word-monitor

Tag: victor ponta

  • Grevă de avertisment în sistemul sanitar

    Pe 25 noiembrie, timp de două ore, va avea loc o grevă de avertisment în tot sistemul sanitar. Dacă nici după ea nu se va ajunge la un acord, atunci se va declanşa de pe data de 28 noiembrie greva generală. „Consiliul Naţional Sanitas, care s-a întrunit astăzi, a decis ca pe data de 25 noiembrie să aibă loc, între orele 8 şi 10 dimineaţa, o grevă de avertisment în tot sistemul sanitar. S-a cerut şi demisia ministrului Sănătăţii, Eugen Nicolăescu, deoarece acesta nu a găsit niciun fel de soluţie acceptabilă de către partenerii la negocieri. Totodată, s-a solicitat intervenţia directă a primului ministru Victor Ponta, pentru a clarifica problemele grave din sistemul sanitar. La începutul săptămânii viitoare, la nivelul Consiliului Judeţean al Sanitas Galaţi se va face o şedinţă pentru a se stabili clar care sunt modalităţile de organizare a protestului. Dacă nici după greva de avertisment lucrurile nu se vor rezolva, se va ajunge ca pe de 28 noiembrie să intrăm în grevă generală”, a precizat Paraschiv Sălăvăstru, preşedintele Consiliului Judeţean al Sanitas Galaţi.
    Ministrul Eugen Nicolăescu a supărat nu doar prin lipsa de soluţii, dar şi prin faptul că a acceptat să se ia bani de la Sănătate, unde s-a făcut o rectificare negativă, pe motiv că aceştia nu au fost cheltuiţi. Asta în situaţia în care sistemul sanitar abia respiră. Cu mare greutate s-au găsit bani pentru ca spitalele să supravieţuiască – s-a făcut o rectificare internă a Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, dar asta nu este o soluţie.

  • Istoricul proiectului de la Roşia Montană

    În 4 septembrie 1995, Regia Autonomă a Cuprului Deva, actuală Companie Naţională a Cuprului, Aurului şi Fierului Minvest S.A a semnat un contract cu firma ”Gabriel”, care nu era înregistrată oficial la acea dată. Firma câştigase o licitaţie, organizată de Minvest şi Ministerul Industriilor. Obiectul contractului a fost “evaluarea şi procesarea iazurilor şi a minereurilor aurifere” de la Roşia Montană.
    În data de 28 mai 1996, au fost înregistrate în registrul companiilor două companii private: Gabriel Resources Ltd., o firmă canadiană, şi Gabriel Resources Limited, firmă engleză cu sediul în Jersey, Marea Britanie.
    La 17 decembrie 1996, Gabriel Resources Ltd. a intrat într-o înţelegere cu firma omonimă din Jersey, în urma căreia acţionarii lui Gabriel Jersey şi-au vândut acţiunile şi au devenit acţionarii majoritari ai lui Gabriel Resources Ltd. În aprilie 1997, Gabriel Jersey a devenit subsidiară în proporţie de 100% a lui Gabriel Resources Ltd.
    La 7 iunie 1997 este creată compania cu capital mixt Euro Gold Resources, ai cărei acţionari principali sunt compania canadiană Gabriel Resources Ltd. şi Compania minieră de stat Minvest Deva. Conform Legii minelor, în luna decembrie 1998 Minvest a primit, de la Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, Licenţa de exploatare nr. 47, pentru minim 20 de ani, cu care să continue exploatarea la mina din masivul Cetate.
    În anul 1999, Euro Gold îşi schimbă numele în Roşia Montană Gold Corporation (RMGC). În acelaşi an, RMGC a obţinut licenţa de concesiune pentru exploatare nr. 47 prin transfer de la Minvest. Licenţa era valabilă doar pentru exploatarea din masivul Cetate, care a fost închisă în 2006, iar autorizaţia de mediu, emisă pentru Minvest, expirase în decembrie 2004.
    În 2001, RMGC întocmeşte primul studiu de fezabilitate pentru mina de la Roşia Montană şi propune exploatarea de suprafaţă în patru cariere deschise: Cetate, Cârnic, Jig-Văidoaia şi Orlea, cu o capacitate de 20.000.000 de tone de minerale procesate anual. Metoda de procesare a minereului de aur propusă de RMGC este folosirea cianurilor — peste 200.000 de tone, pe timpul exploatării. Suprafaţa acoperită de proiect este de 1.600 de hectare de teren, dintre care carierele de extracţie ocupă peste 700 de hectare. Pe alte 700 de hectare ar urma să fie amenajate iazuri de decantare, în care ar fi depozitate sterilele încărcate cu cianuri şi metale grele rezultate din procesare. Zona propusă pentru dezvoltarea proiectului minier reprezintă aproximativ 25% din teritoriul comunei Roşia Montană şi de aceea RMGC a achiziţionat, cu peste 70 de milioane de dolari, începând din 2002, 620 din cele 794 de gospodării aflate în zona de impact a proiectului.
    În prezent Societatea Roşia Montană Gold Corporation este controlată de compania canadiană Gabriel Resources cu 80,46% din capitalul social. Statul român, prin firma Minvest Deva, are o participaţie de 19,31% în RMGC.
    Compania nu a primit încă autorizaţiile necesare începerii proiectului, în prezent proiectul fiind în curs de evaluare la Ministerul Mediului.
    Proiectul Guvernului Ponta II
    La 11 iulie 2013, premierul Victor Ponta a prezentat „Planul naţional de investiţii strategice şi crearea de locuri de muncă”, lista proiectelor din planul de investiţii incluzând şi exploatarea auriferă de la Roşia Montană.
    Proiectul de lege prevede că exploatarea ar urma să înceapă în noiembrie 2016, după ce planul urbanistic zonal ar fi fost aprobat până la sfârşitul lui 2013. Acţionarul majoritar al RMGC ar transfera, în etape, cu titlu gratuit, către acţionarul minoritar controlat de statul român o cotă de 5,69% din capitalul social al RMGC. Participaţia indirectă a statului român ar urma să ajungă astfel la 25%. Redevenţa minieră aplicabilă proiectului minier ar fi de 6%, cu opţiunea statului român de a solicită plata acesteia în natură.
    La 27 august 2013, proiectul de lege privind unele măsuri aferente exploatării minereurilor auro-argentifere din perimetrul Roşia Montană a fost adoptat în şedinţa de guvern pentru a fi transmis Parlamentului.
    În data de 17 septembrie 2013, plenul Parlamentului a adoptat proiectul de Hotărâre privind constituirea Comisiei speciale comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru avizarea Proiectului de Lege privind unele măsuri aferente exploatării minereurilor auro-argentifere din perimetrul Roşia Montană şi stimularea şi facilitarea dezvoltării activităţilor miniere în România.
    La 11 noiembrie 2013, Comisia specială parlamentară pentru proiectul minier Roşia Montană a respins proiectul în forma venită de la Guvern. Potrivit raportului, Comisia consideră că proiectul de lege supus examinării nu acoperă în mod satisfăcător toate cerinţele complexe privind cadrul desfăşurării activităţii de exploatare a resurselor minerale în România şi, în consecinţă, propune respingerea acestuia.
    Poziţia Academiei Române
    La 4 martie 2003, Academia Română le-a cerut factorilor responsabili din România să împiedice realizarea proiectului de dezvoltare minieră Roşia Montană. Academicienii au atras atenţia asupra consecinţelor sub aspect ecologic, arheologic, istoric şi social care ar rezulta din finalizarea proiectului de exploatare auro-argentiferă iniţiat de Societatea Roşia Montană Gold Corporation.
    Preşedintele Academiei Române, Ionel Haiduc, a reiterat, la 4 octombrie 2013, în cadrul Comisiei speciale parlamentare, că instituţia pe care o reprezintă consideră că în forma actuală proiectul privind exploatarea minieră de la Roşia Montană nu este acceptabil.
    Campania „Salvaţi Roşia Montană”
    Campania „Salvaţi Roşia Montană” a demarat la 28 iulie 2002, când Asociaţia Alburnus Maior a organizat o întâlnire publică la Roşia Montană, cu participarea a 350 de localnici şi reprezentanţi ai ONG-urilor din ţară şi străinătate. Această acţiune a culminat cu o declaraţie a ONG-urilor împotriva proiectului RMGC, în special împotriva exploatării în carieră deschisă şi a utilizării cianurii.
    Începând cu 1 septembrie 2013, mii de persoane au participat la mişcări de stradă împotriva proiectului minier atât în Bucureşti, cât şi în Cluj-Napoca, Iaşi, Timişoara şi alte câteva zeci de oraşe din România şi din străinătate.
    La 21 septembrie, aproximativ 4.000 de persoane au format un lanţ uman în jurul Palatului Parlamentului, unde au scandat lozinci împotriva proiectului minier de la Roşia Montană.
    De cealaltă parte, în Roşia Montană şi localităţile înconjurătoare au avut loc şi proteste în favoarea proiectului minier.

  • Salariile bugetarilor rămân la nivelul din 2013, majorări de până la 10% doar la profesori debutanţi

    Cuantumul brut al salariilor de bază şi sporurilor acordate bugetarilor va fi menţinut anul viitor la acelaşi nivel cu luna decembrie 2013, fără să fie aplicată valoarea de referinţă din Legea salarizării unitare, o creştere salarială de până 10% fiind prevăzută doar pentru profesori debutanţi. Măsura va fi aprobată de Guvern prin ordonanţă de urgenţă şi justificată prin faptul că neaplicarea acesteia ar genera un impact suplimentar asupra asupra deficitului bugetului general consolidat de 4,6% din produsul intern brut, afectând în mod semnificativ sustenabilitatea finanţelor publice.

    Începând cu 1 ianuarie 2014, medicii şi farmaciştii rezidenţi cu un salariu lunar brut mai mic decât 3.000 lei, care nu include drepturile aferente gărzilor efectuate pentru asigurarea continuităţii asistenţei medicale în afara normei legale de muncă şi a programului normal de lucru de la funcţia de bază, beneficiază de o bursă de rezidenţiat în cuantum lunar de 670 lei. Bursa nu face parte din salariul brut, nu este supusă impozitului pe venit şi nu constituie baza de calcul pentru contribuţiile de asigurări sociale de stat, asigurări pentru şomaj,  asigurări sociale de sănătate  sau  pentru accidente de muncă şi boli profesionale. Plata bursei de rezidenţiat se realizează din bugetul de stat, prin bugetul aprobat Ministerului Sănătăţii.

    Duminică seara, premierul Victor Ponta a anunţat că medicii rezidenţi vor beneficia lunar de o bursă specială în cuantum de circa 150 euro.

    “Din totalul personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic  din învăţământul preuniversitar şi universitar reprezintă  circa 21%. Având în vedere  importanţa deosebită a acestui sector în dezvoltarea generală a societăţii româneşti se impune asigurarea unei remuneraţii mai atractive pentru această categorie de personal şi în special pentru cadrele didactice tinere. Astfel, o mai bună motivare a acestora ar putea conduce la creşterea performanţelor profesionale şi implicit la o mai bună pregătire a elevilor şi studenţilor. O altă categorie de personal, pentru pregătirea căreia statul asigură fonduri importante, sunt medicii rezidenţi. În prezent medicii rezidenţi beneficiază de venituri salariale care nu îi motivează să îşi desfăşoare activitate în unităţi sanitare din ţara noastră, înregistrându-se în ultima perioadă migrări masive  ale acestora către unităţi sanitare din alte ţări”, arată Guvernul.

    Ordonanţa pregătită de Guvern prevede că, în anul 2014, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2013 şi nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările  ulterioare.

    În anul 2014, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare se menţine tot la acelaşi nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2013, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

    În 2014, cuantumul brut al salariilor de încadrare, al sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare aferent personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, stabilit în conformitate cu prevederile Legii nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, se menţine la rândul său la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2013, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

    În 2014, în ceea ce priveşte salarizarea personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, se aplică prevederile Legii nr. 63/2011. În cazul schimbării condiţiilor în care îşi desfăşoară activitatea, personalul beneficiază de noile drepturi la nivelul acordat funcţiilor actuale similare de la noile locuri de muncă. Valoarea de referinţă se menţine şi în anul 2014 la 600 lei.

    Prin excepţie, începând cu luna ianuarie 2014, cuantumul brut al salariilor de bază, astfel cum au fost stabilite pentru luna decembrie 2013, se majorează cu până la 10%, fără a depăşi salariul de bază stabilit potrivit prevederilor art.10  alin. (1) din Legea-cadru nr.284/2010, pentru următoarele categorii de personal plătit din fonduri publice: personalul didactic din învăţământul preuniversitar de stat prevăzut la Anexa nr.II, capitolul I, lit.A, pct.5, la Legea-cadru nr.284/2010, cu modificările ulterioare, cu o vechime în învăţământ de până la 6 ani şi personalul didactic din învăţământul universitar de stat prevăzut la Anexa nr.II, capitolul I, lit.A, pct.4, la Legea-cadru nr.284/2010, cu modificările ulterioare, cu o vechime în învăţământ de până la 6 ani.

    Salariul de bază  stabilit potrivit prevederilor art.10 alin. (1) din Legea-cadru nr.284/2010, cu modificările ulterioare, se determină prin înmulţirea coeficientului de ierarhizare corespunzător clasei de salarizare aferentă funcţiei deţinute cu valoarea de referinţă de 600 lei, prevăzută la art.10 alin.(4) din Legea-cadru nr.284/2010.

    Salariul de bază stabilit pentru luna decembrie 2013 este cel stabilit conform prevederilor Legii nr. 63/2011 şi care cuprinde: salariul de încadrare al funcţiei didactice şi, după caz, indemnizaţia de conducere, indemnizaţia pentru învăţământ special, gradaţia de merit, indemnizaţia pentru personalul didactic care îndeplineşte activitatea de diriginte, pentru învăţători, educatoare, institutori şi profesor pentru învăţământul preşcolar şi primar, sporul de vechime, sporul de predare simultană şi compensaţiile tranzitorii.

    Începând cu luna ianuarie 2014, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care nu fac parte, potrivit legii, din salariul de bază, de care beneficiază personalul se majorează cu acelaşi procent cu care a fost majorat salariul de bază, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

    În cazul schimbării condiţiilor în care îşi desfăşoară activitatea, personalul beneficiază de noile drepturi la nivelul acordat funcţiilor actuale similare de la noile locuri de muncă.

    Personalul al cărui salariu de bază stabilit pentru luna decembrie 2013 este mai mare decât salariul de bază  stabilit potrivit prevederilor art.10 alin. (1) din Legea-cadru nr.284/2010, cu modificările ulterioare, îşi menţine cuantumul brut al salariului de bază sporurilor, indemnizaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare de care beneficiază la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2013, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

    În anul 2014, indemnizaţiile, compensaţiile, sporurile, majorările salariilor de bază prin acordarea de clase de salarizare suplimentare şi alte drepturi acordate potrivit actelor normative în vigoare se stabilesc fără a lua în calcul drepturile incluse în salariul de bază conform prevederilor art. 14 din  Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice  şi ale art. 10 al art. II din Ordonanţa de urgenţă nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011. Prin excepţie, pentru personalul din autorităţile şi instituţiile publice finanţate integral din venituri proprii, aflate în subordinea, sub autoritatea, în coordonarea Guvernului, ministerelor şi a celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi locale, precum şi din cele aflate în coordonarea primului-ministru şi cele aflate sub controlul Parlamentului, ale cărui contracte colective de muncă îşi încetează valabilitatea în anul 2014,  salariile se stabilesc potrivit anexei nr. VIII la Legea-cadru nr. 284/2010.

    Pentru personalul nou-încadrat pe funcţii, pentru personalul numit/încadrat în aceeaşi instituţie/autoritate publică pe funcţii de acelaşi fel, precum şi pentru personalul promovat în funcţii sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare din instituţia/autoritatea publică în care acesta este încadrat  sau din instituţiile subordonate acestora, în cazul în care nu există o funcţie similară în plată.

    Pentru funcţionarii publici care se transferă, sunt redistribuiţi din corpul funcţionarilor publici sau sunt reintegraţi în funcţie, potrivit legii, în cursul anului 2014, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare din instituţia/autoritatea publică în care acesta este încadrat.

    În situaţia în care, în cadrul instituţiei/autorităţii publice nu există funcţie similară, salariul  pentru acea funcţie se stabileşte aplicând din urmă actele normative care au reglementat salarizarea personalului bugetar în luna decembrie 2009 şi succesiv actele normative care au urmat după decembrie 2009.

    În situaţia în care, în cadrul instituţiei/unităţii de învăţământ nu există funcţie similară, salariul  pentru acea funcţie se stabileşte aplicând prevederile Legii nr. 63/2011, cu modificările şi completările ulterioare, şi succesiv actele normative care au urmat după acest act normativ.

    În anul 2014, ordonatorii principali de credite/ordonatorii de credite pot aproba demararea procedurilor privind promovarea pe funcţii, grade sau trepte profesionale a personalului numai cu condiţia încadrării în bugetul anual aprobat la cheltuieli de personal.

    În anul 2014, avansarea personalului încadrat pe funcţii de execuţie în gradaţia  corespunzătoare  tranşei  de vechime în muncă se face prin încadrarea în clasele de salarizare corespunzătoare vechimii în muncă dobândite,  prevăzute la art. 11 alin. (3) din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, personalul beneficiind de o majorare a salariului de bază avut, corespunzător numărului de clase de salarizare succesive suplimentare multiplicat cu procentul stabilit la art. 10 alin. (5) din legea sus-menţionată, fără acordarea salariului aferent clasei de salarizare prevăzut în anexele la Legea-cadru nr.284/2010, după caz.

    În anul 2014,  prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător personalului de conducere, precum şi la trecerea într-o altă tranşă de vechime în funcţie personalului care ocupă funcţii din cadrul familiei ocupaţionale „Justiţie”.

    Personalul care, în cursul anului 2014,  desfăşoară activităţi noi care presupun, potrivit Legii-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, acordarea unor clase de salarizare succesive celei deţinute pentru funcţia respectivă beneficiază de o majorare a salariului de bază, soldei/salariului de funcţie, respectiv a indemnizaţiei de încadrare corespunzător numărului de clase de salarizare suplimentare multiplicat cu procentul stabilit la art. 10 alin. (5) din legea sus-menţionată.

    Prin excepţie, pentru personalul al cărui salariu de bază  determinat  potrivit  prevederilor art. 2 este egal cu salariul de bază stabilit  potrivit  prevederilor art.10 alin. (1) din Legea-cadru nr.284/2010, cu modificările ulterioare, avansarea personalului încadrat pe funcţii de execuţie în gradaţia  corespunzătoare  tranşei  de vechime în muncă, se face prin încadrarea în clasele de salarizare corespunzătoare vechimii în muncă dobândite, personalul beneficiind de salariul de bază detreminat prin înmulţirea coeficientului de ierarhizare corespunzător noii clase de salarizare cu valoarea de referinţă de 600 lei.

    Sporurile pentru condiţii de muncă prevăzute de Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, se acordă şi personalului nou-încadrat şi personalului ale cărui raporturi de muncă sau serviciu au fost suspendate în condiţiile legii şi care şi-au reluat activitatea în anul 2014, numai în măsura în care acesta îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii de muncă cu ale personalului care beneficiază de aceste sporuri din instituţia/autoritatea publică respectivă, într-un cuantum egal cu cel stabilit pentru funcţiile similare în plată.

    În anul 2014, munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcţii de execuţie sau de conducere, precum şi munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător.

    În anul 2014, autorităţile şi instituţiile publice, indiferent de modul de finanţare, nu vor acorda premii şi prime de vacanţă. Prin excepţie de la prevederile alin. (2), în anul 2014, se pot acorda premii pentru sportivii şi colectivele tehnice care au obţinut performanţe deosebite la acţiunile sportive internaţionale, pentru elevii care au obţinut distincţii la olimpiadele şi concursurile internaţionale pe obiecte de învăţământ şi pentru profesorii care i-au pregătit pe aceştia.

    În anul 2014 dispoziţiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizaţiilor la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică.

    În anul 2014, prevederile art. 12 din Anexa nr. II, capitolul I, lit. B la Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, nu se aplică.

  • Multă lume mai speră

    Multă lume mai speră

    Comisia parlamentară specială care examinează proiectul de lege referitor la Roşia Montana e în impas. Dar dificultatea comisiei de a lua o decizie anticipează o dificultate mult mai mare. Să admitem că la capătul tuturor deliberărilor, proiectul de lege primeşte în comisie un aviz negativ şi că aşa cum se întâmplă de cele mai multe ori proiectul va fi respins şi în plen. Ce va face guvernul? Nu există nicio declaraţie cu adevărat concludentă. Teoretic respingerea proiectului de lege nu înseamnă stoparea proiectului minier: iată o rază de speranţă pentru RMGC. Guvernul ia act de eşecul proiectului în parlament şi după sărbători va putea relua subiectul împachetat puţin diferit în aşa fel încât să pară mai „patriotic”. Este o posibilitate, deşi una foarte riscantă mai ales dacă la votul din plen se va fi produs o ruptură între PSD şi PNL. Ar fi de fapt o catastrofă de imagine ca PSD să voteze în favoarea Gabriel Resources, iar PNL împotrivă. Un astfel de vot va reverbera foarte puternic şi va avea multe consecinţe politice. În aceste împrejurări, va fi greu dacă nu imposibil pentru Victor Ponta să continue avizarea proiectului RMGC. De fapt primul ministru a dorit să evite tocmai acest lucru: să asume singur alături de miniştrii săi un proiect contestat de atâta lume.

    Nu ar trebui poate să trecem aşa de uşor peste momentul plenului. Aici va începe o luptă aprinsă legată de tipul votului care va fi adoptat. Liberalii au spus deja că vor propune votul deschis ceea ce va expune pe fiecare judecăţii publice. Chiar şi cei care sunt sincer convinşi că exploatarea este bună, se vor simţi neconfortabil. Vor vot deschis sau vot secret? O veche şi inepuizabilă dezbatere despre democraţie va fi din nou declanşată. Liberalii au toate motivele să fie împotrivă. De fapt dacă ar trăda aşa cum fac miniştrii lor şi ar vota în favoarea proiectului minier, Crin Antonescu ar pierde într-o singură după-amiază şansa de a fi votat de electoratul urban pe care mizează. Dacă doreşte cu adevărat ca USL să fie un proiect de succes, primul ministru Victor Ponta ar trebui să pună capăt acestei aventuri nefericite şi să fie de acord cu respingerea definitivă a proiectului.

    Dar dacă proiectul în ciuda tuturor dezbaterilor şi ezitărilor va fi adoptat? Atunci ne vom afla într-o situaţie inedită şi dificlă din punct de vedere politic şi psihologic. Căci dacă a fost evident că premierul şi-a schimbat punctul de vedere suţinut în campania electorală, totuşi multă lume mai speră că lucrurile se vor rezolva pe parcurs.

  • Tinerii social-democraţi vor să fie sprijiniţi

    La Bucureşti a avut loc Consiliul Naţional al PSD, prilej cu care au fost organizate mai multe ateliere de lucru pe diferite teme, în care au fost dezbătute puctual o serie de aspecte şi strategia partidului pentru europarlamentare şi la care au participat reprezentanţii conduceriii PSD, în frunte cu preşedintele PSD, Victor Ponta, preşedintele executiv Liviu Dragnea, ministrul Dan Şova, dar şi primarul sectorului 5, Marian Vanghelie. Un astfel de atelier a fost organizat şi de organizaţia de tineret a social-democraţilor, TSD, în fruntea căruia a fost ales recent ca preşedinte Mihai Sturzu. Numărul tinerilor participanţi s-a ridicat la circa 150, organizaţia TSD Galaţi fiind reprezentată de către Dorin Butunoiu.

    Potrivit sursei menţionate, discuţiile au fost interesante la fel ca şi problemele ridicate de tineri, studenţi, elevi, care au participat la dezbateri. „Unii dintre tineri au spus că mai sunt foarte puţini politicieni de la care mai au o speranţă şi că nu mai au aşteptări foarte mari de la întreaga clasă politică, cu mici excepţii, pentru că nu a reuşit să îi sprijine în ultimii ani, însă speră că lucrurile se vor schimba. O parte dinter cei care au vorbit au spus că vor să fie sprijiniţi financiar din partea statului pe perioada studiilor, în timp ce mulţi din ei doresc să participe la acţiuni de voluntariat pentru a căpăta experienţă”, ne-a declarat Dorin Butunoiu. Acesta ne-a mai spus că mulţi tineri au afirmat că au încredere în preşedintele PSD, iar în cadrul atelierului de lucru au fost prezentate cazuri de tineri care au reuşit în activitatea profesională.

  • Salariul minim, între stânga şi dreapta

    Una din măsurile importante anunţate de primul ministru după încheierea negocierilor cu FMI a fost mărirea salariului minim pe economie. Este de remarcat perseverenţa manifestată în această privinţă. Anul acesta au fost deja operate două măriri succesive: la 1 februarie salariul minim a crescut de la 700 la 750 de lei, iar la 1 iulie de la 750 la 800 de lei. Guvernul a anunţat că va continua direcţia aceasta proiectând alte două majorări succesive anul viitor. De la 1 ianuarie salariul minim va creşte la 850 de lei, iar de la 1 iulie la 900 de lei.

    E o tendinţă globală: preşedintele Barack Obama propunea în luna februarie creşterea salariului minim federal de la 7,25 dolari pe oră la 9 dolari pe oră, iar în Uniunea Europeană subiectul revine tot mai des pe agenda politică în ţările care nu au un salariu minim reglementat. După alegerile parlamentare din Germania, problema instituirii unui salariu minim unic se află pe agenda discuţiilor pentru formarea unei coaliţii de guvernare. Pentru SPD instituirea unui salariu minim la nivel federal de 8,50 euro pe oră este o condiţie nenegociabilă.

    Potrivit unui studiu realizat de ”Deutsches Institut für Wirtschaftsforschung” din Berlin, 17 % dintre salariaţii germani primesc un salariu mai mic de 8,50 de euro pe oră şi 26% se află sub 10 euro pe oră. Aspectul politic cel mai semnificativ este însă acela că dintre cei care se află sub nivelul de 8,50 de euro, două treimi se află în Germania de est unde reprezintă 27% din numărul salariaţilor. În Vest doar 15% dintre salariaţi se găsesc sub nivelul propus acum de social-democraţi. Din această situaţie, stânga social-democrată poate extrage un argument puternic, căci discrepanţele est-vest sugerează că piaţa este distorsionată de aspecte mai subtile de ordin cultural, care nu ar putea fi reglate decât tot printr-o intervenţie din afara pieţei.

    Dar dacă peste tot în lume tema salariului minim este promovată de grupările de stânga, animate de proiectul combaterii sărăciei, în România am asistat la o dezbatere colorată cu nuanţe de dreapta. În 2008, de exemplu, înaintea alegerilor parlamentare atât PSD cât şi PDL aveau în vedere creşterea salariului minim pe economie. Dacă social-democraţii nu aveau nevoie de argumente sofisticate, democrat liberalii se străduiau să demonstreze că, în ciuda aparenţelor, creşterea salariului minim va scoate la iveală evaziunea fiscală şi va consolida cadrul concurenţial în economie. Situaţia particulară a economiei româneşti caracterizată de tot soiul de distorsiuni, a alimentat o serie întreagă de argumente economice preluate mai târziu de PNL. Un fost ministru liberal, Lucian Isar, a argumentat insistent în favoarea creşterii salariului minim încă din prima parte a anului 2012. În opinia sa, creşterea salariului minim ar avea, paradoxal, efectul de a diminua şomajul prin diferite mecanisme care, cel puţin până la proba contrarie, par credibile. De asemenea, diminuarea migraţiei ar putea fi un efect posibil pe termen lung dacă observăm că, în date comparative, România se află pe ultimul loc în UE. Potrivit Eurostat, la 1 iulie 2013, România avea cel mai mic salariu minim calculat ca putere de cumpărare din toată Uniunea Europeană, plasându-se după Bulgaria şi la mare distanţă de Lituania, penultima clasată.

    Dar argumentul care a sedus partidele, fie ele de stânga sau de dreapta, a fost acela că mărirea salariului minim reglementat ar aduce la vedere o parte din economia gri. De multe ori, angajatorii plătesc salariaţilor mai mult decât declară.

    Totuşi este de semnalat că politica guvernului Ponta nu urmează strict această argumentaţie cu accente liberale. În viziunea economiştilor care susţin PNL, guvernul ar fi trebuit ca, simultan cu mărirea salariului minim, să scadă CAS plătit de angajator. Acest lucru nu s-a întâmplat, ceea ce arată că guvernul urmăreşte în primul rând colectarea veniturilor la buget. Potrivit statisticii oficiale, în cursul anului 2013 au beneficiat de creşterea salariului minim peste 677.000 de mii salariaţi din mediul privat. Iată de ce firmele au resimţit politica fiscală a guvernului ca pe o povară suplimentară, fără ca alte beneficii indirecte să se facă simţite. Încetul cu încetul, se creează o ruptură între aşteptările electoratului de stânga şi cel de dreapta care va avea efecte inevitabile asupra coaliţiei guvernamentale. Deocamdată, premierul a căutat să acopere fisurile promiţând că va scădea CAS la angajator cu 5% de la 1 iulie 2014. O promisiune condiţionată însă de starea economiei.

  • Galaţiul, uitat de mai-marii ţării la capitolul proiecte de infrastructură

    Senatorul PNL Paul Ichim a făcut o interpelare în care a tras un semnal de alarmă legat de situaţia în care a ajuns judeţul Galaţi, care se afla în anul 2000 pe locul 3 sau 4 în ceea ce priveşte contribuţia la bugetul naţional. „Din această contribuţie se reîntorceau sume care plasau judeţul undeva pe locurile 20 – 30 la alocările bugetare. Motivaţia era că trebuie să existe o solidaritate între judeţe, pentru a-i ajuta pe cei mai puţin avuţi. În timpul acesta, la nivel naţional au fost promovate proiecte de infrastructură ce trebuia să ne lege la reţeaua de transport a Uniunii Europene, pe partea de vest, că acolo începea civilizaţia. Toate proiectele au fost susţinute, cum este şi normal, de la bugetul naţional, la care întreaga populaţie, deci şi gălăţenii, au participat, după cum spuneam, consistent. Vremurile s-au schimbat. În 10 ani, tot ce a fost industrie în Galaţi a fost privatizat, falimentat, tăiat şi topit ca fier vechi. Aşa am ajuns judeţ cu probleme, cu aport redus la bugetul naţional, dar şi cu redistribuire scăzută, iar acum solidaritatea invocată nu mai funcţionează deloc.

    Acum 10-15 zile a apărut o informaţie în presă în care sunt prezentate vestitele proiecte de investiţii în România din partea altor state partenere. Exceptând un proiect în jurul Bucureştiului şi din câte se pare pe lângă Piteşti, aproape toate celelalte sunt în Ardeal, trei fiind la Cluj”, susţine senatorul liberal. Paul Ichim afirmă că ţinând cont de faptul că acolo există premisele infrastructurii – autostradă şi aeroport, este mai mult decât evident că nimeni nu are de ce să vină în Moldova, unde nu prea sunt motive să investeşti deoarece nu există infrastructură. „Aşa a ajuns Moldova polul sărăciei, al emigrării, al abandonului familial. Acum, cineva gândeşte că România se poate moderniza şi eficientiza prin descentralizare, iar diversele problemele s-ar putea realiza doar din bugetele locale. Nu-ţi trebuie studii economice ca să ai următoarea logică: nu ai economie căci nu ai infrastructură – ai buget mic, nu ai infrastructură, nu vin investitorii, ai preluat prin descentralizare o groază de responsabilităţi, dar le rezolvi după buget, adică falimentezi, statul nu mai cultivă solidaritatea, ci fiecare se descurcă cum şi cât poate, bugetul naţional nu mai poate susţine proiecte mari de infrastructură”, mai afirmă senatorul Paul Ichim.

    Acesta susţine că nu poate uita că în primăvara anului trecut premierul Ponta consemna că susţine proiectul realizării podului peste Dunăre dintre judeţele Galaţi, Brăila şi Tulcea, obiectivul fiind considerat o prioritate a anului.

    În opinia senatorului, un pod nu ar fi rămas pe câmp, ci ar fi atras şi infrastructură de conectare rutieră. „Ministrul marilor proiecte confirma, în primăvara acestui an, debutul lucrărilor în toamna aceasta. Oare ce s-a întâmplat? Moldova rămâne tot la coada intereselor guvernamentale. Poate nu s-a aflat că avem graniţa ţării pe Prut şi nu pe Siret, unde se termină de fapt strategia de dezvoltare a ţării”, se mai arată în interpelarea senatorului liberal.

  • FMI-ul, „Înalta Poartă” de azi, dă „pontofanarioţilor” liber la dijmuit

    Dovedim zilnic faptul că am uitat istoria… şi îi repetăm greşelile. Parafrazând un celebru citat, cei care îşi uită istoria riscă să îi repete, la nesfârşit aş adăuga, greşelile.

    Se tot vorbeşte de noul buget al lui 2014, plin în general de veşti triste pentru contribuabilul de rând, ca mine. Scumpiri, taxe noi sau taxe mai mici, care de fapt sunt vânt în ochi. În concluzie, cu o mână se dă şi cu 10 statul ia înapoi. Nu ştiu de ce, dar când i-am văzut pe ţanţoşii guvernanţi şi parteneri de-ai lor dând asigurări că va fi bine dar mai bagă o taxă, că măresc salariile, dar mai inventează alte 10 dări, imediat m-am gândit la fanarioţi. Afumaţi cu ardei iute ori ţinuţi spânzuraţi de picioare… asta numai şi numai să te facă să îţi plăteşti dările din ce în ce mai mari. Fumăritul, văcăritul şi tot felul de taxe – până şi pe coşul de fum de la case – erau taxe scornite în perioada fanariotă, pentru a plăti posibilitatea unor greci din Fanar, celebrul cartier al Constantinopolelui, de a sta pe tronul Þărilor Româneşti. Nu conta cât secătuiau fără sens. Chiar dacă au făcut oarecum ordine, promulgând legi şi ajutând cultura, perioada fanariotă este poate cel mai negru exemplu de fiscalitate execesivă, de oprimare şi de corupţie legiferată.

    Cei mici, care deschid acum paginile cărţilor de istorie, dar şi noi, poate, ne amintim câtă oroare producea numai gândul că, acum câteva sute de ani, oameni obişnuiţi, ca noi, plăteau scump păcatul sărăciei. Parcă era o oarecare uşurare că, oricât de rău ar fi, nimeni nu te afumă cu ardei iuţi că nu ţi-ai plătit impozitul pe casă, nu-i aşa? Numai că torturile prin care statul ia şi şapte piei de pe tine nu mai sunt poate atât de violente. Tortura fizică a fost înlocuită cu cea psihică, biciul cu nesiguranţa continuă iar ratele băncilor leagă iobagul de glie mai eficient decât o făceau stăpânii. Culmea e că riscul de revoltă e calmat cu televizorul sau tot felul de spectacole stradale, să uite proştii că muncesc doar pentru taxe şi rate. Acum nu Înalta Poartă ne trimite străini să ne ia şapte piei de pe noi. O fac la fel de eficient FMI-ul, Ponta şi ai lui, care nu au nici măcar scuza că ar fi străini. Pontofanarioţii de azi sunt poate mai răi decât cei de ieri.

    Tot aud oamenii spunând „nu mă uit la ştiri, ci pe Discovery”. Bună treabă, dar dacă nici nu vrei să ştii ce se întâmplă la tine în ţară, atunci nu e de mirare că o altă palmă trasă de stat pare ceva obişnuit. Iar noii fanarioţi domnesc.

  • Vor creşte taxele?

    Nesatisfăcut de încasările bugetare pe care le-a programat, dar nu le-a pus şi-n buzunar, Guvernul pare a fi pus gând rău cotei unice. Statul vrea din ce în ce mai mulţi bani şi istoria arată că în anii electorali, cum e următorul, nu se abţine de la cheltuieli, chiar dacă economia nu se simte prea bine.

    Motivul posibilelor schimbări fiscale? Guvernul nu strânge suficienţi bani la buget. În opt luni scurse din acest an, veniturile erau la 21,2% din PIB, foarte aproape de nivelul de 21,4% din PIB înregistrat în aceeaşi perioadă a anului trecut – în termeni nominali a strâns mai mult decât în 2012. Însă, când a făcut legea bugetului, statul s-a gândit că ar vrea să încaseze din taxe şi impozite 33,4% din PIB în 2013, cu 0,5 pp mai mult decât în 2012, la un deficit de 2,3%.

    Prin consilierii săi, premierul Ponta a lansat un apel către contribuabili să îşi plătească taxele. Cristian Socol îi invita pe cei care fac evaziune să fie corecţi şi să dea obolul statului. Dar dacă apelul la corectitudinea fiscală a românului nu funcţionează, există totdeauna varianta unor biruri mai mari. Câţi bani ar strânge statul din creşterea cotei unice şi o uşoară scădere a TVA?

    „Estimăm că impactul modificărilor de taxe ar creşte încasările la buget cu 1,4% din PIB. Individual, creşterea taxei pe profit şi venituri ar trebui să crească veniturile la buget cu 2,1% din PIB, în timp ce scăderea TVA ar reduce veniturile cu 0,7% din PIB”, spun analiştii ING Bank.

    Statul a cheltuit mai mulţi bani în acest an pe salarii şi pensii. Primele au fost crescute cu procentele tăiate în 2010, iar ultimele cu puţin sub rata inflaţiei. Pentru la anul, statul pare să aibă aceleaşi gânduri bune pentru angajaţii săi şi pentru pensionari.

    „În timp ce unele surse spun că premierul a prezentat aceste potenţiale schimbări ca o opţiune pentru a creşte veniturile fiscale, alţii au notat că aceste schimbări vor fi folosite pentru a creşte pensiile şi salariile bugetarilor”, notează cei de la ING.

    Pentru anul viitor, Finanţele ar trebui să facă rost suplimentar de 1% din PIB la bugetul de stat, estimează cei de la ING, adică aproximativ 1,4 miliarde de euro.

    Dacă mărirea birurilor ar satisface foamea de bani a statului, pentru contribuabili nu are cum să fie o veste bună. Creşterea taxelor va lovi consumul, investiţiile şi economisirea pe termen lung şi, în definitiv, potenţialul de creştere al României. În plus, nici bugetul de stat nu se va îndestula pentru multă vreme.Pe termen scurt, colectarea va arăta OK, pe termen lung, efectul va fi ca la TVA, economia se mută în subteran. Statul încasează doar aproximativ jumătate din taxa pe valoare adăugată, potrivit unor estimări. Nivelul ridicat al evaziunii fiscale arată că pragul de suportabilitate a actorilor economici la presiunea fiscală a fost atins.

    Ionuţ Dumitru, preşedintele Consiliului Fiscal, a declarat că românii s-au îndreptat în masă către încasarea veniturilor prin PFA – persoană fizică autorizată – ca să scape de plata unor contribuţii sociale mari.

    Analiştii ING estimează că BNR va interveni pentru atenuarea creşterii de taxe. Dobânda cheie, în acest scenariu, ar urma să scadă la 3%, faţă de nivelul de 3,5% estimat de bancă pentru prima parte a anului viitor. De asemenea, cred cei de la ING, cursul de schimb ar urma să se deprecieze suplimentar cu 2-4% anul viitor, în plus faţă de deprecierea estimată la 2%.

    Goana după bani

    În ciuda retoricii optimiste în ceea ce priveşte capacitatea de împrumut ieftin a Finanţelor, Executivul a început să strângă cash cu două mâini în ultima lună. După o emisiune de obligaţiuni de 500 de milioane de euro, Ministerul de Finanţe a tras şi 700 de milioane de euro, fonduri pentru zile negre de la Banca Mondială, motivând că dobânda este mică. Þinta de deficit pentru acest an urmează să fie extinsă la 2,5%, şi bugetul va fi rectificat negativ. Însă perspectivele creşterii de taxe rămân pentru la anul, spun analiştii.

    Unii spun că se pregăteşte impozitarea progresivă pentru la anul, mai ales că sceste politici de creştere a taxelor au susţinerea FMI. Să ne amintim că anul viitor este unul electoral, şi că istoria ne arată că în prag de alegeri Guvernul nu scade cheluielile, astfel că trebuie să facă rost de mai mulţi bani, chiar dacă prin taxe va afecta economia.

    Dan Manolescu, secretar de stat în MFP, spune că introducerea unei cote diferenţiate de impozitare nu ar putea reprezenta o soluţie pentru creşterea veniturilor bugetare în 2014, întrucât din punct de vedere tehnic este un proces mult mai lung decât cel al trecerii la cota unică, potrivit Mediafax.

    De asemenea, Manolescu spune că liberalii nu susţin creşterea cotei unice la 22%, astfel că această măsură nu are susţinere politică.

    Între timp, premierul Ponta a anunţat că Guvernul analizează posibilitatea introducerii unei noi taxe pe carburanţi, un produs care este deja foarte puternic taxat.

  • „Evazioniştii nu fură de la o entitate abstractă numită stat, ci fură de la fiecare dintre noi”

    „Evazioniştii nu fură de la o entitate abstractă numită stat, ci fură de la fiecare dintre noi”

    Guvernul a început lupta cu evaziunea fiscală, iar evenimentele din ultimul timp sunt dovadă a acestui fapt, afirmă consilierul premierului Victor Ponta pe probleme macroeconomice, Cristian Socol.
    Într-o declaraţie acordată AGERPRES, Socol spune că ”evazioniştii nu fură de la o entitate abstractă numită stat, ci fură de la fiecare dintre noi” şi adaugă că evaziunea fiscală afectează în primul rând cetăţenii cinstiţi, deoarece aceştia sunt cei care pierd cel mai mult de pe urma lipsei banilor de la bugetul de stat.
    ”Guvernul a demarat lupta împotriva evaziunii fiscale nu doar la nivel declarativ, aşa cum s-a întâmplat în anii precedenţi, din tribune, ci a intrat pe teren şi joacă tare. Evaziunea fiscală este o boală a societăţii care afectează în special cetăţenii cinstiţi, care îşi plătesc cu conştiinciozitate taxele şi impozitele. Deşi aceştia contribuie la bunăstarea societăţii, sunt văduviţi de beneficiile de care ar trebui să aibă parte tocmai din cauza evazioniştilor, care se bucură de serviciile statului fără să plătească pentru ele. Evazioniştii nu fură de la o entitate abstractă numită stat, ci fură de la fiecare din noi. Fură de la drumuri, de la şcoli, de la spitale, de la absolut toate cele care depind de bugetul public”, a declarat Socol.
    De asemenea, el spune că acţiunile demarate în ultima perioadă, cât şi modificările legislative promovate de Guvern, încep să aibă efecte şi se observă deja o creştere a încasărilor.
    ”Descinderile procurorilor, destructurarea marilor reţele de evaziune fiscală, modificările aduse Codului Insolvenţei, dar şi reducerea TVA la pâine încep să aibă efecte pozitive la nivelul încasărilor la bugetul de stat. Toate acestea au făcut ca evazioniştii să se gândească de două ori înainte de a încălca legea, deoarece riscul a devenit mai mare, iar beneficiile mult mai mici”, a mai spus consilierul premierului Victor Ponta.