word-monitor

Author: M.A.S.

  • Centrul de zi pentru copiii aflaţi în dificultate

    Fundaţia Familia îşi deschide uşile şi anul acesta pentru părinţii care vor să-şi înscrie copiii la centrul de zi unde îşi pot face temele şi participă la activităţi extraşcolare educative. Prichindeii trebuie să vină din familii cu posibilităţi materiale reduse. Programul se adresează copiilor cu vârste cuprinse între 7 şi 14 ani dar şi preşcolarilor. Înscrierile pentru cele cincizeci de locuri disponibile se pot face oricând pe tot parcursul anului şcolar.

  • România, la târgurile de carte de la Frankfurt şi Stuttgart

    România, la târgurile de carte de la Frankfurt şi Stuttgart

    Literatura română se bucură în acest an de o prezenţă importantă la târgurile de carte din Germania, mai întâi în luna octombrie la Târgul de carte de la Frankfurt şi continuând în noiembrie şi decembrie la Stuttgart, unde România participă în calitate de ţară invitată de onoare, anunţă site-ul Institutului Cultural Român.
    În perioada 9-13 octombrie, la standul României din cadrul târgului de carte de la Frankfurt vor fi lansate antologia “Heimat — gerettete Zunge — Autoren aus Rumänien” şi volumul “Die 53. Woche” de Traian Pop Traian, ambele publicate la editura Pop din München, romanul “Vieţile paralele” de Florina Ilis şi volumul “La început a fost dialogul. Grupul de Acţiune Banat şi prietenii”, coordonat de Corina Bernic şi Ernest Wichner.
    Scriitoarea Nora Iuga va citi din jurnalul său “Berlinul meu e un monolog”, precum şi câteva poezii noi scrise în limba germană.
    În cadrul evenimentului intitulat “Doi poeţi în dialog”, Adrian Alui Gheorghe şi Nicolae Prelipceanu vor recita poezii atât în limba română cât şi în germană din cele mai recente volume pe care le-au publicat.
    Domeniul designului de carte va fi prezentat publicului prin intermediul expoziţiei “Best Book Design from Romania”, organizată de către Asociaţia Editorilor din România.
    În cadrul aceluiaşi târg de carte, scriitoarea Svetlana Cârstean va participa la expoziţia de fotografie “Care este rostul poeziei?” (“Wozu Poesie?”), organizată de Literaturwerkstatt Berlin, care documentează modul în care poeţii evaluează situaţia culturii şi societăţii în ţările lor de origine.
    La târgul de carte de la Stuttgart, unde România a fost desemnată în acest an ţară invitată de onoare, în deschiderea manifestării va avea loc un concert susţinut de violoncelistul român Adrian Naidin.
    Standul României va fi vizitat de ambasadorul României în Germania, Lazăr Comănescu, şi reprezentanţi ai ICR Berlin. Pe parcursul a trei săptămâni (14 noiembrie — 8 decembrie) vor fi prezentate numeroase cărţi în limba română, dar şi apariţii recente traduse în limba germană, însumând lucrări de beletristică, poezie, ghiduri turistice şi albume de artă, care vor oferi o imagine complexă asupra României.
    Standul României îşi va întâmpina publicul nu numai cu o ofertă variată de lucrări, ci şi prin organizarea unui număr important de evenimente, printre care se numără lansări de carte, lecturi, prelegeri, discuţii şi filme.
    Scriitorii români Gabriela Adameşteanu, Cătălin Dorian Florescu şi Daniela Zeca-Buzura vor citi din cele mai recente volume ale lor, iar scriitorii Jan Cornelius, Julia şi Robert Schiff, reprezentanţi ai literaturii minorităţii germane din România, sunt de asemenea invitaţi pentru discuţii şi lecturi din lucrările publicate.
    Pe lângă proiecţia filmelor “4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile”, regizat de Cristian Mungiu, “Train de vie”, regia Radu Mihăileanu, “Funeralii fericite”, regia Horaţiu Mălăele, şi “Je vous trouve très beau”, regia Isabelle Mergault, vizitatorii vor avea ocazia să asculte basme româneşti şi să participe la prelegeri şi discuţii despre literatura minorităţii germane din România.

  • Viviane Reding afirmă că îi este „ruşine” după afirmaţiile la adresa romilor auzite în PE

    Comisarul european pentru drepturile fundamentale, Viviane Reding, a declarat miercuri, la finalul dezbaterii din Parlamentul European privind situaţia romilor, că îi este ruşine că a asistat la afirmaţiile unor eurodeputaţi la adresa acestei etnii.
    „Mi-a fost cu adevărat ruşine să fiu aici şi să aud aceste cuvinte”, a spus Viviane Reding, care a crezut de cuviinţă să le amintească unora dintre eurodeputaţi că „romii sunt fiinţe umane”.
    „Trebuie să încetăm să-i stigmatizăm pe unii dintre concetăţenii noştri din cauza originii lor etnice”, a pledat comisarul european pentru justiţie, care a declarat totuşi că este ‘uşurată’ să constate că totuşi vorbitorii care au făcut astfel de afirmaţii reprezintă o minoritate.
    Printre eurodeputaţii care au făcut asemenea afirmaţii s-a aflat şi bulgarul Dimitar Stoianov, de extremă dreaptă, care a spus că în timpul unei vizite într-o tabără de romi din ţara sa, unei eurodeputate i s-a furat poşeta.
    Eurodeputatul belgian Philip Claeys, din partidul Vlaams Belang, a apreciat, la rândul său, că o mare parte din problemele romilor este reprezentată de „tradiţiile” lor. „Există prea multă infracţionalitate, copiii sunt educaţi de părinţii lor pentru a deveni cerşetori profesionişti sau să facă pe invalizii”, a spus el.
    Britanicul Paul Nuttall a prezis o creştere a infracţionalităţii în Marea Britanie de la 1 ianuarie 2014, odată cu ridicarea restricţiilor de piaţa muncii pentru români şi bulgari, întrucât „numeroşi părinţi romi îşi forţează copiii să cerşească sau să fure”.
    Nici eurodeputatul italian Claudio Morganti, din partidul Liga Nordului nu a avut un ton mai amabil, afirmând că, la Pisa, comunităţii de romi i s-au asigurat „locuinţe confortabile cu toate opţiunile necesare”. „Au făcut din ele locuri în care ascundeau lucruri furate din casele noastre, pentru că acolo s-au găsit obiecte furate în valoare de 300.000 de euro”, a menţionat Morganti.
    Viviane Reding a respins, în finalul dezbaterii, ideea că ridicarea restricţiilor de pe piaţa muncii pentru români şi bulgari de la 1 ianuarie 2014 va duce la o „invazie” şi a subliniat că atât ţările de origine, cât şi cele de destinaţie, au obligaţia de a depune acum eforturi pentru integrarea romilor. „Dacă noi nu reuşim să îi aducem pe copiii romilor la şcoală, viitoarea generaţie se va confrunta cu o problemă mai mare decât noi”, a avertizat Reding.
    Comisarul european pentru justiţie a precizat că integrarea romilor s-a lovit în principal de trei probleme, respectiv lipsa de coordonare între cei care coordonează procesul, lipsa de voinţă politică la nivel naţional şi dificultatea actorilor implicaţi de a mobiliza mijloacele financiare necesare.
    Eurodeputata PPE Livia Jaroka, singurul membru al PE de etnie romă, a apreciat că programele din ultimii ani s-au dovedit inadecvate pentru incluziunea romilor. „Migraţia romilor se va opri doar când aceşti oameni se vor simţi liberi şi în siguranţă”, a spus Jaroka, atrăgând atenţia că 10% din fondurile destinate romilor nu ajung de fapt la aceştia.
    Mai mulţi eurodeputaţi, printre care şi Veronique Mathieu, din grupul PPE, au afirmat că nu există nicio legătură între dreptul romilor la liberă circulaţie în calitate de cetăţeni ai UE şi aderarea României şi Bulgariei la spaţiul Schengen. Helene Flautre, din grupul Verzilor, i-a cerut, la rândul ei, Vivianei Reding să declanşeze proceduri de infringement atunci când drepturile romilor nu sunt respectate şi a apreciat că faptul că în Franţa au loc atât de multe evacuări ale taberelor de romi afectează eficienţa programelor concepute pentru integrarea lor.

  • Premiile Nobel pot fi uneori lipsite de nobleţe

    Atunci când fizicianul Richard Feynman a fost întrebat cu ce personalitate istorică care nu se mai află printre noi şi-ar dori să poată sta de vorbă, el a răspuns, spre surprinderea generală, „cu tatăl meu, pentru că vreau să-i spun că am câştigat premiul Nobel”. Prestigiul Premiilor Nobel nu lasă loc de comentarii, dar, în cei 112 ani de istorie ai acestor premii, s-au strecurat şi destule controverse mai degrabă anecdotice decât pline de nobleţe, conform unui material publicat în Scientific American.

    Povestea acestor premii este cunoscută şi nu vom insista foarte mult asupra sa: industriaşul suedez Alfred Nobel a stipulat în testamentul său din 1895 că doreşte ca o bună parte din averea sa să fie folosită pentru a stabili un fond care să acorde anual cinci premii „pentru cei care, în anii anteriori, au adus mari servicii umanităţii”. Premiile pentru fizică, chimie, fiziologie sau medicină, literatură şi pace au fost oferite pentru prima oară în 1901. Premiul Nobel pentru economie a fost adăugat abia în 1969.
    Premiile Nobel sunt respectate într-atât încât şi alte premii importante sunt caracterizate sumar cu trimitere la ele. Astfel, premiul Fields Medal este cunoscut şi drept „Nobelul pentru Matematică”. Mai recentul premiu pentru fizică Milner Fundamental este cunoscut drept „Nobelul rusesc” iar Israeli Wolf Prize este cunoscut şi drept premiul „Pre-Nobel, pentru că mulţi dintre laureaţii săi au ajuns să câştige apoi şi premiul Nobel.

    Controverse, bârfe şi misoginism

    Istoria premiilor Nobel nu este însă lipsită de controverse, chiar dacă eliminăm de la început din discuţie Nobelul pentru Pace, care este de multe ori politizat excesiv. Spre exemplu, jumătate din Nobelul pentru Fizică din 2008 a fost câştigat de Makoto Kobayashi şi Toshihide Maskawa pentru descoperirea originii asimetriei particulelor, care prezice existenţa a cel puţin trei familii distincte de quarcuri în natură. Mulţi au considerat că şi Nicola Cabibbo merita să primească acest premiu, pentru că activitatea sa de cercetare asupra a două dintre aceste familii de quarcuri a reprezentat baza de la care au pornit apoi Kobayashi şi Maskawa.
    Astfel de complicaţii apar din cauza regulii care impune ca premiul Nobel să nu fie împărţit de mai mult de trei laureaţi o dată.
    În 1965 Premiul pentru Fizică a fost împărţit de Sin-Itiro Tomonaga, Julian Schwinger şi Richard Feynman pentru contribuţiile lor importante în domeniul electrodinamicii cuantice. Freeman Dyson, cel care a demonstrat matematic că toate cele trei abordări ale fizicienilor laureaţi sunt echivalente, a rămas pe dinafară.

    O problemă similară s-a produs şi în ceea ce priveşte dezvoltarea cromodinamicii cuantice, domeniu bazat pe studiile publicate de David Gross, David Politzer şi Frank Wilczek, precum şi pe o serie de cursuri susţinute de Gerard ‘t Hooft. Din fericire Gerard ‘t Hooft a primit şi el premiul Nobel dar pentru o altă contribuţie, în 1999, ceea ce a permis ca primii trei să-şi împartă Nobelul în 2004.
    Alte controverse sunt de-a dreptul misogine, Comitetul Nobel fiind acuzat că nu recunoaşte meritele femeilor oameni de ştiinţă. Cercetătorul Chien-Shiung Wu, de la Universitatea Columbia, a confirmat experimental descompunerile beta postulate teoretic de Chen Ning Yang şi Tsung-Dao Lee, ajutându-i astfel pe cei doi să câştige în 1957 Premiul Nobel pentru Fizică, premiu pe care însă ea nu l-a primit niciodată.
    Activitatea de cercetare întreprinsă de Rosalind Franklin în domeniul imagisticii prin difracţie cu raze X a ADN-ului a confirmat structura helicoidală a acestuia, adică exact descoperirea pentru care Francis Crick, James Watson şi Maurice Wilkins au primit Nobelul pentru Medicină în 1962. Rosalind Franklin nu a fost nici măcar menţionată şi a sfârşit tragic, la 37 de ani, victimă a unui cancer ovarian.

    Joycelyn Bell Burnell nu a primit Nobelul pentru Fizică în 1974 pentru primele observaţii ale pulsarilor – stele neutronice care emit unde radio, deşi ea a fost cea care a descoperit prima astfel de stea (ce a fost denumită mai târziu CP 1919) în 1967. Ea şi-a împărtăşit observaţiile cu profesorul coordonator cu care îşi făcea teza de doctorat, Antony Hewish, iar acesta a primit premiul Nobel. Comunitatea astronomilor a condamnat acest premiu care a intrat în istorie sub pseudonimul „No-Bell” – trimitere la numele celei care ar fi meritat să-l primească şi nu l-a primit.
    În jurul acestor premii au început să circule şi o serie de legende urbane. Dintre acestea, poate cea mai populară, explica de ce nu există şi un Nobel pentru Matematică – soţia (sau amanta) lui Alfred Nobel ar fi avut o aventură cu un matematician suedez – poveste însă neconfirmată.
    Celebritatea de care se bucură premiile Nobel a dus la apariţia în oglindă a premiilor Ig Nobel, distincţii acordate în mod tradiţional celor mai trăsnite, ciudate sau inutile studii şi realizări ştiinţifice, nişte premii menite să onoreze „acele realizări care mai întâi ne fac să râdem şi apoi ne pun pe gânduri”.

    Fizicianul Andre Geim este primul şi deocamdată singurul om de ştiinţă care a câştigat atât un premiu Nobel cât şi unul Ig Nobel – premiul Nobel pentru dezvoltarea unui nou material bidimensional denumit grafen, iar premiul Ig Nobel pentru că a reuşit să facă să leviteze în câmp magnetic o broască vie.

  • Aspectul fizic influenţează mult relaţiile de serviciu

    Aspectul fizic influenţează mult relaţiile de serviciu

    Trăsăturile fizice, aspectul şi atractivitatea exercită o influenţă evidentă asupra calităţii relaţiilor la locul de muncă – este concluzia unui studiu realizat la Universitatea Notre-Dame din Indiana (SUA), preluat de passionsante.be.

    Studiul „compară universul profesional cu curtea şcolii. Elevii cu aspect fizic atrăgător sunt populari, în timp ce copiii mai puţin favorizaţi de natură sau bolnavi sunt adesea vulnerabili social şi victime ale intimidărilor. S-ar putea crede că acest comportament dispare odată cu înaintarea în vârstă, dar nu este aşa”, arată autorii studiului.

    După analizarea atentă a cercetărilor efectuate pe această temă şi interviuri luate unui mare număr de salariaţi, s-a constatat că absenţa sau atracţia fizică sau intelectuală insuficientă – noţiuni foarte subiective – determină un tratament nepoliticos, grosolan şi chiar crud (bătăi de joc, reproşuri, violenţă verbală, presiune psihologică sau excludere din grup).

    Dimpotrivă, persoanele considerate mai atrăgătoare sunt considerate mai simpatice şi mai interesante din punct de vedere social. Sunt mai bine tratate, se bucură de mai multă atenţie şi de mai puţină ostilitate. De fapt, ‘efectele atractivităţii depăşesc simpla părere şi se manifestă prin adevărate acţiuni’. Unele studii au arătat că deciziile de angajare şi de promovare pot fi influenţate în mare măsură de aspectul fizic, cu menţiunea că femeile obeze fac prea des obiectul discriminării pe piaţa muncii.

    Pentru marea majoritate a locurilor de muncă, aspectul fizic nu este o exigenţă profesională, însă el exercită mai multă influenţă decât mulţi sunt dispuşi să recunoască (cel puţin în mod deschis). Specialiştii subliniază că fiecare trebuie să fie conştient că există aceste prejudecăţi, care trebuie combătute cu convingere, încheie passionsante.be.

  • Europa emergentă va înregistra o creştere economică de 2,25% în 2013

    Statele emergente din Europa vor înregistra o relansare moderată în 2013-2014 însă o recesiune prelungită în zona e publicat marţi.

    Fondul include în Europa emergentă un număr de şapte state membre ale Uniunii Europene (Polonia, România, Ungaria, Bulgaria, Lituania, Letonia şi Croaţia) precum şi două ţări care nu sunt membre UE, Turcia şi Serbia.

    Potrivit noilor estimări ale FMI, după o creştere economică de 1,5% în 2012, această regiune ar urma să înregistreze în acest an o creştere de 2,25%, urmată de un avans de 2,75% în 2014, fără modificări comparativ cu estimările publicate de FMI în luna aprilie.

    „Activitatea economică şi-a revenit în prima jumătate din 2013 graţie unor condiţii financiare mai lejere, relaxării monetare, îmbunătăţirii condiţiilor de finanţare externă şi revenirii după timpul nefavorabil”, subliniază raportul World Economic Outlook publicat de FMI.

    Cu toate acestea, Fondul atrage atenţia asupra diferenţelor care există în interiorul ţărilor din Europa emergentă, în condiţiile în care preconizează „o creştere puternică în Turcia şi ţările baltice, o relansare incipientă în Europa de sud-est şi Ungaria şi o nouă scădere în Polonia”. În timp ce Turcia va înregistra o creştere de 3,8% în 2013 şi un avans de 3,5% în 2014, în Polonia ritmul de creştere va încetini la 1,25% în acest an, după un avans de 2,2% în 2012.

    În Europa de sud-est, Croaţia va fi singura ţară care va rămâne în recesiune în 2013 (cu o contracţie de 0,6%). Economia ungară ar urma să rămână relativ stabilă în acest an, cu o creştere de 0,2%. În sfârşit, în ţările baltice creşterea economică va încetini, dar va rămâne la un nivel puternic, în special în Letonia (4%) şi Lituania (3,4%).

    Cu toate acestea, „o recesiune prelungită în zona euro reprezintă un risc major, în special pentru ţările care au legături puternice intraeuropene precum Croaţia, Ungaria şi Polonia”, avertizează FMI.

    De asemenea, „o nouă deteriorare a condiţiilor de finanţare externă este o altă preocupare majoră în special pentru ţările cu importante dezechilibre externe cum sunt Turcia şi Serbia”, adaugă raportul FMI.

    La nivel global, FMI şi-a revizuit în jos estimările privind creşterea economiei globale în acest an şi anul următor, în special ca urmare a încetinirii marilor economii emergente. Fondul prognozează că economia globală va creşte cu 2,9% în acest an şi cu 3,6% în 2014, cu 0,2 puncte procentuale mai puţin decât precedentele estimări ale FMI.

    Zona euro va ieşi din recesiune anul următor, însă relansarea va fi una modestă apreciază FMI. Potrivit celor mai recente prognoze economice ale Fondului, zona euro va cunoaşte în acest an o recesiune mai puţin profundă decât se anticipa (minus 0,4% în loc de minus 0,5%) urmând ca în 2014 să revină în teritoriul pozitiv cu o creştere de 1,0%.

    FMI avertizează însă că o eventuală intrare în incapacitate de plată a SUA ar putea provoca pagube serioase economiei mondiale. Economistul şef al FMI, Olivier Blanchard a apreciat că un eventual eşec în majorarea plafonului datoriei SUA ar conduce la reducerea dramatică a cheltuielilor guvernamentale şi, de asemenea, va provoca turbulenţe financiare.

  • Vrancea, responsabilă de peste 90% din cutremurele din România

    România a fost zguduită în ultimii 200 de ani de numeroase cutremure de magnitudine mai mare sau mai mică, însă cele mai puternice au fost, de departe, cutremurul din anul 1802, care a avut o magnitudine de 7,9 grade pe scara Richter. Cauzele acestor mişcări ale scoarţei terestre din România sunt de ce mai multe ori naturale, însă specialiştii nu exclud nici intervenţia omului. Studiile efectuate pe teritoriul ţării în ultimii 100 de ani au arătat că majoritatea cutremurelor din România sunt de origine tectonică, fiind generate prin eliberarea energiei potenţiale acumulate în anumite structuri geologice din scoarţa terestră. Foarte puţine seisme au avut alte cauze, precum alunecări de teren, explozii sau exploatări miniere.

    În România, cele mai puternice cutremure se produc în curbura estică a munţilor Carpaţi, respectiv în zona Vrancea, zonă seismică cu activitate aproape permanentă, generând numeroase cutremure mai mult sau mai puţin puternice, în fiecare secol. Practic, zona Vrancea este responsabilă de peste 90% din totalul cutremurelor produse în România, eliberând peste 95% din energia seismică. Aceste seisme cauzate de deplasarea plăcilor tectonice se produc la o adâncime destul de mare, fiind însă şi cele mai devastatoare, întrucât pot atinge magnitudini de până la 7,8 — 7,9 grade pe scara Richter.

    Capitala României resimte puternic aceste seisme pentru că se află pe unda de şoc, dar şi din cauză că este situată pe un sol format din aluviuni, instabil şi cu depozite de roci noi, de altfel, fiind şi cea mai vulnerabilă zonă urbană din România.

    “Bucureştiul este cea mai vulnerabilă zonă urbană care este afectată de seismele din Vrancea, dar şi alte localităţi, precum Iaşi, Craiova, Ploieşti, Focşani şi chiar şi localităţile din nordul Bulgariei sau din Republica Moldova. Cutremurele vrâncene produc avarii mari, pe o arie foarte mare, acesta fiind o altă caracteristică a lor. Efectele sunt foarte mari pe o anumită direcţie faţă de Vrancea, respectiv nord-est către Moldova şi sud-vest către Câmpia Română. Din păcate, Bucureştiul este exact pe această direcţie”, a explicat Radulian.

    Un cutremur la două zile

    Specialiştii afirmă că seismele din Vrancea se caracterizează printr-o activitate de replici destul de mică, faţă de alte zone seismice, atât ca mărime cât şi ca număr şi ca durată. În Vrancea se produce, în medie, un cutremur la două zile, adică în jur de 15-20 pe lună. Reţeaua INFP detectează în prezent şi cutremurele mai mici de două grade pe scara Richter.

    De altfel, nu toate zonele ţării prezintă acelaşi nivel de risc seismic sau acelaşi grad de expunere la cutremur. S-a remarcat faptul că în special Moldova şi Muntenia au fost, în multe cazuri, zguduite cu o violenţă mai mare de cutremure, în timp ce în Transilvania, de exemplu, efectele mişcărilor seismice au fost, în general, mai reduse. Studiile recente de hazard seismic şi de zonare seismică a teritoriului României au confirmat că nivelul riscului seismic este considerabil mai ridicat în sudul şi estul ţării, în timp ce în Transilvania şi în extremitatea de vest a României riscul seismic este ceva mai scăzut.

    În afară de regiunea Vrancea, pe teritoriul României au fost identificate mai multe zone epicentrale, care determină gradul de seismicitate al ţării, acestea fiind zona Făgăraş-Câmpulung, zona Banat, Dobrogea, platforma continentală a Mării Negre, Crişana, Maramureş, Podişul Transilvaniei şi Câmpia Româna.

    Experţii INFP precizează că zona Făgăraş-Câmpulung este, de asemenea, o zonă periculoasă, dar sunt cutremure crustale, de suprafaţă, la o adâncime de până în 30 de kilometri. Cel mai mare a fost de 6,4 grade pe scara Richter, în această zonă, în anul 1916. E o zonă periculoasă, chiar dacă sunt cutremure mai mici, de suprafaţă, pentru că efectele sunt mai mari în zona epicentrală. Cutremurele crustale apar în partea superioară a scoarţei şi produc efecte mari în zona epicentrului. De exemplu, cel de 5,5 grade din zona Vrancea de adâncime s-a simţit chiar şi în Republica Moldova şi Bulgaria. Dacă ar fi fost în zona Galaţi, să zicem, un cutremur de suprafaţă de o astfel de intensitate ar fi produs pagube acolo, dar nu s-ar fi simţit la Bucureşti.

    De asemenea, zona Banat, cu cutremure de suprafaţă, este periculoasă pentru că sunt mai dese şi au efecte mari în apropierea epicentrului. Cele mai mari au avut magnitudinea de 5,5. O altă zonă este Marea Neagră, aproape de graniţa cu România, de litoralul românesc, unde se produc cutremure mari, chiar de peste 7 grade. A fost unul în 1901, de 7,2 grade, dar aici trebuie să vedem şi frecvenţa cutremurelor, pentru că din studiile INFP apar la intervale de sute de ani. Încă o zonă seismică este partea de nord a Dobrogei, care se continuă în Galaţi către Bârlad. Este o zonă activă, iar cele mai mari au fost de 5,5 grade Richter şi au cam aceleaşi caracteristici ca şi seismele de suprafaţă: produc pagube acolo unde se produc. Mai este zona Crişana-Maramureş, tot cu cutremure de suprafaţă, dar aici nu există decât date istorice, mai puţin precise, unde cutremurele au magnitudini de cel mult 5,5-6 grade. Nu se poate spune cu precizie, dar aici nu sunt nici foarte frecvente şi nici foarte mari.

    România a înregistrat în ultimele săptămâni numeroase cutremure de suprafaţă, de mică intensitate, în Moldova, zona Galaţi, unde au fost peste 225 de cutremure în numai două săptămâni, cel mai mare fiind de 3,9 grade pe scara Richter. Analiza făcută până în prezent de specialiştii INFP nu arată vreo legătură între exploatările petroliere din zonă şi aceste cutremure, însă în aceste zile vor fi prezentate concluziile finale.

    “Zona Galaţi este o zonă seismică, dar, la fel, nu este o zonă unde apar cutremure mari, cel mult de 4,5 grade. Secvenţa care a apărut acum este deosebită prin amploarea ei, cea mai mare secvenţă de acest tip în zonă respectivă şi ne-a luat puţin prin suprindere, pentru că nu ne aşteptam. Şi aici nu vorbim neapărat de o anumită magnitudine, cea mai mare a fost de 3,9, ci de faptul că se desfăşoară pe o perioadă mare de timp. Din 23 septembrie şi până în prezent au fost în jur de 225 de cutremure în zona Galaţi. Din analizele noastre aceste seisme nu se datorează exploatărilor petroliere din zonă, nu au nicio legătură. Acum sunt ceva mai puţine, a scăzut activitatea în zonă, dar noi o monitorizăm în continuare pentru că trebuie să tragem o concluzie definitivă. Este o perioadă de liniştire, dar mai pot fi reactivate. Cred că trebuie să mai aşteptăm puţin, cel puţin o săptămână”, a comentat Mircea Radulian.

    Cauzele producerii cutremurelor în România sunt tectonice, în Vrancea fiind o zonă particulară, concentrată, cu seisme de adâncime mare, iar în restul teritoriului se desfăşoară o activitate de suprafaţă, cu cutremure produse la adâncime mică, de 30-40 de km. Sunt anumite sisteme de falii mai mari, bine evidenţiate, cum ar fi zona Făgăraş, care se pot activa la anumite intervale de timp mai mari sau mai mici pentru că sunt cauzate de tensiuni care apar în scoarţa terestră şi care trebuie să se elibereze.

    Şi activitatea umană are rolul ei

    Specialiştii afirmă că mai există şi cutremure induse, nu neapărat datorită forţelor tectonice, ci pentru că există o activitate intensă umană şi care poate să perturbe zona respectivă, dar sunt mici şi nu sunt periculoase, însă se poate întâmpla. “Nu s-a constatat că exploatările petroliere au produs cutremure induse. Cele cu efecte ceva mai mari sunt exploatările hidraulice, cu efecte asupra scoarţei, şi mă refer la bazinele mari sau zonele unde se fac explozii”, consideră directorul ştiinţific Mircea Radulian.

    “Trebuie să ne obişnuim cu aceste fenomene, la fel cum ne obişnuim cu alte fenomene meteo, precum grindină, inundaţii. Nu suntem bucuroşi, dar trebuie să ne pregătim şi să găsim o modalitate de a convieţui cu ele. Pentru că ne sunt date. Oamenii trebuie să trăiască şi faptul că suntem confruntaţi cu astfel de fenomene, trebuie să fim mai puţin panicaţi şi frământaţi, pentru că astfel de fenomene s-au produs şi se vor mai produce în viitor”, a transmis Mircea Radulian.

    Cele mai mari cutremure

    26 octombrie 1802

    Acesta îşi păstrează renumele de „cutremurul cel mare” (7,9 grade pe scara Richter), căci s-a simţit de la Sankt Petersburg până în insulele greceşti de la Marea Egee. Durata lui a fost de două minute. În timpul lui s-a prăbuşit turnul mănăstirii Colţea. În Bucureşti au căzut toate turlele bisericilor şi multe biserici s-au dărâmat sau au fost grav avariate.

    6 octombrie 1908

    Acest cutremur s-a produs în trei faze consecutive, din ce în ce mai puternice şi care au durat aproximativ trei minute. El a avariat multe case din Bucureşti şi din sudul Moldovei, unde s-au produs crăpături în pământ în zona Râmnicului şi a Vrancei şi unde s-au dărâmat multe locuinţe.

    10 noiembrie 1940

    Cel mai puternic cutremur din istoria recentă a României. Seismul a avut epicentrul în zona Vrancea, la o adâncime de 133 de kilometri. Anul 1940 s-a caracterizat printr-o activitate seismică foarte ridicată în Vrancea, deoarece pe tot parcursul acelui an s-au produs multe cutremure. Consecinţele cele mai grave ale acestui cutremur s-au semnalat în sudul şi centrul Moldovei, dar şi în nord-estul Munteniei. Oraşul Panciu a fost distrus în proporţie de 90%, deşi majoritatea clădirilor erau din lemn. În Bucureşti, principala distrugere a fost cea a blocului Carlton, care avea o structură cu 12 etaje din beton armat, foarte modernă la acea vreme, dar au existat avarii serioase şi la alte edificii. Numărul victimelor a fost estimat la 1.000 de morţi şi 4.000 de răniţi, majoritatea în Moldova. După cutremur, Asociaţia Generală a Inginerilor din România a întreprins un studiu detaliat al efectului cutremurului asupra clădirilor din beton armat, ajungând la concluzia că normele de calcul pentru construcţia clădirilor din beton armat, practic copiate după cele germane, nu prevedeau calculul la eforturi seismice, Germania nefiind situată într-o zonă de risc seismic. În perioada postbelică, au fost aplicate norme noi la construcţia clădirilor.

    4 martie 1977

    Ultimul mare cutremur a avut o magnitudine de 7,4 pe scara Richter şi a durat 55 de secunde, cauzând în jur de 1.600 de victime, din care 90% numai în Bucureşti, acolo unde au fost şi cele mai mari pagube materiale. De asemenea, au fost răniţi peste 11.000 de oameni şi în jur de 35.000 de locuinţe s-au prăbuşit. Numai în Bucureşti s-au prăbuşit 33 de clădiri şi blocuri mari, cele mai multe imobile datând din perioada interbelică. Seismul a avut epicentrul în Vrancea, la o adâncime de 100 de kilometri, iar unda de şoc a fost resimţită în aproape întreaga zonă balcanică.

    31 august 1986

    Un cutremur cu magnitudinea de 7,1 grade pe scara Richter şi adâncimea de 131,4 kilometri s-a produs în zona Vrancea. S-a vehiculat multă vreme informaţia, nicicând confirmată oficial, potrivit căreia câteva zeci de muncitori, ce lucrau în subsolul unei clădiri din Capitală, şi-ar fi pierdut viaţa în urma acestui seism.

    30 şi 31 mai 1990

    Ziua de 30 mai 1990 a adus un cutremur cu magnitudinea 6,7 grade pe scara Richter, cu epicentrul în Vrancea, la o adâncime de 90 de kilometri. O zi mai târziu, seismul a fost urmat de o replică puternică — un nou cutremur, cu magnitudinea de 6,2 grade, produs la 79 kilometri adâncime. Cele două cutremure nu s-au soldat cu victime sau pagube mari.

    27 octombrie 2004

    Un cutremur cu magnitudinea de 6 grade pe scara Richter s-a produs în Vrancea, la o adâncime de 98,6 kilometri. Seismul nu a produs victime sau pagube materiale.

  • 2.900 ţigarete marca Rothmans în lonjeroaneleşi pragurile unui Audi

    2.900 ţigarete marca Rothmans în lonjeroaneleşi pragurile unui Audi

    Poliţiştii de frontieră din cadrul Punctului de Trecere a Frontierei Galaţi-rutier au întocmit lucrare penală  unui bărbat care intenţiona a doua oară în cursul acestui an să introducă ilegal ţigarete în România. În ziua de 9 octombrie, în jurul orelor 1.30, s-a prezentat în Punctul de Trecere a Frontierei Galaţi-rutier, pentru efectuarea formalităţilor necesare trecerii frontierei, pe sensul de intrare în ţară, Viorel B., cu dublă cetăţenie, română şi R. Moldova, în vârstă de 23 ani, conducând un autoturism marca Audi.

    Pentru valorificarea unei informaţii aflate în lucru poliţiştii de frontieră au solicitat inspectorilor vamali efectuarea unui control amănunţit, în urma căruia echipa comună a descoperit, ascunsă şi nedeclarată, în locasuri speciale în lonjeroanele spate şi pragurile spate ale autoturismului cantitatea de 2.900 ţigarete marca Rothmans cu timbru de acciză R. Moldova. Conform prevederilor legale s-a dispus măsura reţinerii întregii cantităţi de ţigări şi a autoturismul în vederea confiscării. Deoarece bărbatul a mai fost depistat în cursul acestui an încercând să introducă ilegal ţigarete în România, poliţiştii de frontieră i-au întocmit lucrare penală sub aspectul săvârşirii infracţiunii de introducerea în ţară, de doua ori in decursul unui an, prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, dacă valoarea în vamă a bunurilor sau a mărfurilor sustrase este mai mică de 20.000 lei în cazul produselor supuse accizelor şi mai mică de 40.000 lei în cazul celorlalte bunuri sau mărfuri.

  • Două lansări de carte la Axis Libri

    Biblioteca Judeţeană „V.A. Urechia“ rganizează azi, la ora 17.00, Salonul Literar „Axis Libri“, manifestare culturală organizată săptămânal în Sala de lectură „Mihai Eminescu”, la sediul central. Iubitorii de cultură vor putea participa la următoarele lansări de carte: Piaţa veche (Călătorii paralele I) (Editura Fundaţia Culturală Antares, Galaţi, 2013), volum scris de Ioan Gh. Tofan, şi Tragicul visător: poeme alese (Editura Ideea Europeană, Bucureşti, 2013), autor Aura Christi. În deschiderea manifestării vor susţine un recital artistic elevi ai Liceului de Arte „Dimitrie Cuclin”. Moderator va fi prof. Theodor Parapiru.

  • Majoritatea statelor UE sunt favorabile constituirii unui parchet european

    Majoritatea ţărilor europene sunt favorabile constituirii unui parchet european pentru a urmări fraudarea bugetului comunitar, ce provoacă pierderi anuale de circa 500 de milioane de euro, transmite agenţia EFE preluând declaraţii ale comisarului european pentru justiţie, drepturi fundamentale şi cetăţenie, Viviane Reading, care a iniţiat un proiect în acest sens. Ideea a fost dezbătută pentru prima dată luni, în cadrul Consiliului pentru Justiţie şi Afaceri Interne (JAI) al UE, în paralel cu problema reorganizării Unităţii Europene de Cooperare Judiciară (Eurojust).

    Viviane Reading a declarat, la conferinţa de presă ce a urmat Consiliului JAI, că a fost „surprinsă” de faptul că, încă din prima zi de discuţii, constituirea acestei autorităţi beneficiază de un sprijin semnificativ din partea statelor membre.

    Printre ţările favorabile proiectului se numără Franţa, Spania, Italia, Austria, în timp ce, deocamdată, numai Danemarca şi Marea Britanie nu doresc să se alăture iniţiativei, menţionează agenţia EFE. Alte state, precum Polonia şi Ungaria, nu se opun ideii, dar şi-au exprimat clar dezacordul faţă de forma actuală a proiectului.

    În timpul dezbaterilor, unele delegaţii, cum este cea a Franţei, au insistat asupra necesităţii garantării independenţei acestui organism şi evitării conflictelor de interese cu alte instanţe.

    Parchetul european, care ar urma să-şi înceapă activitatea din 1 ianuarie 2015, va fi o autoritate descentralizată cu competenţă exclusivă în efectuarea de investigaţii şi urmărirea infracţiunilor ce afectează bugetul comunitar. În forma propusă, noul organism va dispune de o autoritate de investigare uniformă în întreaga Uniune, respectând sistemele juridice naţionale din statele membre.

    Viitorul parchet european ar urma să fie condus de un procuror european, care va avea patru adjuncţi, în subordinea sa urmând să fie un grup de procurori delegaţi din statele membre, aceştia din urmă având ca atribuţii efectuarea investigaţiilor pe teren şi iniţierea demersurilor legale.

    Dar, miniştrii europeni de justiţie încă mai au de negociat multe elemente în legătură cu noua instituţie, precum modalitatea de desemnare a procurorului european sau competenţele concrete pe care echipa din subordinea sa le va avea în efectuarea investigaţiilor.

    Parchetul european, propus în Tratatul de la Lisabona, a fost şi una dintre promisiunile făcute de preşedintele Comisiei Europene, Jose Durao Barroso. Constituirea parchetului european trebuie aprobată de toate statele membre UE, după primirea avizului din partea Parlamentului European. În lipsa unanimităţii, cel puţin nouă state membre vor avea posibilitatea să aplice mecanismul cooperării consolidate în acest domeniu.

    Potrivit Comisiei Europene, printre cele mai frecvente cazuri de fraudare a bugetului comunitar se numără furnizarea de date false pentru a obţine fonduri europene sau cele rezultate în urma conflictelor de interese din contractele publice şi numai 42,3% din acţiunile judiciare se încheie cu o condamnare a celor responsabili.