Iarna care se apropie va fi una foarte grea pentru gălăţeni. Dar nu spun o noutate. Facturile pentru căldură ale celor care beneficiază de încălzire în sistem centralizat au usturat la buzunar în fiecare an, dar acum problemele se acutizează. Iarna trecută ne-a cam trecut… ţurţurele pe la ureche. În războiul dintre Apaterm şi Electrocentrale, Primăria nu a avut încotro şi a ţinut cu Apaterm, pentru că e societatea sa. A încercat o soluţie prin crearea unei noi societăţi, acea Calorgal care n-a fost să fie dar care nu e moartă ci doar puţin „refrigerată”. Cu ceva compromisuri, a trecut cu bine iarna, primăvara şi vara s-au scăldat în procese, contre, ameninţări, intervenţii şi alte alea, dar ne aflăm într-o situaţie la fel de dificilă ca cea de anul trecut. Ba, aş zice eu, mai grea.
Nu putem arăta cu degetul un vinovat anume pentru ceea ce se întâmplă cu agentul termic în Galaţi, pentru că „e mai mulţi”. Vorbim de cei în mâinile cărora a stat administraţia acestui oraş în ultimele decenii, dar mai ales în ultimele două-trei mandate. Nu vorbesc doar de primari, ci şi de funcţionari publici, consilieri locali, consilieri personali, specialişti din societăţile Primăriei şi, bineînţeles, conducătorii acestora din urmă. Dar… ce a fost a fost. Măcar de s-ar schimba optica acum! Aş vrea să văd idei, soluţii, fapte… Ceea ce pot face eu este să trag un semnal de alarmă – ca gălăţean şi ca ziarist – asupra unor chestiuni care ard şi care ar trebui să-i determine pe aleşii şi numiţii noştri să caute soluţii. Astăzi voi scrie despre căldură şi gunoi.
O nouă taxă pe gunoi din 1 ianuarie 2014
Taxa de salubritate pe care o plătim acum cu toţii, noi, gălăţenii, s-ar putea mări substanţial de anul viitor, deoarece o ordonanţă de guvern (OG 31/2013), emisă pentru a modifica prevederile OUG 196/2005 privind Fondul de mediu, impune o taxă nouă proprietarilor sau administratorilor gropilor de gunoi. Mai precis, de la 1 ianuarie 2014, aceştia vor fi nevoiţi să plătească 50 de lei pentru fiecare tonă de deşeuri primită la depozit. Şi asta nu e tot: în anii următori taxa va creşte progresiv: 80 lei/tonă de la 1 ianuarie 2015 şi 120 lei/tonă de la 1 ianuarie 2016.
Credeţi că Primăria va menţine actuala taxă de habitat, în noile condiţiile? Poate că în primul an va lăsa taxa de habitat aşa cum e, mergând pe un populism prost (prost înţeles de noi, care nu pricepem că tot noi plătim, doar că nu achităm la Direcţia de taxe şi impozite, ci suportă Primăria din bugetul alimentat de noi, renunţând la a face investiţii în parcuri, parcări etc.). În anii următori, însă, taxa pe gunoi va fi prea mare şi Primăria nu va avea încotro şi va trebui să ne mărească taxa de habitat. Asta dacă nu cumva gălăţenii vor deveni, peste noapte, ecologişti convinşi, selectând gunoiul înainte de a-l duce la containere, iar firmele de salubrizare chiar vor transporta deşeurile selectate, nu amestecate, sfidând cetăţenii responsabili. Iar aici voi încheia acest subiect, urmând să-l reiau mai târziu. Nu înainte, însă, de a semnala o mica/mare „tamponare” între CJ şi CL. Aleşii locali şi-au dat acordul pentru trecerea în administrarea CJ a unei suprafeţe de 5,3 hectare pentru un proiect european de management integrat al deşeurilor din judeţ, dar primarul Stan şi-ar dori, având deja două gropi de gunoi, să se facă un incinerator în loc de încă o groapă. „Ar fi grozav, pentru că în felul acesta am avea încă o sursă de energie termică şi electrică”, spune Stan. CJ nu vrea, însă, să modifice proiectul. Asta nu înseamnă, însă, că nu se poate face ceva.
De ce nu transformăm gunoiul în căldură?
Când am auzit că primarul vorbeşte de incinerarea gunoaielor pentru a produce căldură şi energie electrică, am rămas puţin surprinsă. De ce? Pentru că un astfel de proiect numai ce primise un serios şut.
Fostul primar, Dumitru Nicolae, a vizitat acum doi ani o uzină din Suedia şi s-a declarat impresionat. Anul trecut, în luna mai, cu ocazia unei întâlniri transnaţionale a partenerilor din cadrul proiectului ReTInA, municipiul Galaţi a stabilit ca zonă-pilot pentru revitalizare fostul depozit de deşeuri de la Tirighina. Planul de revitalizare include 4 scenarii posibile: crearea unui parc fotovoltaic, captarea şi utilizarea biogazului, recuperarea şi valorificarea materialelor refolosibile sau incinerarea deşeurilor pentru producerea de energie. Pe parcursul implementării proiectului, mai multe companii şi instituţii şi-au manifestat interesul ca potenţiali investitori. Cea mai apropiată de concretizare era soluţia suedezilor de la Usitall AB, companie deţinută de municipalitatea Linköping. În aprilie 2012 părţile au convenit, în prezenţa ambasadorului Suediei în România, semnarea unei scrisori de intenţie pentru realizarea unei uzine de cogenerare de căldură şi electricitate în Galaţi, care să opereze pe bază de combustibili regenerabili, adică gunoi. Suedezii aveau în vizor şi alte oraşe, dar ulterior s-au lăsat păgubaşi, când au văzut că românilor nu le pasă de buzunarele şi confortul lor.
Căldură ieftină şi sigură
Ne putem încălzi prin arderea deşeurilor? Categoric. Primăria din Linkoping face asta din 1964. Prima fabrică de acest gen e situată în centrul oraşului şi este încă funcţională. Asta ca să răspund la o întrebare inerentă, legată de o eventuală poluare… Transformarea gunoiului în energie nu poluează, ci dimpotrivă, te scapă de un munte de infecţie în apropierea casei. Între timp, suedezii de la Linkoping au mai construit o fabrică, pe care ulterior au şi extins-o, pentru că Primăria, prin societatea sa, importă gunoi. Îl aduce din oraşe situate pe o rază de 300 de kilometri, ba chiar din ţara vecină, Norvegia. Toată lumea vrea să scape de gunoi. Dacă mai şi ia bani pentru asta… Deci Tekniska Verken Group, firma Primăriei Linkoping, îşi permite să aducă gunoiul de la sute de kilometri distanţă şi tot furnizează căldură ieftină. Trebuie spus că 90% din populaţia oraşului primeşte căldură de la această societate, toate autobuzele din oraş folosesc biogaz obţinut din arderea deşeurilor, la fel ca un procent de 7% din autoturisme, şi se mai vinde şi energie electrică. A, şi să nu uit ceva: în lunile în care nu e nevoie de energie termică, societatea municipalităţii o transformă foarte uşor în… aer condiţionat. Toate astea, de la o societate a Primăriei care arde gunoiul. Când municipalitatea din Linkoping a văzut că societatea merge bine, a înfiinţat o firmă care să „vândă” experienţa în alte părţi. Aşa s-a născut Usitall, dezvoltatorul care caută zone din Europa unde să pună în practică experienţa dobândită acasă în peste 50 de ani. A vrut iniţial să construiască în Polonia, dar apoi a ales România. Aici a „ochit” oraşe mari, care au şi gunoi mult, deci materie primă din belşug. Printre care şi Galaţiul. Dar… n-a fost să fie
Colectezi selectiv, altfel plăteşti
Am văzut cu proprii ochi cum procedează suedezii din Linkoping, un oraş suedez cu jumătate din populaţia Galaţiului. Am vizitat centrul de reciclare al municipalităţii oraşului suedez, unde domneşte o curăţenie exemplară. Porţile erau larg deschise şi cine dorea intra şi lăsa în zecile de containere materiale diverse. Câţiva angajaţi ai societăţii Primăriei – echivalentul Ecosal de la noi – au ieşit din baracă şi l-au întâmpinat pe un cetăţean care venise cu autoturismul personal să lase nişte deşeuri. Au vrut să-l îndrume şi să-l ajute, dar acesta nu avea nevoie: ştia exact ce are de făcut. S-a îndreptat spre containerele de care avea nevoie (scrie pe pancarte mari la ce folosesc) şi a început să scoată din portbagaj ceea ce i-a prisosit în gospodărie: un scaun rupt, nişte fiare, câteva PET-uri, cutii de carton… Ghidul nostru m-a lămurit apoi că nu a fost întotdeauna aşa, dar lumea a fost nevoită să se civilizeze, pentru că altfel trebuia să scoată bani din buzunar, şi nu puţini. Explicaţia: fiecare imobil, fiecare casă, are propriul container de gunoi, iar maşina care vine să-l ridice are cântar: plăteşti pentru cât arunci! Dacă selectezi gunoiul în gospodărie şi îl duci la containerele de reciclare, nu te costă nimic. Am întrebat cât de mult plăteşti ca să ţi se ridice gunoiul şi am aflat că… mult, foarte mult: cam de patru ori mai mult decât plătim noi acum. Din câte se pare, şi noi vom ajunge în aceeaşi situaţie, pentru că UE e categorică. Directiva europeană privind deşeurile prevede regulile obligatorii pentru tratarea gunoaielor, principiul fundamental fiind „poluatorul plăteşte”.
