word-monitor

Tag: ccr

  • CCR va dezbate pe 29 octombrie sesizarea AP privind dispoziţii din Codul insolvenţei

    Curtea Constituţională a României urmează să discute pe 29 octombrie sesizarea Avocatului Poporului privind neconstituţionalitatea unor dispoziţii din Codul insolvenţei.

    Excepţia de neconstituţionalitate se referă la art. 81, alin. 3 şi art. 348 din OUG 91/2013 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă.

    În sesizare, AP susţine că dispoziţiile atacate contravin art. 1 alin. (5) şi art. 15 alin. (2) din Constituţie.

    Normele supuse controlului de constituţionalitate sunt următoarele: art. 81 alin. (3): “În cazul în care activitatea debitorului se află sub incidenţa prevederilor Legii audiovizualului 504/2002, cu modificările şi completările ulterioare, ca urmare a deschiderii procedurii şi până la data confirmării planului de reorganizare se suspendă licenţa audiovizuală, în sensul Legii nr. 504/2002, cu modificările şi completările ulterioare, cu începere de la data primirii comunicării de către Consiliul Naţional al Audiovizualului, în planul de reorganizare vor fi prevăzute condiţiile de exercitare a dreptului de a difuza, într-o zonă determinată, un anume serviciu de programe, condiţii ce vor fi supuse aprobării prealabile a Consiliului Naţional al Audiovizualului”; art. 348: ”(1) Prezenta ordonanţă de urgenţă intră în vigoare la data de 25 octombrie 2013. (2) Prezenta ordonanţă de urgenţă se aplică şi procedurilor de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă aflate în derulare la data intrării sale în vigoare, cu excepţia dispoziţiilor art. 183 — 203, care se aplică doar cererilor introduse după data intrării în vigoare a acesteia”.

    Avocatul Poporului arată că OUG 91/2013 include într-un singur act normativ legislaţia generală (aplicabilă tuturor operatorilor economici), legislaţia specială (incidenţă instituţiilor de credit şi societăţilor de asigurare/reasigurare), reglementarea insolvenţei grupurilor de societăţi, precum şi a insolvenţei transfrontaliere.

    De asemenea, sunt reglementate în noul act normativ modificări ale procedurilor desfăşurate în faţa judecătorului sindic, aplicabile proceselor aflate pe rolul instanţelor de judecată.

    “În activitatea de elaborare, modificare sau abrogare a unor acte normative, care conţin norme de procedură, principiul securităţii juridice trebuie privit în întreaga sa dimensiune, cuprinzând, în principal, următoarele exigenţe: neretroactivitatea legii, accesibilitatea şi previzibilitatea acesteia. (…) Este evident că pentru a fi aplicat în înţelesul său un act normativ trebuie să fie precis, previzibil şi totodată să asigure securitatea juridică a destinatarilor săi”, se arată în sesizare.

    AP subliniază că principiul previzibilităţii impune ca autorităţile publice să normeze relaţiile sociale prin adoptarea de acte normative care să intre în vigoare, în cazuri justificate, după trecerea unei perioade rezonabile de timp, astfel încât să permită oricărei persoane să poată recurge la consultanţă de specialitate în vederea adoptării unei atitudini potrivite.

    “Lipsa unei asemenea exigenţe a normelor juridice determină o nesiguranţă a raporturilor juridice, care poate avea ca efect vătămarea drepturilor subiecţilor de drept vizaţi de ipoteza normei legale. Totodată, asigurarea securităţii juridice trebuie observată cu mai mare stricteţe în cazul regulilor cu implicaţii şi consecinţe financiare, încât cei vizaţi de acestea să cunoască precis întinderea obligaţiilor impuse. (…) În aceste condiţii, dispoziţiile art. 348 din OUG 91/2013, care prevăd că noile reglementări se aplică tuturor procedurilor aflate în derulare la data intrării în vigoare a actului normativ, cu excepţia prevederilor art. 183-203, nu sunt constituţionale”, menţionează sursa citată.

    Autorul sesizării mai precizează că dispoziţiile care fixează un regim juridic distinct pentru debitorul aflat sub incidenţa prevederilor Legii audiovizualului pot fi considerate neconstituţionale în raport cu art. 1 alin. (5) din Constituţie, întrucât subiecţii de drept cu privire la care s-a declanşat procedura de insolvenţă sub imperiul legii vechi nu au posibilitatea să prevadă că o reglementare ulterioară le va afecta însăşi existenţa acestora ca subiecţi de drept privat.

    “În unele cazuri, în perioada de observaţie specifică materiei insolvenţei, cuprinsă între deschiderea procedurii şi confirmarea planului de reorganizare (care poate dura între 45 de zile şi o perioadă nedeterminată obiectiv, în funcţie de numărul creditorilor şi de acţiunile întreprinse de aceştia), unii debitori sunt împiedicaţi să-şi desfăşoare efectiv activitatea. În ceea ce priveşte neconcordanţa dispoziţiilor art. 348 din OUG 91/2013 în raport de art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală, considerăm că acestea au caracter retroactiv întrucât se aplică şi procedurilor aflate în derulare începând cu data intrării în vigoare a acesteia”, se spune în document.

    AP arată că normele legale criticate acţionează asupra fazei iniţiale de constituire a situaţiei juridice, modificând în mod esenţial regimul juridic creat prin depunerea cererilor de deschidere a procedurii insolvenţei, cu încălcarea principiului tempus regit actum.

    “În legătură cu cele menţionate, precizăm că la stabilirea sferei de acţiune în timp a legii trebuie să se ţină cont atât de prioritatea noii legi faţă de cea veche, dar şi de siguranţa raporturilor juridice, care presupune ca acestea să nu fie desfiinţate sau modificate, fără un motiv de ordine publică. A da o interpretare diferită principiului neretroactivităţii înseamnă, pe de o parte, a-i solicita subiectului de drept, încă de la data introducerii cererii, o anumită conduită care nu era prevăzută de lege, iar, pe de altă parte, a admite faptul că soluţionarea cererii acestuia este supusă unor factori aleatori, interveniţi în perioada de observaţie specifică procedurii insolvenţei”, se subliniază în sesizare.

    Avocatul Poporului apreciază că principiul previziunii legitime se opune unei astfel de interpretări a legii, fiind obligatoriu ca normele tranzitorii din OUG să respecte exigenţele impuse de dispoziţiile privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, potrivit cărora acestea ”trebuie să asigure, pe o perioadă determinată, corelarea celor două reglementări, astfel încât punerea în aplicare a noului act normativ să decurgă firesc şi să evite retroactivitatea acestuia sau conflictul între norme succesive”.

  • CCR a decis, acum e rândul nostru

    CCR a decis, acum e rândul nostru

    E clar că, din punct de vedere legal, nu se mai poate face nimic: legea ce permite eutansierea animalelor fără stăpân neadoptate nu poate să dispară ca şi cu nu ar fi fost. La ora la care am scris aceste rânduri mai erau doar doi paşi de făcut: promulgarea legii de către preşedintele României şi publicarea ei în Monitorul Oficial. Preşedintele s-a autopronunţat, declarând că, dacă CCR spune că nu există probleme de constituţionalitate, va promulga legea. Nu mai poate da înapoi decât dacă va da dovadă de o doză imensă de populism, care va avea efecte devastatoare asupra viitorului său politic.

    Acum zarurile sunt aruncate. Ce urmează este să găsim portiţe pentru evitarea unui masacru.

    Să vă spun drept, deşi sunt mare iubitoare de animale, mi s-au părut penibile manifestările de jale ale celor aflaţi ieri în faţa CCR. „Iubitorii de animale fac circ”, titra un post de televiziune care e din ce în ce mai manelizat. Din păcate, de această dată avea dreptate. Există alte căi de a lupta pentru viaţa unui câine şi, aparent, sunt mulţi cei care vor să se implice. Atunci… problema e ca şi rezolvată. Sau nu?!

    Am mai scris despre asta, dar nu e bai dacă mă repet, ca să mă fac înţeleasă: am avut trei câini în apartament, în timp. O să vă spun pe scurt povestea lor, ca să vedeţi că întotdeauna există soluţii pentru un câine iubit dar de care, din diverse motive, nu te mai poţi ocupa. Primul câine era alb şi pufos, dar nu de rasă pură. L-a vrut băiatul meu când avea vreo doi ani şi am considerat că un animal de companie va contribui la formarea lui ca om. Aşa a fost. Peste un an, însă, când l-am dat pe băiat la grădiniţă, animalul a început să se simtă singur, aşa că am decis cu toţii că e mai bine să-l ducem la bunici, la ţară, unde deja era iubit. Pe drum, am făcut un popas la Tecuci, pe o stradă de lângă piaţă. Am scos căţelul să se plimbe puţin şi atunci s-a apropiat de noi o femeie care a început să plângă în timp ce îl mângâia, spunându-ne că a avut şi ea unul exact la fel şi numai ce murise. Stătea chiar acolo, la vreo două case, şi a insistat să ne arate locuşorul amenajat pentru căţelul său, care era acum pustiu. A zis că ne-ar da orice dacă am vrea să-i dăm ei căţelul iar fiul meu a zis că lui Boby i-ar plăcea şi i l-a dat femeii fără rezerve. Al doilea căţel a ajuns la noi ceva mai târziu, adus special pentru a-l duce la ţară soacrei mele, care îşi dorea un animal precum Boby. Aşa a intrat în viaţa noastră Bobiţă, un pitic roşcat care a plecat greu din casa noastră, pentru că era un lipicios. Ulterior soacra mea l-a iubit enorm. Peste ani, fiul meu, deja adolescent, mi-a adus un pui de Amstaff. O dulceaţă de căţel, care dormea în pumnul meu. Când a crescut, peste câteva luni, iar fiul meu a trebuit să reînceapă şcoala, câinele a devenit posesiv şi răzbunător la fiecare plecare, aşa încât tot fiul meu a fost cel care a căutat un alt cămin pentru câine, la vila unui prieten.

    Iubesc animalele. Iubesc maidanezii, în ciuda faptului că am fost muşcată de două ori şi atacată încă de câteva ori de haite din Galaţi. Nu sunt răzbunătoare. Ba, mai mult, mi se rupe inima la gândul că un animal poate fi ucis. Dar, oameni, buni, legea permite implicarea în salvarea maidanezilor! Puteţi să adoptaţi, dacă aveţi posibilităţile materiale, timpul şi spaţiul necesare pentru a avea grijă aşa cum trebuie de un animal, sau puteţi să contribuiţi (financiar sau prin acţiuni de voluntariat) la ajutorarea fundaţiilor care se ocupă de aşa ceva. Nu faceţi nimic dacă doar ţipaţi că iubiţi animalele dar nu faceţi nimic să o arătaţi.