word-monitor

Tag: justitie

  • Politica şi Justiţia românească: complicităţi inseparabile

    Preşedintele Traian Băsescu a declarat el însuşi că s-a implicat direct şi autoritar în treburile Justiţiei în cazul procurorului Lucian Papici, în timp ce primul ministru Victor Ponta doar a justificat înlocuirea lui Papici prin argumentul că acesta şi-a încheiat oricum mandatul, constată Deutsche Welle într-un comentariu pe tema noului scandal politic de la Bucureşti.

    Compromisul politic cu privire la numirea procurorilor şi deblocarea funcţionării Justiţiei primise girul unor capitale occidentale, care au înţeles că moderaţia e preferabilă unui radicalism justiţiar utopic, scrie sursa citată.

    Însă la Bucureşti a izbucnit un nou scandal politic. Preşedintele Traian Băsescu anunţă că va denunţa pactul de coabitare, din cauză că guvernul ar fi schimbat abuziv un procuror. Este vorba despre Lucian Papici, care deţinea funcţia de şef al unei secţii din cadrul DNA, relatează Deutsche Welle. Preşedintele, fostul ministru al Justiţiei Monica Macovei şi întregul nucleu dur al grupului politic prezidenţial au denunţat în termeni duri ceea ce consideră a fi distrugerea abruptă a independenţei sistemului judiciar.

    Faptele sunt însă mai curând ambigue, observă semnatarul articolului. Nu guvernul a decis înlocuirea lui Lucian Papici de la şefia direcţiei pe care a condus-o până acum, ci procurorul general Tiberiu Niţu. În al doilea rând, Lucian Papici fusese delegat pe această funcţie, după ce mandatul îi expirase. În sfârşit, decizia de înlocuire a survenit la scurtă vreme după ce Lucian Papici a finalizat dosarul împotriva lui Liviu Dragnea legat de referendumul de demitere a preşedintelui Băsescu.

    Dar cu toate că din punct de vedere formal guvernul nu poate fi implicat, la o emisiune de televiziune săptămâna trecută, primul ministru Victor Ponta a justificat energic înlocuirea lui Papici, considerând că el şi-a încheiat oricum mandatul şi că acţionase mai curând sub impuls politic. El a făcut o trimitere destul de clară la dosarul lui Liviu Dragnea şi la referendumulul de demitere din vara anului trecut. Aşadar, modul pasional în care primul ministru a apărat decizia procurorului general Tiberiu Niţu sugerează o implicare politică.

    În ce-l priveşte, preşedintele Traian Băsescu a dezvăluit el însuşi că l-a sunat pe Tiberiu Niţu, cerându-i să nu îl schimbe pe procurorul Papici. Dacă pasionalitatea lui Ponta a sugerat că este într-un fel sau altul implicat, Traian Băsescu declară el însuşi că s-a implicat direct şi autoritar în treburile Justiţiei. În orice caz, Lucian Papici apucase deja să finalizeze dosarul, încât schimbarea lui nu pare să aibă consecinţe iar miza înfruntării nu mai este deloc foarte clară, remarcă Deutsche Welle.

    Dar cea mai importantă observaţie este că, prin declaraţiile sale, preşedintele Traian Băsescu denunţă nu atât pactul de coabitare, cât presupoziţiile pe care le-a acceptat până acum. Spunând că Tiberiu Niţu, în ciuda solicitărilor sale directe, l-a schimbat pe Papici la comanda PSD, el admite că pactul de coabitare are la temeiul lui un compromis politic: fiecare tabără şi-a numit oamenii proprii la comanda parchetelor. El pare să recunoască astfel ceea ce a căutat să ţină secret, şi anume că Papici şi alţii sunt oamenii săi, în timp ce Niţu este omul PSD. Or, dacă lucrurile stau aşa, atunci cu siguranţă că independenţa Justiţiei nu a fost încălcată ieri sau alaltăieri, ci pur şi simplu nu a fost niciodată o realitate, comentează sursa citată. Or, dacă lucrurile stau aşa, înseamnă că pactul de coabitare (şi mai ales compromisul atât de mult comentat şi discutat privitor la numirea procurorilor) a fost făcut cu gânduri ascunse, fiecare tabără sperând să o poată înşela pe cealaltă. La fel ca într-o negociere în care partenerii sunt mulţumiţi atâta vreme cât în sinea lor sunt convinşi că au obţinut un avantaj.

    Totuşi ceva rămâne neclar. Bilanţul justiţiei de la compromisul procurorilor şi până astăzi este mai curând impresionant. Dacă condamnările unui Dan Voiculescu şi a altora pot fi puse pe seama judecătorilor, totuşi recent am asistat la deschiderea unor investigaţii împotriva lui Adriean Videanu şi Varujan Vosganian, foşti miniştri ai economiei, „recrutaţi” echitabil din ambele tabere. În plus, dosarul finalizat, fără obstacole, împotriva unui politician PSD de prim plan, Liviu Dragnea, înclină balanţa în favoarea taberei Băsescu. De aceea indignarea sa pare mai curând ciudată şi nu s-ar explica decât prin faptul că schimbarea unui procuror pe care îl susţine pe faţă (e cea mai bună ascundere) schimbă raportul de forţe negociat iniţial. La vremea respectivă, compromisul politic cu privire la numirea procurorilor şi deblocarea funcţionării Justiţiei a primit girul unor capitale occidentale, care au înţeles, în mod realist, că moderaţia e preferabilă unui radicalism justiţiar utopic. E o formă de înţelepciune politică, care şi-a dovedit întotdeauna eficacitatea. Acum însă pînă şi aceste modeste achiziţii cu rezultate cel puţin aparent promiţătoare riscă să fie aruncate în aer, conchide Deutsche Welle.

  • Când jaful îmbracă forme legale

    Scriu de ceva timp pe domeniul justiţie şi pot spune că de-a lungul timpului am văzut multe nedreptăţi, pornind de la oameni care au fost aruncaţi în stradă pentru datorii de câţiva lei, la care s-au adăugat dobânzi şi penalităţi uriaşe, şi până la persoane condamnate la ani grei de închisoare deşi nu erau vinovate de nimic. Cele mai revoltătoare mi se par totuşi situaţiile în care justiţiabilii au ajuns să plătească sume astronomice pentru chestii minore, pe care în final au înţeles că le puteau face şi singuri. De pildă, ştiu cazuri în care pentru un banal divorţ avocaţii i-au jecmănit de de mii de lei sub pretextul că nu ştiu ce au făcut în dosar, iar oamenii neştiutori au plătit fără să stea prea mult pe gânduri. Dacă ar fi mers la mediator, de pildă, cu câteva sute de lei ar fi rezolvat şi divorţul, dar şi partajul. Lăsând deoparte partea cu medierea, şochează lipsa de bun simţ şi umanitate a acestor lupi îmbrăcaţi în robe, a unora dintre ei cel puţin, care nu se dau în lături de la nimic ca să te stoarcă de bani, deşi serviciile lor sunt în cel mai bun caz mediocre.

    De necrezut sunt şi situaţiile în care omul şi-a încredinţat agoniseala de o viaţă în mâna unor aşa zişi jurişti, doar pentru a constata ulterior că au pierdut toate procesele din cauza lipsei de pricepere a respectivilor. Dacă îi iei la întrebări, ridică din umeri şi spun că au făcut tot ce le-a stat în putinţă să câştige. Nu vorbim aici de procese cu şanse minine de reuşită, ci de dosare cu probe grele, pe care şi un novice le-ar fi putut câştiga cu o bună cunoaştere a legii. Această situaţie se datorează în bună parte faptului că în avocatură au „scăpat” de-a lungul anilor toţi neaveniţii, care acum, cu o mină serioasă şi un costum mai de Doamne ajută, te pot păcăli să le încredinţezi rezolvarea unor situaţii juridice de care depinde cum va merge viaţa ta pentru următorii ani sau, în unele cazuri, chiar dacă vei rămâne după gratii sau nu. Sigur, justiţiabilii vor face finalmente selecţia şi vor decide cine merită să îi reprezinte într-un dosar sau altul, dar problema este că oamenii nu ştiu iniţial cine cunoaşte sau nu legea suficient de bine ca să îi reprezinte, iar până se dezmeticesc şi se duc la cineva cu adevărat competent, procesele se pot pierde definitiv.

    Ceea ce şochează este că acestă „asistenţă juridică” îi costă pe justiţiabili enorm de mulţi bani şi nimeni nu se sesizează pentru a-i lua la bani mărunţi pe aceşti incompetenţi. Şi mai grav este că ei continuă zi de zi să se joace cu destinele oamenilor, perpetuând la infinit acest fenomen. Să ne înţelegem: nimeni nu este absurd să afirme că fiecare proces poate fi câştigat, mai ales pe civil şi comercial, dar când ai fost, de pildă, victima unei escrocherii, iar ţeparul încearcă să te stoarcă de bani şi pe cale legală, există o mare problemă dacă nu reuşeşti să deconspiri această mânărie şi să faci magistraţii să înţeleagă că sunt duşi de nas. În bătrâni există o vorbă: „fereşte-te de omul prost, dar mai ales de prietenul prost, pentru că exact când va vrea să te ajute, îţi va face rău”.