.
    O explozie de raze gamma are loc atunci când o stea masivă moare, ea se prăbuşeşte şi formează o gaură neagră, explodând în ceea ce este numit „supernova”, ejectând radiaţie energetică. Această radiaţie este extrem de strălucitoare şi călătoreşte prin univers cu o viteză apropiată de cea a luminii. O planetă aflată în calea unei astfel de radiaţii şi-ar pierde instantaneu atmosfera şi ar rămâne precum o cenuşă arsă, spun astronomii.
    Oamenii de ştiinţă ar putea detecta semnele care preced o explozie de raze gamma, însă dacă o astfel de explozie s-ar îndrepta spre Terra – deşi astronomii afirmă că şansele sunt aproape de zero – nimeni nu ar putea face nimic pentru a salva planeta noastră.
    Telescoapele NASA aflate pe orbită au detectat astfel de explozii preţ de mai bine de două decenii, zărind câte o explozie la câteva zile. Aceasta însă, ce a fost detectată pe 27 aprilie, a stabilit noi recorduri, se arată în patru studii noi publicate de curând în jurnalul Science. Studiile arată că explozia aceasta a lovit instrumentele NASA cu o energie de 5 ori mai mare decât cea a exploziei de pe locul 2, ce a fost înregistrată în 1999. Explozia a pornit de la o stea care avea masa de 20-30 de ori mai mare decât cea a Soarelui nostru, dar care era doar de câteva ori mai mare ca dimensiuni, astfel că avea o densitate incredibil de mare. Steaua a explodat într-un mod extrem de violent.
    În general, exploziile de raze gamma sunt „cele mai titanice explozii din univers”, explică astrofizicianul Rob Preece, unul dintre autorii noilor studii. Această explozie a fost atât de puternică, încât unele dintre instrumentele instalate pe telescoapele NASA au atins punctul maxim permis de echipament. Explozia a fost mult mai puternică şi a durat mai mult decât altele înregistrate până acum. „Eu o numesc «monstrul»”, a spus Preece. De altfel, unul din celelalte studii publicate acum, ce nu a fost scris de Preece, a folosit la rândul său cuvântul „monstru” în titlu, apelând la un vocabular neobişnuit în lumea ştiinţei.
    Unul din principalele motive pentru care explozia această a fost atât de luminoasă a fost faptul că, în comparaţie cu alte explozii, aceasta a fost destul de aproape de Terra. Majoritatea exploziilor zărite până acum erau la distanţe de două ori mai mari decât aceasta. Alte explozii ar putea fi la fel de mari, dar sunt mult mai departe de Terra, astfel că nu par aşa de luminoase când ajung în dreptul planetei noastre, explică autorii studiilor.
    Astronomii spun că este extrem de improbabil ca o explozie de raze gamma să aibă loc la noi în galaxie. Avi Loeb, un cercetător de la Harvard, afirmă că probabilitatea ca acest eveniment să aibă loc este mai mică de 1 la 10 milioane. Galaxia noastră nu conţine multe stele de tipul celora care se pretează la explozii cu raze gamma, explică Charles Dermer, un co-autor al studiilor publicate recent şi totodată astrofizician la U.S. Naval Research Laboratory. „Probabilitatea ca ceva periculos să aibă loc este aproape de zero”, spune Dermer.
    De asemenea, deoarece o explozie de raze gamma este concentrată la fel ca razele unei lanterne, ea trebuie să fie îndreptată spre noi pentru a fi periculoasă. „Fie este îndreptată spre noi, fie nu e. Dacă nu este, ok, civilizaţia supravieţuieşte şi poate vedem o supernova. Dacă e îndreptată spre noi, contează foarte mult cât de departe este de noi. Dacă este în braţul local al galaxiei noastre, asta este, am avut un parcurs bun până acum”, spune Preece.
    Unii specialişti teoretizează că o extincţie în masă ce a avut loc pe Terra acum 450 de milioane de ani a fost provocată de o explozia de raze gamma într-o regiune apropiată a galaxiei noastre, însă Dermer spune că acest lucru este improbabil.
    Exploziile de raze gamma nu pot fi văzute de pe suprafaţa Pământului deoarece atmosfera le obscurează şi pentru că majoritatea luminii emise de aceste explozii este într-un spectru ce nu poate fi văzut cu ochiul liber. De aceea, NASA are sateliţi care le caută.
    Această explozie a fost atât de luminoasă, încât telescoapele de pe Terra au văzut o iluminare bruscă în constelaţia Leu. Pentru oamenii de ştiinţă, acesta a fost un moment unic. „Acestea sunt explozii cu adevărat uluitoare”, afirmă Peter Michelson, un fizician de la Universitatea Stanford care este coordonatorul unuia din instrumentele de pe un telescop NASA. „Dacă vă plac artificiile, nu există ceva mai tare decât aceste explozii. În afară de însuşi Big Bang-ul, acestea sunt cele mai mari explozii”, spune Michelson. Explozia „face parte din ciclul naşterii şi al vieţii şi al morţii în univers”, mai spune Michelson. „Tu şi cu mine suntem făcuţi din elemente care vin dintr-o supernovă”, concluzionează cercetătorul.