Reţelele de socializare mustesc de imagini „cutremurătoare” cu maidanezi mutilaţi sau omorâţi şi cu mesaje care ilustrează un viitor apocaliptic pentru ţara noastră în ceea ce priveşte Roşia Montană, lucruri care ne fac să credem că nu mai există bunătate şi omenie în ţara noastră. Pur şi simplu ne asaltează cu mesaje şi ne întunecă privirea, silindu-ne să ne întrebăm până unde poate ajunge răutatea omului.
Cu toate acestea, în oraşul nostru, gălăţenii sunt convinşi că mai există cetăţeni inimoşi atât pe plan local, cât şi naţional, şi asta pentru că, într-un timp foarte scurt, mulţi s-au mobilizat şi au răspuns apelului pentru sprijinirea sinistraţilor. Camioane încărcate cu tone de alimente şi alte lucruri utile pentru oamenii aflaţi la nevoie din judeţul Galaţi au ajuns la comunele afectate, pentru a le uşura povara de a-şi reface gospodăriile şi pentru a trece mai uşor de nenorocirea pe care au trăit-o. Deci mai avem un gram de bunătate, undeva, în adâncul nostru, care ne face să reacţionăm rapid şi să ne ajutăm aproapele. Dacă acest lucru este posibil şi dacă avem cu ce, nu putem să privim altfel problema câinilor maidanezi? Înţeleg că trăim între oameni şi câinii nu au ce căuta pe străzi, pentru că unii dintre ei sunt periculoşi, dar nu mi se pare normal ca noi să fim cei care taie şi spânzură şi să omorâm în chinuri animalele. Aşa cum am mai spus, subliniez că nici eu nu sunt de acord ca maidanezii să trăiască liberi pe străzi, pentru că au de îndurat frigul, foamea chinuitoare şi, aşa cum vedem în ultima perioadă, masacrul provocat de oamenii fără suflete. Nici bietelor animale nu le facem un bine dacă îi lăsăm liberi.
Problema aceasta, a maidanezilor, trebuie să ia sfârşit şi autorităţile să ia măsuri, pentru că oamenii sunt tot mai răi, îi omoară şi acest lucru va deveni o obişnuinţă, lucru care mi se pare grav, pentru că mulţi copii sunt martori la astfel de episoade. Ce fel de oameni vor ajunge copiii care nu sunt învăţaţi să iubească animalele? De asemenea, problema nu se rezolvă cu una, cu două, pentru că nu se face primăvară doar cu o floare. Omorâm azi un câine, doi, trei, dar mâine sigur vor veni în cartierul nostru alţii, goniţi din altă parte. Dacă avem inima mare şi ajutăm sinistraţii, sigur găsim şi o fărâmă de bunătate care să ne facă să lăsăm bietele animale în pace, pentru că şi aşa sunt bătute de soartă şi viitorul lor nu arată deloc bine.
