word-monitor

Author: Nelu Stamate

  • Ar fi posibilă călătoria în timp?

    Ar fi posibilă călătoria în timp?

    Deşi conceptul de călătorie în timp pare specific creaţiilor SF, de fapt, în conformitate cu teoria generală a relativităţii a lui Einstein, teorie care explică în ce mod funcţionează gravitaţia în Univers, călătoria în timp ar fi posibilă. Iar o nouă teorie, propusă de un astrofizician, susţine că secretul reuşitei ar putea fi „găurile de vierme” – o misterioasă caracteristică a Universului, prezisă de fizica teoretică, dar a căror existenţă nu a fost încă dovedită.

    A călători în viitor nu este deloc imposibil; de fapt, fizicienii chiar au reuşit să trimită într-un moment viitor din timp particule numite muoni, manipulând gravitaţia din jurul lor. Desigur, nu putem trimite oameni în viitor, dar, cel puţin, experimentul a confirmat corectitudinea teoriei lui Einstein.

    În ceea ce priveşte călătoria în trecut, ea este este încă şi mai puţin înţeleasă şi mulţi nu o consideră posibilă. Între specialişti se duce, în jurul acestei posibilităţi, o intensă luptă de idei. Astrofizicianul Eric W. Davis, de la EarthTech International Institute for Advanced Studies, din Austin, SA, susţine că ar fi posibilă. Ceea ce ne trebuie, crede el, este o aşa-numită gaură de vierme, un „tunel” prin spaţiu-timp, a cărui existenţă este prezisă, de asemenea, de teoria relativităţii.

    Însă existenţa găurilor de vierme nu a fost niciodată demonstrată şi, chiar dacă există, ele ar fi probabil atât de mici, încât nici vorbă să încapă prin ele o navă spaţială. Totuşi, un articol al lui Davis, publicat în American Institute of Aeronautics and Astronautics, explorează chestiunea maşinilor timpului şi posibilitatea ca o gaură de vierme să fie utilizată ca un mijloc de a călători înapoi în timp. Atât teoria relativităţii, cât şi fizica cuantică par să ofere soluţii matematice care să permită, teoretic, asemenea călătorii.

    O gaură de vierme ar putea, de exemplu, permite unei nave spaţiale să călătorească dintr-un punct în altul mai rapid decât lumina, într-un fel; nava ar ajunge la destinaţie mai repede decât ar face-o raza de lumină, pentru că ar lua-o pe „scurtătura” reprezentată de gaura de vierme. Şi totuşi, astfel, vehiculul nu ar încălca regula care spune că nimic nu poate călători cu viteză mai mare decât a luminii, deoarece nava, în realitate, nu ar călători mai repede decât lumina, ci doar ar merge pe un „drum” mai scurt.

    Teoretic, o gaură de vierme ar putea fi folosită pentru a traversa nu numai spaţiul, ci şi timpul.

    Totuşi, adaugă Davis în articolul său, transformarea unei găuri de vierme într-o maşină a timpului nu ar fi uşoară; chiar să creezi o gaură de vierme ar fi ceva extrem de dificil, iar odată creată, ar trebui ca unul dintre capetele ei sau ambele să fie accelerate prin timp până în poziţia dorită, conform teoriei generale a relativităţii.

    Alţi savanţi sunt însă de părere că o călătorie în trecut nu este posibilă în niciun fel de condiţii. Robert Owen, un astrofizician care lucrează la Oberlin College din Ohio, SUA, consideră că legile fizicii, atunci când vor fi cu adevărat înţelese, vor arăta că nu este cu putinţă călătoria în timp, în trecut.

    Pentru a menţine o gaură de vierme îndeajuns de stabilă pentru a putea fi străbătută, ar fi nevoie de cantităţi mari de materie exotică, ea însăşi încă prea puţin înţeleasă. Această categorie cuprinde, în mare, orice tip de materie care nu se comportă la fel cu materia barionică (particule înzestrată cu masă): materie cu masă negativă, materie neagră ş.a. În conformitate cu teoria generală a relativităţii, materia exotică nici nu poate exista; existenţa ei este însă permisă de teoria cuantică.

    Ceea ce fizicienii numesc materie exotică a fost până acum observată doar în cantităţi foarte mici, câtuşi de puţin suficiente pentru a deschide o gaură de vierme. Or, pentru a obţine o gaură de vierme traversabilă, fizicienii ar trebui să fie în stare să genereze şi să manipuleze cantităţi mari de materie exotică.

    Alţi oameni de ştiinţă, pe baza calculelor de mecanică cuantică, cred că încercarea de a transforna o gaură de vierme într-o maşină a timpului ar creea o reacţie specifică  (quantum back reaction), în care energia s-ar acumula până la un nivel atât de mare, încât ar distruge gaura de vierme chiar înainte ca aceasta să poată fi folosită  ca maşină a timpului. Însă modelul matematic utilizat pentru a descrie această reacţie ia în calcul doar o singură dimensiune a spaţiu-timpului.

    Una dintre problemele-cheie ale călătoriei în timp este faptul că fizicienii trebuie să-şi bazeze argumentele fie pe teoria relativităţii, fie pe teoria cuantică; or, ambele aceste modele sunt incomplete şi nu pot acoperi întreaga complexitate a ceea ce se petrece în Univers.

    Înainte de a se gândi la posibilitatea călătoriei în timp, fizicienii ar trebui să găsească un mod de a împăca teoria generală a relativităţii şi teoria cuantică, unificându-le într-o teorie cuantică a gravitaţiei, care ar putea servi apoi ca bază pentru viitoarele studii asupra călătoriei în timp.

  • Derinkuyu – cel mai mare şi mai misterios oraş subteran descoperit până acum

    Derinkuyu - cel mai mare şi mai misterios oraş subteran descoperit până acum

    În centrul Anatoliei, la aproximativ 4 ore de capitala turcă Ankara, se găseşte regiunea Cappadocia. Conform legendelor, acest nume înseamnă „ţara cailor frumoşi”, regiunea devenind faimoasă în antichitate pentru caii crescuţi aici. Astăzi, această zonă din Turcia este celebră în lumea întreagă pentru oraşele sale subterane, unice în lume, ce au putut fi realizate datorită formaţiunilor geologice nemaiîntâlnite pe glob.

    Pentru a înţelege cum au putut fi realizate oraşele şi satele subterane ce pigmentează Cappadocia este nevoie să ne întoarcem în trecut. Mai întâi, în 1963, când arheologul britanic James Mellaart a descoperit o frescă considerată astăzi cea mai veche lucrare peisagistică descoperită vreodată. Datând de acum 8.000-9.000 de ani, pictura este totodată cea mai veche operă de artă realizată pe o suprafaţă construită de oameni – un perete tencuit realizat din cărămizi de noroi. Fresca ce măsoară 2,5 metri înfăţişează un vulcan cu două conuri în timp ce erupe, fiind amplasat pe o structură compusă aparent din mai multe cutii.

    Într-un alt context, imaginea ar fi de neînţeles, însă din punctul în care a fost descoperită, ceea ce înfăţişează este foarte clar. Forma dublă a vulcanului se potriveşte exact cu silueta Hasan Dagi, vulcanul ce se înalţă la 3.253 metri deasupra solului la 40 de kilometri distanţă de locul în care a fost descoperită comoara. „Cutiile” pictate în frescă reprezintă ceea ce mulţi specialişti consideră a fi primul oraş din istoria omenirii: Çatal Höyük, de două ori mai vechi decât piramidele şi care găzduia 10.000 de oameni, cu mult mai mult decât Ierihonul, un alt oraş din acea perioadă ce aspiră la titulatura de „cea mai veche aşezare umană”.

    Ruinele Çatal Höyük au fost descoperite de acelaşi James Mellaart, iar printre primele lucruri găsite în zona fostei cetăţi s-au numărat sute de obiecte de obsidian, care proveneau cel mai probabil de la vulcanul Hasan Dagi şi care explică de ce muntele era pigmentat cu negru în străvechea pictură.

    Pe cealaltă latură a vulcanului, istoria a decurs într-un mod diferit. Ceea ce astăzi este Cappadocia era în vremuri străvechi un lac imens. De-a lungul a milioane de ani de erupţii vulcanice, lacul s-a umplut cu straturi de cenuşă ce aveau să măsoare sute de metri în înălţime. După ce vulcanul s-a stins, aceste straturi s-au transformat în tuf vulcanic, o rocă cu proprietăţi remarcabile. O ultimă erupţie a vulcanului, ce a avut loc acum 2 milioane de ani, a produs o manta de lavă ce a lăsat o crustă subţire de bazalt deasupra a 25.000 de kilometri pătraţi de tuf vulcanic. Cu timpul, ploaia, vântul, zăpada şi ciclurile de îngheţ-dezgheţ au dus la crăparea stratului de bazalt, ceea ce permis umidităţii să pătrundă în interior şi să dizolve tuful vulcanic. Pe măsură ce s-a erodat, în anumite locuri solul a cedat, lăsând în urmă sute de formaţiuni spectaculoase, sculptate de apă şi de vânt, răsfirate astăzi prin Cappadocia. Acestea sunt supranumite „hornurile zânelor” şi sunt foarte populare în rândul turiştilor.

    Acelaşi material din care sunt formate „hornurile zânelor”, tuful vulcanic, stă la baza aşezărilor umane din Cappadocia. Tuful vulcanic este suficient de moale încât să permită unui om să sape prin el cu ajutorul unei linguri. Atunci când este expus la aer, însă, materialul se întăreşte. Dovezile istorice arată că în jurul anului 700 î.e.n oamenii dotaţi cu instrumente de fier săpau în coastele din Cappadocia pentru a-şi clădi locuinţe sau pentru a forma găuri care să atragă porumbeii (deoarece găinaţul acestora a reprezentat un îngrăşământ preţios înainte ca îngrăşămintele artificiale să fie inventate). Acelaşi tuf care a permis oamenilor să scobească stâncile pentru a-şi construi locuinţe, lăcaşe de cult şi nişe pentru porumbei le-a permis să sape în adâncuri pentru a realiza veritabile aşezări umane subterane. Nimeni nu ştie câte oraşe subterane ascunde Cappadocia. Până acum au fost descoperite opt oraşe şi numeroase sate mai mici, însă cu siguranţă mai sunt şi altele ce se ascund în subteran.

    Cel mai mare oraş subteran din Cappadocia, Derinkuyu, a fost descoperit abia în 1965, când unul dintre locuitorii din regiune făcea curat într-una din camerele casei sale. Nu era vorba despre o casă obişnuită, ci despre una din casele tradiţionale de tip peşteră ce caracterizează această regiune şi care sunt astăzi foarte apreciate de turişti. Atunci când localnicul a dorit să cureţe un perete, acesta a cedat, dezvăluind că în spatele său se ascundea o cameră necunoscută. Mai mult, această cameră făcea legătura cu alta, iar labirintul continua pe o distanţă uriaşă. În cele din urmă arheologii şi speologii au descoperit că în spatele peretelui se ascundea un veritabil oraş subteran, ce se întindea cel puţin 18 etaje sub pământ până la o adâncime de aproximativ 85 de metri, şi putea găzdui aproximativ 30.000 de oameni. De altfel, specialiştii nu au explorat nici astăzi în totalitate oraşul subteran din Derinkuyu.

    Unul din tunelurile descoperite de speologi este suficient de lat pentru a permite trecerea simultană a trei persoane. Mergând de-a lungul său, specialiştii au descoperit că tunelul face legătura cu un alt oraş subteran aflat la 10 kilometri distanţă. De altfel, mai multe descoperiri sugerează că, la un moment-dat, toată Cappadocia era legată de o reţea ascunsă de tuneluri subterane. Astăzi, mulţi locuitori din regiune folosesc aceste tunele pe post de pivniţe.

    Unii specialişti cred că autorii acestor tunele au fost hitiţii vremurilor biblice, care s-ar fi ascuns sub pământ de prădătorii frigieni. Murat Erturul Gülyaz, un arheolog de la Muzeul Nevehir din Cappadocia, nu este de acord cu această ipoteză. El confirmă că hitiţii au trăit în aceste tunele, însă se îndoieşte că au fost cei care le-au construit. Gülyaz a lucrat la excavaţiile de la Aikli Höyük, o mică movilă în care s-au găsit topoare de piatră vechi de 10.000 de ani şi instrumente de obsidian capabile să taie tuful vulcanic. „Oraşele subterane sunt preistorice”, explică Gülyaz. Specialistul dezvăluie şi care este motivul pentru care camerele aflate aproape de suprafaţă sunt relativ simple faţă de cele aflate mai în subteran, care sunt cioplite cu precizie. „Fiecare civilizaţie care a descoperit aceste tunele a săpat mai adânc”, spune Gülyaz, „pe măsură ce a înţeles beneficiile unei lumi subterane ascunse”. Arheologul a descoperit că oraşele erau luminate cu torţe sau cu lămpi cu ulei de in, acestea producând suficientă căldură pentru a menţine temperatura la un nivel plăcut. De altfel, este probabil ca aceste oraşe subterane să fi fost folosite la început ca adăposturi de iarnă. Cu timpul, însă, pe măsură ce hitiţii, asirienii, romanii, persanii, bizantinii, turcii selgiucizi şi creştinii au descoperit succesiv aceste peşteri, fiecare din aceste civilizaţii le-a adâncit şi le-a extins cu alt scop: cel de apărare. De altfel, specialiştii au concluzionat că turcii selgiucizi şi creştinii au extins camerele originale, săpate în preistorie, astfel încât să permită crearea unor grajduri subterane pentru cai.

    În oraşul subteran din Derinkuyu, etajul situat sub grajdurile subterane adăpostea hrana pentru animale. Mai jos se găsea bucătăria comună, dotată cu cuptoare de pământ situate sub un tavan de 3 metri prevăzut cu găuri de aerisire. Aceste găuri purtau fumul prin tunele săpate special, astfel încât acesta ajungea la suprafaţă la 2 kilometri distanţă, pentru a păcăli adversarii.

    Spaţiul de stocare imens şi miile de urne de ceramică descoperite în oraşul subteran sugerează că mii de persoane stăteau aici luni întregi fără a vedea soarele. Oraşul era dotat cu puţuri verticale de comunicare, astfel că orice persoană putea comunica cu altcineva aflat la un alt etaj. Puţurile subterane le ofereau oamenilor apa de băut, iar scurgerile subterane îi protejau de inundaţii. Specialiştii au descoperit inclusiv zone în care apa era folosită pentru a face vin şi bere, pentru vin fiind folosite cuve de tuf vulcanic, iar pentru bere roţi de măcinat din bazalt. Unii specialişti speculează că aceste băuturi alcoolice ar fi fost necesare pentru a calma claustrofobia provocată de trecerile de nivel înguste.

    Cu trei etaje mai jos se găsea o cameră mare, dotată cu bănci şi o catedră de piatră: şcoala unde erau educaţi copiii din subteran. La o mai mare adâncime se găseau mai multe niveluri de locuinţe ce erau întretăiate de numeroase „străzi” subterane. Cercetătorii au descoperit că adulţii cu copii aveau camere duble, iar în anumite părţi ale complexului de locuinţe să găseau chiar şi camere de joacă, în care copiii aveau la dispoziţie numeroase tuneluri întunecoase ce reveneau în acelaşi loc.

    La o adâncime de opt etaje se află spaţiul ce reflectă faptul că acest oraş subteran a fost locuit de creştini: două încăperi de mari dimensiuni şi cu tavan înalt ce se întrepătrund pentru a forma o cruce. Studiile efectuate de arheologi au dus la concluzia că în această cameră se rugau creştinii din secolul al VII-lea ce emigraseră din Antioh şi Palestina şi care foloseau oraşul subteran din Derinkuyu pentru a se feri de invadatorii arabi.

    Sub biserica improvizată se găseşte o cameră de mici dimensiuni ce are forma unui cub. Arheologii au concluzionat că aceasta servea drept mormânt temporar, aici fiind ţinuţi morţii până când pericolul trecea, iar locuitorii oraşului subteran puteau reveni la suprafaţă pentru a-şi îngropa prietenii pierduţi.

    Astăzi, turiştii pot vedea cu ochii lor oraşul subteran ce a permis, de-a lungul veacurilor, mai multor popoare să supravieţuiască. Începând cu 1969, autorităţile turce permit publicului să exploreze aproximativ 10% din oraşul subteran din Derinkuyu.

    Specialiştii afirmă că Derinkuyu va continua să dăinuiască la mult timp după ce oamenii vor fi dispărut. Aşadar, oraşul subteran ce a fost construit cândva pentru a apăra oamenii va continua să ne protejeze – de uitare, oferind o ultimă dovadă că am fost, cândva, pe Terra.

  • Omul nu se trage din maimuţă!

    Omul nu se trage din maimuţă!

    Multă lume crede, în mod eronat, că teoria evoluţiei umane afirmă că „omul se trage din maimuţă”. De fapt, dovezile istorice arată că maimuţele de astăzi şi omul au un strămoş comun. Acum, oamenii de ştiinţă au făcut o nouă descoperire despre acest strămoş comun. Cercetătorii au descoperit că acest strămoş nu era un hominid care mergea pe încheieturile degetelor de la antebraţe şi care umbla prin copaci la fel ca cimpanzeii de astăzi, ceea ce reprezintă o provocare pentru teoriile acceptate despre evoluţia umană.
    Astfel, în loc să fie un proto-cimpanzeu, aşa cum se credea până acum, strămoşul comun al oamenilor şi al maimuţelor era un fel de maimuţă care nu se asemăna cu nicio specie existentă astăzi. De la acest strămoş comun, oamenii şi maimuţele antropoide de astăzi au evoluat în două direcţii complet diferite, conform cercetărilor publicate în jurnalul Nature Communications. „Majoritatea paleoantropologilor tind să presupună că ultimul strămoş comun al cimpanzeilor şi al oamenilor arăta ca un cimpanzeu”, afirmă Sergio Almecija de la Stony Brook University Medical Center din New York. „Totuşi, există un număr crescând de dovezi care sugerează că primatele mari nu sunt nişte «maşini ale timpului în viaţă», ce reflectă trecutul nostru, ci că şi ele au evoluat de când descendenţa lor s-a separat de cea a oamenilor acum câteva milioane de ani”, explică Almecija.
    Almecija şi colegii săi din SUA şi Spania au ajuns la această concluzie după ce au studiat un femur al unei maimuţe supranumite „Omul Mileniului” care a trăit în Kenya acum aproximativ şase milioane de ani.
    Studiul acestor cercetători este primul care compară fiziologia „Omului Mileniului” nu doar cu cea a oamenilor şi a maimuţelor care trăiesc azi, ci şi cu cea a maimuţelor fosile care au trăit în Miocen acum 23-5,3 milioane de ani. Analiza lor a concluzionat că acest specimen care se căţăra în copaci şi care mergea în două membre (cunoscut sub numele ştiinţific de Orrorin tugenensis) se afla din punct de vedere evoluţionar undeva între strămoşul neidentificat al oamenilor şi al cimpanzeilor şi linia care a dus la homo sapiens-ul modern. Acest lucru a dus la rândul său la completarea unor lipsuri din cunoştinţele evoluţionare, arătând că strămoşul comun era, foarte probabil, extrem de asemănător cu Orrorin şi foarte diferit de cimpanzeii moderni – care s-au separat de oameni acum 6-7 milioane de ani. „Reconstrucţia noastră arată că anumite maimuţe din Miocen reprezintă un model mai potrivit pentru morfologia ancestrală din care au evoluat oamenii decât maimuţele care trăiesc astăzi”, explică cercetătorii în noul studiu.
    Este foarte probabil ca ultimul strămoş comun, a cărui identitate nu a fost încă descifrată, să se fi deplasat mergând pe toate cele patru membre, la fel ca maimuţele de astăzi, dar sprijinindu-se pe palme, nu pe încheieturile degetelor de la antebraţe, spune Almecija. La fel ca maimuţele din Miocen, ar fi avut palme mici şi degete mai scurte şi mai drepte decât cimpanzeii moderni şi nu s-ar fi deplasat prin copaci legănându-se de crengi, ci s-ar fi deplasat mergând pe toate cele patru membre, uneori ridicându-se în două membre pentru a se agăţa de crengi pentru susţinere.
    Miocenul prezenta o diversitate mult mai mare a maimuţelor decât lumea în care trăim astăzi, spune Almecija.
    Totuşi, pentru că nu arătau şi nici nu se deplasau ca cimpanzeul de astăzi, cea mai apropiată rudă a omului din punct de vedere genetic, aceste maimuţe au fost în mare parte trecute cu vederea în studierea evoluţiei umane. „Maimuţele care trăiesc astăzi au istorii evoluţionare proprii, independente de cele ale omului, iar anatomiile lor moderne nu ar trebui să fie considerate drept o reprezentare a condiţiilor ancestrale ale strămoşului omului”, explică Almecija. „Pentru a înţelege originile bipedalismului uman, oamenii de ştiinţă ar trebui să înceteze să presupună un punct de pornire asemănător cimpanzeului de astăzi”, a explicat cercetătorul.
    Aceste presupuneri ar putea conduce la „ipoteze complet eronate despre calea actuală a evoluţiei umane”, concluzionează cercetătorii.

  • Câştigul salarial a crescut în octombrie la 1.615 lei

    Câştigul salarial mediu net a fost în octombrie de 1.615 lei, în creştere faţă de luna precedentă cu 6 lei (0,4%), cele mai mari valori fiind înregistrate în intermedieri financiare, iar cele mai mici în hoteluri şi restaurante, a anunţat joi Institutul Naţional de Statistică (INS). Astfel, în intermedieri financiare câştigul a fost de 3.829 lei, iar în hoteluri şi restaurante de 900 lei.
    Evoluţia la nivel naţional a fost influenţată printre altele de acordarea de prime, sume din profitul net şi din alte fonduri (inclusiv tichete de masă) şi disponibilizarea unor salariaţi cu câştiguri reduse.
    Cea mai mare creştere a câştigului salarial mediu net s-a înregistrat în activităţi extractive (de 13,2%), iar cele mai accentuate scăderi în extracţia petrolului şi gazelor naturale şi în fabricarea produselor de cocserie şi a celor obţinute din prelucrarea ţiţeiului (cu 26,1%, respectiv 17,7%). “În sectorul bugetar s-au înregistrat creşteri ale câştigului salarial mediu net faţă de luna septembrie în învăţământ (4,0%) ca urmare a acordării sumelor reprezentând plata cu ora a cadrelor didactice. De asemenea, în administraţia publică şi sănătate şi asistenţă socială câştigul salarial mediu net a crescut uşor în luna octombrie faţă de luna septembrie 2013, cu 0,2%, respectiv 0,6%”, arată INS, într-un comunicat.
    Comparativ cu octombrie 2012, câştigul salarial mediu nominal net a urcat cu 4,1%.

  • Cinteză: Creditarea nu va fi revigorată până în septembrie – octombrie anul viitor, băncile nu riscă

    Creditarea nu va fi revigorată până în toamna anului viitor, întrucât băncile nu sunt dispuse să-şi asume riscuri noi în condiţiile în care va fi efectuată în 2014 o analiză a calităţii activelor în sistem, urmată de un test de stres, potrivit directorului de supraveghere din BNR, Nicolae Cinteză. “Până nu ştim ce va aduce evaluarea calităţii activelor şi rezultatele testului de stres nu văd reluarea creditării. Cred că activatea de creditare nu va cunoaşte o revigorare până în septembrie-octombrie anul viitor”, a declarat joi Cinteză la un forum bancar. El a arătat că banca centrală nu mai poate solicita băncilor să constituie provizioane suplimentare, însă poate creşte cerinţa de capital, mai costisitoare pentru bancă decât provizionarea.
    Potrivit unui sondaj realizat de BNR printre primele zece bănci din sistemul bancar în funcţie de active, aşteptările în ce priveşte oferta de creditare în ultimul trimestru al anului sunt în scădere pentru împrumuturi imobiliare pentru populaţie, precum şi pentru finanţarea companiilor, dar în stagnare pentru creditele de consum.

  • „Va fi un win-win game. Toată lumea va avea de câştigat”

    „Va fi un win-win game. Toată lumea va avea de câştigat”

    Ambasadorul României la Londra, Ion Jinga, a declarat, miercuri, că ridicarea restricţiilor pentru români şi bulgari pe piaţa muncii din Marea Britanie, de la 1 ianuarie 2014, va fi un “win-win” game, toată lumea având de câştigat. “Atunci când restricţiile vor fi eliminate, va fi un win-win game, toată lumea va avea de câştigat. (…) Din ianuarie 2014, românii vor avea exact acelaşi statut ca francezii, germanii, austriecii şi britanicii”, a spus ambasadorul, care a ţinut să sublinieze că nu există cadru legal pentru ca restricţiile să nu fie ridicate începând cu prima zi a anului viitor, la împlinirea a şapte ani de la aderare.
    În acest context, Jinga a explicat că restricţiile, care au putut fi ocolite de o manieră legală, au creat însă vulnerabilităţi de ambele părţi. “Pe de o parte, pentru români. I-au făcut exploatabili şi vulnerabili în faţa unor angajatori fără scrupule, au fost, în cele mai multe cazuri, plătiţi sub salariul minim pe economie, pot fi concediaţi fără niciun fel de preaviz (…) În acelaşi timp – e şi greu de estimat – eu cred că toţi şi-au plătit taxele la statul britanic, dar este greu de estimat totuşi cât, cum, în ce proporţie. (…) Dacă aceste restricţii n-ar fi existat, aceiaşi români ar fi fost pe piaţa forţei de muncă, ar fi lucrat însă angajaţi şi ar fi plătit impozite, pentru că angajatorul ar fi plătit pentru ei, în acelaşi timp ei ar fi fost protejaţi”, a spus ambasadorul României la Londra.
    Ion Jinga a mai spus că, în ciuda restricţiilor, 40 la sută din forţa de muncă angrenată anul trecut la construirea Satului Olimpic de la Londra a fost românească. “Au fost muncitori români în construcţii. Există posibilitatea legală să vii aici să te declari self-employed, pe cont propriu, îţi iei o legitimaţie că eşti self-employed, declari că îţi plăteşti singur impozitele şi taxele la statul britanic şi te angajezi la o firmă de construcţii, căreia îi prestezi servicii. Este modalitatea legală prin care foarte mulţi români au reuşit să vină aici să lucreze în domeniul construcţiilor “, a adăugat el.
    Citeşte şi: David Cameron are în vedere noi măsuri înainte de ridicarea restricţiilor pentru români şi bulgari. Cum vrea premierul britanic să reducă factorii care atrag imigranţi în Londra
    Ambasadorul României la Londra a mai spus, legat de acelaşi subiect, că prin ridicarea restricţiilor nu este de aşteptat un flux mare de români în Regatul Unit, el precizând însă că nu poate evalua care ar putea fi numărul acestora. “În evaluarea noastră, românii care au dorit să plece să lucreze în străinătate au avut toate ocaziile, toate oportunităţile să o facă în ultimii şapte ani. Nu pot să evaluez câţi vor veni în Marea Britanie şi, până la urmă, este dreptul lor, pentru că sunt cetăţeni ai Uniunii Europene şi putem să ne mişcăm liber, să lucrăm oriunde în spaţiul UE, aşa cum o pot face şi britanicii. Sunt câteva mii de britanici care lucrează în România, sunt câteva zeci de mii, poate peste 100.000 de români în Marea Britanie. Dar Marea Britanie nu a fost, cel puţin până acum, destinaţia favorită pentru români”, a mai spus Ion Jinga.
    Ambasadorul s-a referit şi la campania negativă împotriva ridicării restricţiilor, în care un rol important l-ar avea, în opinia lui, presa tabloidă din Marea Britanie. “Această campanie negativă, persistentă, absolut nedreaptă, dar care este continuată, a început în ianuarie 2013 şi vedeţi că, în ultimele săptămâni a primit un nou avânt. (…) Cred că această campanie riscă să lase urme în mentalul colectiv şi în percepţia populaţiei britanice cu privire la români. Şi astfel de urme se corectează greu. Politicienii britanici, în mod obligatoriu, reacţionează la ceea ce apare în media şi la ceea ce opinia publică simte. Un rol important, şi-mi pare rău s-o spun, în crearea acestei psihoze privind invazia românilor şi a bulgarilor îl joacă presa tabloidă din Marea Britanie”, a spus el.
    Referindu-se la aceeaşi campanie, Ion Jinga a explicat şi conotaţiile de natură politică pe care le-ar avea aceasta, în opinia lui. “În 2004, atunci când au aderat trei ţări din Europa Centrală şi de Est, Marea Britanie, împreună cu Irlanda şi Suedia, au fost singurele ţări membre UE care nu au impus restricţii pe piaţa muncii. Şi estimările lor erau în jur de 13.000 de cetăţeni din Europa Centrală şi de Est care vor veni să lucreze în Marea Britanie. În loc de 13.000, au venit peste un milion. S-au creat, sigur, anumite perturbări pe piaţa locală şi această situaţie este speculată şi valorificată la refuz de mass media tabloidă şi de Partidul Independenţei, care, după cum ştiţi, este un partid naţionalist, extremist şi cu accente xenofobe şi antieuropene. Se apropie alegerile europene şi este cea mai bună oportunitate să câştigi voturi alarmând populaţia şi încercând să compari cu situaţia de acum nouă ani, când a aderat Polonia, de exemplu, cu situaţia actuală”, a explicat Jinga.

  • Lumea digitală cucereşte şi bucătăria

    Frigidere inteligente, un tocător cu touchscreen interactiv, un suport de masă flexibil care măsoară greutatea alimentelor şi o imprimantă 3D care să printeze ravioli sunt doar câteva dintre invenţiile europene din acest an care conturează bucătăria viitorului.
    Frigiderele inteligente, cu ecrane de dimensiunea unor tablete, conectate la internet wireless şi tehnologie de scanare a codurilor de bare pot oferi informaţii esenţiale despre alimentele pe care le conţin, inclusiv date la zi despre termenele de expirare, conform bbc.co.uk. Acestea pot chiar sugera reţete pe baza alimentelor disponibile în frigider şi să le transmită telefonului dumneavoastră inteligent.
    Designerul de produse Siobhan Andrews a inventat Chop-syc, prototipul unui tocător cu touchscreen interactiv şi multifuncţional, conectat la o reţea wi-fi, care poate cântări ingrediente, propune reţete şi calcula cantitatea de alimente, în funcţie de numărul invitaţilor la masă. Inventatoarea gadget-ului, care a câştigat concursul de inventică “GetItOnPaper”, finanţat de Sharp Laboratories of Europe, a afirmat că a dorit să “simplifice un mod de a găti mai sănătos”. Tocătorul de alimente poate fi utilizat fără teama de a defecta touchscreen-ul, deoarece acesta este prevăzut cu sticlă securizată.
    “Dimensiunea alimentaţiei sănătoase a fost un factor care ne-a atras cu adevărat”, a spus Ian Thompson, director executiv la Sharp Laboratories of Europe.
    Janne Palovuori, din Finlanda, a fost unul dintre finaliştii competiţiei laboratorului de design Electrolux pe 2013, cu prototipul suportului de masă flexibil Nutrima, conectat la reţeaua wi-fi, care măsoară greutatea şi valoarea nutriţională a alimentelor.
    Compania Natural Machines din Barcelona a inventat Foodini, prototipul unei imprimante 3D, care poate produce o gamă de alimente, de la ciocolată la ravioli, pe baza unei liste de ingrediente, cu condiţia ca acestea să aibă o consistenţă moale. Din punct de vedere tehnic, este vorba despre un proces de pompare, nu de printare, dar imprimanta poate combina până la şase ingrediente, din duze separate, pentru a produce o gamă variată de mâncăruri, ce au forme programate prin tehnologie de înaltă precizie.
    NASA a luat în considerare tehnologii similare pentru a încerca să ofere feluri de mâncare mai apetisante pentru astronauţii de pe Staţia Spaţială Internaţională.
    Directorul companiei Natural Machines, Emilio Sepulveda, estimează că imprimanta Foodini va costa în jur de 1.000 de euro, deşi este puţin probabil să fie prea curând disponibilă în magazine.

  • Opt din zece olandezi vor ca frontierele să rămână închise pentru români şi bulgari

    Opt din zece olandezi vor ca frontierele să rămână închise pentru români şi bulgari

    Opt din zece olandezi consideră că este necesar ca frontierele ţării lor să rămână închise pentru români şi bulgari anul viitor, potrivit unui sondaj Maurice de Hond pentru partidul socialist (PvdA).
    Potrivit ediţiei de marţi a ziarului Telegraaf, sondajul, efectuat pe un eşantion de 1.800 de persoane, relevă că 91% din susţinătorii VVD (la putere), 82% dintre cei ai PvdA şi toţi (100%) votanţii formaţiunii anti-migrare PVV vor ca frontierele Olandei să rămână închise. Inclusiv 53% dintre susţinătorii formaţiunii liberal-democrate proeuropene D66 doresc menţinerea restricţiilor, potrivit sondajului, scrie site-ul DutcNews.nl.
    Partidul socialist i-a cerut ministrului său pentru Afaceri Sociale şi Muncii Lodewijk Frans Asscher să adopte măsuri unilaterale pentru a se asigura menţinerea restricţiilor. Deputatul socialist Paul Ulenbelt a declarat pentru Telegraaf că Asscher doar vorbeşte şi nu face nimic. Situaţia cu care se confruntă Olanda este “incredibil de iresponsabilă”, a spus Ulenbelt, citat de ziar.
    Asscher a fost citat săptămâna trecută apreciind că îndemnurile Marii Britanii la limitarea migrării în cadrul UE sunt “potenţial interesante” şi că plănuieşte să le analizeze mai atent. Premierul britanic David Cameron a sugerat o serie de măsuri în vederea limitării migrării înăuntrul UE, în contextul anulării la 1 ianuarie a restricţiilor pe piaţa muncii impuse românilor şi bulgarilor.
    Potrivit site-ului DutchNews.nl, ministrul olandez plănuieşte să ridice problema “impactului negativ” asupra libertăţii de mişcare provocat de către est-europeni la viitorul summit al liderilor UE, pe 9 decembrie. De asemenea, el lucrează la acorduri cu Polonia, România şi Bulgaria în vederea stopării exploatării muncitorilor provenind din aceste ţări.
    Potrivit site-ului Nu.nl, creştin-democraţii (CDA) susţin, de asemenea, ideile premierului britanic David Cameron. Parlamentarul Pieter Heerma a declarat pentru site că venirea unor noi muncitori din Europa de Est va complica sarcina găsirii unui loc de muncă pentru cei aproximativ 700.000 de olandezi aflaţi în această situaţie. “Piaţa noastră a muncii are o parte naţională şi europeană”, a spus el.

  • Care era adevăratul scop al structurii de la Stonehenge?

    Care era adevăratul scop al structurii de la Stonehenge?

    Stonehenge era un “centru preistoric pentru muzică rock”, afirmă autorii unui studiu recent, după ce au constatat că pietrele din care este compus acest complex renumit emit sunete asemănătoare acelora scoase de clopote, tobe şi gonguri, informează dailymail.co.uk.
    Potrivit cercetătorilor de la Royal College of Art din Londra, unele dintre menhirele de la Stonhenge scot sunete asemănătoare acelora emise de clopote, tobe şi gonguri – atunci când sunt folosite ca instrumente muzicale sau când sunt lovite cu ciocane. Arheologii, care au dorit dintotdeauna să cunoască motivul pentru care oamenii din Epoca de piatră au transportat acele “pietre albastre” pe o distanţă de 320 kilometri, de pe Dealurile Preseli din comitatul Pembrokshire, din sud-vestul Þării Galilor, până la Stonehenge, cred că descoperirea lor ar putea fi o explicaţie plauzibilă.
    Acele “roci sonice” ar fi putut fi special alese pentru “energia lor acustică”, întrucât ele pot să emită o mare varietate de sunete, de la cele metalice până la cele cu tentă “lemnoasă”, într-o multitudine de note muzicale.
    Studiul a fost publicat în Journal of Time & Mind.
    “Pietrele albastre” erau folosite în satul Maenclochog – al cărui nume înseamnă “clopot” sau “pietre cântătoare” – până pe secolul al XVIII-lea. Multe dintre rocile din formaţiunea Carn Menyn de pe Dealurile Preseli produc sunete metalice, atunci când sunt lovite uşor cu ciocane mici din piatră. Aceste roci sonice, muzicale, mai sunt cunoscute sub denumirile de “pietre cântătoare” sau “litofone”.
    Proiectul “The Landscape & Perception” a fost coordonat de unul dintre pionierii “gongului rock”, Bernard Fagg, curator la Muzeul Pitt Rivers din Oxford. El consideră că “pietrele cântătoare” au existat în număr mare în regiunea Dealurilor Preseli şi că acesta este motivul pentru care în acea regiune există atât de multe monumente neolitice. Sunetele produse de acele roci îi făceau pe oamenii din Epoca de piatră să considere că acele situri erau sacre.
    Cercetătorii britanici se tem că “magia muzicală” a pietrelor de la Stonehenge ar putea avea de suferit, întrucât unele dintre menhire au fost fixate cu ciment în anii ’50 de savanţii care încercau să conserve monumentul, însă această încastrare a pietrelor influenţează negativ reverberaţia pietrelor.
    În Þara Galilor, unde pietrele nu au fost fixate cu ciment, sunetele scoase de acestea, atunci când sunt lovite, pot fi auzite până la o distanţă de aproape un kilometru.
    După părerea cercetătorilor, oamenii care trăiau în Þara Galilor în Epoca de piatră foloseau aceste roci pentru a comunica între ei pe distanţe lungi. Ei sunt totodată de părere că Stonehenge poate fi descris ca fiind “primul instrument muzical real” – după voce şi tobe arhaice. Oamenii de ştiinţă spun că atât complexul Stonehenge, cât şi situl din care proveneau pietrele erau locuri venerate de populaţiile locale.
    O altă teorie afirmă că Stonehenge ar fi putut fi utilizat pentru a emite o serie de sunete specifice în timpul unor ritualuri speciale.

  • Cure de slăbire urmate de celebrităţi ce pun în pericol sănătatea

    Cure de slăbire urmate de celebrităţi ce pun în pericol sănătatea

    Dieta cu aer, dieta biotică, dieta fără gluten, dieta pe bază de alcool şi dieta Dukan sunt cele cinci cure de slăbire ciudate urmate de celebrităţi şi pe care Asociaţia dieteticienilor britanici (BDA) le consideră periculoase pentru sănătate, conform dailymail.co.uk.
    1. Dieta cu aer
    Dieta cu aer sau respiraţionistă, care presupune înlocuirea alimentelor cu aer şi cu lumina soarelui, a fost urmată, printre alţii, de Michelle Pfeiffer şi Madonna. Michelle Pfeiffer a declarat că a urmat dieta respiraţionistă în perioada în care a făcut parte din secta cu acelaşi nume, la începuturile carierei sale la Hollywood.
    Asociaţia dieteticienilor britanici (BDA) avertizează că acest tip de dietă nu ar trebui urmată sub nicio formă, dat fiind că nu există nicio dovadă care să indice faptul că oamenii se pot hrăni cu oxigen şi cu lumina soarelui.
    2. Dieta biotică
    Pe locul al doilea în listă se află dieta biotică, ce promovează scăderea nivelului de grăsimi prin modificarea echilibrului hormonal. Această dietă asociază acumularea de grăsimi în diferite părţi ale corpului cu şase tipuri de hormoni – promotorii săi susţinând că, pentru a slăbi, oamenii trebuie să consume doar anumite alimente care influenţează hormonii responsabili cu depunerea ţesutului adipos.
    Nutriţioniştii britanici susţin că acest tip de dietă este o “pseudoştiinţă”, care pune în pericol sănătatea prin recomandarea fără discernământ a suplimentelor alimentare.
    3. Dieta fără gluten
    Dieta fără gluten, care este urmată de Gwyneth Paltrow, presupune renunţarea la alimente cu conţinut de gluten – o proteină regăsită în grâu, orz şi ovăz.
    Nutriţioniştii afirmă, pe de altă parte, că nu există nicio dovadă care să sugereze că un consum redus de gluten determină pierderea în greutate, acest fenomen fiind cauzat mai degrabă de renunţarea la prăjituri şi biscuiţi cu conţinut ridicat de calorii.
    4. Dieta pe bază de alcool
    Dieta pe bază de alcool este o cură de slăbire preferată îndeosebi de top-modele şi se bazează pe un consum redus de alimente în timpul săptămânii – ceea ce înseamnă în majoritatea cazurilor faptul de a sări peste mese –, în ideea că numărul necesar de calorii poate fi asigurat de consumul excesiv de alcool din weekend. Această dietă cauzează o tulburare alimentară gravă, denumită alcoorexie.
    Experţii britanici susţin că urmarea unei diete bazate exclusiv pe alimente sărace în calorii este o “nebunie”, deoarece organismul nu beneficiază astfel de vitaminele şi de substanţele minerale necesare sănătăţii.
    5. Dieta Dukan
    Dieta Dukan, denumită astfel după nutriţionistul francez Pierre Dukan, care a promovat-o, a fost considerată cea mai periculoasă dintre cele urmate de celebrităţi în anii 2010, 2011 şi 2012. Dieta, care garantează o scădere bruscă în greutate, se bazează pe consumul alimentelor bogate în proteine şi a celor sărace în carbohidraţi.
    Nutriţioniştii britanici susţin că dieta, care a fost urmată de Carole Middleton – mama lui Kate Middleton – şi de Jennifer Lopez, poate determina scăderea nivelului de energie, constipaţie şi respiraţie urât mirositoare. “Când oamenii au nevoie de sfaturi medicale, se duc la medicul de familie, iar dacă îi dor dinţii, merg la dentist, dar unii oameni sunt dispuşi să creadă orice şi pe oricine când vine vorba despre nutriţie, alimente şi dietă”, a afirmat Sian Porter, nutriţionist şi purtător de cuvânt al BDA. “Poate că nu sună foarte tentant, dar adevărul este că, dacă doriţi să slăbiţi, faceţi acest lucru pe baza unei alimentaţii echilibrate, fiţi atenţi la mărimea porţiilor şi faceţi mişcare”, recomandă Sian Porter.