word-monitor

Category: Sanatate

  • Cum poţi să iei decizii mai bune? Cele mai noi descoperiri ale ştiinţei

    Cum poţi să iei decizii mai bune? Cele mai noi descoperiri ale ştiinţei

    Baba Shiv, directorul programului Strategic Marketing Management Executive Program din cadrul prestigioasei Stanford Graduate School of Business, este unul dintre cercetătorii care au dedicat mult timp în ultimii ani studierii modului în care oamenii iau decizii. „Majoritatea deciziilor noastre, a acţiunilor noastre şi a experienţelor noastre, fie că ne place sau nu, sunt modelate la nivel instinctual”, spune Shiv. „Sunt de părere că 90%-95% din deciziile pe care le luăm, chiar şi cele importante despre care avem impresia că le stabilim în mod raţional, sunt rezultatul instinctului”, explică profesorul. „Dacă partea emoţională a creierului intră în conflict cu partea raţională, de regulă latura emoţională va fi cea care câştigă”, spune Shiv. „De altfel, partea raţională a creierului nu este neapărat pricepută în a raţiona, cât în a raţionaliza deciziile pe care le-a luat deja partea emoţională a minţii noastre”, explică cercetătorul.
    Dacă acceptăm aceste premise şi conştientizăm că multe (dacă nu majoritatea) deciziilor sunt luate la nivel instinctual, trebuie să înţelegem cum funcţionează această latură instinctuală.
    Neuromodulatorii – ce sunt şi cum ne afectează deciziile
    Profesorul Shiv afirmă că neuromodulatorii – substanţe precum dopamina (substanţa chimică asociată «stimulării»), serotonina (substanţa chimică asociată «calmării») sau cortizolul (substanţa chimică asociată stresului) – joacă un rol extraordinar de important în stabilirea unui lucru esenţial: cine suntem noi. Spre exemplu, nivelul lor în creier dă diferenţa între persoana care suntem dimineaţa şi cea care suntem la amiază. Din acest motiv, spune Shiv, trebuie luat în considerare nivelul acestor neuromodulatori la programarea momentului în care luăm deciziile importante.
    Cele mai recente cercetări ştiinţifice arată că există două căi neuronale prin care acţionează creierul. O cale neuronală porneşte de la starea de stimulare fiziologică intensă provocată de stres, în care predomină emoţii precum frica şi anxietatea, şi încearcă să o transforme într-o stare de confort. Această cale este controlată de cortizol şi de serotonină. Cealaltă cale neuronală duce creierul din starea de excitaţie fiziologică scăzută – percepută sub forma plictiselii şi apatiei – şi o transformă în starea de entuziasm. Neuromodulatorul care acţionează este dopamina, substanţa „stimulării”, ce ne oferă imboldul necesar să ne ducem activităţile la bun sfârşit.
    Deoarece aceste căi neuronale sunt conectate în creier, stresul ne reduce abilitatea de a fi creativi şi de a lua decizii bune. Atunci când suntem stresaţi şi anxioşi, cortizolul este prezent într-un nivel mare în creier, iar acest lucru ne va face să căutăm siguranţă, motiv pentru care nu vom ieşi din zona de confort şi nu vom lua decizii inovatoare.
    Cea mai bună combinaţie pentru luarea unei decizii este un nivel ridicat al serotoninei şi al dopaminei. În această situaţie vom beneficia atât de calmul caracteristic serotoninei, cât şi de energia tipică dopaminei. Shiv afirmă că cea mai bună metodă prin care putem beneficia de această combinaţie este una foarte simplă: un somn de bună calitate.
    Când trebuie să luăm o decizie şi de ce este esenţial somnul?
    Cel mai bun moment în care să ne programăm deciziile importante este dimineaţa. Care este motivul? În orele de după trezire, nivelul serotoninei este în mod natural ridicat. Ca urmare, vom tinde să nu ne temem să încercăm lucruri noi. De-a lungul zilei, nivelul serotoninei scade, iar din acest motiv deciziile luate la amiază vor tinde să prezinte o aversiune la risc. Din acelaşi motiv, la amiază va fi mai pronunţată tendinţa de a menţine starea de fapt, iar acest lucru se poate manifesta de multe ori în amânarea deciziilor pe care le avem de luat.
    „Somnul are o importanţă capitală”, afirmă profesorul Baba Shiv.  Într-o noapte obişnuită, visăm doar într-o anumită etapă a somnului, cunoscută sub numele de „somn REM” (rapid eye-movement). Celelalte faze ale somnului, cele non-REM, joacă un rol cheie. Specialistul afirmă că într-o anumită fază a somnului, cea de somn profund (cunoscută şi sub numele de somn „slow wave”), serotonina, dopamina şi ceilalţi neuromodulatori revin la nivelul lor normal.
    Dacă nu avem parte de o perioadă suficientă de somn profund, care să permită „resetarea” neuromodulatorilor la nivelul lor natural, dimineaţa ne vom trezi cu un nivel mai scăzut al serotoninei în creier şi un nivel mare al cortizolului, ceea ce ne va face să luăm decizii instinctive din frică şi cu aversiune faţă de risc. Shiv spune că avem nevoie de minimum 30 de minute de somn adânc pentru a beneficia de beneficiile sale, însă ideal ar fi să beneficiem de aproximativ 2 ore. Din nefericire, pe măsură ce îmbătrânim tindem să pierdem din timpul total de somn profund.
    Shiv spune că cea mai bună metodă prin care putem să mărim perioada de somn profund este să fim deja relaxaţi când ajungem în pat. Profesorul recomandă o baie sau un duş fierbinte şi să evităm consumul de alcool, deoarece studiile au arătat că băuturile alcoolice consumate cu două ore înainte de culcare reduc dramatic perioada de somn profund. De asemenea, specialistul recomandă să oprim toate sursele de lumină, inclusiv ecranele dispozitivelor electronice, înainte de a ne culca.
    Cum ne influenţează dieta şi activitatea fizică capacitatea de a lua decizii?
    Baba Shiv afirmă că dimineaţa este important să consumăm proteine de calitate, indiferent de sursa lor: poate să fie vorba de zer, de ouă sau orice altă proteină de calitate.
    De ce trebuie să mâncăm proteine? Pe parcursul zilei, proteinele consumate la micul dejun sunt asimilate de corp. Aminoacizii ce compun proteinele sunt absorbiţi şi trec de bariera sânge-creier, iar unul dintre ultimii aminoacizi asimilaţi de corp este triptofanul, un precursor al serotoninei. Cu alte cuvinte, dacă aţi consumat un mic dejun bogat în proteine de calitate, în momentul în care în mod normal aţi fi înregistrat o scădere a nivelului de serotonină din creier, asimilarea triptofanului va preveni acest lucru şi vă va permite să fiţi la fel de eficient în luarea deciziilor la prânz ca la începutul dimineţii. Un mic dejun bogat în carbohidraţi vă va oferi energie, însă nu va avea acelaşi efect benefic asupra capacităţii voastre decizionale.
    De asemenea, activitatea fizică joacă un rol important în luarea unor decizii de calitate. Profesorul Shiv subliniază că, atunci când muşchii inimii pompează mai rapid decât de obicei, ei eliberează o peptidă care stimulează producţia de serotonină. Oamenii de ştiinţă au crezut multă vreme că efortul fizic şi sportul duc la eliberarea endorfinelor în creier, motiv pentru care apare senzaţia plăcută pe care o raportează cei ce desfăşoară astfel de activităţi. Cercetătorii au descoperit, însă, că substanţele eliberate în creier în urma efortului fizic nu sunt endorfine, ci sunt nişte precursori ai serotoninei. „Cu alte cuvinte, activitatea fizică este metoda prin care natura ne ţine serotonina la un nivel ridicat de-a lungul zilei”, explică Shiv.
    Astfel, dacă aveţi o întâlnire importantă la amiază, înainte ca aceasta să aibă loc este recomandat să dedicaţi un sfert de oră unei plimbări rapide prin împrejurimi. O altă variantă, subliniază profesorul Shiv, este să discutaţi în timp ce vă plimbaţi. Steve Jobs obişnuia adeseori să organizeze „întâlniri în mişcare”, discutând aspecte importante în timp ce mergea. Acelaşi lucru îl face şi Mark Zuckerberg.
    Un ultim aspect important asupra căruia profesorul Shiv atrage atenţia este cafeaua pe care o bem în fiecare zi. Cofeina este un stimulator fiziologic, subliniază profesorul, care amplifică emoţia pe care o simţim în momentul în care o bem. Aşadar, dacă ne simţim motivaţi, ne va ajuta. În schimb, dacă ne simţim stresaţi, cofeina ne va face agitaţi –– ultimul lucru pe care ni-l dorim atunci când încercăm să luăm o decizie bună.
    Aşadar, cafeaua nu reprezintă o „scurtătură”. Cea mai bună metodă prin care ne putem stimula creierul astfel încât să luăm decizii bune reprezintă respectarea celor trei elemente cruciale: somnul, dieta şi activitatea fizică.

  • Dacă ai „burtică”, ficatul îţi poate „mânca” creierul!

    Dacă ai „burtică”, ficatul îţi poate „mânca” creierul!

    Persoanele cu grăsime abdominală excesivă sunt de trei ori mai predispuse decât persoanele subţiri să sufere de pierdere de memorie şi de demenţă la bătrâneţe, iar acum oamenii de ştiinţă afirmă că au înţeles care este motivul. Se pare că atât ficatul, cât şi hipocampul (centrul memoriei din creier) împărtăşesc o poftă pentru o anumită proteină intitulată PPARalpha. Ficatul foloseşte PPARalpha pentru a arde grăsimea de pe abdomen, iar hipocampul foloseşte PPARalpha pentru a procesa memoria. În rândul persoanelor cu multă grăsime pe abdomen, ficatul are nevoie să lucreze „peste program” pentru a metaboliza grăsimea şi foloseşte toată PPARalpha – consumând mai întâi stocurile locale şi apoi trecând la stocurile din celelalte zone ale corpului, inclusiv din creier, se arată în noua cercetare. Acest proces face ca hipocampul să nu beneficieze de PPARalpha, afectând astfel memoria şi învăţarea, explică cercetătorii de la Rush University Medical Center din Chicago, autorii studiului publicat în jurnalul ştiinţific Cell Reports.

    Alte studii mai vechi arătau legătura între grăsimea abdominală şi afectarea funcţionării creierului. Un studiu realizat în 2008 a descoperit că persoanele obeze erau de 3,6 ori mai predispuse decât persoanele cu o greutate normală să dezvolte demenţă. De asemenea, un studiu din 2010 a arătat că pe măsură ce nivelul ţesutului adipos abdominal se măreşte, creierul pacientului scade mai mult la bătrâneţe.

    Elementul de noutate al cercetării realizate de specialiştii de la Rush University este faptul că hipocampul foloseşte PPARalpha pentru a procesa memoria şi învăţarea şi că acesta este un posibil motiv pentru legătura dintre grăsimea abdominală şi pierderea memoriei sau demenţă. Cercetătorii au descoperit că atunci când injectau PPARalpha în hipocampul şoarecilor cu un nivel scăzut al acestei proteine capacitatea de învăţare şi de memorare se îmbunătăţea. „Este nevoie de mai multe cercetări pentru a explora cum am putea menţine un nivel normal al PPARalpha în creierul uman pentru a proteja împotriva pierderii memoriei”, a comentat Kalipada Pahan, profesor de neuroştiinţe şi totodată coordonatorul acestui studiu. Aşadar, PPARalpha oferă cercetătorilor noi speranţe în eforturile de a descoperi un tratament sau un leac pentru Alzheimer, demenţă şi alte afecţiuni ce duc la pierderea memoriei şi care afectează cogniţia.

    Până atunci, însă, nu ar strica să reducem nivelul ţesutului adipos de pe abdomen.

  • Cercetătorii americani au descoperit un „ceas biologic” al ADN-ului

    Cercetătorii americani au descoperit un mecanism în ADN-ul uman care funcţionează asemenea unui „ceas biologic” ce poate măsura vârsta ţesuturilor şi a organelor şi ar putea ajuta la înţelegerea procesului de îmbătrânire, relatează revista Genome Biology, citată de EFE.
    Potrivit studiului realizat de un grup de cercetători de la Universitatea California din Los Angeles (SUA), acest „ceas” arată că, deşi multe ţesuturi sănătoase îmbătrânesc în acelaşi ritm cu restul corpului, unele o fac totuşi mai rapid sau mai lent decât celelalte. Cercetătorii cred, astfel, că descifrarea funcţionării acestui „ceas” va ajuta la înţelegerea procesului de îmbătrânire şi de asemenea la dezvoltarea de tratamente pentru controlarea acestui proces.
    „Ar fi foarte emoţionant să apară intervenţii terapeutice pentru a reseta acest ceas şi, cu optimism, să ne menţinem tineri”, a declarat Steve Horvath, profesor de genetică la Universitatea California. În cadrul cercetării, Horvath a analizat peste 8.000 de mostre de ADN de la 51 de tipuri de ţesuturi şi celule ale corpului, observând cum metilarea, un proces natural care modifică chimic ADN-ul, variază în funcţie de vârstă.
    Ceasul biologic se accelerează în primii ani de viaţă până în jurul vârstei de 20 de ani, apoi îşi reduce din viteză şi menţine un ritm continuu, potrivit studiului, care precizează că deocamdată nu se ştie dacă schimbările produse în ADN provoacă îmbătrânirea. „Apariţia firelor de păr gri este un semn de îmbătrânire, dar nimeni nu poate spune şi cauza acestei îmbătrâniri”, a subliniat Harvath.
    Acest ceas biologic a relevat rezultate deosebite. Astfel, cercetătorii au putut constata în cazul ţesuturilor sănătoase ale inimii că vârsta sa biologică este cu aproape nouă ani mai tânără decât s-a crezut, în timp ce ţesuturile mamare de la femei îmbătrânesc mai rapid decât restul corpului. „Þesuturile mamare feminine, inclusiv cele sănătoase, par mai bătrâne decât celelalte ale corpului uman. Este un rezultat interesant, întrucât cancerul mamar este cea mai răspândită formă de cancer la femei. În plus, vârsta este unul dintre factorii de risc pentru apariţia cancerului, astfel încât acest tip de rezultate ar putea explica de ce cancerul mamar este atât de curent”, a arătat Horvath.

  • Rata deceselor cauzate de cancer în România, peste media europeană

    Rata deceselor cauzate de cancer în România este de 388 de cazuri la suta de mii de locuitori, peste media europeană de 352 de cazuri, conform Jurnalului European de Cancer, iar zeci de medicamente oncologice de ultimă generaţie nu sunt disponibile încă pacienţilor din România, potrivit asociaţiei de profil.
    Reprezentanţii Asociaţiei Române a Producătorilor Internaţionali de Medicamente (ARPIM) arată că statisticile Jurnalului European de Cancer înseamnă creşterea de două ori a numărului de decese în România comparativ cu anul 2009, când se înregistrau 182 de cazuri la suta de mii de locuitori.
    “Deşi sunt cifre îngrijorătoare, acestea nu trebuie să ne surprindă, întrucât problemele cu care se confruntă bolnavii de cancer şi-au găsit puţine soluţii în ultimii ani. Datele arată că, în cazul pacienţilor cu cancer la sân, în aproximativ 70% din cazuri celulele canceroase se răspândesc la nivelul oaselor. În cazul pacienţilor cu cancer de prostată în stadiu avansat, riscul este de peste 90%. Pe lista de aşteptare se află medicamente inovatoare, rezultate a biotehnologiei de vârf care previn fracturile, compresia măduvei spinării sau nevoia de radiaţii la nivel osos în cazul acestor pacienţi cu metastaze osoase.
    Deşi acestea sunt disponibile în regim compensat de mai mulţi ani în statele europene, nu sunt disponibile şi pacienţilor români. Situaţia este similară pentru toate celelalte 25 de medicamente care se află în aşteptare”, a afirmat directorul ARPIM, Oana Martha Igrişan, într-un comunicat de presă.
    Potrivit medicului oncolog Alexandru Eniu de la Institutul de Cancer “Ion Chiricuţă” din Cluj-Napoca, dacă este depistat la timp, diagnosticat corespunzător şi tratat cu cele mai bune opţiuni, cancerul poate fi vindecat complet sau cel puţin transformat dintr-o boală cu un deznodământ fatal rapid într-o boală cronică.
    “Situaţia era cu totul alta cu ani în urmă. Spre exemplu, acum 10 ani, speranţa de viaţă a unei paciente diagnosticate cu cancer la sân în stadiul metastatic era limitată. Astăzi, datorită investiţiilor în campanii de educare şi informare şi mai ales datorită terapiilor de ultimă generaţie, avem cu toţii paciente ce trăiesc cu boala metastatică, cu o calitate bună a vieţii, mulţi ani de zile”, a afirmat medicul.

  • Riscul de a dezvolta diabet ar putea fi descoperit cu ani de zile înainte

    Riscul de a dezvolta diabet ar putea fi descoperit cu ani de zile înainte

    Prezenţa unei mici molecule în sângele unei persoane este strâns asociată cu riscul ca aceasta să dezvolte, cu ani de zile mai târziu, diabet de tip 2, dezvăluie oameni de ştiinţă americani din Boston în revista „Journal of Clinical Investigation”, informează cotidianul francez Le Nouvel Observateur.
    Pentru a ajunge la această concluzie, cercetătorii americani au analizat eşantioane de la mai multe sute de persoane monitorizate timp de 12 ani, în cadrul a două studii, american şi suedez. Persoanele care aveau niveluri mai ridicate de acid 2-aminoadipic (2-AAA) prezentau un risc de patru ori mai mare de a dezvolta un diabet în anii următori. Acest risc era unul independent de alţi factori de risc deja cunoscuţi, precum inactivitatea fizică, o alimentaţie bogată în grăsimi şi în glucide, surplusul de greutate, glicemia crescută sau vârsta.
    „Acest studiu, unul foarte solid, este pasionant, deoarece dezvăluie că riscul de a dezvolta diabet de tip 2 poate fi descoperit cu ani înainte, plecând de la un marker biologic sangvin total nou”, subliniază Bruno Verge, şef al serviciului de diabetologie de la Spitalul de Copii din Dijon, citat de Le Nouvel Observateur.
    Depistarea diabetului de tip 2 începând de la vârsta de 45 de ani devine o miză foarte importantă pentru toate societăţile occidentale, dat fiind complicaţiile uneori foarte grave ale bolii, aceasta constituind deja una dintre cauzele majore ale cecităţii, infarctului miocardic, insuficienţei renale în fază terminală şi amputărilor.
    În Franţa, diabetul de tip 2 afectează aproape 3 milioane de persoane şi peste 500.000 de persoane ar avea diabet fără să ştie acest lucru. Pentru a putea anticipa această boală, markerii de risc clasici rămân antecedentele de familie, tendinţa de a pierde rapid din greutate şi o glicemie pe nemâncate mai mare de 1 g/l.
    Dosajul sangvin pentru 2-AAA, un produs de degradare a aminoacidului lizina, se face în prezent cu ajutorul unui spectrometru de masă ultrasensibil. Cu ajutorul unei metode mai accesibile, este posibil ca într-o zi diabetul, o boală a cărei evoluţie asimptomatică şi indoloră este extrem de bine disimulată, să poată fi decelată mult mai devreme la persoanele cu risc de a o dezvolta.

  • O analiză sanguină poate distinge nodulul pulmonar benign de cancerul pulmonar

    Un laborator american realizează o analiză pe multiple proteine din sânge ce permite diferenţierea, în peste 90% dintre cazuri, între un nodul benign din plămân de cancerul pulmonar, potrivit rezultatelor unui studiu, relatează AFP.
    Această tehnică, creată de laboratorul Indi (Integrated Diagnostics), se bazează între altele pe bioinformatică, tehnică prin care se pot analiza simultan milioane de combinaţii a 371 de marcări de potenţial cancer la plămân. Atunci când acest grup de proteine este detectat, concentraţia lor permite identificarea în funcţie de caz a unei mici leziuni pe plămân (până la trei centimetri) şi dacă aceasta este benignă sau nu în peste 90% din cazuri.
    Cercetătorii au analizat eşantioane ale plasmei sanguine care proveneau de la 143 de pacienţi care prezentau un nodul benign sau o tumoră în primele stadii de dezvoltare încă tratabilă, au explicat cercetătorii în lucrărilor lor apărute în revista Science Translational Medicine.
    „Acest studiu sugerează că această tehnologie este capabilă să detecteze semnul molecular al cancerului de plămân măsurând prezenţa a multiple proteine în sângele unui pacient”, a afirmat Paul Kearney, coordonator ştiinţific al Indi şi principal autor al studiului.
    Aceste proteine sunt legate de mai multe mecanisme de dezvoltare a cancerului, cum sunt creşterea şi proliferarea de celule, inflamarea plămânilor şi oxidarea celulară. „Medicii care tratează aceste cazuri au deseori cea mai mare dificultate în a decide calea de tratament după ce au descoperit un nodul în plămânul unui pacient, ca urmare a dificultăţii de a şti dacă această leziune prezintă sau nu un risc de a fi canceroasă”, notează pneumologul Kenneth Fang, responsabil al diviziei medicale a Indi şi unul dintre principalii coautori ai studiului.
    „Dat fiind faptul că medicii oncologi recurg frecvent la o biopsie sau o intervenţie chirugicală care comportă riscuri pentru a determina natura leziunii, există nevoia de diagnostic ce permite evitarea procedurilor”, a subliniat specialistul în pneumologie. „Aceste lucrări nu sunt decât un început, dar principiile pe care se bazează această tehnologie de diagnostic ar trebui să poată fi aplicate şi la alte tipuri de cancer şi patologii”, a apreciat el.
    O versiune a testului va fi disponibilă comercial la sfârşitul acestui an, a indicat un purtător de cuvânt al societăţii Indi, cu sediul la Seattle (statul Washington, nord-vest).

  • Poluarea prezentă în aer, clasificată drept cancerigenă

    Poluarea prezentă în aer, clasificată drept cancerigenă

    Centrul Internaţional de Cercetare a Cancerului (IARC), o agenţie specializată a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), a anunţat că a clasificat poluarea prezentă în aer drept cancerigenă.
    „Experţii au concluzionat că există suficiente dovezi pentru a afirma că expunerea la poluarea din aer cauzează cancer la plămân. De asemenea, au notat o asociere pozitivă cu un risc crescut de cancer la vezica urinară”, a precizat IARC într-un comunicat citat de AFP.
    Acestea sunt concluziile la care au ajuns experţii reuniţi mai multe zile la Lyon pentru a analiza studiile efectuate pe mii de femei şi bărbaţi urmăriţi timp de mai multe decenii, a precizat dr. Dana Loomis într-o conferinţă de presă la Geneva.
    Se cunoaşte deja că poluarea aerului — cauzată în special de transport, generarea electricităţii, emisii industriale sau agricole şi încălzirea locuinţelor — creşte riscurile pentru o gamă largă de boli, precum cele respiratorii sau cardiovasculare. „Ştim acum că poluarea aerului nu este numai un risc major pentru sănătate în general, ci şi o cauză principală a deceselor în urma cancerului”, a afirmat, la rândul său, dr. Kurt Straif de la IARC, citat de Reuters.
    Deocamdată, datele nu au permis să se stabilească dacă un anumit grup al societăţii (femei sau bărbaţi, tineri sau vârstnici) sunt mai vulnerabili, scrie AFP. Însă, „cele mai expuse persoane (la aerul poluat) sunt cele mai vulnerabile”, a continuat dr. Straif.
    „Aerul pe care îl respirăm a fost contaminat cu un amestec de substanţe care cauzează cancerul”, a adăugat acesta.
    Cele mai recente date de care dispune centrul arată că, în 2010, 223.000 de persoane au decedat în urma unui cancer la plămân legat de poluarea aerului.
    Poluarea aerului se adaugă la alte peste 100 de substanţe care cauzează cancer, precum azbestul, plutoniul, praful de siliciu, radiaţia ultravioletă şi fumul de tutun.
    „Există modalităţi eficiente de a reduce poluarea aerului şi, dat fiind nivelul de expunere care afectează oamenii din întreaga lume, acest raport ar trebui să trimită un semnal puternic comunităţii internaţionale ca aceasta să ia măsuri”, a declarat directorul IARC, Christopher Wild, potrivit agenţiei de presă britanice.
    IARC îşi va publica aceste concluzii, în mod mai detaliat, în revista medicală britanică The Lancet.

  • Alternativă mai eficientă la tratamentul standard împotriva ipohondriei

    Terapia cognitiv-comportamentală este mai eficientă decât tratamentul standard pentru persoanele cu ipohondrie, susţine un studiu publicat în revista de specialitate The Lancet şi preluat de BBC.
    În studiu, 14% dintre pacienţii care au beneficiat de terapie cognitiv-comportamentală şi-au recâştigat nivelul normal de anxietate, faţă de doar 7% cărora le-a fost asigurat tratamentul standard împotriva ipohondriei.
    Terapia cognitiv-comportamentală este o modalitate de a vorbi despre tine, lume şi alte persoane şi despre cum acţiunile îţi afectează gândurile şi sentimentele. Spre deosebire de alte tratamente bazate pe conversaţia dintre terapeut şi pacient, această terapie se concentrează pe “aici şi acum”, în loc de a analiza cauzele stresului sau simptomele anterioare.
    Studiul susţine că asistente medicale ar putea fi instruite cu uşurinţă pentru a oferi terapie psihologică pentru ipohondrie, în condiţiile în care între 10% şi 20% dintre pacienţii din spitale îşi fac obsesiv griji cu privire la sănătatea lor.
    Studiile anterioare au indicat că terapia cognitiv-comportamentală, ce are drept scop schimbarea pattern-urilor de gândire şi a comportamentului, este un tratament eficient pentru alte tulburări de anxietate.
    Cu toate acestea, există un deficit de specialişti instruiţi pentru a oferi această terapie şi, prin urmare, listele de aşteptare pot fi lungi.
    În studiul amintit, 219 de persoane ipohondre au beneficiat în medie de şase sesiuni de terapie cognitiv-comportamentală, în timp ce altor 225 le-a fost oferită terapia standard, constând în încurajări şi sprijin.
    După perioade de şase luni şi de 12 luni, în cazul pacienţilor din primul grup s-a constatat o “ameliorare semnificativă în ceea ce priveşte anxietatea cu privire la propria persoană şi simptomele de depresie”, prin comparaţie cu grupul care a beneficiat de tratamentul standard.
    De asemenea, studiul a constatat o reducere deosebit de vizibilă a anxietăţii privind starea de sănătate în primul grup imediat după începerea tratamentului.
    Terapia o fost oferită de persoane care nu erau specialiste în terapia cognitiv-comportamentală, după doar două workshopuri de instruire.
    Autorul studiului, profesorul Peter Tyrer, şeful Centrului de Sănătate Mintală din cadrul Imperial College din Londra, a declarat ca rezultatele au indicat că ipohondria poate fi tratată cu succes într-un mod “relativ ieftin ” de către asistente medicale generaliste, care au beneficiat de o instruire minimală în acest sens, într-un spital.

  • Consumul de substanţe psihotrope sau halucinogene, în creştere

    Consumul de substanţe psihotrope sau halucinogene în România a crescut de la 1,7% la 4,3% faţă de ultimul studiu, realizat în anii trecuţi, a afirmat preşedintele Agenţiei Române Antidrog, Sorin Oprea.
    Potrivit acestuia, vârsta pacienţilor care consumă etnobotanice este cuprinsă la nivel naţional între 13 şi 25 de ani.
    Potrivit studiilor realizate în rândul populaţiei de 16 ani şcolarizate, consumul de droguri se ridică la 10% iar cel de substanţe psihoactive este de 9%.
    În opinia acestuia, “cauzele acestei creşteri sunt date, în special, de disponibilitatea lor pe piaţă, în special a celor etnobotanice, fenomen care, după închiderea magazinelor de desfacere a acestor produse, a continuat, traficul fiind mutat în prezent în zona ilicită pe internet”.
    La rândul său, preşedintele Societăţii Române de Adicţie, Cristina Hudiţă, managerul Centrului de Evaluare şi Tratament al Toxico-dependenţelor pentru Tineri “Sfântul Stelian” din Capitală, a afirmat că “în România, practic, sunt mai puţini pacienţi care consumă substanţe etnobotanice, în schimb, a crescut numărul consumatorilor de heroină”.
    De asemenea, a adăugat medicul, a crescut numărul consumatorilor de marijuana, deşi aceştia sunt doar ocazionali.
    Ea a spus că la Spitalul “Sf. Stelian” au fost înregistraţi mai mult de 800 de pacienţi consumatori de heroină, internaţi pentru diferite probleme.
    Hudiţă a mai menţionat că a crescut numărul pacienţilor infectaţi cu HIV care apelează la serviciile spitalului şi sunt orientaţi spre unităţile medicale care se ocupă cu tratarea acestei afecţiuni.
    Tot la nivelul spitalului a crescut numărul dependenţilor de alcool şi al celor care abuzează de produse farmaceutice.

  • Aproape 90% din orăşenii europeni sunt expuşi la un nivel prea mare de poluare cu particule

    Circa 90% din orăşenii europeni sunt expuşi la o poluare cu particule şi o concentraţie de ozon care depăşesc nivelurile recomandate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS), avertizează un raport al Agenţiei Europene de Mediu (EEA), relatează AFP.
    „’Mari părţi din populaţie nu locuiesc într-un mediu sănătos. (…) Europa trebuie să dea dovadă de ambiţie şi să meargă mai departe decât legislaţia pe care a pus-o în aplicare” şi care este mai puţin strictă decât recomandările OMS, estimează directorul executiv al EEA, Hans Bruyninckx.
    Emisiile de particule PM10 (al căror diametru este mai mic de 10 microni) şi PM2,5 au scăzut cu 14% şi, respectiv, 16% în Uniunea Europeană în perioada 2002-2011, indică raportul agenţiei europene.
    Însă în 2011, 33% din orăşenii din UE locuiau în zone unde concentraţiile maxime autorizate de PM10 pe 24 de ore au fost depăşite. Dacă se iau în considerare normele OMS, care nu au un caracter obligatoriu, proporţia creşte la 88% din populaţia urbană.
    Particulele, din care cele mai fine pătrund profund în plămâni şi sânge, se află la originea unor boli respiratorii şi cardiovasculare. PM10 sunt emise în principal în urma unor procese mecanice precum activităţile de construcţie, iar PM2,5, în urma combustiei (lemn, carburanţi).
    De altfel, 98% din populaţia urbană era expusă, în 2011, la concentraţii de ozon superioare celor recomandate de OMS. Ozonul rezultă din transformarea, sub efectul razelor solare, a emisiilor din traficul rutier şi activităţile industriale şi este iritant pentru căile respiratorii.
    Un studiu european publicat marţi de Lancet Respiratory Journal, bazat pe 14 studii efectuate în 12 ţări pe un eşantion de 74.000 de femei, arată că expunerea la poluare cu particule fine creşte semnificativ riscul de a naşte bebeluşi cu greutate scăzută sau cu perimetrul cranian mai mic, inclusiv la niveluri mai mici decât cele reglementate de directivele Uniunii Europene privind calitatea aerului.
    Greutatea scăzută a unui copil născut la termen (sub 2,5 kg după 37 de săptămâni de sarcină) este asociată cu probleme respiratorii în copilărie şi alte boli mai târziu în viaţă, precum diabetul, obezitatea sau problemele cardiace, precizează studiul citat.
    UE a fixat un nivel de 25 de micrograme pe metru cub în medie, pe an, pentru particulele fine, în timp ce OMS recomandă o limită de 10 micrograme.