word-monitor

Category: Sanatate

  • Lunea, ziua preferată de cei care vor să se lase de fumat

    Lunea, ziua preferată de cei care vor să se lase de fumat

    La fiecare 1 ianuarie – lucru de altfel cunoscut – numeroşi fumători iau decizia de a se lăsa de fumat. Ceea ce se ştie mai puţin este că, de fapt, fiecare zi de luni este un fel de 1 ianuarie. Timp de patru ani – din 2008 până în 2012 – oameni de ştiinţă americani au recenzat căutările de pe Google de tip „să te laşi de fumat”, scrise în şase limbi: franceză, engleză, spaniolă, portugheză, chineză şi rusă. Concluziile lor, publicate în Jurnalul Asociaţiei Americane de Medicină (JAMA), au arătat că astfel de căutări sunt cu un sfert mai numeroase în zilele de luni ale săptămânii.
    Pentru a ajunge la acest rezultat, cercetătorii au folosit serviciul Google Insights for Search, accesibil tuturor. Acest program permite reperarea modului în care evoluează căutările pe Google în timp real pe marginea unui subiect sau de a vedea care sunt mai populare.
    Oamenii de ştiinţă americani au reţinut căutările care conţineau derivatele de la termenii „lăsa” şi „fuma”. Dintr-un total de 8 milioane de asemenea căutări, luni s-au înregistrat cu 153.800 mai multe comparativ cu alte zile ale săptămânii. În limba engleză, de exemplu, diferenţa era de 1% comparativ cu marţi, de 11% comparativ cu miercuri, de 22% comparativ cu joi… O scădere constantă până în ziua de sâmbătă (-145% în total).
    John W.Ayers, profesor la Facultatea de sănătate publică din cadrul Universităţii de Stat din San Diego şi autor al studiului, aminteşte că ziua de luni este deja cunoscută pentru alte particularităţi. Astfel, lunea este şi ziua „în care oamenii riscă cel mai mult să facă gripă, să sufere de migrenă sau un atac”, a declarat Ayers pentru The New York Times.
    Explicaţia este una biologică sau sociologică? „Ar putea fi o interacţiune a celor doi factori”, este de părere John W.Ayers.
    Pe lângă aceste întrebări pe care studii mai avansate le-ar putea rezolva, cercetătorul american deduce deja aplicaţiile pragmatice. Descoperirea unui ritm săptămânal al dorinţei unui om de a se lăsa de fumat ar putea avea „un impact imediat asupra gestiunii intervenţiilor din sistemul public de sănătate”, de exemplu în ceea ce priveşte operaţiunile de prevenire a fumatului, care ar putea fi programate în zilele în care oamenii ar fi mai receptivi.

  • Ce conţin de fapt “nuggets” de la fast-food

    Cu ochiul liber, bucăţile de pui arată relativ sănătos şi, pentru mulţi, foarte delicioase. Sub lentila microscopului însă, situaţia se schimbă complet. Dr. Richard D. deShazo a rămas uimit când a analizat mâncarea americană. Împreună cu Steven Bigler a secţionat mai multe “nuggets” de la două cunoscute lanţuri de fast-food din SUA. Au descoperit un amestec de vase de sânge, cartilaje şi grăsime, dar nu foarte multă carne de pui, anunţă Daily Mail.

    Proba de la primul restaurant era alcătuită în proporţie de aproape 50% din muşchi de pui, printre celelalte componente aflându-se grăsime, nervi, vase de sânge şi ţesut epitelial din cavităţile păsărilor. Bucăţile de la cel de-al doilea fast-food arătau şi mai rău, cu doar 40% muşchi şi în rest organe, ţesut conjunctiv şi chiar bucăţi fine de oase. Dr. deShazo a spus despre produsele pe care le-a comparat cu Superglue că sunt făcute din resturi de la pui amestecate cu grăsime şi prăjite în aluat sărat. Tot el insistă că e incorect ca produsele să fie numite “chicken nuggets”, bucăţele de pui, când de multe ori puiul nu reprezintă ingredientul principal din punct de vedere statistic. “Sunt produse secundare, de calitate inferioară, bogate în calorii, zahăr, sare şi grăsimi. Din păcate sunt foarte gustoase şi sunt destinate în principal copiilor, care le adoră”, spune deShazo.

    Deşi producătorii contrazic studiile şi spun că bucăţile de pui sunt o sursă excelentă de proteine pentru copii, care tind să fie foarte răsfăţaţi când vine vorba de mâncare, bucătarii susţin punctul de vedere al specialiştilor. Jamie Oliver, devenit celebru pentru preparatele sănătoase pe care le găteşte, spune că “tinerii au deja creierele spălate de aceste companii. Chiar dacă ştiu ce ingrediente sunt folosite pentru a găti mâncărurile lor preferate, ştiu că se utilizează grăsime, piele şi oase, tot sunt bucuroşi să le cumpere şi să le consume”.

  • Modificarea florei intestinale ar putea contribui la lupta împotriva obezităţii

    Modificarea florei intestinale ar putea contribui la lupta împotriva obezităţii. Două studii realizate recent, unul în Danemarca şi celălalt în Franţa, încearcă să demonstreze că structura florei intestinale (microorganismele – îndeosebi bacteriile – din intestine) intervine în mod esenţial în riscul de greutate excesivă şi obezitate, scrie passionsante.be.

    Rezultatele analizelor indică o mare diferenţă între persoanele obeze şi cele cu greutate normală în ceea ce priveşte bogăţia bacteriană, în condiţiile în care o diversitate redusă se asociază cu un risc crescut de greutate excesivă şi masă de grăsime, cu o mai mare rezistenţă la insulină (incidenţa diabetului de tip 2) şi de dislipidemie (colesterol, trigliceride). În cadrul grupelor de persoane studiate deficitare în bacterii proporţia de obezi a atins 80%.

    Cercetătorii precizează că slaba diversitate de bacterii intestinale duce la dezechilibre metabolice care favorizează şi grăbesc creşterea în greutate, precum şi riscul de diabet şi boli cardiovasculare. Dr Beatrice Vuaille (Le Qutidien du Medecin) arată că „aceste rezultate ar putea duce la elaborarea unei metode simple de determinare a tipului de floră intestinală pe care îl are o persoană”, de estimare a riscului de obezitate al acesteia şi de stabilire a modului în care se poate interveni.

    O serie de teste au fost realizate pe pacienţi francezi, cărora li s-a dat un regim bogat în proteine şi fibre şi sărac în calorii. După şase săptămâni s-a constatat îmbunătăţirea aspectelor clinice (scăderea greutăţii, a ţesuturilor adipoase, a colesterolului şi trigliceridelor), paralel cu îmbogăţirea coloniilor bacteriene iniţial sărace.

    Prin urmare, diversificarea aporturilor alimentare apare ca un demers de bază, iar probioticele ar putea juca un rol pozitiv. Ideal ar fi să se poată identifica de timpuriu deficitele şi să se intervină cu un tratament bine ţintit, încheie passionsante.be.

  • O singură doză de vaccin împotriva HPV ar putea fi suficientă pentru o imunitate de lungă durată

    Vaccinarea femeilor cu o singură doză de vaccin împotriva papilomavirusului uman (HPV), responsabil pentru 70% din cazurile de cancer de col uterin, ar putea fi suficientă pentru a produce o imunitate de lungă durată, conform unui studiu, relatează AFP.

    „Am constatat că nivelurile de anticorpi pentru cele două tipuri de HPV — 16 şi 18 — la femeile cărora le-a fost administrată o doză de vaccin au rămas aceleaşi la patru ani după vaccinare”, a explicat dr. Mahboobeh Safaeian, cercetător al Institutului american de Cancer (NCI) din Bethesda (Maryland, est), principalul autor al studiului.

    „Aceste rezultate pun sub semnul întrebării recomandările actuale potrivit cărora vaccinul împotriva HPV necesită mai multe doze pentru a genera un răspuns imun de durată”, a afirmat specialistul în boli infecţioase, al cărui studiu este publicat în revista americană Cancer Prevention Research.

    Potrivit medicului, „această descoperire este promiţătoare pentru desfăşurarea unor campanii de vaccinare simplificate şi mai puţin costisitoare care au mai multe şanse să fie în puse în aplicare la nivel global, în special în ţările în curs de dezvoltare unde sunt înregistrate 85% din cazurile de cancer de col uterin uter, una dintre principalele cauze de deces” în rândul femeilor, a spus ea.

    Acest studiu se bazează pe rezultatele unui proiect finanţat de NCI pentru a testa eficacitatea vaccinului Cervarix, produs de laboratorul britanic GlaxoSmithKline, în rândul femeilor din Costa Rica.

    Vaccinul se administrează fetelor şi femeilor cu vârste între 9 şi 25 de ani.baccivaccin

  • Un soi de orez transgenic ar putea lupta împotriva gastroenteritei

    O echipă de la Universitatea din Tokyo a reuşit să producă, prin intermediul unui soi de orez transgenic, cantităţi importante dintr-un anticorp care poate combate rotavirusurile aflate la originea gastroenteritei. Această inflamaţie a stomacului şi intestinelor, întâlnită frecvent dar rareori fatală în ţările dezvoltate, provoacă decesul a peste 700.000 de bebeluşi în fiecare an în lume, informează Le Figaro.

    Apa de orez preparată din această formă transgenică a celei mai răspândite cereale din lume conţine cantităţi de anticorpi suficiente pentru a atenua diareea, una din manifestările gastroenteritei, ce duce la deshidratarea brutală a organismului, au indicat testele realizate pe şoareci, conform studiului publicat în Journal of Clinical Investigation.

    În comparaţie cu vaccinul care există deja împotriva rotavirusului, acest nou mijloc de luptă permite evitarea conservării la rece necesară vaccinurilor, întrucât anticorpii rezistă pe termen nelimitat sub forma orezului. În plus, este mai uşor de folosit şi nu necesită intervenţia personalului medical.

    Mai mult, dacă eficienţa sa va fi confirmată şi pe persoane bolnave, va putea fi folosit împotriva a numeroase tulpini virale care circulă în lume. Un prim test al proteinei purificate a orezului transgenic, realizat de o altă echipă de cercetători pe copii din Bangladesh şi prezentat în revista Gastroenterology, a arătat o scădere netă a severităţii diareii, neînsoţită de efecte negative.

  • Germania a devenit prima ţară europeană care a legalizat al treilea gen

    Germania a devenit prima ţară europeană care a legalizat al treilea gen

    Germania a devenit vineri prima ţară europeană care autorizează ca bebeluşii născuţi fără o identitate sexuală clară, ca băiat sau fată, să fie înregistraţi fără o specificare a genului, relatează France Presse.

    Astfel, părinţii vor putea să lase necompletată rubrica referitoare la identitatea sexuală a copilului în certificatul de naştere, iar termenul „sex nedeterminat” urmează să îşi facă apariţia în registrele stării civile. „Este pentru prima dată când legea recunoaşte că există oameni care nu sunt nici bărbat, nici femeie, sau de ambele sexe — oameni care nu se încadrează în categoriile legale tradiţionale”, a explicat pentru AFP Konstanze Plett, profesor de drept la Universitatea din Bremen (nord-vest).

    Măsura este menită să atenueze presiunea exercitată asupra părinţilor, puşi în situaţia de a decide de urgenţă intervenţii chirurgicale controversate, pentru a atribui un sex nou-născutului, atunci când acesta prezintă o ambiguitate sexuală constitutivă.

    Paşapoartele germane în care se aplică “M” pentru masculin sau “F” pentru feminin vor conţine în curând şi “X” în rubrica rezervată determinării sexuale a individului, a declarat un purtător de cuvânt al Ministerului de Interne din Germania.

    Potrivit expertei Konstanze Plett, specialistă în drepturile persoanelor intersexuale, aceste noi reglementări se vor aplica şi altor documente oficiale.

    Chiar dacă legea a intrat efectiv în vigoare la 1 noiembrie, ea nu răspunde la unele întrebări despre ceea ce înseamnă să trăieşti fără o identitate sexuală stabilită în mod legal. Parlamentul trebuie acum să clarifice care vor fi consecinţele acestei schimbări în materie de căsătorie şi uniune civilă. În Germania, căsătoria poate fi doar între un bărbat şi o femeie, în timp ce contractul de uniune civilă („Lebenspartnerschaft”) este destinat exclusiv persoanelor de acelaşi sex.

    Legea este destinată părinţilor de nou-născuţi şi „nu poate rezolva toate problemele complexe legate de persoanele intersexuale”, a explicat un purtător de cuvânt al Ministerului german de Interne.

    Din partea asociaţiilor din domeniu, preocuparea este în principal de a şti cum va fi viaţa copiilor care nu sunt clasificaţi la naştere ca băiat sau fată într-o lume ce funcţionează în mare parte în baza logicii binare bărbat/femeie.

    „La şcoală sunt toalete pentru băieţi şi fete, dar unde va merge copilul intersexual?”, se întreabă Silvan Agius, de la ILGA Europe, organizaţie care pledează pentru drepturi egale pentru homosexuali, lesbiene, bisexuali, persoane trans şi intersexuale.

    „Legea nu schimbă asta. Ea nu va crea imediat un spaţiu în care oamenii intersexuali să poată fi ei înşişi”, mai spune ea, estimând, între altele, că Europa a rămas în urmă pe această temă.

    În iunie, Australia, de exemplu, a anunţat introducerea unui nou nomenclator privind recunoaşterea sexelor în documentele oficiale, oferind posibilitatea de a alege între bărbat, femeie sau transsexual.

    Noua lege din Germania survine pe fondul unui raport din 2012, elaborat de un Comitet de etică, format din teologi, universitari şi jurişti, care au avut misiunea de a oferi consiliere guvernului. În raportul menţionat, se sublinia că persoanele care se confruntă cu „diferenţe în dezvoltarea sexuală” suferă din cauza „ignoranţei sociale generalizate” şi a „lipsei de respect din partea corpului medical”.

    În special, raportul făcea referire la mărturia unui individ născut în 1965 fără organe genitale clar identificate şi care a fost castrat în copilărie, fără consimţământul părinţilor săi. „Eu nu sunt nici bărbat, nici femeie”, afirmă individul în cauză, adăugând: „sunt o cârpeală creată de medici, zdrobit şi marcat pe viaţă”.

    Numărul de cazuri de intersexuali este de unu la 1.500-2.000 de naşteri, dar cifra ar putea fi mai mare, din cauza dificultăţilor de definire a intersexualităţii, atât în plan fizic, cât şi hormonal.

  • România, grad mare de risc poliomielitic

    România, grad mare de risc poliomielitic

    Pentru mulţi europeni, poliomielita este un duşman din vremuri mult trecute. Acum, pentru prima dată în mulţi ani, există un risc real ca această cumplită boală paralitică să revină pe continent. Poliovirusul a reapărut pe flancul de sud-est al Europei — în Israel şi Siria — motiv pentru care specialiştii în sănătate publică se tem că boala ar putea fi importată şi ar putea reapărea în Europa.
    Europa este surprinzător de vulnerabilă. Organizaţia Mondială a Sănătăţii a declarat în 2002 că regiunea europeană, ce cuprinde 53 de ţări (din Portugalia până în Rusia), este liberă de poliomielită. De atunci, multe ţări au lăsat garda jos. Sistemele de supraveghere sunt de multe ori incomplete şi de o calitate proastă, iar rata suboptimă a vaccinărilor face ca multe ţări să fie susceptibile la epidemii ce pot izbucni de la un caz importat.
    Situaţia este „un semnal de alarmă”, afirmă Marc Sprenger, directorul European Centre for Disease Prevention and Control (ECDC) din Stockholm. Date fiind slăbiciunile din sistemul de apărare european anti-poliomielită, volumul uriaş de călătorii între Europa şi Israel şi milioanele de refugiaţi care părăsesc Siria, ECDC crede că există un risc real de apariţie a unei epidemii în Uniunea Europeană. Statele membre privesc „extrem de serios” riscul importării acestei boli, subliniază Sprenger.
    Efortul de a eradica poliomielita a făcut paşi uriaşi de la lansarea, în 1988, a Global Polio Eradication Initiative. Atunci, 350.000 de copii erau paralizaţi anual în 125 de ţări. În ultimii 25 de ani, numărul cazurilor a fost redus cu mai mult de 99%, astfel că anul acesta s-au mai înregistrat doar 223 de cazuri. Poliomielita este endemică acum în doar trei ţări: Afghanistan, Nigeria şi Pakistan. Totuşi, încă mai au loc cazuri importate sporadice, mai ales în Africa, o epidemie făcând 174 de victime anul acesta în Somalia.
    Ultima ameninţare a ieşit la iveală pe 19 octombrie, când Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a raportat un grup de cazuri de paralizie acută flască – un simptom clasic al poliomielitei – în Deir-ez-Zor, o regiune supusă conflictului situată în estul Siriei. Autorităţile naţionale au confirmat 2 cazuri de poliomielită, iar pe 29 octombrie Organizaţia Mondială a Sănătăţii a confirmat 10 cazuri. „Toată lumea a trecut la modul de reacţie contra epidemiilor”, a anunţat Oliver Rosenbauer, purtător de cuvânt al Global Polio Eradication Initiative din cadrul OMS.
    Cazurile se datorează, cel mai probabil, reducerii masive a nivelului de imunizare a copiilor din Siria din cauza războiului aflat în desfăşurare. Deoarece de regulă tind să existe 200 de cazuri non-paralitice pentru fiecare caz paralitic, grupul descoperit „este cel mai probabil doar vârful aisbergului”, afirmă Sprenger. Rosenbauer afirmă că există un risc major ca boala să devină endemică în Siria.
    Israelul se confruntă cu o situaţie diferită, dar îngrijorătoare la rândul său. Nivelul imunizării copiilor este ridicat, însă anul acesta a fost descoperit poliovirusul în apa uzată din mai multe oraşe din sudul Israelului. Virusul a fost detectat totodată pe Malul de Vest şi în Gaza. ECDC şi OMS estimează un risc mare de răspândire internaţională a poliovirusului din Israel, dată fiind circulaţia prelungită a virusului într-o zonă mare.
    Israelul a identificat până acum 42 de persoane care răspândesc poliovirusul prin fecale. Niciuna dintre acestea nu prezenta simptomele paraliziei şi toate au fost vaccinate cu vaccin polio inactivat (VPI), ce este folosit în imunizările de rutină şi care protejează de toate tulpinile. Acest caz reprezintă prima dată când poliovirusul a fost descoperit fără cazuri clinice. Majoritatea ţărilor din UE folosesc VPI, iar dacă vor fi expuse la polio, aceste ţări s-ar putea confrunta la rândul lor cu răspândirea silenţioasă a virusului în mediu, ceea ce ar pune sub ameninţare populaţiile nevaccinate, mai ales bebeluşii. VPI oferă un grad mare de protecţie individuală, dar oferă o imunitate intestinală redusă, ceea ce înseamnă că persoanele vaccinate ar putea răspândi virusul prin fecale. O alternativă o reprezintă vaccinul polio oral (VPO), o formă slăbită a virusului viu ce oferă protecţie intestinală puternică şi care previne răspândirea virusului prin fecale. VPO este folosit pentru vaccinări de masă şi pentru controlarea epidemiilor pentru că este eficient, ieftin şi uşor de administrat. Totuşi, în cazuri rare, VPO poate provoca poliomielită, motiv pentru care ţările fără poliomielită preferă să folosească VPI, care nu prezintă acest risc.
    Pentru a opri transmiterea „tăcută” a virusului, Israelul a vaccinat VPO peste 890.000 de copii din luna august până acum, iar Siria a început să administreze VPO la 2,4 milioane de copii. Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi UNICEF plănuiesc o campanie de vaccinare în toate ţările învecinate. Apariţia poliomielitei „va avea implicaţii dincolo de Siria”, afirmă Rosenbauer.
    Sistemele eficiente de monitorizare a apelor uzate din Israel au permis detectarea virusului înainte să apară vreun caz clinic, însă în Europa puţine ţări monitorizează apa de canal. De asemenea, mecanismele de detectare a cazurilor de paralizie acută flască sunt ineficiente. De aceea, Sprenger afirmă că există un risc real ca mai multe cazuri importate să nu fie detectate şi să se răspândească înainte să provoace epidemii. Europenii care sunt vaccinaţi ar fi protejaţi, însă în multe ţări, precum România, Ucraina şi chiar unele ţări mai bogate, rata vaccinării polio este suboptimă. Se estimează că până la 12 milioane de copii din ţările UE nu sunt vaccinaţi împotriva polio.
    „Trebuie să îmbunătăţim supravegherea mediului şi să nu aşteptăm până avem un caz clinic de poliomielită”, concluzionează Sprenger.

  • Încă din copilărie există semne ale viitoarei dependenţe de alcool

    Încă din copilărie există semne ale viitoarei dependenţe de alcool

    Majoritatea studiilor despre originile dependenţei de alcool au în vedere obiceiurile din adolescenţă. Adolescenţa este vârsta experimentelor, personalitatea fiind în formare, şi mulţi specialişti apreciază că este o perioadă cheie şi în ce priveşte vulnerabilitatea faţă de abuzul de alcool, relatează passionsante.be.
    O echipă de cercetători americani de la Virginia Commonwealth University consideră în schimb că şi obiceiurile din copilărie pot fi semne a ceea ce se va întâmpla în viitor. Cercetările s-au desfăşurat pe două grupuri totalizând 6.000 de băieţi şi fete, în număr egal. Personalitatea le-a fost evaluată de câteva ori până au împlinit şase ani, iar consumul de alcool, până la 16 ani. Concluzia este destul de surprinzătoare, cercetătorii arătând că unele trăsături de caracter dinainte de cinci ani pot anunţa înclinaţia pentru consumul excesiv de alcool în adolescenţă.
    Tulburările emoţionale şi de comportament — îndeosebi dificultăţi în relaţiile sociale şi de comunicare (copii izolaţi, introvertiţi) — pot prezice „semnificativ” riscul de consum abuziv, în contextul unei fragilităţi sporite faţă de fenomenul de dependenţă. Observaţiile nu sunt însă nici exclusive, nici definitive deoarece şi copii foarte sociabili pot deveni dependenţi.
    Specialiştii subliniază că este important ca minorii cei mai expuşi să fie atent observaţi până la adolescenţă, încheie passionsante.be.

  • Consumul constant de struguri şi afine scade riscul diabetului de tip 2

    Consumul constant de struguri şi afine reduce riscul de a dezvolta un diabet de tip 2. Nu acelaşi lucru se poate spune despre sucurile de fructe, din cauza zahărului adăugat, scrie passionsante.be.

    La acest rezultat s-a ajuns după o cercetare de mare anvergură. Câteva echipe de cercetători americani au studiat datele privitoare la aproape 200.000 de persoane, observate timp de mulţi ani. La început niciun participant nu suferea de diabet, de boli cardiovasculare sau de cancer.

    La intervale periodice se adunau date despre obiceiurile alimentare şi îndeosebi despre consumul de fructe. Au fost înregistrate simultan şi cazurile de diabet apărute. Ținându-se seama de stilul de viaţă şi de factorii clasici de risc de diabet, s-a constatat că anumite fructe asigurau un indice de protecţie semnificativ.

    În general, consumul a trei porţii de fructe pe săptămână scade riscul de diabet şi, indirect, de boli cardiovasculare. Acest lucru este valabil îndeosebi în ceea ce priveşte afinele (-26%), strugurii (-12%), prunele (-11%), merele şi perele (-7%), precum şi bananele (-5%). Şi prunele uscate, piersicile, caisele şi portocalele sunt asociate cu o „tendinţă” de reducere a riscului.

    Dimpotrivă, se arată în Le Quotidien du Medecin, „când cele trei porţii de fructe sunt înlocuite cu suc de fructe în aceeaşi cantitate, riscul creşte cu 8%”, cel mai probabil din cauza zaharurilor adăugate — factori de risc — şi printr-o acţiune diferită (în privinţa efectului protector) între fructe şi sucuri, încheie passionsante.be.

  • Pensionarea la o vârstă cât mai înaintată reduce riscul de demenţă senilă

    Un studiu realizat de cercetători francezi arată că pensionarea la o vârstă cât mai înaintată reduce riscul de demenţă senilă şi îndeosebi de Alzheimer, scrie passionsante.be.
    Echipa de la Institutul naţional pentru sănătate şi cercetare medicală (Inserm) a examinat dosarele medicale a circa 430.000 lucrători independenţi. Prima constatare a fost că, în medie la 12 ani de la ieşirea la pensie, 2,6% au dezvoltat o formă de demenţă senilă. A doua observaţie a fost că riscul scade cu circa 3% pentru fiecare an suplimentar lucrat. Prin urmare, activitatea profesională constituie un factor important de stimulare cerebrală, cu efect protector împotriva declinului facultăţilor mentale.
    Numeroase studii au subliniat necesitatea de a întări capacităţile mentale şi de a întreţine relaţii sociale pe tot parcursul vieţii. Locul de muncă nu reprezintă singura alternativă, important fiind menţinerea cât mai îndelungată şi cât se poate de energică a facultăţilor (intelectuale, dar şi fizice).
    În privinţa dezbaterii asupra vârstei legale de pensionare, specialiştii nu se pronunţă fiindcă nu acesta a fost scopul lor. Ei le recomandă totuşi salariaţilor să rămână la serviciu când le permite starea de sănătate, când condiţiile sunt favorabile şi dacă doresc să o facă, încheie passionsante.be.