word-monitor

Tag: medicamente

  • În situaţia diminuării bugetului, românii ar renunţa în ultimul rând la mâncare şi medicamente

    În situaţia diminuării bugetului, românii ar renunţa în ultimul rând la mâncare şi medicamente

    Românii ar renunţa în ultimul rând la mâncare şi medicamente în situaţia diminuării bugetului, arată un studiu realizat de Exact Cercetare şi Consultanţă, în colaborare cu Link Resource, la comanda Institutului Aspen România, remis în exclusivitate AGERPRES.
    Potrivit studiului, vitaminele, mineralele şi suplimentele şi serviciile medicale private sunt mai importante în viaţa românilor decât vacanţele, produsele IT şi gadget-urile, ţigările şi alcoolul, ultimele trei categorii menţionate fiind cele la care ar renunţa prima dată dacă bugetul personal s-ar reduce.
    Făcând o analiză pe regiuni, se observă că românii din Bucureşti şi Transilvania au priorităţi asemănătoare din acest punct de vedere, descrierea de mai sus fiind valabilă şi în cazul acestor regiuni.
    În Moldova şi Oltenia se întâlnesc comportamente similare de prioritizare a bugetelor alocate diferitelor categorii de consum: spre deosebire de populaţia urbană generală, rezidenţii din aceste regiuni ar renunţa într-o mai mică măsură la ţigări şi alcool, acestea din urmă fiind mai importante pentru ei decât vacanţele, produsele IT şi gadget-urile.
    Dobrogea şi Muntenia sunt două regiuni cu similarităţi în prioritizarea categoriilor de consum în condiţiile diminuării bugetului.
    Comparativ cu populaţia urbană generală, aici se observă o importanţă mai mare acordată produselor IT şi gadget-urilor în detrimentul vacanţelor. De asemenea, Dobrogea este singura regiune unde serviciile medicale private sunt mai importante decât produsele de îmbrăcăminte sau încălţăminte, care se află pe locul 4.
    Rezidenţii din Banat alocă o importanţă mai mică categoriilor precum servicii medicale private şi vitamine, minerale şi suplimente, la acestea renunţând mai uşor comparativ cu alte regiuni geografice.
    O situaţie similară se observă şi în Crişana-Maramureş, unde, de asemenea, aceste categorii care ţin de preocuparea pentru sănătate sunt mai puţin importante. În aceste zone, la categoria benzină/motorină se renunţă mai greu decât în alte zone.
    Rezultatele studiului vizează deopotrivă calitatea serviciilor medicale din sistemul public şi privat de sănătate, a personalului ce activează în cadrul ambelor categorii, dar şi comportamentul consumatorilor în ceea ce priveşte relaţia pacient-medic, pentru o imagine de ansamblu asupra sistemului medical românesc.
    Studiul a fost realizat pentru prima dată în luna februarie 2013.
    Universul cercetării a fost reprezentat de persoane cu vârste cuprinse între 18 şi 70 de ani, rezidente în mediul urban. Volumul eşantionului a fost de 1.154 respondenţi, care au răspuns la chestionarul Exact Cercetare şi Consultanţă, administrat pe internet. Respondenţii au fost selectaţi aleatoriu din panelul Exact Cercetare şi Consultanţă, care conţine 20.000 de respondenţi. Culegerea datelor a fost realizată în intervalul 20-23 septembrie 2013.

  • Mituri şi adevăruri despre răceala noastră cea de toate iernile

    Mituri şi adevăruri despre răceala noastră cea de toate iernile

    Cea mai comună boală din lume – aşa este considerată „răceala”, cum o numim cel mai adesea, sau guturaiul. Toată lumea a avut aşa ceva – de câte ori, nici nu se mai ştie, din copilărie până la vârsta adultă. Bizar pentru o epocă în care informaţia medicală este mai la îndemână ca oricând, răceala, aşa banală cum este, e totuşi curios de puţin cunoscută: savanţii se trudesc să-i înţeleagă mecanismele, iar în rândul publicului larg, ceea ce ştiu îndeobşte oamenii despre ea este, prea adesea, eronat. Avem convingeri pe cât de bine înrădăcinate, pe atât de greşite, despre cauzele şi tratamentul ei. Pentru exemplificare, iată câteva dintre aceste „mituri” şi datele ştiinţifice care le contrazic.
    Răceala este produsă de frig
    Răceala nu este cauzată de frig, ci de agenţi patogeni specifici – în speţă, nişte virusuri. Prin urmare, guturaiul este o viroză, o boală virală. Peste 200 de tipuri de virusuri pot produce simptomele specifice guturaiului, de cele mai multe ori fiind vorba despre virusuri dintr-o categorie numită rinovirusuri. Deseori se întâmplă să fie vorba despre o infecţie cu mai multe asemenea virusuri deodată.
    Mulţi oameni bagă în aceeaşi oală virusurile, bacteriile, chiar şi ciupercile microscopice sau alte forme de viaţă microscopice şi vătămătoare pentru om, desemnându-le pe toate sub numele generic de “microbi”. În realitate, virusurile şi bacteriile sunt entităţi biologice profund diferite, după cum fungii (ciupercile) patogeni sunt, iarăşi, altceva, diferit şi de virusuri şi de bacterii.
    Cât de importantă este distincţia dintre diferitele categorii de agenţi patogeni, se va vedea puţin mai departe.
    Până una-alta, e de reţinut că nu frigul este cauza guturaiului, ceea ce înseamnă că nici denumirea de “răceală” nu e cea mai corectă. Dar nu e nici complet nepotrivită, căci există, într-adevăr, o legătură între guturai şi frig, legătură pe care omul a observat-o de milenii, chiar dacă şi-o explica în mod greşit.
    Toată lumea ştie – medici şi pacienţi deopotrivă – că guturaiul apare mai des în anotimpul rece. Multă vreme cauza exactă acestei corelaţii a rămas necunoscută; abia foarte recent, în luna mai a acestui an, a fost publicat un studiu care demonstra unul dintre mecanismele prin care frigul favorizează apariţia răcelii: temperaturile joase modifică activitatea sistemului imunitar, într-un mod care slăbeşte mecanismele naturale de apărare ale corpului împotriva lor, ceea ce lasă cale liberă virusurilor pentru a invada căile respiratorii superioare.
    Studiul, realizat la Universitatea Yale, SUA, explică astfel, pentru prima dată, legătura dintre temperaturile joase şi activitatea virusului. Cercetătorii au descoperit că, la temperaturi mai ridicate, şoarecii infectaţi cu rinovirus produc un val de semnale imune antivirale, care activează mecanismele naturale de apărare ale organismului, care luptă împotriva virusului. În schimb, la temperaturi mai joase, şoarecii produc mai puţine semnale antivirale, astfel încât infecţia poate persista.
    Iar în culturi de laborator, celulele provenite din căile respiratorii umane, infectate cu rinovirusuri şi menţinute la cald, erau mai predispuse să sufere moartea celulară programată – un fenomen normal, determinat de răspunsul imunitar şi care are ca scop limitarea răspândirii infecţiei în organism. În schimb, în cazul celulelor păstrate la rece, era mai puţin probabil să se întâmple acest fenomen.
    Deci, iarna răcim mai des pentru că respirăm aer cu temperatură scăzută, care răceşte căile respiratorii superioare şi favorizează activitatea rinovirusurilor. Frigul este astfel un factor favorizant al apariţiei guturaiului, nu cauza lui; cauza o constituie infecţia cu virusuri.
    Unii cercetători sunt de părere că aceste constatări explică doar parţial corelaţia dintre guturai şi frig; o altă explicaţie – care probabil o completează pe prima – este aceea că, atunci când e frig, oamenii petrec mai mult timp în interior, cu ferestrele închise, iar astfel concentraţia de virusuri în aerul încăperilor creşte, făcând mai probabilă molipsirea.
    Guturai, gripă, tot aia…
    Greşit. Guturaiul şi gripa nu sunt acelaşi lucru, chiar dacă, de obicei, îşi fac apariţia cu simptome asemănătoare: strănut, tuse, dureri în gât, congestie nazală (nas înfundat), secreţii nazale, dureri musculare, stare de oboseală şi slăbiciune, uneori febră… Însă gripa este produsă de un alt tip de virusuri, virusurile gripale, din familia ortomixovirusurilor, mult mai agresive decât virusurile ce produc răceala, de unde şi simptomele mult mai accentuate ce semnalează instalarea gripei: durerea de cap este adesea severă, starea de rău e mai pronunţată, febra e mai mare… Boala durează mai mult şi riscul complicaţiilor este şi el mai ridicat în cazul gripei decât al guturaiului, cel mai des întâlnită fiind pneumonia.
    Când răceşti, trebuie să iei antibiotice ca să-ţi treacă
    Probabil cunoaştem cu toţii persoane care, la cel mai mic semn de răceală, se apucă şi iau nişte pastile de antibiotice pe care le aveau prin casă cine ştie de când, ori se duc şi cumpără de la farmacie nişte antibiotice care se dau fără reţetă. Dar la fel de rău este faptul că şi mulţi medici prescriu, în cazul unor viroze simple, antibiotice. De ce fac aşa? Pentru că pacienţii se aşteaptă să primească un astfel de tratament, ba chiar insistă să le fie dat; uneori e vorba de dorinţa sinceră a medicului de a fi de folos pacientului său, iar alteori medicii se tem ca răceala să nu se complice cu o suprainfecţie cu bacterii (lucru care, însă, se întâmplă, de obicei, doar în cazul persoanelor cu un sistem imunitar slăbit) şi atunci prescriu antibiotice, pentru orice eventualitate.
    Problema este că antibioticele sunt eficiente împotriva bacteriilor, dar nu şi împotriva virusurilor. Mai rău, tratamentul fără rost cu asemenea medicamente duce la dezvoltarea rezistenţei la antibiotice a unor bacterii care se află oricum în organism, dar sunt ţinute, de obicei, în frâu, de sistemul imunitar. Iar aceste bacterii patogene rezistente pot fi apoi transmise altora, care nu vor mai putea fi vindecaţi cu uşurinţă, căci bacteriile nu vor ceda în faţa antibioticelor obişnuite. Fenomenul rezistenţei bacteriilor la antibiotice este atât de răspândit şi progresează cu o asemenea, repeziciune, încât Organizaţia Mondială a Sănătăţii îl consideră unul dintre cele mai mari pericole care ar putea ameninţa umanitatea în viitor – un viitor destul de apropiat. – şi a început să recomande tot mai insistent ca medicii să limiteze prescierea acestor medicamente.
    Aşadar, antibioticele nu au efect împotriva virusurilor răcelii, dar nu există nici medicamente antivirale care să combată eficient aceste virusuri. (Împotriva virusurilor gripale există, de bine de rău, câteva medicamente antivirale, cu acţiune limitată – ar fi şi aceasta o mare diferenţă între gripă şi simpla răceală).
    De fapt, ştiţi care e vestea? Nu există niciun tratament care să vindece răceala, tratând cauza ei, adică omorând virusul. Tratamentul răcelii este simptomatic, adresându-se efectelor, nu cauzei. Bine şi aşa, dacă tratamentele cu pricina sunt eficiente. Remedii uşoare împotriva durerilor,  congestiei nazale,  durerilor în gât şi tusei (de preferinţă prescrise de medic şi luate după indicaţiile acestuia, nu după ureche) ne ajută să suportăm mai uşor cele câteva zile de boală, până când sistemul imunitar îşi face treaba şi învinge infecţia virală.
    Oricum, guturaiul, această viroză banală, umileşte, prin complexitatea ei, lumea ştiinţifică, în ciuda tuturor eforturile făcute de cercetători pentru a obţine un medicament antiviral eficace. În ciuda unor progrese notabile în domeniu – printre care descifrarea genomului unor rinovirusuri implicate în apariţia guturaiului -, nu vom avea curând un tratament cauzal al răcelii. Având în vedere că boala cu pricina poate fi produsă de peste 200 de tipuri de virusuri, nici nu e de mirare…
    Vestea bună este că, în imensa majoritate a cazurilor, guturaiul este o viroză uşoară, care trece în câteva zile, cu tratament simptomatic, însoţit de odihnă. (Odihna e foarte importantă; unul dintre primele lucruri pe care trebuie să le facem când răcim, spun medicii, este să încercăm să dormim ceva mai mult, pentru ca asta ajută sistemul imunitar să vină de hac virusului care ne-a invadat. E o metodă simplă şi eficientă, după cum şi metoda cea mai eficientă de limitare a răspândirii guturaiului – şi a gripei . este tot una simplă: spălarea frecventă pe mâini cu apă şi săpun.)
    Deci, tratament cauzal nu există, ci doar tratament simptomatic, iar în rest – sistemul imunitar îşi face treaba, de obicei foarte bine. De unde şi vorba: guturaiul trece, cu tratament, într-o săptămână, iar fără tratament – în 7 zile…

  • Boala Alzheimer ar putea fi oprită din evoluţie?

    O reuşită a cercetătorilor britanici sugerează că moartea celulelor nervoase ar putea fi împiedicată prin administrarea unui medicament. Acest studiu deschide calea şi spre obţinerea de noi medicamente pentru tratarea altor afecţiuni ale creierului, precum boala Parkinson şi boala neuronului motor. Lucrările sunt încă la început, dar rezultatele sunt încurajatoare: ele constituie prima dovadă că utilizarea unui medicament împiedică neuronii afectaţi de o boală neurodegenerativă să moară.
    Profesorul Roger Morris, de la King’s College London, a declarat: „Aceste descoperiri, bănuiesc, vor fi considerate de istorie drept un punct de cotitură în identificarea de medicamente pentru a controla şi preveni boala Alzheimer”.

    În această maladie, în creier se acumulează proteine anormale, ale căror molecule au o configuraţie spaţială diferită de cea a proteinelor sănătoase. În majoritatea studiilor de până acum, oamenii de ştiinţă au încercat să descopere medicamente care să descompună proteinele toxice şi să le elimine din creier, însă cel mai recent studiu, finanţat de Medical Research Council din Marea Britanie, a abordat problema în mod diferit. În loc de a încerca să debaraseze creierul de proteinele anormale, cercetătorii au studiat modul în care aceste proteine afectează neuronii. Cercetările pe şoareci de laborator au arătat că proteinele cu configuraţie anormală nu omoară celulele nervoase în mod direct. Neuronii mor din cauza unor încercări nepotrivite a se proteja – ei încetează să mai fabrice noi proteine, inclusiv unele esenţiale pentru supravieţuirea lor.

    Cercetătorii au arătat că este posibil să se administreze şoarecilor un medicament care să declanşeze din nou producţia de proteine şi să oprească astfel distrugerea celulelor nervoase. Rezultalele sunt prezentate în jurnalul Science Translational Medicine. Şoarecii trataţi nu au prezentat niciun fel de simptome, în vreme ce şoarecii netrataţi au început să aibă probleme de memorie, dificultăţi motorii şi, în cele din urmă, au murit.
    Testele au fost făcute pe o proteină cu configuraţie spaţială anormală, denumită prion, care provoacă boala numită scrapie, o boală neurodegenerativă fatală ce afectează sistemul nervos al caprelor şi oilor. Dar se consideră că un proces foarte asemănător ar sta  şi la originea altor boli ale creierului, precum maladia Alzheimer, boala neuronului motor şi boala Parkinson. Totuşi, medicamentul testat are efecte secundare puternice şi vor mai trece cel puţin 10 ani până când tratamentul să poată fi încercat pe oameni.
    Unii specialişti cred că, deoarece acest gen de terapie ţinteşte un mecanism implicat în mai multe boli neurodegenerative, ar fi posibil ca un singur medicament să poată trata mai multe boli de acest tip. Rămâne totuşi de văzut dacă rezultatele observate la animale se vor dovedi valabile şi pentru om.

  • Țigările electronice sunt „la fel de eficiente” precum plasturii cu nicotină

    Țigările electronice par să fie cel puţin la fel de eficiente precum plasturii cu nicotină pentru renunţarea la fumat, sugerează un studiu, preluat de BBC. Dispozitivul, care creşte rapid în popularitate, produce vapori care conţin nicotină. În acelaşi timp, ţigara electronică imită senzaţiile senzoriale ale fumatului, ceea ce a dus la speculaţia că ar putea fi un instrument util în procesul de renunţare la fumat.
    O echipă de la Universitatea din Auckland, în Noua Zeelandă, a realizat primul studiu clinic pentru a face o comparaţie între ţigara electronică şi plasturii cu nicotină, pe un eşantion de 657 de persoane, iar rezultatele acestuia au fost publicate în revista de specialitate The Lancet.
    Conform studiului, 7,3% din persoanele care utilizează e-ţigări au renunţat la fumat după şase luni, faţă de 5,8% din cei care au recurs la plasturi. Studiul nu a utilizat însă un eşantion suficient de larg pentru a dovedi care este cea mai bună opţiune, notează BBC.
    În acelaşi timp, după şase luni, 57% din utilizatorii de ţigări electronice au înjumătăţit numărul de ţigări fumate în fiecare zi, comparativ cu 41% din cei care utilizează plasturi cu nicotină.
    „Deşi rezultatele noastre nu arată diferenţe clare între e-ţigări şi plasturi în privinţa «renunţării cu succes» după şase luni, se pare că ţigările electronice sunt mai eficiente în ajutarea fumătorilor care nu au renunţat să mai reducă din numărul ţigărilor fumate”, a afirmat prof. Chris Bullen, de la Universitatea din Auckland.
    „Dată fiind popularitatea în creştere a acestor dispozitive în multe ţări, precum şi incertitudinea şi inconsecvenţa în materie de reglementare, sunt necesare studii mai lungi şi mai mari pentru a stabili dacă aceste dispozitive ar putea deveni instrumente eficiente şi populare pentru renunţarea la fumat”, a adăugat profesorul.
    Uniunea Europeană şi Marea Britanie lucrează la reglementarea ţigărilor electronice în acelaşi mod precum medicamentele, scrie BBC. Dispozitivul provoacă păreri împărţite, unii susţinând că acesta normalizează fumatul, în timp ce alţii sunt de părere că ar putea ajuta oamenii să renunţe la fumat.
    „E-ţigările sunt mai atrăgătoare decât plasturii pentru mulţi fumători şi sunt accesibile, în majoritatea ţărilor, fără restricţiile din domeniul medicamentelor care se aplică terapiei de înlocuire a nicotinei şi fără implicarea costisitoare a profesioniştilor sanitari”, este de părere prof. Peter Hajek, directorul Unităţii de cercetare a dependenţei de tutun de la Universitatea Queen Mary din Londra.

  • Oamenii de ştiinţă testează o „pilulă digitală”

    Oamenii de ştiinţă testează o nouă „pilulă digitală” care poate transmite un mesaj text rudelor, prietenilor sau medicilor, din interiorul organismului pacientului, conform unui material publicat de Daily Telegraph

    Aceste pastile inteligente îi pot alerta, spre exemplu, pe membrii familiei atunci când bunicul sau bunica nu şi-au luat medicamentele conform tratamentului prescris.

    Fiecare pastilă inteligentă conţine un senzor care transmite un semnal spre un plasture purtat de pacient, atunci când senzorul respectiv ajunge în mediul acid din stomac, după ce a fost înghiţit împreună cu pastila. Apoi, acest plasture transmite date prin mesaje text sau e-mail, indicând faptul că pastila a fost luată la timp.

    Senzorul este de dimensiunea unui fir de nisip şi este introdus în pastilă alături de particule de cupru şi de magneziu care, în contact cu acidul din stomac, formează un circuit electric, asemănător unei baterii. Acest circuit electric alimentează senzorul.

    Pilula digitală a fost testată fără a conţine nicio substanţă activă, alături de nişte pastile pentru tensiune, de către compania Lloyds Pharmacy. În viitor aceste pastile ar putea conţine şi substanţe active.

    „Atunci când înghiţi una dintre pastilele noastre digitale, ea va spune: «Sunt aici, sunt Novartis, Diovan, 1.2 mg., provin de la fabrica numărul 3, sunt lotul 12 şi sunt pilula numărul 2»”, a explicat Andrew Thompson, reprezentant al firmei americane Proteus Digital Health, compania care a dezvoltat pilula digitală.

    Profesorul Lionel Tarassenko, de la Institutul de Inginerie Biomedicală din cadrul Universităţii Oxford, este de părere că aceste pastile inteligente vor fi extraordinar de utile pentru monitorizarea tratamentului persoanelor în vârstă. „Unele persoane în vârstă trebuie să ia 6, 7 sau chiar câte 8 pastile pe zi, iar în cazul în care nu-şi iau pastilele starea sănătăţii lor se poate degrada rapid. Dacă ai un părinte în vârstă, este normal să doreşti să ştii dacă îşi ia pastilele”, a explicat el.