word-monitor

Author: Ioana Tanase

  • Cât durează sarcina la om?

    Cât durează sarcina la om?

    Contrar convingerilor majorităţii oamenilor, durata sarcinii la specia umană este foarte variabilă, iar aceste variaţii pot fi neaşteptat de mari – până la 5 săptămâni, după cum arată un studiu recent. În studiul publicat în Human Reproduction, cercetătorii prezintă o concluzie surpinzătoare pentru mulţi: ideea că perioada de gestaţie la om ar fi de 9 luni, cu o variaţie de doar câteva zile, cum se crede îndeobşte, este eronată. În realitate, durata sarcinii poate varia, în mod natural, cu până la 5 săptămâni.
    În mod obişnuit, data naşterii se calculează pe baza datei la care a început ultima menstruaţie, adăugându-se la această dată 280 de zile. Totuşi, doar 4% dintre femei nasc după 280 de zile de la data ultimei menstruaţii şi numai 70% nasc în următoarele 10 zile, chiar şi atunci când data naşterii este estimată mai precis, cu ajutorul ecografiei.
    Acum, pentru prima dată, o echipă de specialişti americani, din cadrul National Institute of Environmental Health Sciences, a putut stabili momentul precis în care o femeie ovulează şi momentul în care ovulul fertilizat se implantează în uter, în cazul unei sarcini survenite natural, şi au urmărit sarcina până la momentul naşterii. În acest mod, au putut stabili duratele precise a 125 de sarcini.
    Iată câteva dintre concluziile lor:
    – durata medie a intervalului dintre ovulaţie şi naştere a fost de 268 de zile (38 de săptămâni şi 2 zile).
    – totuşi, după excluderea a 6 sarcini care s-au finalizat cu naşteri premature, au constatat că lungimea perioadelor de sarcină varia cu până la 37 de zile.
    – femeile mai în vârstă tind să nască mai târziu, fiecare an în plus corespunzând, în medie, unei zile în plus de durată a sarcinii.
    – femeile care au avut ele însele o greutate mai mare când s-au născut tind să aibă sarcini cu durată mai lungă
    – durata sarcinilor la una şi aceeaşi femeie tinde să fie constantă.
    Până acum, deşi se cunoştea faptul că sarcina poate varia ca durată, variaţiile erau atribuite, în cea mai mare parte, erorilor de estimare a vârstei sarcinii. Însă cercetătorii americani afirmă că au măsurat foarte precis durata sarcinii, de la ovulaţie până la naştere, şi totuşi au găsit că există variaţii foarte mari, de peste 5 săptămâni – un rezultat atât de surprinzător, încât cercetătorii s-au declarat ei înşişi fascinaţi de descoperire.
    Posibilitatea ca durata sarcinii să varieze în mod natural a fost puţin studiată, deoarece până acum era imposibil să fie diferenţiate erorile de calcul de variabilitatea naturală, de vreme ce nu se putea măsura absolut precis vârsta embrionului.
    Cercetătorii americani au reuşit să urmărească precis evoluţia sarcinii analizând nivelul a trei hormoni din mostre de urină provenite de la femei gravide care luaseră parte anterior la un alt studiu, North Carolina Early Pregnancy Study, care a avut loc între anii 1982-1985. Folosind datele din acest studiu, referitoare la nivelul de hormoni din urină, cercetătorii au putut identifica momentul în care fiecare femeie a rămas gravidă. Cei 3 hormoni analizaţi – hCG (gonadotropina corionică umană), estron-3-glucoronida şi pregnanediol-3-glucoronida – prezintă variaţii specifice ale concentraţiei lor în urină, care pot indica momentul în care organismul femeiii intră în starea de graviditate.
    În 2010, cercetătorii au contactat femeile care participaseră la studiul din anii 1980 şi le-au cerut detalii despre modul în care decursese naşterea. Au exclus cazurile în care fusese vorba despre naşteri provocate sau despre operaţii cezariene programate (care afectează durata naturală a sarcinii), ca şi pe cele în care femeile fuseseră expuse la dietilstilbestrol – un compus chimic care afectează sistemul endocrin şi scurtează durata sarcinii. În acest mod, au calculat durata naturală a 125 de sarcini.
    Deşi cercetătorii afirmă că este prea devreme pentru a face recomandări clinice pe baza acestor rezultate, fiind necesare şi alte studii în domeniu, ei consideră totuşi că trebuie reţinut faptul că durata sarcinii la om prezintă o variabilitate mult mai mare decât se credea, iar medicii ar trebui să aibă în vedere şi acest lucru atunci când decid dacă să intervină sau nu în desfăşurarea unei sarcini.

  • Cum afectează sărăcia creierul unui om?

    „Lăţimea de bandă mentală” este finită. De altfel, e probabil să fi avut parte de o experienţă care să vă fi confirmat acest lucru (chiar dacă nu l-aţi perceput folosind aceşti termeni). Spre exemplu, atunci vă concentraţi să rezolvaţi o problemă, precum un computer stricat, e mai probabil să ignoraţi alte sarcini, cum ar fi să vă amintiţi să scoateţi câinele la plimbare sau să luaţi copilul de la şcoală. Acesta este motivul pentru care persoanele care folosesc telefonul mobil la volan sunt şoferi mai slabi, iar controlorii de trafic aerian care se concentrează să prevină o ciocnire în aer sunt mai predispuşi să ignore alte avioane.

    Aşadar, capacitatea cognitivă este o resursă limitată.

    Descoperirea limitei „lăţimii de bandă” mentale ar putea schimba în mod fundamental modul în care ne gândim la sărăcie. O echipă de cercetători a publicat un studiu revoluţionar în ediţia de astăzi a jurnalului Science în care concluzionează că sărăcia impune o încărcare cognitivă atât de mare asupra săracilor, încât aceştia nu mai au suficientă lăţime de bandă încât să facă multe dintre lucrurile care le-ar permite să iasă din sărăcie, cum ar fi să meargă la cursuri de noapte, să caute o slujbă nouă sau chiar să-şi amintească să plătească facturile la timp.

    Într-o serie de experimente efectuate de cercetători de la Universităţile Princeton, Harvard şi de Warwick, oamenii cu venituri reduse care au fost stimulaţi să se gândească la problemele lor financiare au obţinut rezultate slabe în mai multe teste de cogniţie, fiind apăsaţi de o încărcare cognitivă echivalentă cu ratarea unei nopţi de somn. Spus cu alte cuvinte, sărăcia a impus o povară mentală echivalentă cu pierderea a 13 puncte de IQ, adică o diferenţă cognitivă similară celeia observate între adulţii normali şi alcoolicii cronici.

    Descoperirea oferă noi argumente împotriva teoriei care susţine că oamenii săraci, prin propria lor slăbiciune, sunt responsabili pentru propria lor sărăcie – sau că ar trebui să fie în stare să iasă din sărăcie prin propriile lor eforturi. Această cercetare sugerează că sărăcia face mai dificilă aplicarea unor abilităţi fundamentale. A fi sărac, scriu autorii studiului, înseamnă „a nu gestiona doar o lipsă a banilor, ci a gestiona totodată o reducere a resurselor cognitive”.

    Acest lucru explică de ce, spre exemplu, oamenii săraci care nu se descurcă cu banii pot avea totodată probleme în a fi părinţi bune. Cele două probleme au o legătură. „Este aceeaşi lăţime de bandă”, spune Eldar Shafir, un cercetător de la Princeton şi totodată unul dintre autorii studiului, alături de Anandi Mani, Sendhil Mullainathan şi Jiaying Zhao. Oamenii săraci trăiesc într-o stare constantă de sărăcie (în cazul acesta, o sărăcie a lăţimii de bandă mentale), un mediu foarte dificil.

    Evenimentul descris de Shafir şi colegii săi nu este acelaşi lucru cu stresul. Sărăcia impune o altă dificultate asupra oamenilor ce îi afectează chiar şi atunci când markerii biologici ai stresului (cum ar fi un puls accelerat şi un nivel mare al tensiunii arteriale) nu sunt prezenţi. De altfel, în cantităţi mici, stresul ne poate afecta în mod pozitiv. Spre exemplu, un atlet stresat poate obţine rezultate mai bune. Stresul urmează o curbă clasică – puţin stres ne poate ajuta, dar dincolo de un punct, prea mult stres ne afectează.

    Lăţimea de bandă cognitivă nu funcţionează în acelaşi mod. Pentru a o studia, cercetătorii au efectuat două seturi de experimente. În primul experiment, aproximativ 400 de persoane alese aleatoriu dintr-un mall din New Jersey au fost întrebate cum ar reacţiona într-un scenariu în care automobilul lor ar avea nevoie de reparaţii în valoare de 150 de dolari sau de 1.500 de dolari. Ar plăti reparaţiile în totalitate, ar lua un împrumut sau ar amâna efectuarea lor? Cum ar lua această decizie? Participanţii la studiu aveau venituri anuale cuprinse între 20.000 de dolari şi 70.000 de dolari.

    Înainte să răspundă, subiecţii au completat o serie de teste clasice (cum ar fi identificarea unor secvenţe de forme şi numere) ce măsoară funcţia cognitivă şi inteligenţa fluidă. În scenariul mai uşor, în care reparaţiile costau doar 150 de dolari, subiecţii clasificaţi drept „săraci” şi „bogaţi” obţineau rezultate similare în aceste teste cognitive. În schimb, în scenariul cu reparaţiile de 1.500 de dolari, persoanele sărace obţineau note mult mai mici în testele cognitive. Simplul fapt că aceşti oameni au fost rugaţi să se gândească la dificultăţi financiare a făcut ca lăţimea de bandă cognitivă să le fie afectată. „Iar aceşti oameni nu sunt oameni ce trăiesc în sărăcie abjectă, ci doar oameni normali care mergeau la mall în ziua aceea”, a comentat Shafir.

    Persoanele „bogate” din studiu nu înregistrau aceste dificultăţi. Într-un al doilea experiment, cercetătorii au obţinut rezultate similare atunci când lucrau cu un grup de agricultori din India ce au parte de un ciclu natural anual de sărăcie şi de bogaţie. Aceşti fermieri primesc 60% din venitul lor anual într-o sumă fixă după recoltarea trestiei de zahăr. Înainte de recoltare, ei sunt săraci. După recoltare, pentru o perioadă scurtă, nu sunt săraci. Cercetătorii au descoperit că în starea de sărăcie pre-recoltă, agricultorii manifestau aceeaşi „sărăcie de lăţime de bandă cognitivă” observată în studiul efectuat în New Jersey.

    Design-ul acestor experimente nu este inovator, ceea ce face cu atât mai surprinzător faptul că până acum ştiinţa nu a înţeles această legătură între cogniţie şi sărăcie. „Acest proiect nu conţine nimic nou, nicio tehnologie neştiută până acum, e un studiu care ar fi putut fi efectuat acum câţiva ani”, spune Shafir. Acest studiu este însă rezultatul unui domeniu relativ nou, economia comportamentală. În trecut, psihologii cognitivi studiau foarte rar diferenţele înregistrate între diferitele populaţii socio-economice („un creier este un creier, un cap este un cap”, sintetizează Shafir atitudinea acestora). Între timp, alte domenii psihologice şi economice studiau diferenţele între populaţii, dar nu la nivel de cogniţie.

    Acum că aceste perspective au fost reunite, rezultatele oferă implicaţii enorme asupra modului în care percepem sărăcia şi asupra modului în care sunt proiectate programele ce adresează acest flagel social. Soluţiile care fac viaţa mai uşoară oamenilor săraci nu le schimbă doar perspectivele financiare. Atunci când o persoană săracă primeşte o sumă de bani în fiecare vineri, acest lucru nu elimină doar grijile financiare. „Când facem asta, eliberăm totodată nişte lăţime de bandă cognitivă”, explică Shafir. Cei ce elaborează politici tind să evalueze succesul programelor de asistenţă financiară destinate săracilor prin măsurarea modului în care acestea afectează finanţele persoanelor sărace. „Lucrul interesant la această perspectivă este că studiul nostru sugerează că atunci când îţi fac aspectul financiar mai uşor, dacă îţi ofer mai multă lăţime de bandă cognitivă, ce ar trebui să analizez de fapt este cum te descurci în viaţă per total. Poate devii un părinte mai bun, sau poate iei medicamentele prescrise de doctor la timp”, explică Shafir.

    Lăţimea de bandă cognitivă limitată ce este creată de sărăcie are un efect direct asupra controlului cognitiv şi asupra inteligenţei fluide de care avem nevoie pentru multe sarcini din viaţa de zi cu zi. „Atunci când lăţimea de bandă este încărcată, ca în cazul săracilor, este mai probabil să nu observi lucruri, să nu opui rezistenţă lucrurilor la care ar trebui să opui rezistenţă, e mai probabil să uiţi lucruri, o să fii mai puţin răbdător, mai puţin atent cu copiii tăi când vin de la şcoală”, explică Shafir.

    La nivel macro, acest lucru înseamnă că recesiunea a dus la pierderea unei cantităţi uriaşe de abilitate cognitivă. Milioane de persoane au mai puţină lăţime de bandă cognitivă pentru a oferi copiilor lor sau pentru a respecta indicaţiile doctorilor.

    Pentru viitor, această descoperire înseamnă că programele anti-sărăcie ar putea avea beneficii enorme nerecunoscute până acum: oferirea de ajutor oamenilor pentru a deveni mai siguri din punct de vedere financiar face totodată ca aceştia să beneficieze de resurse cognitive care le permit să aibă succes în numeroase alte domenii.

    Cercetătorii se îngrijorează ca descoperirea lor să nu fie înţeleasă greşit, iar oamenii să creadă că faptul că a trăi în sărăcie duce la pierderea a 13 puncte de IQ înseamnă că oamenii cu IQ mai mic ajung să fie săraci. „Ne îngrijorează posibilitatea asta. Toate datele noastre arată opusul, de fapt. Nu este vorba despre oameni săraci, ci este vorba despre oamenii care se întâmplă să trăiască în sărăcie. Toate datele sugerează că nu este vorba de persoane, ci de contextul în care trăiesc”, a concluzionat Shafir.

  • Mersul pe jos reduce riscul de a dezvolta cancer mamar, în rândul femeilor de peste 50 de ani

    Femeile care merg pe jos în fiecare zi au mai puţine şanse de a suferi de cancer mamar, întrucât o plimbare în pas vioi poate reduce considerabil riscul de a dezvolta această boală, în rândul femeilor trecute de 50 de ani, se arată într-un studiu realizat de cercetătorii americiani. Astfel, potrivit dailymail.co.uk, riscul de a dezvolta cancer mamar este mai mic cu 14% în rândul femeilor care au o activitatea fizică moderată, timp de 60 de minute în fiecare zi, în comparaţie cu cele care au o viaţă sedentară.

    De asemenea, femeile care desfăşoară activităţi fizice intense au parte de protecţie dublă, iar riscul de a suferi de cancer mamar scade cu 25%. Studii anterioare au arătat beneficiile exerciţiilor fizice, dar oamenii de ştiinţă spun că acest studiu este primul care examinează avantajele mersului pe jos. Astfel, mersul pe jos ajută la îndepărtarea grăsimii corporale, care poate produce hormonii ce stimulează cancerul precum estrogenul şi insulina. Oamenii de ştiinţă de la American Cancer Society au studiat 73.615 femei aflate la postmenopauză, dintre care 4.760 au fost diagnosticate cu cancer mamar pe parcursul cercetării, care s-a desfăşurat pe o perioadă de 17 ani.

    Dintre femeile care au participat la cercetare, 47% au spus că mersul pe jos a fost singura lor activitate recreativă. De asemenea, persoanele care au mers cel puţin şapte ore pe săptămână au avut un risc cu 14% mai mic de a dezvolta cancer mamar, în comparaţie cu cele care au mers trei ore sau mai puţin pe săptămână.

    Pe de altă parte, studiul a arătat că femeile care au făcut exerciţii fizice de o intensitate sporită, timp de o oră, în fiecare zi, au avut un risc cu 25% mai mic de a dezvolta această boală în comparaţie cu femeile mai puţin active. “Orice activitate care ajută la creşterea pulsului reduce riscurile îmbolnăvirii, astfel că mersul pe jos este un mijloc ieftin şi gratuit de a fi activ”, a spus dr. Hannah Bridges, de la Breakthrough Breast Cancer, potrivit sursei citate.

    În acest context, cercetătorii spun că promovarea mersului pe jos poate fi un mijloc bun de a stimula femeile să fie mai active.

  • De ce nu ar trebui să speli puiul înainte să îl prepari?

    Credeţi că dacă spălaţi carnea de pui înainte de a o găti înlăturaţi bacteriile? Ei bine, specialiştii vin să vă avertizeze că procedaţi greşit. În loc să vă protejaţi de patogeni, vă expuneţi şi mai mult la ei.

    „Din punct de vedere ştiinţific nu există niciun motiv pentru care să credem că este mai sigur să spălăm puiul înainte de a-l găti. De fapt, este mai puţin sigur dacă facem asta”, susţine cercetătoarea Jennifer Quinlan de la Universitatea Drexel.

    Spălatul puiului creşte şansele de a împrăştia patogenii în toată bucătăria. În categoria acestor patogeni se încadrează Salmonella şi Campylobacter. Specialiştii se estimează că împreună, aceşti doi patogeni cauzează anual 1,9 milioane de cazuri de îmbolnăviri, numai în SUA.

    Unele studii sugerează că bacteriile pot zbura şi la un metru depărtare de locul în care este spălată carnea, chiar dacă noi nu observăm acest lucru.

    Ce trebuie să facem pentru a distruge bacteriile de pe carne? Tot ce trebuie să facem este să facem este să gătim carnea bine (carnea de pui ar trebui să atingă o temperatură internă de 74 de grade Celsius atunci când este gătită). De asemenea, nu trebuie să uităm să curăţăm bine tacâmurile şi suprafaţa pe care lucrăm.

    În SUA aproximativ 90% dintre oameni spală puiul înainte de a-l găti, iar statisticile arată că practica este ceva mai accentuată în rândul minorităţilor. Cercetătoarea Jennifer Quinlan se aşteptă ca mulţi oameni să continue să spele puiul chiar şi după ce află de pericolul la care se expun. Mulţi oameni, explică Quinlan, susţin că recurg la spălarea puiului deoarece găsesc că acesta este lipicios. „Însă, dacă puiul este lipicios, atunci înseamnă că ceva nu este în regulă cu el”, a adăugat aceasta.

  • 10 activităţi cotidiene care te omoară încet, dar sigur

    Cu toţii vrem să avem vieţi lungi şi sănătoase, dar cu toate acestea, în programul nostru zilnic sunt incluse multe pericole care ne pot afecta. Mai jos veţi găsi o listă cu doar câteva din multitudinea de activităţi zilnice care ne pot scurta durata de viaţă fără ca noi să ştim.

    1. Statul pe scaun

    Veste proastă pentru persoanele care lucrează în birouri: chiar dacă faceţi exerciţii fizice regulate, nu puteţi compensa problemele cauzate de statul pe scaun pentru perioade lungi de timp. Un studiu publicat în 2012 estima că indivizii care reduc perioada de stat pe scaun la mai puţin de 3 ore pe zi îşi prelungesc speranţa de viaţă cu 2 ani.

    2. Prea mult somn

    Desigur, somnul insuficient ne afectează sănătatea (şi, în plus, ne creşte şansele de a ne îngrăşa), dar şi prea mult somn poate fi la fel de dăunător. O analiză a mai multor studii de a indicat că oamenii care dorm mai mult de 9 ore pe noapte au un risc de dezvoltare a bolilor de inimă cu 41% mai mare, comparativ cu cei care dorm 8 ore pe noapte.

    3. Statul în faţa unui ecran

    O cercetare publicată în American College of Cardiology sugerează că atunci când stăm mai mult de 4 ore pe zi în faţa unui ecran ne putem creşte riscul de atac cerebral sau infarct cu 113%. Un alt studiu, publicat în BMJ Open estimează că reducerea timpului petrecut în faţa computerului sau a televizorului la mai puţin de 2 ore pe zi poate adăuga cel puţin 1,4 ani la speranţa de viaţă a individului.

    4. Administrarea medicamentelor pentru boli care nu ne ameninţă viaţa

    Medicamentele pentru insomnie sau anxietate pot scurta viaţa. Într-un studiu realizat pe o perioadă de 12 ani, oamenii care nu luau astfel de medicamente aveau o rată a mortalităţii mai mică cu 5 procente, comparativ cu persoanele care urmau tratamente pentru boli care nu le puneau în pericol viaţa.

    5. Lipsa simţului umorului

    Râsul ne aduce o listă lungă de beneficii pentru sănătate, susţin specialiştii de la Mayo Clinic. El ajută la întărirea sistemului imunitar, la reducerea nivelului de stres şi facilitează eliberarea emoţională. În plus, râsul arde calorii, aşa că nu lăsaţi să treacă nicio zi fără motive pentru care să râdeţi.

    6. Un drum lung până la serviciu

    Pe lângă faptul că drumurile lungi şi aglomerate ne ocupă foarte mult timp, ele ne pot scurta viaţa. O lucrare prezentată la Association of American Geographers sugerează că oamenii care fac mai mult de 30 de minute până la locul de muncă mor mai repede, comparativ cu restul care ajung la serviciu într-un timp mai scurt.

    7. Stresul

    Am auzit de multe ori că stresul poate fi dăunător pentru sănătate şi pentru sistemul imunitar, dar ceea ce pare şi mai interesant, este faptul că el ne poate afecta ADN-ul. Comparativ cu oamenii care nu sunt stresaţi, participanţii la studiu care sufereau de stres cronic aveau telomeri mai scurţi. Având în vedere că telomerii sunt markeri ai îmbătrânirii biologice care se găsesc în toate celulele şi care au rolul de a proteja cromozomii, lungimea lor redusă sugerează că genele noastre nu vor avea parte de îngrijirea potrivită şi că ele se vor degrada de-a lungul timpului.

    8. Lipsa unei vieţi sexuale

    Sexul nu numai că reduce stresul şi arde caloriile, dar are şi capacitatea de a ne prelungi viaţa. Un studiu realizat la Universitatea Duke a scos la iveală faptul că femeile care erau fericite cu viaţa lor sexuală trăiau cu aproape 8 ani mai mult. Un alt studiu, publicat în jurnalul BMJ, sugerează că bărbaţii care raportau o frecvenţă mai mare a orgasmelor aveau o reducere a mortalităţii cu 50%.

    9. O alimentaţie nesănătoasă

    Alimentele procesate, consumul ridicat de carne roşie sau lipsa alimentelor proaspete din dietă pot duce la probleme serioase de sănătate. Consumul crescut de carne roşie, de exemplu, contribuie la creşterea riscului de dezvoltare a bolilor cardiovasculare şi măreşte mortalitatea cauzată de cancer, susţine un studiu din Internal Medicine.

    10. Nesociabilitatea

    Izolarea şi singurătatea au un efect similar cu cel al stresului excesiv. Studiul intitulat  MacArthur Study of Successful Aging a demonstrat că oamenii care se considerau importanţi pentru prieteni şi familie aveau mai multe şanse de a trăi mai mult, comparativ cu restul subiecţilor.

  • Sucul de portocale are potenţialul de a preveni dezvoltarea cancerului

    Consumul zilnic de suc de portocale ar putea ajuta la prevenirea unora dintre cele mai temute probleme medicale ale secolului. Potrivit oamenilor de ştiinţă această băutură are capacitatea de a preveni cancerul. Motivul pentru care sucul de portocale are multe efecte pozitive asupra sănătăţii umane este acela că băutura conţine mulţi antioxidanţi şi flavonoizi. Studii anterioare au indicat că sucul de portocale poate reduce riscul de apariţie a leucemiei la copii, ajutând totodată în procesul de prevenire prin chimioterapie a cancerelor mamare, hepatice şi de colon.

    Totuşi, oamenii de ştiinţă au explicat şi că efectele biologice ale sucului de portocale asupra corpului uman sunt foarte influenţate de compoziţia sa. La rândul său, compoziţia depinde de condiţii precum clima, solul, metodele de stocare a fructului după culegere, dar şi cât de copt este acesta.

    Chiar dacă sucul de portocale este benefic sănătăţii, specialiştii au notat că, la fel ca în orice situaţie, „ce-i mult strică”. Mai exact, ei au subliniat că un consum excesiv de suc de portocale îi poate afecta în special pe diabetici şi pe cei cu hipertensiune şi probleme renale, producându-le alergii alimentare sau infecţii, în cazul în care sucul nu a fost pasteurizat. „Consumul excesiv de orice aliment, chiar şi de alimente foarte sănătoase, poate duce la dezechilibrul statutului oxidativ”, au notat autorii studiului în jurnalul Nutrition and Cancer.

  • 7 moduri simple prin care poţi arde zilnic mai multe calorii

    Deşi, participarea la un maraton este una dintre activităţile care determină corpul să ardă cele mai multe calorii, există moduri ceva mai puţin solicitante, mai rapide şi mai plăcute prin care putem arde grăsimile. Mai jos veţi găsi şapte metode simple, dar demonstrate ştiinţific, prin care puteam arde un număr mare de calorii.

    „Metabolismul tău este suma tuturor acţiunilor pe care le realizează corpul cu scopul de a converti mâncarea în energie. Aşadar, deşi nu putem schimba numărul de calorii necesare pentru funcţionarea creierului şi a inimii, putem totuşi să ne ajutăm corpul să ardă în plus 500 de calorii zilnic, adoptând câteva strategii uşoare”, susţine Jim White, un instructor de fitness de la American College of Sports Medicine.

    1. Păstrează o temperatură scăzută în încăpere

    Corpul are, în general, o temperatură de 37 de grade, ceea ce înseamnă că dacă scădem temperatura internă, el va arde mai multe calorii pentru a o creşte la loc.

    Oamenii de ştiinţă de la Universitatea Humboldt au constatat că un consum zilnic a câte 2 litri de apă rece ca gheaţa poate determina metabolismul să ardă aproximativ 95 de calorii în plus. Mai mult, indivizii care au dormit în camere cu o temperatură de 19 grade Celsius au ars cu 7% mai multe calorii decât cei care au stat în încăperi cu o temperatură de 24 de grade.

    2. Alege mai multe proteine (fără grăsimi)

    O masă nu poate fi tocmai hrănitoare şi sănătoasă dacă nu conţine proteine fără grăsimi, susţine White. De ce? Pentru că proteinele conţin aminoacizii necesari corpului pentru a determina metabolismul să ardă caloriile şi să dezvolte muşchii. „Fiecare jumătate de kilogram de muşchi câştigat măreşte rata metabolică cu 20, 30 de procente”, a adăugat el.

    Zilnic, propuneţi-vă ca pentru fiecare jumătate de kilogram de masă corporală să consumaţi câte un gram de proteină fără grăsime provenită din surse precum puiul, peştele, ouăle, alunele sau seminţele.

    3. Bea ceai verde (de calitate)

    Compusul epigallocatechin-3-gallate (EGCG), care se găseşte în frunzele de ceai verde poate creşte rata metabolică pentru 24 de ore, ducând la o creştere a producţiei de energie prin digerarea grăsimilor. Aşadar, câteva ceşti de ceai verde pe zi pot fi destul de eficiente în arderea caloriilor, dar asta doar dacă alegem ceaiul de calitate care conţine suficient EGCG.

    4. Fă exerciţii cu greutăţi

    Mai mulţi muşchi = mai puţină grăsime. Dar cine vrea să petreacă ore întregi la sală transpirând? Mai nimeni. Tocmai de aceea, studiile indică faptul că exerciţiile scurte cu greutăţi pot creşte metabolismul cu 452 de calorii pentru următoarele 24 de ore. Asta înseamnă cu 354 calorii în plus faţă de creşterea experimentată după antrenamentele obişnuite.

    Iată cum funcţionează fenomenul: cu cât muşchii lucrează mai mult, cu atât ei au nevoie să se refacă după, lucru care duce la arderea caloriilor şi a hormonilor metabolici.

    5. Condimentează-ţi meniul

    Capsaicina, substanţa responsabilă pentru iuţeala ardeilor şi a condimentelor poate determina corpul să ardă mai multe calorii. Consumul regulat de mâncăruri condimentate poate creşte producţia de căldură a copului şi activitatea din sistemul nervos simpatic (responsabil pentru răspunsul luptă sau fugi şi pentru transpiraţia indusă de condimente) cu aproximativ 50 de calorii pe zi, ceea ce se poate traduce printr-o pierdere a greutăţii de aproximativ 2,5 kg înregistrată anual.

    6. Dormi mai mult

    Privarea de somn nu ne afectează doar energia. Ea afectează şi nivelurile de leptină şi grelină, hormonii care reglează apetitul. Oamenii de ştiinţă de la universităţile Stanford şi Wisconsin au demonstrat că cei care dorm doar 5 ore pe noapte îşi scad nivelul de leptină cu 15,5% şi cresc nivelul de grelină cu 14,9%.

    7. Consumă alimente organice

    Aşa cum probabil ştiţi deja, alimentele procesate şi fructele non-organice conţin substanţe chimice care pot afecta căile metabolice ale corpului. Glifosat, bisfenolul sunt substanţe asociate cu obezitatea. De aceea, pe cât posibil, încercaţi să alegeţi alimentele proaspete care nu au fost tratate cu pesticide sau substanţe similare.

  • Pătrunjelul – ştii cât te poate ajuta?

    Pătrunjelul - ştii cât te poate ajuta?

    Sunt relativ puţine medicamentele care se pot lăuda cu proprietăţile de revigorare sau remediere ale pătrunjelului. Un miracol al naturii, care nu ar trebui să lipsească din nici o mâncare.

    Dimineaţa, când  foloseşti peria de dinţi şi observi sângerarea gingiilor, le poţi revitaliza frecându-le cu frunze mărunţite de pătrunjel timp de o săptămână.

    Dacă eşti un mare consumator de preparate din carne, formează-ţi un obicei şi adăugă, cel puţin de trei ori pe săptămână, o salată de pătrunjel, care va împiedica depunerea colesterolului pe artere,  lăsându-le curate şi flexibile.

    Toată lumea ştie cum acţionează mirosul pătrunjelului, este calmant şi are acţiunea unui ulei volatil. Consumul de pătrunjel proaspăt, în salată, adăugat la mâncare pe post de ornament, dar şi pentru consum, ţine sub control tensiunea arterială, fiind un bun stabilizator natural.

    După un consum mare de alcool, dacă mesteci una-două legături de pătrunjel, sistemul tău nervos va fi mai puţin afectat de alcool, iar protecţia ficatului va fi mult mai bună, pătrunjelul ajutând la eliminarea alcoolului din sânge mult mai rapid. Dacă după o ţigară ai mesteca frunze de pătrunjel, efectele gudronului s-ar micşora, iar bolile aparatului respirator ar fi ţinute la distanţă, iar pe termen lung te pot ajuta chiar să te laşi de fumat.

    Rădăcina pătrunjelului, odată ajunsă în organism, este un reparator al ficatului, un foarte bun stimulent pentru rinichi şi pentru reţinerile de apă. Frunzele şi tulpinile de pătrunjel, din care se face ceai, ajută la eliminarea pietrelor care se fac la rinichi sau în ficat.

    Sucul făcut din frunze de pătrunjel – o legătură de frunze mixate cu un pahar de apă, strecurate sau filtrate şi băut după ce a stat jumătate de oră la rece în frigider – va avea un efect reconfortant şi revitalizant. Pătrunjelul este foarte aromat, motiv pentru care sucul de pătrunjel este de preferat a se bea în reprize mici, câte o lingură înainte de masă sau diluat în suc de morcov sau în apă. O doză mai mare de o lingură de suc proaspăt, luată singură, poate crea deranjamente puternice la sistemul digestiv.

    Sunt momente când, după o zi de muncă, privindu-ţi picioarele, le vezi foarte umflate. Ceaiul şi sucul de pătrunjel au efectul medicamentelor care se dau pentru reţinerea apei în organism (de obicei furosemid). O cură de ceai de pătrunjel sau de suc va face ca această problemă să dispară până la rezolvarea situaţiei.

    Câteva frunze de pătrunjel, mestecate înainte de masă, aduc pofta de mâncare, iar mestecate după masă… dezinfectează şi readuc o respiraţie proaspătă. Respiraţia urât mirositoare permanentă este o problemă majoră de disconfort personal, dar trebuie spus că de cele mai multe ori este o neglijenţă persistentă. Pătrunjelul, prin vitaminele şi minerale pe care le conţine, este de un real ajutor şi celor care au stări permanente de greaţă.

    Bolile şi viruşii acţionează atunci când sistemul imunitar este slăbit sau se află sub parametri medicali declaraţi în limite admise. O salată de pătrunjel – cu un pic de lămâie, unul, doi căţei de usturoi, o roşie sau două – va avea ca efect întărirea acestui sistem imunitar, iar odată ajuns în organism va acţiona şi asupra bacteriilor care recidivează.

    Poate fi un remediu natural şi pentru sterilitate masculină sau frigiditate feminină. Pentru acest tratament sunt necesare seminţele de pătrunjel sau, mai bine zis, pulberea făcută din seminţe, care se găseşte la magazinele naturiste. Timp de 40-45 zile se ia la şase ore câte o jumătate de linguriţă de pulbere de seminţe de pătrunjel, înainte de masă. Nu există efecte adverse.

    Un lucru foarte important trebuie menţionat, însă: această pulbere, luată odată ce eşti însărcinată, poate provoca contracţiile uterine, respectiv pierderea sarcinii.

    Pentru infecţiile oculare, ale pleoapelor, se poate face o compresă din suc de pătrunjel care se poate aplica pe ochi. Acelaşi efect îl are şi ceaiul de flori de  muşeţel, adică anti-inflamator, anti-infecţios şi de regenerare. O tamponare seara a feţei, pe locurile cu pistrui, cu acest suc crud, va face ca pistruii să dispară, dar nu peste noapte, ci în timp.

    Femeile care au născut şi alăptează şi ajung la inflamarea sânilor pot face un ceai din frunze de pătrunjel care se aplică jumătate de oră pe sânul cu pricina. Atenţie, însă: o cataplasmă pusă cu suc din frunze proaspete de pătrunjel va opri lactaţia.

    Consumat cât se poate crud, pătrunjelul are efecte antioxidante, antiinflamatorii şi antiinfecţioase, protejează plămânii, ficatul, aparatul digestiv, împiedică apariţia mutaţiilor canceroase, combate reacţiile adverse ale citostaticelor şi ale radioterapiei.

  • De ce ne îngrăşăm după ce ţinem dietă?

    Dacă ai obiceiul să aduni kilograme în plus imediat după ce ai terminat o dietă, poate că ar trebui să dai vina pe nervi. La nivelul stomacului avem o serie de nervi care anunţă creierul atunci când am mâncat suficient. Însă, atunci când aceşti nervi se obişnuiesc cu alimentele de tip junk food, încep să nu mai funcţioneze aşa cum ar trebui. Ca urmare a acestui lucru, unii oameni au nevoie să consume mai multe alimente decât în mod normal pentru a avea senzaţia de saţietate. Mai mult, se pare că problema nu se remediază nici după ce recurgem la un stil alimentar mai sănătos.

    Cercetătorii australieni susţin că acest lucru ar putea explica de ce foarte mulţi indivizi se îngraşă la loc după ce ţin dietă.

    Echipa de oameni de ştiinţă de la Universitatea Adelaide s-a concentrat asupra nervilor gastrici care anunţă creierul când stomacul este plin. În urma studiului, ei au demonstrat că aceşti nervi răspundeau mai puţin eficient în rândul şoarecilor care fuseseră hrăniţi cu alimente bogate în grăsimi. În plus, nervii gastrici continuau să aibă performanţe slabe chiar şi la o săptămână după ce creaturile adoptaseră o dietă sănătoasă.

    „Răspunsul nervilor din stomac nu îşi revine după ce noi adoptăm o dietă sănătoasă. Asta înseamnă că simţim nevoia de a mânca mai mult pentru a ajunge la senzaţia de saţietate”.

    Mai mult, în studiu s-a constatat şi că problema este exacerbată de leptină, aşa-numitul hormon al foamei. În mod normal, acest hormon ne împiedică să mâncăm mai mult decât avem nevoie, însă atunci când este expus la multe alimente grase, el acţionează asupra nervilor din stomac, făcând ca semnalul acestora să ajungă şi mai greu la creier.

    În cazul animalelor din studiu, atunci când acestea au trecut de la dieta bogată în grăsimi la una sănătoasă, iniţial, ele au slăbit un pic, dar apoi au început iar să ia în greutate. Cu alte cuvinte, nervii de la nivelul stomacului au continuat să aibă performanţe slabe, chiar şi după schimbarea dietei. Deşi experimentele au fost realizate pe şoareci, dr. Page susţine că ele au „implicaţii foarte puternice asupra indivizilor obezi, asupra celor care vor să slăbească şi asupra celor care încearcă să se menţină la greutatea la care au ajuns după dietă”. „Este nevoie să realizăm mai multe cercetări pentru a determina cât de mult durează efectele şi dacă există vreo cale prin care să determinăm stomacul să revină la normal”, a declarat dr. Page în Journal of Obesity.

    Cu toate acestea, experţii britanici susţin că indivizii care ţin dietă sau care vor să facă acest lucru nu ar trebui să dispere. „Schimbările comportamentale pe termen lung sunt cheia unui succes de durată”, a declarat Jason Halford, directorul de la UK Association for the Study of Obesity.

  • Patru motive pentru care micul dejun este considerat cea mai importantă masă a zilei

    Deşi micul dejun este considerat cea mai importantă masă a zilei, aproximativ 18% dintre bărbaţii şi respectiv 13% dintre femeile cu vârsta între 35 şi 54 de ani sar peste această masă, informează LiveScience.com.

    Există însă, conform medicilor şi specialiştilor în alimentaţie, dovezi clare care susţin faptul că nu trebuie sărit peste această masă.

    Astfel, femeile care sar peste micul dejun întâmpină un risc mai ridicat de a se îmbolnăvi de diabet, conform unui studiu publicat recent în revista American Journal of Clinical Nutrition. Femeile care nu mănâncă micul dejun întâmpină un risc de aproximativ 6 ori mai mare de a se îmbolnăvi de diabet decât cele care servesc micul dejun în fiecare zi.

    În ceea ce priveşte bolile de inimă, luarea micului dejun corespunde unei incidenţe mai reduse a maladiilor cardiace în cazul bărbaţilor cu vârste între 45 şi 82 de ani, conform unui studiu publicat în luna iulie în revista Circulation. Acelaşi studiu indică faptul că persoanele care sar peste micul dejun au mai frecvent probleme legate de hipertensiune, rezistenţă la insulină şi au niveluri mai ridicate ale zahărului în sânge.

    Un studiu publicat în anul 2005 de Journal of the American Dietetic Association indica faptul că micul dejun are o influenţă benefică asupra memoriei.

    Un alt studiu recent publicat în revista Obesity a ajuns la concluzia că persoanele care mănâncă de dimineaţă slăbesc mai uşor decât persoanele care consumă acelaşi număr de calorii pe zi, dar sar peste micul dejun.