În ciuda declaraţiilor de bune intenţii, educaţia nu este tot timpul pe placul oamenilor politici, deoarece oamenii bine educaţi sunt primii care pretind clarificări şi care declanşează mişcări de protest.
Cu ocazia deschiderii noului an şcolar, preşedintele Traian Băsescu, a adresat un mesaj în care a spus printre altele: „Nu putem vorbi despre democraţie consolidată fără o educaţie de calitate”. Este perfect adevărat. Preşedintele are dreptate să facă o corelaţie între democraţie şi nivelul de educaţie al cetăţenilor săi. Dar ce înseamnă o educaţie consolidată? În România acest lucru nu este foarte clar. De fapt astăzi, când vechea autoritate a şcolii s-a destrămat, nicăieri în lume nu este simplu de definit ce înseamnă o bună educaţie.
Dar chiar dacă este greu de spus ce conţinuturi şi ce metode ar trebui să adopte, este limpede că o bună educaţie oferă individului în primul rând spirit critic. Într-o mai mare măsură decât o persoană needucată, una bine educată nu poate fi minţită şi convinsă uşor. Asta nu înseamnă că omul educat se pricepe la toate, de la sistemul de sănătate la minerit şi agricultură, dar el are capacitatea de a se informa mai uşor şi de a aprecia mai bine calitatea unei argumentaţii. El discerne mai rapid impostura sau reaua intenţie şi se poate orienta prin hăţişul de non-sensuri, contradicţii sau argumente sofistice. Un om educat este mai atent decât altul la ceea ce aş numi etica argumentaţiei, adică forţa de a accepta ceea ce e logic şi raţional, chiar şi atunci când merge împotriva propriilor interese.
Dar poate şi mai importantă este capacitatea omului educat de a imagina empatic punctul de vedere al celuilalt şi de a îmbrăţişa mai multe perspective simultan. Fără această empatie, dialogul ar fi imposibil şi dacă la noi nu se dialoghează aproape deloc, dacă asistăm la discursuri complet paralele e şi din cauza unei educaţii insuficiente inclusiv în categoria celor ”educaţi”. Educaţia aduce cu sine inevitabil un anumit soi de relativism care interzice posturile rigide şi fanatismul de orice specie.
Dar urmarea nu este tot timpul pe placul oamenilor politici, deoarece oamenii educaţi sunt primii care pretind clarificări şi care declanşează mişcări de protest. Iată de ce preşedintele Traian Băsescu a avut dreptate, deşi nu este clar dacă a înţeles până la capăt care sunt consecinţele afirmaţiei sale. Democraţia consolidată pretinde ca societatea să exercite un control eficient asupra guvernelor, prin dezbatere şi critică susţinută. Fără un control public permanent, guvernele tind să obţină putere nelimitată.
Democraţia consolidată nu înseamnă că cei mulţi au dreptate mereu, ci că puterea politică este legată intim de mecanismul de dezbatere critică al societăţi şi că este receptivă la forţa argumentelor. Într-o democraţie consolidată un guvern este atent la protestele publice îndreptate împotriva măsurilor sale şi este dispus să facă corecturile necesare.
O societate de oameni educaţi este în primul rând foarte exigentă şi, de aceea, ne putem întreba dacă preşedintele e conştient de consecinţele afirmaţiilor sale. Într-o societate inteligentă şi critică, un proiect ca acela de la Roşia Montană nu ar fi putut avansa atât de mult şi clasa politică s-ar fi ferit să se transforme în avocatul ei. Într-o societate educată şi cu pronunţat spirit critic un deputat care pledează pentru utilizarea cianurilor într-un sit ca acela de la Roşia Montană şi-ar fi pierdut demult onorabilitatea. În sfârşit, într-o democraţie consolidată ar fi de neconceput ca primul ministru să-şi schimbe opiniile cu 180°, într-o chestiune atât de sensibilă şi cu urmări atât de grave.
Pe scurt, o societate educată nu ar fi îngăduit ca oamenii care se află astăzi în fruntea ţării să urce atât de sus şi să ia atâtea decizii greşite, bazându-se pe manipularea unor majorităţi apatice şi lipsite de spirit critic.
