word-monitor

Category: Mapamond

  • SUA nu intenţionează să reducă presiunile asupra Iranului

    SUA nu intenţionează să reducă presiunile asupra Iranului

    Curtea Europeană de Conturi de la Luxemburg a decis dezgheţarea conturilor a şapte bănci şi companii iraniene. Instituţia europeană a motivat această decizie prin faptul că nu sunt suficiente dovezi privind implicarea acestor instituţii în finanţarea programului nuclear al Iranului, informează cotidianul rus Izvestia.
    Dezamăgirea în acest sens şi-a exprimat-o Ministerul de Finanţe american, care a anunţat extinderea „listei negre” împotriva Iranului, prin includerea pe aceasta a unor companii suspectate că ar fi acordat ajutor guvernului iranian pentru vânzarea de petrol în pofida embargoului. Sancţiunile sunt îndreptate împotriva companiei Sima General Trading, precum şi a unei reţele de firme înregistrate în Emiratele Arabe Unite şi a reprezentaţilor companiei iraniene petroliere în Europa.
    „Curtea Europeană a demonstrat că, spre deosebire de SUA, Uniunea Europeană (UE) aspiră la o soluţionare practică a problemei nucleare”, este de părere expertul rus Vladimir Sajin, cercetător în cadrul Institutului de Orientalistică al Academiei Ruse de Ştiinţe. Potrivit lui Sajin, realizând asemenea măsuri înainte de o nouă rundă de negocieri în format G6, programate pentru 27 septembrie, Europa vine în întâmpinarea noului guvern de la Teheran.
    Înainte de aceasta, liderul iranian Hassan Rohani şi-a declarat intenţia de a depăşi impasul în problema reglementării nucleare, făcând „programul nuclear şi mai transparent”. „Obiectivul noului guvern (de la Teheran) constă în a depăşi izolarea economică şi politică la care a dus politica lui Mahmoud Ahmadinejad, în cei opt ani de preşedinţie”, a explicat Sajin pentru Izvestia.
    Teheranul dă semnale pozitive Occidentului, încercând să obţină slăbirea sancţiunilor, care influenţează negativ economia. Exportul de petrol, principala sursă de venit la bugetul de stat iranian, s-a redus în ultimul an de aproape două ori. Potrivit calculelor, pierderile anuale se ridică la 35 de miliarde de dolari. De aici creşterea şomajului, reducerea producţiei şi diminuarea rolului Iranului în regiune.
    Sancţiunile Washingtonului şi Bruxellesului sunt menite să submineze programul nuclear iranian prin intermediul reducerii veniturilor provenite din vânzările de petrol, principala sursă de bani a Iranului. Occidentul este de părere că acest program are drept obiectiv final crearea de arme nucleare. Cu toate acestea, Teheranul insistă că programul are un caracter paşnic.
    Totodată, Occidentul nutreşte în mod întemeiat temerea că dezvoltarea de tehnologii nucleare în una dintre ţările islamice va face în mod automat din aceasta un lider al întregii regiuni. Principalii oponenţi ai Iranului în Orientul Mijociu (OM) sunt Arabia Saudită şi Qatarul, activ susţinute de Washington şi Londra.
    „Qatarul, în spatele căruia se află Marea Britanie, încearcă prin toate forţele să-şi majorează rolul în lumea islamică, susţinându-i activ pe rebelii sirieni cu arme şi bani”, afirmă directorul Centrului pentru studierea Iranului modern, Radjab Safarov. În opinia lui Safarov, aceasta este o problemă de angajament politic. Lobby-ul qatarian are o mare influenţă în Occident şi acesta încearcă să modifice situaţia politică în regiune.
    O altă cauză este cea politică, ce capătă o importanţă deosebită în contextul posibilului atac american asupra Siriei. Autorităţile iraniene consideră Damascul aliatul lor şi declară că nu-l vor lăsa pe Assad la ananghie.
    Se ajunge şi la ameninţări directe la adresa SUA şi personal la adresa preşedintelui Barack Obama. Astfel, Alireza Forghani, consilierul liderului spiritual al Iranului, ayatollahul Ali Khamenei, a promis, pe blogul său, să o răpească şi violeze pe fiica mai mică a liderului american, în cazul unui atac asupra Siriei, notează Izvestia.

  • Testul americano-israelian în Mediterana, o încercare de tatonare a apărării antiaeriene a Siriei

    Testul americano-israelian în Mediterana, o încercare de tatonare a apărării antiaeriene a Siriei

    Oficiosul rus Rossiiskaia Gazeta a expus o versiune nouă referitoare la testul de marţi din Marea Mediterană. Citând surse anonime din serviciile secrete de la Moscova, ziarul scria în ediţia sa on-line de miercuri că „nu a avut loc niciun test antirachetă israeliano-american, ci a existat o încercare de a devoala sistemul de apărare aeriană al Siriei”.
    Media internaţionale au relatat că Israelul a lansat rachete-ţinte Blue Sparrow, pe care statul evreu a început să le utilizeze pentru testarea propriului sistem de apărare antirachetă încă din luna aprilie a acestui an. Se ştie că acestea sunt fabricate de compania israeliană Rafael. Blue Sparrow reprezintă o rachetă de dimensiuni nu prea mari, având o greutate de 228,2 de kg, diametrul- 203 mm, lungimea 3,66 metri, capabilă să dezvolte o viteză de circa 1000 m/sec..
    În cazul lansării spre un teritoriu protejat de un sistem de apărare antiaeriană, acest tip de rachetă, care imită pe deplin una de luptă, toate componentele antiaerenei ar trebui să se declanşeze pentru a elimina ameninţarea. Într-un astfel de moment este foarte uşor de a localiza poziţiile sistemului antiaerian advers.
    Se ştie de ce mijloace antiaeriene dispune Siria, scrie Rossiiskaia Gazeta. Este vorba de un puternic sistem de rachete antiaeriene „Buk-M2E”, de fabricaţie rusă. Complexul a fost construit cu mult timp în urmă, dar a fost modernizat, iar toate componentele sale au fost trecute în sistem digital. „Buk-M2E” anihilează toate tipurile de aeronave, inclusiv rachete de croaziera şi avioane „invizibile”. Recent, Siria a primit de la Rusia un nou complex de rachete-tun „Panţîr-S1” (Shell-S1 tun plus rachete, în clasificarea NATO), care detectează şi elimină cu uşurinţă avioane stealth, precum şi rachete „Tomahawk”. De asemenea, Damascul dispune şi de arme autopropulsate de tipul Şilka, tot de fabricaţie rusă.
    Apărarea dinspre mare este asigurată de sistemele „Bastion”, ale căror rachete au o rază de acţiune de peste 300 de km. Aceste complexe sunt capabile de a distruge orice navă de război, chiar şi un portavion, indică publicaţia menţionată, cu referire la surse din serviciile secrete ruse.
    Devoalarea şi distrugerea sistemelor de apărare aeriană înainte de agresiune a devenit o tactică obişnuită a SUA în toate conflictele de la sfârşitul secolului XX şi începutul secolului XXI, mai scrie Rossiiskaia Gazeta, adăugând că, mai mult decât probabil, folosindu-se de rachetele-ţintă ale aliatului său din Orientul Mijlociu, Statele Unite au decis să testeze nu apărarea antirachetă a Israelului, ci apărarea aeriană a Siriei.
    În direcţia teritoriului sirian au fost lansate ţinte, identificate ca rachete balistice de sistemele radar. Dacă Damascul ar fi reacţionat la provocare şi ar fi plasat în stare de alertă sistemul său de apărare antiaeriană, ar fi dat în vileag poziţiile sale antiaeriene. Conducerea militară de la Damasc a înţeles substratul şi nu a cedat provocărilor. Astfel au rămas necunoscute locurile exacte unde sunt amplasate radarele siriene, de altfel, mobile, care îşi pot schimba permanent locul de dislocare.
    În acest context, ministrul rus adjunct al apărării Anatoli Antonov a făcut apel la conducerea militară a SUA şi Israelului să manifeste reţinere în regiunea mediteraneană şi să se abţină de la orice acţiuni cu impact negativ asupra securităţii regionale.
    Oficialul rus a atras atenţia ataşaţilor militari american şi israelian, cu care s-a întâlnit miercuri la Moscova, că lansarea din 3 septembrie, detectată de staţia-radar de la Armavir (de avertizare a unui atac în stadiu timpuriu), a clasificat această ameninţare ca „atac cu rachete balistice, în direcţia Est, capabil să atingă teritoriul Federaţiei Ruse”, ceea ce ar fi putut genera un răspuns din partea Rusiei.
    Generalul Antonov a amintit că URSS şi SUA au semnat în 1988 un acord privind notificarea de lansări de rachete – pentru a reduce posibilitatea de răspuns inadecvat la detectarea de rachete în zbor, întrucât probabilitatea de a lua un test de lansare cu debutul unui atac cu rachete este foarte mare.
    Ca exemplu, ministrul adjunct al apărării a evocat un caz din 1996, când lansarea de către Norvegia a unei rachete meteo Black Brant a fost interpretată de Rusia drept un posibil atac cu rachete. Traiectoria de zbor a rachetelor găsite în apele Mediteranei este similară cu situaţia din 1996, deoarece a determina tipul unei rachete care se mişcă pe o traiectorie balistică după lansarea sa este practic imposibil, a mai adăugat înaltul responsabil militar rus.

  • Rusia nu exclude acordul pentru o acţiune militară în Siria dacă vor exista dovezi

    Rusia nu exclude acordul privind o operaţiune militară în Siria în cazul în care vinovăţia Damascului cu privire la utilizarea de arme chimice va fi dovedită, dar numai cu aprobarea ONU, a declarat miercuri preşedintele rus Vladimir Putin, într-un interviu acordat agenţiei de presă Associated Press şi postului de televiziune rus Pervîi Kanal, preluat de mai multe canale media.

    Într-o ştire urgentă, referindu-se la acest interviu, agenţia de presă RIA Novosti titra că „Rusia va lua parte la operaţiune militară împotriva Siriei”, dar ulterior varianta on-line a agenţiei semioficiale de presă a eliminat această primă informaţie de pe site, înlocuind-o cu „Rusia nu exclude că îşi va da acordul pentru o acţiune militară în Siria”.

    „Nu exclud acordul (Federaţiei Ruse). Dar vreau să atrag atenţia asupra unui fapt absolut fundamental. În conformitate cu dreptul internaţional actual, numai Consiliul de Securitate al Naţiunilor Unite poate autoriza o acţiune în forţă împotriva unui stat suveran. Orice alte motive, metode care ar justifica folosirea forţei împotriva unui stat independent şi suveran, sunt inacceptabile şi nu pot fi calificate decât ca agresiune”, a explicat preşedintele rus în interviul acordat AP şi Pervîi Kanal şi citat de RIA NOvosti.

    În acelaşi timp, Vladimir Putin a subliniat că nu există informaţii exacte despre ce s-a întâmplat precis în Siria, astfel încât este necesar să fie investigate în detaliu toate aceste date.

    „Nu avem nicio informaţie exactă a ceea ce s-a întâmplat. Noi credem că, cel puţin, trebuie aşteptate rezultatele cercetărilor întreprinse de către Comisia inspectorilor ONU. Noi nu avem nicio dovadă că aceste substanţe chimice ar fi fost o armă chimică sau nişte simpli poluanţi chimici, care ar fi fost folosite de armata guvernamentală siriană”, a declarat Putin, în acelaşi interviu. „Dacă cineva are informaţii că armele chimice au fost folosite şi că ele au fost folosite de armata regulată, atunci ar trebui ca toate aceste dovezi să fie prezentate Consiliului de Securitate al ONU şi ele trebuie să fie credibile”, a mai adăugat liderul rus.

    Referitor la materialele video, care prezintă presupuse victime ale atacului chimic, printre care numeroşi copii, Vladimir Putin a declarat că „aceste imagini sunt oribile”. „Singura întrebare este cine a făcut şi cine este vinovat. Aceste cadre în sine nu oferă răspunsuri la întrebările pe care acum le-am pus. Se crede că aceasta este un montaj al aceloraşi militanţi care, după cum bine ştiţi, şi administraţia SUA recunoaşte aceasta, sunt asociaţi Al-Qaida şi care au fost întotdeauna cunoscuţi pentru cruzimea lor”, a afirmat preşedintele rus în interviul menţionat preluat de RIA Novosti.

    În interviul acordat înaintea summitului G-20 de la Sankt Petersburg (5-6 septembrie), preşedintele Putin a mai declarat că Rusia şi-a suspendat livrările de rachete sol-aer S-300 către Siria. „Avem un contract privind livrarea de S-300, am furnizate unele componente, dar nu am încheiat furnizările, pe care le-am suspendat pentru moment”, a indicat şeful statului rus, cu privire la aceste sisteme de arme sofisticate, echivalentul Patriot american.

  • SUA deţin arme capabile să distrugă în siguranţă depozite de arme chimice şi biologice

    SUA deţin arme capabile să distrugă în siguranţă depozite de arme chimice şi biologice

    Forţele aeriene ale SUA au dezvoltat bombe capabile să distrugă depozite cu arme chimice sau biologice fără a se produce dispersia în zonele înconjurătoare a elementelor toxice pe care acestea le conţin, anunţă portalul Military.com citând surse oficiale, transmite EFE.

    Purtătorul de cuvânt al forţelor aeriene, Jennifer Cassidy, a declarat portalului citat că muniţiile sunt denumite PAW (Arme de atac pasiv, după denumirea în engleză) şi CrashPad.

    Guvernul SUA susţine că regimul preşedintelui sirian Bashar Al-Assad a folosit arme chimice contra populaţiei civile iar, duminică, preşedintele Barack Obama a anunţat că va cere acordul Congresului american pentru o intervenţie militară în această ţară arabă.

    Pentagonul a desfăşurat în Mediterana Orientală cinci distrugătoare echipate cu rachete de croazieră şi, potrivit unor surse militare, a ordonat trimiterea în Marea Roşie a portavioanelor USS Nimitz şi a grupului său de intervenţie. Potrivit sursei militare, armele dezvoltate de forţele aeriene ar putea fi transportate de avioane de tipul Eagle F-15, Raptor F-22 şi de bombardiere B-1 şi B-2. Niciuna dintre aceste aeronave nu operează de pe portavioane. F-22 şi bombardierele B-1 şi B-2 sunt capabile să evite detectarea lor de către radare şi sunt capabile să pătrundă în spaţiul aerian al unei ţări, precum Siria, care are sisteme antiaeriene puternice.

    Organizaţii precum Human Rights Watch şi experţi militari şi-au exprimat preocuparea că bombardarea depozitelor cu armament chimic sau biologic în Siria ar putea să conducă la eliberarea de agenţi toxici cu risc crescut pentru populaţie.

    Una dintre armele care ar putea fi utilizate în acest scop, cunoscută sub numele de CrashPad sau BLU-119/B, este o bombă dotată cu un explozibil incendiar de înaltă temperatură, capabil să incinereze agenţii chimici înainte ca aceştia să se extindă, potrivit unor documente ale Ministerului american al apărării, transmite EFE. La fel ca şi alte bombe care distrug buncăre, această armă are scopul de a pătrunde în structurile de beton, înainte de a exploda, şi face parte din arsenalul unor ţări ca Danemarca, Egipt, Franţa, Germania, Grecia, Italia, Israel, Olanda, Arabia Saudită şi Emiratele Arabe Unite. Potrivit surselor citate de EFE, bomba are o carcasă de oţel de circa 254 milimetri grosime şi este umplută cu 240 kilograme de triton, un amestec de 80% trinitrotoluen şi 20% pulbere de aluminiu, şi un detonator, la coadă. Se presupune că temperatura ridicată a exploziei arde agenţii chimici şi biologici înainte de a provoca distrugerea lor.

    La rândul său, PAW, dezvoltată în secret în timp ce SUA pregăteau invadarea Irakului la sfârşitul lui 2002, distruge obiectivele cu energia cinetică în loc de explozivi, potrivit documentelor militare. Odată lansată bomba dintr-un avion, acoperişul exterior al armei se separă, la o altitudine prestabilită, ceea ce permite ca cele 3.700 de bare penetrante individuale, neexplozive, să cadă liber şi să străpungă obiectivul.

  • Obama amână războiul cu Siria

    Decizia preşedintelui Barack Obama de a cere votul Congresului cu privire la un atac asupra Siriei i-a luat prin surprindere pe adepţii intervenţiei militare americane şi pe analiştii politici deopotrivă, după ce toate pregătirile sugerau un atac iminent asupra obiectivelor militare siriene.
    Preşedintele şi-a argumentat decizia prin dorinţa de a cere acordul Congresului – organul legislativ al Statelor Unite, care este reprezentantul poporului, aşa cum prevede Constituţia. Criticii argumentează că orice amânare este doar un semn de slăbiciune care îi va dezamăgi pe aliaţi şi îmboldi pe inamici. Obama a argumentat în discursul său de sâmbătă după-amiază că o amânare nu înseamnă o renunţare la pedepsirea preşedintelui sirian Bashar al-Assad, forţele armate americane fiind poziţionate şi actualizându-şi ţintele în permanenţă. Criticii săi susţin însă că regimul lui Assad va avea timp să-şi întărească apărarea şi să ascundă armele. Nu în ultimul rând, şi decizia Parlamentului britanic de vineri, de a nu permite trupelor britanice să ia parte la conflict, pare să fi cântărit în răzgândirea lui Obama.
    “Este poate cea mai proastă decizie pe care o putea lua. După ce a vorbit de «linia roşie» pe care Assad nu are voie să o treacă, în acest moment o acţiune militară nu mai poate fi evitată”, a declarat John Bolton fostul amabasador la ONU şi unul dintre criticii fervenţi ai lui Obama. Republicanii John McCain şi Lindsey Graham, doi dintre cei mai duri adepţi ai războiului, l-au avertizat pe preşedinte că nu vor fi mulţumiţi dacă acţiunea militară împotriva Siriei va fi una limitată.
    Dar au existat şi reacţii pozitive la anunţul lui Obama, atât în tabăra democrată, cât şi în cea republicană. “Administraţia va trebui să explice cum sunt afectate interesele americane” de acţiunile regimului sirian, a declarat Alan Grayson, deputat de Florida al Partidului Democrat . “N-am auzit nicio explicaţie în acest sens, cred că singurii care doresc intervenţia militară sunt reprezentanţii complexului industrial militar”, a adăugat el.
    Complexul industrial militar american este un termen care caracterizează industria de armament şi tentaculele sale care ajung în forţele armate, Congres, lobby şi chiar formatorii de opinie. Pe lângă ocazia de a-şi testa forţele armate în situaţii reale de luptă, orice intervenţie militară americană înseamnă zeci de miliarde de dolari care se scurg în bugetul industriei de armament şi în conturile miliardelor de furnizori privaţi de tehnică militară, consultanţă şi sprijin logistic. Pentru aceşti furnizori, orice nouă implicare militară în lume înseamnă mai multe contracte.
    Toate intervenţiile militare majore ale Statelor Unite din ultimii 20 de ani au urmat acelaşi model: o criză internă cu victime umane, care trebuie neutralizată înainte de a se extinde. Cancerul trebuie oprit, dictatorul trebuie pedepsit. Fie că a fost vorba de bombardarea Serbiei, motivată de epurarea etnică a albanezilor din Kosovo de forţele lui Slobodan Miloşevici, de războiul din Irak, motivat de armele de distrugere în masă care s-au dovedit inexistente, sau de războiul din Afganistan, motivat de războiul împotriva terorismului, toate au avut un pretext care, dacă a existat cu adevărat la un moment dat, acţiunea militară americană care a urmat a fost disproporţionată ca intensitate şi durată şi nu lipsită de “victime colaterale” printre civili.
    Şase nave de război, dintre care cinci dotate cu rachete Tomahawk, şi o navă amfibie cu 2.200 de infanterişti au fost poziţionate de acum câteva săptămâni în Marea Mediterană în anticiparea atacului asupra Siriei, deşi încă de la începutul crizei din Siria a fost exclusă absolut posibilitatea unei descinderi cu trupe pe teren. Imagini cu victimele atacului chimic din Siria au fost difuzate la nesfârşit în programele de ştiri în fiecare seară, în ultima săptămână, deşi spaţiul alocat evenimentelor externe la posturile de televiziune americane este de obicei nesemnificativ. Iar alocuţiunea lui John Kerry de condamnare a lui Assad a depăşit în patos discursul lui Colin Powell de la Naţiunile Unite despre armele de distrugere în masă ale lui Saddam Hussein, care a precedat atacarea Irakului.
    Decizia lui Obama de a cere aprobarea Congresului este una extraordinară, iar dacă teoria influenţei complexului militar industrial se confirmă, atunci Obama ar putea fi primul preşedinte în ultimii 20 de ani care nu se lasă “impresionat” uşor. Fie că este cu adevărat informat şi a realizat perspectiva clară a posibilelor complicaţii pe care o nouă implicare militară în Orientul Mijlociu le-ar avea, fie că îşi calculează doar precis mişcările, urmând teoria jocului în toţi paşii pe care îi urmează, Obama pare să stea pe propriile lui picioare. Una dintre caracteristicile preşedinţiei lui încă din campania electorală dinaintea primului mandat, este aceea că a fost înconjurat de echipe puternice de consilieri şi măsurători de opinie care i-au calculat exact sprijinul, şansele şi mişcările, în toţi paşii pe care i-a urmat. Fie că a fost vorba de Legea Sănătăţii, de decizia retragerii din Irak şi Afganistan sau de legalizarea căsătoriilor gay şi relaţiilor deschise în armată, care deşi nu i se poate atribui direct este legată de administraţia sa – deciziile majore luate sub Obama au fost validate de sprijinul popular, în pofida criticilor iniţiale. Altele, precum închiderea centrului de detenţie de la Guantanamo sau asasinatele de suspecţi terorişti, rămân încă în dezbaterea publică.
    Maşina militară o dată pusă în funcţiune este greu de oprit şi pe aceasta mizează promotorii războiului. Chiar şi cu preşedintele neconvins, este uşor de găsit un pretext pentru declanşarea bombardamentelor, iar lui Obama, cu toată autoritatea poziţiei pe care o are, s-ar putea să-i fie greu să evite cursul războiului. Corespondentul Fox News de la Departamentul de Stat prezenta, sâmbătă, ca “sigură” o acţiune împotriva regimului sirian, chiar şi în cazul în care Congresul va respinge intervenţia militară. Analize semantice se fac pe formularea din discursul preşedintelui: “Am decis că Statele Unite trebuie să întreprindă o acţiune militară” asupra regimului sirian. Este de anticipat că în săptămâna următoare se va da o adevărată luptă în culisele scenei politice, bazată pe justificări şi formulări, pentru ca rezoluţia propusă Congresului să poată obţine sprijinul necesar. Rămâne de văzut dacă decizia lui Obama de a nu acţiona militar precipitat va slăbi imaginea Americii în lume sau o va întări, atât pe plan intern cât şi extern. De asemenea este de urmărit cum reacţiile interne şi internaţionale din următoarele zile vor influenţa atitudinea Congresului.
    Cu o opinie publică americană care se opune majoritar implicării Statelor Unite într-un război, cu un sprijin internaţional redus şi cu opoziţia Chinei şi a Rusiei, Obama se pare că a preferat, cel puţin pe moment, soluţia cea mai înţeleaptă. “A acţiona corect înseamnă a acţiona cu tărie”, şi-a argumentat el poziţia. Săptămâna viitoare, preşedintele american va merge la Sankt-Petersburg la summitul G20, iar Congresul va reveni din vacanţă peste încă o săptămână, aşa că votul cu privire la atacarea Siriei ar putea avea loc la o dată apropiată de 11 septembrie, aniversarea atentatelor teroriste de la World Trade Center. Dacă adăugăm şi reuniunea Adunării Generale a ONU care are lor tradiţional în a doua jumătate a lunii, se anunţă un septembrie încărcat.

  • China şi Rusia se opun unei intervenţii în Siria

    China şi Rusia se opun unei intervenţii în Siria

    Cele două ţări, care fac uz de dreptul lor de veto în Consiliul de Securitate al ONU ca să împiedice atacuri occidentale, şi-au reiterat opoziţia faţă de o intervenţie în Siria. “Planurile de lovituri militare în Siria, declarate de unele ţări, sunt o sfidare la adresa prevederilor fundamentale ale Chartei ONU şi a altor norme de drept internaţional”, i-a spus viceministrul rus al afacerilor externe, Ghenadi Gatilov, secretarului general al ONU, Ban Ki-moon.
    Chiar dacă Rusia se opune cu vehemenţă unei intervenţii militare în Siria şi a blocat prin veto, de câteva luni, adoptarea unei rezoluţii ONU, preşedintele rus Vladimir Putin a apreciat ca “inacceptabilă” utilizarea armelor chimice “de către oricine” în Siria, lăsând să planeze îndoiala asupra celor răspunzători de atac. În timpul unei întrevederi, la iniţiativa Teheranului, cu omologul său iranian Hassan Rouhani, el a afirmat că acordă “o atenţie deosebită situaţiei din Siria”. “Cele două părţi consideră inacceptabilă utilizarea de arme chimice, de către oricine”, a subliniat Preşedinţia rusă. Putin şi Rouhani au subliniat şi “necesitatea găsirii unor căi de reglementare politico-diplomatică”, Rusia şi Iranul, puternici susţinători ai Damascului, înmulţindu-şi în ultimele zile avertismentele legate de o intervenţie militară în Siria a Washingtonului şi aliaţilor săi.

    China cere “mai multă răbdare”

    La rândul ei, presa oficială din China a făcut joi apel la o mobilizare internaţională, care să împiedice o intervenţie armată occidentală în Siria, care pare de altfel probabilă în viitorul apropiat. “Comunitatea internaţională trebuie să dea dovadă de răbdare şi să nu se lase dusă de nas de serviciile americane de informaţii”, scrie cotidianul China Daily într-un editorial cu titlul “Nu există scuze pentru atacuri”. “Acum zece ani, Statele Unite şi aliaţii lor au eludat ONU şi au impus cu forţa o schimbare de regim în Irak, sub pretext că acel regim deţinea arme de distrugere în masă. Aşa ceva nu trebuie să se mai permită a doua oară”, adaugă cotidianul. “O intervenţie militară fără mandat ONU doar va agrava şi mai mult situaţia din Siria”, avertizează China Daily. “Forţele mondiale care se opun unei intervenţii militare trebuie să se unească şi să împiedice un atac occidental în Siria”, afirmă, la rândul său, publicaţia Global Times. “Dacă acest atac are loc, ele (forţele mondiale) trebuie să sprijine deschis rezistenţa guvernului sirian. Rusia şi Iranul trebuie să ia în calcul acordarea unei asistenţe militare directe (regimului lui Bashar al-Assad)”, continuă ziarul.
    Într-un comunicat dat joi publicităţii, ministrul chinez al afacerilor externe, Wang Yi, atrage atenţia asupra “oricărei ingerinţe” în ancheta în curs a ONU privind atacul chimic din 21 august. “Doar o soluţie politică poate rezolva criza siriană”, a declarat, în cursul acestei săptămâni, Wang Yi.
    De mai bine de doi ani, China refuză să dea curs apelurilor internaţionale la exercitatea de presiuni suplimentare asupra regimului lui Bashar al-Assad, făcând uz, ca şi vecina sa Rusia, de dreptul de veto în Consiliul de Securitate al Naţiunilor Unite.

  • ONU a eşuat în investigarea dispariţiilor din Kosovo

    Organizaţia Amnesty International (AI) a criticat, într-un raport publicat luni, eşecul Misiunii ONU în Kosovo (MINUK) în investigarea dispariţiilor de persoane, cele mai multe de etnie sârbă, în conflictul din anii 1998-1999, relatează AFP.
    „Faptul că MINUK nu a investigat atacurile sistematice şi de mare amploare împotriva civililor, ce constituie crime împotriva umanităţii, a contribuit la climatul de impunitate ce prevalează de atunci în Kosovo”, subliniază Sian Jones, un responsabil al AI.
    Raportul citat se bazează pe rezultatele unui panel realizat de MINUK, misiunea internaţională însărcinată cu administrarea Kosovo, în cadrul căruia s-au examinat plângerile celor care au considerat că le-au fost încălcate drepturile.
    Au fost depuse circa 150 de plângeri în care se afirmă că MINUK nu a investigat răpirile, mai ales în cazul sârbilor din Kosovo. „În multe cazuri, MINUK nu a fost în măsură de dovedească faptul că a realizat o anchetă”, se precizează în raportul organizaţiei non-guvernamentale, menţionând eşecul misiunii internaţionale şi în cazul dispariţiei albanezilor din fosta provincie sârbă. „Anii au trecut şi tot nu ştim ce s-a întâmplat cu majoritatea persoanelor dispărute din ambele tabere, iar rudele lor continuă să aştepte să se facă dreptate”, constată Amnesty International.
    Aceasta face apel ‘să se facă lumină cu privire la soarta persoanelor dispărute în toate comunităţile din Kosovo, presupuşii autori ai crimelor de război şi crimelor împotriva umanităţii să fie deferiţi justiţiei şi să se acorde despăgubiri familiilor victimelor’.
    Soarta a peste 1.700 de persoane, date dispărute în urma conflictului între armata sârbă şi gherilele separatiste kosovare, este în continuare necunoscută.

  • Barack Obama încearcă să evite greşelile lui George W. Bush

    La zece ani după decizia fostului preşedinte american George W. Bush de a invada Irakul, fără mandat din partea Consiliului de Securitate al ONU, actualul lider de la Casa Albă, Barack Obama, se pregăteşte să atace Siria, fără acordul ONu, susţinând că situaţia este diferită, informează AFP.

    În absenţa unui acord din partea Consiliului, o operaţiune în Siria ar urma să fie condusă de o „coaliţie de voluntari”, la fel ca cea care a răsturnat regimul irakian al lui Saddam Hussein. Rusia, principalul aliat al Damascului, a atras atenţia în acest context asupra similitudinilor între cele două cazuri, reamintind că invazia din 2003 s-a bazat pe informaţii false cu privire la prezenţa în Irak a armelor de distrugere în masă, în momentul în care americanii şi europenii susţin că armata siriană a comis săptămâna trecută un atac cu arme chimice într-o suburbie a Damascului.

    Secretarul de stat american, John Kerry, care a criticat înainte decizia lui George W. Bush de a ataca Irakul, a calificat ca fiind „indecentă din punct de vedere moral” presupusa folosire a gazelor toxice împotriva populaţiei siriene.

    „De data aceasta situaţia este cu totul diferită’, a declarat Richard Gowan, de la Universitatea din New York. ‘Numai un susţinător fervent al teoriei conspiraţiei poate argumenta că Barack Obama ar fi dorit să se ajungă aici, în timp ce administraţia Bush a vrut în mod clar să invadeze Irakul în 2003”, a adăugat el.

    La acea vreme, Germania şi Franţa s-au opus operaţiunii în Irak, în timp ce Londra l-a sprijinit pe George Bush. De data aceasta, marile puteri europene sunt de acord cu o operaţiune în Siria, preşedintele francez Francois Hollande invocând „responsabilitatea de a proteja civilii”.

    „Consiliul de Securitate nu poate fi singurul şi unicul garant a ceea ce este legal şi a ceea ce este legitim”, a afirmat la rândul său Richard Haas, preşedintele Consiliului pentru Relaţii Externe şi fost diplomat american. „Acest lucru ar permite ţărilor ca Rusia să aibă autoritate asupra legilor internaţionale şi mai mult asupra relaţiilor internaţionale”, a apreciat el. În opinia sa, Statele Unite nu pot lăsa să se întâmple acest lucru.

    Washingtonul, a explicat el, „caută un echilibru” între o acţiune militară suficient de puternică pentru „a impune ideea că există într-adevăr linii roşii care nu trebuie încălcate”, însă nu prea dură sau de lungă durată, astfel încât „SUA să nu devină un protagonist în acest război civil”.

    Cu toate acestea, unele ţări rămân prudente. Carl Bildt, ministrul suedez al afacerilor externe, a afirmat că ar trebui să se încerce să se meargă prin intermediul Consiliului de Securitate şi că este „important” ca anchetatorii ONU aflaţi în prezent în Siria să-şi poată duce la bun sfârşit misiunea.

    „Aş dori să văd o dovadă oficială, într-o formă sau alta, că arme chimice au fost folosite (în Siria) înainte de lansarea unei operaţiuni” militare, a spus la rândul său ambasadorul la ONU al unei ţări aliate a SUA, citat sub rezerva anonimatului de AFP.

  • Washingtonul se pregateste de o interventie in Siria

    Statele Unite au pregătit scena, luni, pentru o posibilă intervenţie militară împotriva regimului din Siria, ca reacţie la presupusul atac chimic împotriva civililor, care a avut loc săptămâna trecută în apropiere de Damasc şi este considerat de către Washington drept “incontestabil”. La rândul său, Marea Britanie pregăteşte planurile pentru o posibilă acţiune militară în Siria, a anunţat marţi Downing Street.

    “Arme chimice au fost folosite în Siria”, a declarat secretarul american de Stat John Kerry, afirmând pentru prima dată atât de categoric: “este de necontestat”. Aceste arme chimice au provocat moartea a peste 1.000 de persoane în Ghouta de Est, la 21 august, potrivit opoziţiei preşedintelui sirian Bashar al-Assad. Fără a-i numi pe cei responsabili de acest atac, Kerry a asigurat că “Preşedintele (american Barack) Obama consideră că cei care au recurs la armele cele mai atroce împotriva persoanelor celor mai vulnerabile de pe planetă trebuie să dea socoteală”.

    Potrivit Casei Albe şi Departamentului de Stat american, folosirea armelor chimice în Siria este un fapt stabilit, însă există mici îndoieli cu privire la provenienţa acestora, în timp ce regimul de la Damasc şi rebelii se acuză reciproc de comiterea atacului.

    Totuşi, potrivit purtătorului de cuvânt al lui Obama, Jay Carney, Guvernul lui Assad “deţine controlul asupra depozitelor de arme chimice în Siria (…) şi numai el are capacitatea să disperseze aceste arme cu proiectile”. De asemenea, Carney a asigurat că locul unde a avut loc presupusul atac chimic a fost bombardat luni cu scopul de a distruge probele, după venirea inspectorilor ONU.

    Obama nu a luat încă vreo decizie referitor la reacţia Statelor Unite, a explicat Carney. Dar o astfel de reacţie este “în interesul Statelor Unite şi a comunităţii internaţionale”, a afirmat purtătorul de cuvânt al preşedintelui american, refuzând să precizeze un anumit program al acţiunilor. Nici Carney, nici Kerry nu s-au referit în mod oficial la atacuri militare.

    Umbra Irakului din 2003

    Totuşi, în timp ce Biroul preşedintelui republican al Camerei Reprezentanţilor John Boehner a fost consultat de către Casa Albă referitor la dosarul sirian, interlocutori ai preşedinţiei şi observatori au sugerat că o decizie va fi luată în curând, iar forma reacţiei nu lasă loc de îndoială. “Consider că o reacţie este iminentă, am discutat ieri (duminică) seara cu Situation Room”, sala de gestionare a crizelor din Casa Albă, a explicat luni dimineaţa senatorul republican Bob Corker, preşedintele Comisiei pentru Afaceri Externe. “Cred că evident suntem în plin proces de reunire a aliaţilor noştri din NATO, mijloacele noastre (militare) sunt în funcţiune”, a adăugat el pentru postul de televiziune MSNBC, declarându-se convins că “vom asista la un atac chirurgical şi proporţional împotriva regimului Assad, ca reacţie la ceea ce au făcut, iar eu susţin acest lucru”.

    “Bunul simţ pare să spună că vor exista bombardamente limitate pentru a transmite un mesaj”, a afirmat Salman Shaikh, de la centrul Institutului Brookings din Doha (Qatar), apreciind că “acest lucru se va face cu susţinerea ţărilor din regiune şi pe scena internaţională, chiar dacă în afara ONU”, cale imposibilă, luând în considerare susţinerea Rusiei faţă de aliatul său sirian.

    O delegaţie de oficiali israelieni a fost primită, luni, la Casa Albă pentru a discuta, în special, despre războiul din Siria, a anunţat Consiliul american pentru Securitate Naţională.

    În patru ani şi jumătate de preşedinţie, Obama şi-a demonstrat reticenţa extremă faţă de o intervenţie militară în lumea arabo-musulmană, după ce şi-a construit o parte din candidatura sa din 2008 pe respingerea invaziei americane în Irak cu cinci ani înainte, considerată drept “impulsivă” şi “stupidă”. Totuşi, el a angajat, în martie 2011, mijloacele militare şi aeriene ale Statelor Unite în operaţiuni împotriva lui Muammar Kadhafi în Libia, în timp ce “războiul secret” al avioanelor fără pilot în Pakistan şi Yemen a luat o nouă amploare în timpul preşedinţiei sale.

    Aceste noi operaţiuni militare decise de Obama au un punct comun: fără americani la sol şi riscuri imediate de angrenaj limitate, un slogan repetat luni de Carney.

    În baza acestor aspecte, Anthony Cordesman, de la grupul de reflecţie CSIS, susţine că situaţia din Siria este departe de a fi clară. “Va fi imposibil pentru Statele Unite să recurgă la forţă pentru a distruge regimul lui Assad, fiind sigure că Siria nu va ajunge sub controlul extremiştilor islamişti sunniţi sau nu se va fragmenta în blocuri alawit, sunnit şi kurd care vor fi şi mai violente şi mai durabile decât diviziunile etnice din Irak”, avertizează acest expert.

  • Grecia ar putea primi ajutor suplimentar fără noi termeni sau reduceri

    Grecia ar putea primi ajutor suplimentar fără noi termeni sau reduceri

    Grecia ar putea primi ajutor financiar suplimentar din partea Uniunii Europene şi a Fondului Monetar Internaţional fără noi condiţii de salvare sau alte reduceri ataşate, potrivit ministrului grec de finanţe Yannis Stournaras, informează agenţia Xinhua.

    “În cazul în care Grecia are nevoie de sprijin suplimentar ce nu va depăşi 10 miliarde de euro (13,4 miliarde de dolari), acesta va fi un pachet de sprijin fără noi condiţii, deoarece obiectivele au fost stabilite până în 2016, precum şi angajamentele noastre”, a declarat Stournaras într-un interviu acordat ziarului duminical “Proto Thema”.

    Recunoscând că în faţa unui posibil gol de finanţare, Grecia nu este încă în nicio poziţie de a reveni pe pieţele internaţionale în viitorul apropiat, el a exclus perspectiva unei noi restructurări a datoriilor, într-un astfel de caz.

    “Nu este o posibilitate”, a spus el, referindu-se la decizia de anul trecut a Eurogrupului ce a deschis drumul unei prelungiri a perioadei de rambursare a datoriilor pentru Grecia şi reducerii ratelor dobânzilor pentru împrumuturile de salvare acordate ţării puternic îndatorate, exclusă de pe pieţe în 2010 în anumite condiţii.

    Printre altele, Stournaras şi-a reafirmat încrederea că ţinta realizării unui surplus bugetar primar va fi atinsă în 2014, în acelaşi an când expiră al doilea program actual de salvare.

    Din 2010, Grecia este ţinută pe linia de plutire cu un total de 240 de miliarde de euro finanţat în cadrul a două programe de salvare, în schimbul unei austerităţi dure şi a unui plan de reformă lovit de întârzieri.

    În ciuda ajutorului internaţional crucial pentru a evita falimentul şi a unei ştergeri suplimentare din datoria sa a aproximativ 100 de miliarde de euro anul trecut, la sfârşitul primului semestru din 2013 Grecia încă avea o datorie de 321 de miliarde de euro, potrivit ultimelor date oficiale, care sunt considerate nesustenabile de unii analişti, aminteşte Xinhua.

    Până în prezent, în 2013, în ciuda austerităţii de trei ani şi a aplicării reformei, datoria a crescut cu 16 miliarde de euro de la 305 miliarde de euro la sfârşitul anului 2012.

    Drept rezultat, discuţiile despre un al treilea plan de salvare sau o a doua ştergere a datoriei au reapărut recent. Şi în timp ce se înmulţesc declaraţiile unor oficiali europeni că un sprijin suplimentar ar putea fi acordat Atenei, lideri cum ar fi cancelarul german Angela Merkel au avertizat că o nouă ştergere a datoriei ar afecta stabilitatea zonei euro.