word-monitor

Category: Sanatate

  • Grădinăritul, meşteritul şi spălatul maşinii fac bine inimii persoanelor vârstnice

    Grădinăritul, meşteritul şi spălatul maşinii fac bine inimii persoanelor vârstnice

    Meşteritul, grădinăritul, culesul de ciuperci sau spălatul maşinii sunt activităţi simple de zi cu zi care pot reduce riscul de criză cardiacă sau atac cerebral cu aproape 30% la persoanele de peste 60 de ani, arată un studiu menţionat de AFP. Potrivit studiului desfăşurat în Suedia, persoanele de peste 60 de ani care nu practică sport intensiv, dar care au de obicei astfel de activităţi sunt mai sănătoase vreme mai îndelungată decât sedentarii ce aleg să stea pe canapea.
    „O viaţă zilnică în general activă, independent de practicarea regulată sau nu a unor exerciţii fizice, se asociază cu o sănătate cardiovasculară şi cu longevitatea”, se arată în studiul apărut în The British Journal of Sports Medicine.
    Cercetarea s-a desfăşurat pe 4.000 de locuitori ai capitalei suedeze, Stockholm, cu vârsta de peste 60 de ani, observaţi din 1997 în medie 12 ani şi jumătate. Oamenii au declarat dacă practică anumite activităţi şi cu ce frecvenţă. Acestea includeau reparaţii în casă, tunsul ierbii sau al gardului viu, întreţinerea maşinii, pescuitul sau vânătoarea, mersul pe bicicletă sau culesul de ciuperci.
    Conform cercetătorilor, în cazul persoanelor cu un nivel ridicat de activitate fizică, riscul de a dezvolta o boală cardiovasculară (infarct de miocard, accident vascular cerebral – AVC) a reieşit a fi cu 27% mai mic decât în cazul persoanelor inactive, iar riscul de deces din orice cauză – cu 30% mai mic, în perioada studiului.
    Promovarea practicării zilnice a unor activităţi fizice ca grădinăritul şi meşteritul în casă ar putea fi la fel de importantă ca îndemnul de a face gimnastică, jogging, adresat adulţilor spre vârsta a treia, mai ales în condiţiile în care vor exista tot mai mulţi vârstnici în multe regiuni ale lumii, menţionează autorii. Ei au ţinut seama şi de alţi factori care ar fi putut influenţa rezultatele, cum ar fi consumul de alcool, fumatul, alimentaţia, nivelul de educaţie şi starea civilă.

  • AVC-urile afectează persoane din ce în ce mai tinere

    Accidentele vasculare cerebrale (AVC) afectează un număr tot mai mare de adulţi sub 65 de ani, în special în ţările în curs de dezvoltare, arată două studii publicate în revista medicală britanică The Lancet, citată de AFP.
    În timp ce accidentele vasculare cerebrale sunt asociate în mod tradiţional cu îmbătrânirea şi rămân mult mai frecvente la persoanele în vârstă, un vast studiu ce adună datele furnizate de 119 ţări (58 cu venituri mari şi 61 cu venituri medii sau mici) arată că numărul acestui tip de afecţiuni a crescut cu 25% în 20 de ani în rândul persoanelor cu vârste între 20 şi 64 de ani. Datele arată totodată că numărul total al cazurilor de accidente cerebrale în această marjă de vârstă a crescut la 31% în 2010, faţă de 25% în 1990.
    Studiul a evaluat la 16,9 milioane numărul de AVC survenite în lume în 2010, cu 68% mai mult decât în 1990.
    O parte tot mai mare din cele 11,6 milioane de AVC ischemice şi 5,3 milioane de AVC hemoragice înregistrate în total survin în ţările în curs de dezvoltare şi la persoanele sub 74 de ani.
    Un accident vascular cerebral poate fi provocat de un cheag de sânge ce conduce la o reducere a fluxului sanguin cerebral (AVC ischemic) sau ruptura unui vas de sânge în interiorul creierului (AVC hemoragic).
    AVC sunt favorizate de hipertensiunea arterială, dar şi de alţi factori ca sedentarismul, obezitatea şi fumatul.
    Dar deşi mortalitatea provocată de cele două tipuri de AVC a scăzut sensibil (-37 %) în ultimii douăzeci de ani în ţările dezvoltate, ea a crescut cu 42% în ţările în curs de dezvoltare şi reprezintă în prezent cea mai mare parte a celor 5,9 milioane de decese înregistrate în 2010 în lume, adică 84% din aproximativ 3 milioane de decese provocate de AVC hemoragice şi 57% din 2,98 de milioane de decese ca urmare a după AVC ischemic.
    Dacă tendinţa actuală continuă, numărul deceselor s-ar putea dubla până în 2030, ca şi numărul persoanelor care au supravieţuit unui AVC (70 de milioane în 2030, faţă de 33 de milioane în 2010) sau al celor cu handicap şi patologii conexe (200 de milioane faţă de 102 milioane în 2010), avertizează autorii studiului condus de profesorul neo-zeelandez Valery Feigin.
    Ei avertizează de asemenea că dacă nu se face nimic în ceea ce priveşte prevenirea în ţările în curs de dezvoltare, AVC va continua să afecteze un număr tot mai mare de tineri.
    „Povara globală legată de AVC creşte foarte repede şi trebuie să punem în aplicare rapid la scară mondială strategii de prevenire, gestionare şi reabilitare care să fie abordabile şi cultural acceptabile”, notează profesorul Feigin.
    În 2010, s-au remarcat deja diferenţe mari între ţările bogate şi cele sărace: decalajele merg de la 1 la 10 în cazul deceselor premature, ca şi în cazul handicapurilor şi patologii asociate între Europa de Vest, America de Nord şi Australia pe de o parte şi ţările din Europa de Est, Africa sub-sahariană sau unele ţări din Asia, de cealaltă.
    Într-un comentariu ataşat acestei analize, Graeme Hankey de la Universitatea din Australia de Vest preconizează „strategii globale vizând reducerea consumului de sare, de calorii, alcool şi tutun”. De asemenea, el susţine identificarea persoanelor celor mai expuse riscului de AVC hemoragic pentru a le încuraja să-şi modifice stilul de viaţă sau să înceapă un tratament împotriva hipertensiunii.

  • O mutaţie genetică legată de Alzheimer accelerează declinul cerebral

    O mutaţie genetică legată de Alzheimer accelerează declinul cerebral

    Se pare că purtătorii unei anumite mutaţii genetice legate de Alzheimer dezvoltă boala cu trei ani mai devreme decât media pentru că pierderea de celule cerebrale este la ei mult mai rapidă, arată un studiu preluat de AFP.
    „La persoanele purtătoare ale acestei variaţii genetice TREM2 am constatat un ritm mai rapid al pierderii ţesuturilor cerebrale”, a spus Paul Thompson, profesor de neurologie şi psihiatrie la Universitatea California de Sud, principalul autor al studiului apărut în revista americană New England Journal of Medicine.
    Oamenii sănătoşi pierd sub 1% pe an din materia lor cerebrală, pierderea fiind compensată parţial de o regenerare a neuronilor rezultând din stimularea mentală, arată Thompson.
    Simptomele bolii Alzheimer încep să se manifeste când circa 10% din ţesuturile cerebrale sunt distruse, adaugă cercetătorul. „Este primul studiu care recurge la o scanare a creierului pentru a arăta efectele acestei variaţii genetice şi rezultatul este uimitor”, mai spune el.
    Această mutaţie, a cărei descoperire a fost anunţată în ianuarie 2013, grăbeşte pierderea ţesuturilor cerebrale într-un ritm deosebit de rapid. Persoanele purtătoare, circa 1% din populaţie, pierd 3% din neuroni pe an, afirmă profesorul.
    Autorii studiului au comparat RMN-urile a 478 adulţi având vârsta medie de 76 de ani timp de doi ani. Grupul nord-american a cuprins 283 bărbaţi şi 195 femei, din care circa 100 erau afectaţi de Alzheimer, 221 sufereau de uşoare probleme cognitive şi 157 erau sănătoşi. Ei au observat că purtătorii mutaţiei genetice TREM2 pierduseră mai mult cu 1,4 — 3,3% din ţesutul cerebral, într-un ritm de două ori mai rapid decât cei care nu aveau această variaţie de genă.
    Pierderile s-au concentrat îndeosebi în lobul temporal şi în hipocamp, zone cu rol important în memorie. „Se pare că această mutaţie a genei TREM2 creşte de trei-patru ori riscul îmbolnăvirii de Alzheimer. Acest lucru ar trebui să ajute la preluarea persoanelor purtătoare pentru a desfăşura teste clinice şi a evalua potenţialele tratamente, lucru care ar duce la rezultate tangibile mai repede”, potrivit dr Thompson.
    Boala Alzheimer afectează circa 36 milioane de persoane din toată lumea, dintre care 5,5 milioane sunt americani. Numărul lor ar putea creşte la 13,8 milioane în 2050 în Statele Unite, ca efect al îmbătrânirii populaţiei.

  • Zece alimente minune pentru prevenirea diabetului

    Zece alimente minune pentru prevenirea diabetului

    Zece alimente minune – între care nucile, fasolea şi legumele cu frunze verzi – previn diabetul, scad riscul de infarct şi potolesc senzaţia de foame fără să îngraşe, conform site-ului zeenews.india.com.
    Nucile şi alunele
    Studii recente arată că includerea nucilor şi alunelor în dieta zilnică reduce riscul de diabet cu până la 21%. Un pumn de nuci, migdale şi caju pe zi face minuni, furnizând grăsimi sănătoase esenţiale şi potolind senzaţia de foame. În plus, cei care consumă alune şi nuci cu regularitate au un risc mai mic de boli cardiovasculare.
    Fasolea
    O porţie de fasole în fiecare zi îi ajută pe cei care au diabet de tip 2 să ţină sub control nivelurile de zaharuri din sânge şi reduce riscul de infarct. Fasolea este recomandată diabeticilor datorită indexului glicemic scăzut. Din cauza combinaţiei de carbohidraţi benefici, proteine slabe şi fibre solubile, fasolea reglează nivelurile de zahăr din sânge.
    Fulgii de ovăz
    Un mic dejun pe bază de fulgi de ovăz este benefic pentru diabetici, ţinând sub control nivelurile de zahăr din sânge. Un tip de fibră regăsită în ovăz, Beta-Glucan, face minuni pentru cei care suferă de diabet. Ovăzul este bun pentru inimă şi conţine fibre solubile ce încetinesc eliberarea glucozei în sânge, reglând astfel nivelul de zaharuri din organism.
    Legume cu frunze verzi
    O dietă bogată în legume cu frunze verzi reduce riscul de diabet de tip 2. Spanacul, napii, varza albă şi furajeră, broccoli, lăptucile – toate aceste legume sunt sărace în calorii şi carbohidraţi. Cel puţin o porţie şi jumătate de legume verzi pe zi reduce diabetul cu până la 14%.
    Citricele
    Conform celor mai recente studii, diabeticii suferă de carenţă de vitamina C, prin urmare citricele bogate în antioxidanţi sunt o idee excelentă pentru o gustare. Grepfrutul, portocalele, lămâile şi lămâile verzi au proprietăţi asemănătoare cu insulina, fiind benefice pentru cei care suferă de diabet de tip 2.
     
    Albuşul
    Ouăle sunt alimente perfecte pentru masa musculară deoarece conţin cele mai bune proteine. Albuşurile previn diabetul de tip 2, fiind bogate în proteine slabe şi sărace în carbohidraţi.
    Iaurtul slab
    Iaurtul ideal pentru diabetici este cel sărac în grăsimi şi zahăr. Aceştia pot savura iaurtul în care vor adăuga bucăţele de fructe şi îndulcitor artificial. De asemenea, iaurtul slab poate înlocui maioneza din sandvişuri.
    Peştele
    Cercetătorii afirmă că peştele sporeşte sensibilitatea la insulină din cauza conţinutului de acizi graşi omega 3. Sursă excelentă de proteine slabe, peştele reduce concentraţia de glucoză din sânge şi, astfel, riscul de diabet.
    Somonul sălbatic
    Somonul sălbatic, bogat în acizi graşi omega 3, contribuie la reducerea inflamaţiilor şi scade nivelurile de zahăr din sânge. Acizii omega 3 reduc de asemenea riscul bolilor cardiovasculare.
    Ceaiul verde
    Inflamaţiile cronice – cauzate de alimente bogate în grăsimi, de lipsa de mişcare şi de o dietă deficitară în fructe şi legume – creşte riscul de infarct şi scade capacitatea corpului de a absorbi zahărul din sânge. O soluţie simplă este consumul de ceai verde, bogat în flavonoizi ce combat inflamaţiile şi stimulează activitatea insulinei. O ceaşcă de ceai verde pe zi are efecte imediate.

  • Un studiu arată că e mai eficient să previi îmbătrânirea decât boala

    Încetinirea procesului de îmbătrânire este o investiţie mai bună în sănătatea publică decât canalizarea eforturilor asupra cercetării privind cancerul şi patologiile cardiace, potrivit unui studiu publicat în Statele Unite ale Americii, relatează AFP.
    Progrese ştiinţifice recente sugerează că încetinirea degenerescenţei legată de vârstă ar fi posibilă, scriu autorii acestui studiu publicat în ultimul număr al revistei americane Health Affairs.
    Chiar şi un succes modest în aceste cercetări ar avea un efect vizibil asupra stării de sănătate a persoanelor cu vârsta de peste 65 de ani între anii 2030 şi 2060, potrivit cercetătorilor de la Universitatea Harvard (Massachusetts), Columbia (New York) şi California de Sud, precum şi din alte instituţii.
    Astfel, ar urma să existe 12 milioane de persoane de vârsta a treia cu o stare bună de sănătate în 2060 în Statele Unite ale Americii, un progres mai important decât cele mai optimiste scenarii cu privire la progresele recente în lupta împotriva cancerului şi a bolilor de inimă, au explicat autorii studiului.
    Reducerea incidenţei cancerului cu 25% în următoarele decenii ar îmbunătăţi în mică măsură starea de sănătate a populaţiei în cursul acestei perioade, ceea ce este valabil şi în cazul bolilor cardiovasculare, principala cauză a mortalităţii la nivel mondial, arată studiul oamenilor de ştiinţă.
    În opinia acestora, acelaşi număr de persoane mai în vârstă vor fi în viaţă în 2060, însă cu probleme de sănătate, indiferent dacă va continua sau nu găsirea unor modalităţi de luptă împotriva cancerului.
    Un studiu precedent arata că eradicarea cancerului ar creşte speranţa de viaţă cu circa trei ani.
    „Însă chiar şi un succes modest pentru încetinirea îmbătrânirii ar avea un impact enorm asupra sănătăţii publice şi a calităţii vieţii, o abordare fundamental nouă”, susţine Jay Olshansky, de la Universitatea Illinois din Chicago, unul dintre autorii noului studiu care pledează pentru începerea imediată a cercetărilor în acest sens.

  • Apneea somnului, asociată cu leziuni ale miocardului

    Apneea obstructivă de somn (AOS) este asociată cu leziuni ale miocardului, nu doar cu o creştere a incidenţei bolilor cardiovasculare, relevă un studiu publicat în „American Journal of Respiratory and Critical Care Medicine”, informează Europa Press.

    “Cu toate că AOS are legătură cu creşterea riscului cardiovascular, a fost greu să se stabilească o asociere cauzală (cu leziunile miocardului), din cauza relaţiei dintre OSA şi alţi factori de risc’, scrie cercetătorul Amil M. Shah, de la Spitalul Brigham din Boston (SUA). “În studiul nostru, am putut demonstra că cel mai mare pericol constă în faptul că AOS are legătură cu nivele crescute ale troponinei T înalt sensibile (hs—TnT), ceea ce sugerează rolul leziunii de miocard subclinice în relaţia dintre AOS şi insuficienţa cardiacă”, mai spune doctorul Shah.

    La studiu au participat 1.645 de oameni, adulţi şi de vârstă avansată, care — la începutul studiului — nu sufereau de boli coronariene sau de insuficienţă cardiacă şi care au fost supuşi unui test de polisomnografie pe timpul nopţii. Evoluţia participanţilor la studiu a fost urmărită în medie timp de 12,4 ani, iar gravitatea sindromului AOS a fost catalogată drept zero, uşoară, moderată sau severă, în funcţie de indicele privind respiraţia.

    “Rezultatele obţinute au sugerat că există o legătură între leziunea de miocard subclinică şi creşterea riscului cardiovascular observat la pacienţi cu OSA”, a precizat doctorul Shah.

  • Scuza unor persoane obeze privind „metabolismul lent” ar putea fi adevărată

    Scuza pe care o invocă unele persoane obeze că de vină pentru kilogramele lor în plus este metabolismul prea lent ar putea fi adevărată, în unele cazuri, au constatat oamenii de ştiinţă, relatează BBC.

    O echipă de la Universitatea Cambridge a găsit prima dovadă că o mutaţie a ADN-ului poate determina într-adevăr încetinirea metabolismului. Cercetătorii speră ca descoperirea lor să contribuie la punerea la punct de noi tratamente antiobezitate, chiar şi pentru persoanele care nu prezintă această mutaţie.

    Echipa de cercetători a analizat ADN-ul a 2.101 pacienţi cu obezitate severă. O parte dintre aceştia prezentau mutaţii ale genei denumite KSR2, determinând un efect dublu — de creştere a apetitului şi încetinire a metabolismului.

    KSR2 influenţează interpretarea la nivel celular a semnalelor transmise pe cale sangvină, inclusiv de către insulină, hormonul care reglează în special metabolismul glucidelor. Acest lucru influenţează la rândul său capacitatea organismului de a arde caloriile.

    Deşi astfel de mutaţii ale genei KSR2 sunt prezente doar la sub 1% dintre oameni, cercetătorii speră că, dacă vor putea fi realizate medicamente pentru remedierea problemelor create de aceste mutaţii, acelaşi tratament va putea fi aplicat în cazul tuturor persoanelor supraponderale.

  • Analiză de sânge pentru detectarea cancerului pancreatic în stare incipientă

    Analiză de sânge pentru detectarea cancerului pancreatic în stare incipientă

    Cercetători americani au reuşit să dezvolte un test care poate detecta semnele incipiente ale cancerului de pancreas dintr-o simplă analiză de sânge, conform Science Daily.

    Deşi acest studiu a fost realizat pornind de la mostre de sânge recoltate de la doar 42 de pacienţi, rezultatele obţinute sunt încurajatoare cu privire la detectarea acestui tip de cancer înainte să devină mult prea dificil de tratat.

    O echipă de la Universitatea Johns Hopkins a conceput acest test care se bazează pe căutarea şi identificarea unor minore alterări genetice care ar putea reprezenta primele semne de îmbolnăvire de cancer pancreatic. Concluziile lor au fost publicate pe larg în ultimul număr al revistei Clinical Cancer Research.

    Experţii în oncologie consideră cancerul pancreatic drept unul fatal pentru că, de obicei, este depistat abia după ce s-a răspândit dincolo de pancreas. Mulţi dintre pacienţi nu prezintă simptome de îmbolnăvire decât după ce ajung în stare deja avansată. Aceste simptome includ îngălbenirea pielii şi a ochilor, dureri în regiunea superioară a abdomenului, ce pot radia spre spate, pierderea de greutate, pierderea de apetit şi depresie.

    Cancerul pancreatic are o rată de supravieţuire de mai puţin de 5% după 5 ani de la diagnostic. Institutul Oncologic american estimează că în 2013 vor fi diagnosticate 45.220 de noi cazuri, adică 2,7% din numărul total al îmbolnăvirilor de cancer.

    Echipa de la Universitatea Johns Hopkins a identificat două gene — BNC1 şi ADAMTS1 — la subiecţi aflaţi în stadiul incipient al bolii. Aceste gene nu au fost identificate la indivizii sănătoşi şi nici la cei care au suferit în repetate rânduri de pancreatite, un factor important de risc în apariţia cancerului pancreatic.

    Cercetătorii au descoperit în cadrul celulelor canceroase pancreatice o serie de modificări chimice produse asupra acestor două gene, modificări care au influenţat modul în care acestea funcţionau, fără a le schimba însă secvenţa ADN de bază. Cercetătorii au ajuns la concluzia că aceste modificări minore sunt rezultatul ataşării unei grupe metilice la ADN, grupă care împiedică genele să sintetizeze o anumită proteină.

    Prin folosirea unui test denumit “Methylation on Beads”, dezvoltat la Universitatea Johns Hopkins, ei au putut identifica chiar şi cele mai mici fragmente de ADN pe care s-au ataşat astfel de grupe metilice. Acest test a avut o acurateţe de 97% în cazul pacienţilor cu cancer pancreatic în stare incipientă.

  • Cafeaua consumată excesiv creşte riscul de deces, însă doar asociată cu alţi factori de risc

    Cafeaua consumată excesiv creşte riscul de deces, însă doar asociată cu alţi factori de risc

    Consumul a 30 de ceşti de cafea sau mai mult pe săptămână a fost asociat cu un risc crescut de deces prematur, îndeosebi din cauza unor boli cardiovasculare şi mai ales în prezenţa altor factori de risc ca tutunul sau sedentarismul, relatează passionsante.be.

    Studiul care a ajuns la această concluzie şi care arată cât este de importantă aprofundarea rezultatelor statistice brute a fost supervizat de Institutul naţional american pentru sănătate.

    La el au participat circa 40.000 de adulţi, din toate categoriile de vârstă, fiind urmăriţi pe o durată medie de 17 ani. La intervale regulate, s-au adunat date despre modul lor de viaţă, printre care şi despre consumul de cafea. Au fost inventariate decesele şi s-a dovedit că o treime s-au produs din cauze cardiovasculare.

    În cadrul studiului s-a stabilit o legătură „solidă” între riscul de deces prematur şi cantitatea medie de cafea consumată zilnic. De la patru ceşti pe zi, situaţia se complică. S-ar putea deduce, prin urmare, că este suficientă reducerea dozei pentru a trăi mai mult. O analiză aprofundată arată în schimb că marii consumatori de cafea au tendinţa — la modul general — să cumuleze factorii de risc clasici, ca fumatul, abuzul de alcool şi sedentarismul. După „neutralizarea” acestor obiceiuri nefaste, legătura dintre mortalitatea prematură şi cafea dispare.

    Aşa încât cine obişnuieşte să bea cafea o poate face în continuare, fără excese însă şi evitând, pe cât se poate, fumatul şi consumul de alcool, încheie passionsante.be.

  • Mituri şi adevăruri despre răceala noastră cea de toate iernile

    Mituri şi adevăruri despre răceala noastră cea de toate iernile

    Cea mai comună boală din lume – aşa este considerată „răceala”, cum o numim cel mai adesea, sau guturaiul. Toată lumea a avut aşa ceva – de câte ori, nici nu se mai ştie, din copilărie până la vârsta adultă. Bizar pentru o epocă în care informaţia medicală este mai la îndemână ca oricând, răceala, aşa banală cum este, e totuşi curios de puţin cunoscută: savanţii se trudesc să-i înţeleagă mecanismele, iar în rândul publicului larg, ceea ce ştiu îndeobşte oamenii despre ea este, prea adesea, eronat. Avem convingeri pe cât de bine înrădăcinate, pe atât de greşite, despre cauzele şi tratamentul ei. Pentru exemplificare, iată câteva dintre aceste „mituri” şi datele ştiinţifice care le contrazic.
    Răceala este produsă de frig
    Răceala nu este cauzată de frig, ci de agenţi patogeni specifici – în speţă, nişte virusuri. Prin urmare, guturaiul este o viroză, o boală virală. Peste 200 de tipuri de virusuri pot produce simptomele specifice guturaiului, de cele mai multe ori fiind vorba despre virusuri dintr-o categorie numită rinovirusuri. Deseori se întâmplă să fie vorba despre o infecţie cu mai multe asemenea virusuri deodată.
    Mulţi oameni bagă în aceeaşi oală virusurile, bacteriile, chiar şi ciupercile microscopice sau alte forme de viaţă microscopice şi vătămătoare pentru om, desemnându-le pe toate sub numele generic de “microbi”. În realitate, virusurile şi bacteriile sunt entităţi biologice profund diferite, după cum fungii (ciupercile) patogeni sunt, iarăşi, altceva, diferit şi de virusuri şi de bacterii.
    Cât de importantă este distincţia dintre diferitele categorii de agenţi patogeni, se va vedea puţin mai departe.
    Până una-alta, e de reţinut că nu frigul este cauza guturaiului, ceea ce înseamnă că nici denumirea de “răceală” nu e cea mai corectă. Dar nu e nici complet nepotrivită, căci există, într-adevăr, o legătură între guturai şi frig, legătură pe care omul a observat-o de milenii, chiar dacă şi-o explica în mod greşit.
    Toată lumea ştie – medici şi pacienţi deopotrivă – că guturaiul apare mai des în anotimpul rece. Multă vreme cauza exactă acestei corelaţii a rămas necunoscută; abia foarte recent, în luna mai a acestui an, a fost publicat un studiu care demonstra unul dintre mecanismele prin care frigul favorizează apariţia răcelii: temperaturile joase modifică activitatea sistemului imunitar, într-un mod care slăbeşte mecanismele naturale de apărare ale corpului împotriva lor, ceea ce lasă cale liberă virusurilor pentru a invada căile respiratorii superioare.
    Studiul, realizat la Universitatea Yale, SUA, explică astfel, pentru prima dată, legătura dintre temperaturile joase şi activitatea virusului. Cercetătorii au descoperit că, la temperaturi mai ridicate, şoarecii infectaţi cu rinovirus produc un val de semnale imune antivirale, care activează mecanismele naturale de apărare ale organismului, care luptă împotriva virusului. În schimb, la temperaturi mai joase, şoarecii produc mai puţine semnale antivirale, astfel încât infecţia poate persista.
    Iar în culturi de laborator, celulele provenite din căile respiratorii umane, infectate cu rinovirusuri şi menţinute la cald, erau mai predispuse să sufere moartea celulară programată – un fenomen normal, determinat de răspunsul imunitar şi care are ca scop limitarea răspândirii infecţiei în organism. În schimb, în cazul celulelor păstrate la rece, era mai puţin probabil să se întâmple acest fenomen.
    Deci, iarna răcim mai des pentru că respirăm aer cu temperatură scăzută, care răceşte căile respiratorii superioare şi favorizează activitatea rinovirusurilor. Frigul este astfel un factor favorizant al apariţiei guturaiului, nu cauza lui; cauza o constituie infecţia cu virusuri.
    Unii cercetători sunt de părere că aceste constatări explică doar parţial corelaţia dintre guturai şi frig; o altă explicaţie – care probabil o completează pe prima – este aceea că, atunci când e frig, oamenii petrec mai mult timp în interior, cu ferestrele închise, iar astfel concentraţia de virusuri în aerul încăperilor creşte, făcând mai probabilă molipsirea.
    Guturai, gripă, tot aia…
    Greşit. Guturaiul şi gripa nu sunt acelaşi lucru, chiar dacă, de obicei, îşi fac apariţia cu simptome asemănătoare: strănut, tuse, dureri în gât, congestie nazală (nas înfundat), secreţii nazale, dureri musculare, stare de oboseală şi slăbiciune, uneori febră… Însă gripa este produsă de un alt tip de virusuri, virusurile gripale, din familia ortomixovirusurilor, mult mai agresive decât virusurile ce produc răceala, de unde şi simptomele mult mai accentuate ce semnalează instalarea gripei: durerea de cap este adesea severă, starea de rău e mai pronunţată, febra e mai mare… Boala durează mai mult şi riscul complicaţiilor este şi el mai ridicat în cazul gripei decât al guturaiului, cel mai des întâlnită fiind pneumonia.
    Când răceşti, trebuie să iei antibiotice ca să-ţi treacă
    Probabil cunoaştem cu toţii persoane care, la cel mai mic semn de răceală, se apucă şi iau nişte pastile de antibiotice pe care le aveau prin casă cine ştie de când, ori se duc şi cumpără de la farmacie nişte antibiotice care se dau fără reţetă. Dar la fel de rău este faptul că şi mulţi medici prescriu, în cazul unor viroze simple, antibiotice. De ce fac aşa? Pentru că pacienţii se aşteaptă să primească un astfel de tratament, ba chiar insistă să le fie dat; uneori e vorba de dorinţa sinceră a medicului de a fi de folos pacientului său, iar alteori medicii se tem ca răceala să nu se complice cu o suprainfecţie cu bacterii (lucru care, însă, se întâmplă, de obicei, doar în cazul persoanelor cu un sistem imunitar slăbit) şi atunci prescriu antibiotice, pentru orice eventualitate.
    Problema este că antibioticele sunt eficiente împotriva bacteriilor, dar nu şi împotriva virusurilor. Mai rău, tratamentul fără rost cu asemenea medicamente duce la dezvoltarea rezistenţei la antibiotice a unor bacterii care se află oricum în organism, dar sunt ţinute, de obicei, în frâu, de sistemul imunitar. Iar aceste bacterii patogene rezistente pot fi apoi transmise altora, care nu vor mai putea fi vindecaţi cu uşurinţă, căci bacteriile nu vor ceda în faţa antibioticelor obişnuite. Fenomenul rezistenţei bacteriilor la antibiotice este atât de răspândit şi progresează cu o asemenea, repeziciune, încât Organizaţia Mondială a Sănătăţii îl consideră unul dintre cele mai mari pericole care ar putea ameninţa umanitatea în viitor – un viitor destul de apropiat. – şi a început să recomande tot mai insistent ca medicii să limiteze prescierea acestor medicamente.
    Aşadar, antibioticele nu au efect împotriva virusurilor răcelii, dar nu există nici medicamente antivirale care să combată eficient aceste virusuri. (Împotriva virusurilor gripale există, de bine de rău, câteva medicamente antivirale, cu acţiune limitată – ar fi şi aceasta o mare diferenţă între gripă şi simpla răceală).
    De fapt, ştiţi care e vestea? Nu există niciun tratament care să vindece răceala, tratând cauza ei, adică omorând virusul. Tratamentul răcelii este simptomatic, adresându-se efectelor, nu cauzei. Bine şi aşa, dacă tratamentele cu pricina sunt eficiente. Remedii uşoare împotriva durerilor,  congestiei nazale,  durerilor în gât şi tusei (de preferinţă prescrise de medic şi luate după indicaţiile acestuia, nu după ureche) ne ajută să suportăm mai uşor cele câteva zile de boală, până când sistemul imunitar îşi face treaba şi învinge infecţia virală.
    Oricum, guturaiul, această viroză banală, umileşte, prin complexitatea ei, lumea ştiinţifică, în ciuda tuturor eforturile făcute de cercetători pentru a obţine un medicament antiviral eficace. În ciuda unor progrese notabile în domeniu – printre care descifrarea genomului unor rinovirusuri implicate în apariţia guturaiului -, nu vom avea curând un tratament cauzal al răcelii. Având în vedere că boala cu pricina poate fi produsă de peste 200 de tipuri de virusuri, nici nu e de mirare…
    Vestea bună este că, în imensa majoritate a cazurilor, guturaiul este o viroză uşoară, care trece în câteva zile, cu tratament simptomatic, însoţit de odihnă. (Odihna e foarte importantă; unul dintre primele lucruri pe care trebuie să le facem când răcim, spun medicii, este să încercăm să dormim ceva mai mult, pentru ca asta ajută sistemul imunitar să vină de hac virusului care ne-a invadat. E o metodă simplă şi eficientă, după cum şi metoda cea mai eficientă de limitare a răspândirii guturaiului – şi a gripei . este tot una simplă: spălarea frecventă pe mâini cu apă şi săpun.)
    Deci, tratament cauzal nu există, ci doar tratament simptomatic, iar în rest – sistemul imunitar îşi face treaba, de obicei foarte bine. De unde şi vorba: guturaiul trece, cu tratament, într-o săptămână, iar fără tratament – în 7 zile…