word-monitor

Category: Mapamond

  • Majoritatea statelor UE sunt favorabile constituirii unui parchet european

    Majoritatea ţărilor europene sunt favorabile constituirii unui parchet european pentru a urmări fraudarea bugetului comunitar, ce provoacă pierderi anuale de circa 500 de milioane de euro, transmite agenţia EFE preluând declaraţii ale comisarului european pentru justiţie, drepturi fundamentale şi cetăţenie, Viviane Reading, care a iniţiat un proiect în acest sens. Ideea a fost dezbătută pentru prima dată luni, în cadrul Consiliului pentru Justiţie şi Afaceri Interne (JAI) al UE, în paralel cu problema reorganizării Unităţii Europene de Cooperare Judiciară (Eurojust).

    Viviane Reading a declarat, la conferinţa de presă ce a urmat Consiliului JAI, că a fost „surprinsă” de faptul că, încă din prima zi de discuţii, constituirea acestei autorităţi beneficiază de un sprijin semnificativ din partea statelor membre.

    Printre ţările favorabile proiectului se numără Franţa, Spania, Italia, Austria, în timp ce, deocamdată, numai Danemarca şi Marea Britanie nu doresc să se alăture iniţiativei, menţionează agenţia EFE. Alte state, precum Polonia şi Ungaria, nu se opun ideii, dar şi-au exprimat clar dezacordul faţă de forma actuală a proiectului.

    În timpul dezbaterilor, unele delegaţii, cum este cea a Franţei, au insistat asupra necesităţii garantării independenţei acestui organism şi evitării conflictelor de interese cu alte instanţe.

    Parchetul european, care ar urma să-şi înceapă activitatea din 1 ianuarie 2015, va fi o autoritate descentralizată cu competenţă exclusivă în efectuarea de investigaţii şi urmărirea infracţiunilor ce afectează bugetul comunitar. În forma propusă, noul organism va dispune de o autoritate de investigare uniformă în întreaga Uniune, respectând sistemele juridice naţionale din statele membre.

    Viitorul parchet european ar urma să fie condus de un procuror european, care va avea patru adjuncţi, în subordinea sa urmând să fie un grup de procurori delegaţi din statele membre, aceştia din urmă având ca atribuţii efectuarea investigaţiilor pe teren şi iniţierea demersurilor legale.

    Dar, miniştrii europeni de justiţie încă mai au de negociat multe elemente în legătură cu noua instituţie, precum modalitatea de desemnare a procurorului european sau competenţele concrete pe care echipa din subordinea sa le va avea în efectuarea investigaţiilor.

    Parchetul european, propus în Tratatul de la Lisabona, a fost şi una dintre promisiunile făcute de preşedintele Comisiei Europene, Jose Durao Barroso. Constituirea parchetului european trebuie aprobată de toate statele membre UE, după primirea avizului din partea Parlamentului European. În lipsa unanimităţii, cel puţin nouă state membre vor avea posibilitatea să aplice mecanismul cooperării consolidate în acest domeniu.

    Potrivit Comisiei Europene, printre cele mai frecvente cazuri de fraudare a bugetului comunitar se numără furnizarea de date false pentru a obţine fonduri europene sau cele rezultate în urma conflictelor de interese din contractele publice şi numai 42,3% din acţiunile judiciare se încheie cu o condamnare a celor responsabili.

  • Şomajul în rândul muncitorilor în vârstă scade în Germania, dar creşte în restul Europei

    Şomajul în rândul muncitorilor în vârstă scade în Germania, dar creşte în restul Europei

    În august, 1,9 milioane de germani adulţi – adică persoane cu vârsta mai mare de 24 de ani – erau înregistraţi ca fiind şomeri, ceea ce înseamnă că îşi căutau de lucru fără să poată găsi. Este cel mai scăzut număr de şomeri înregistrat după 1991, anul reunificării ţării. În restul zonei euro existau 13,9 milioane de adulţi neangajaţi. Acesta este cel mai mare număr înregistrat de la apariţia monedei euro, în 1999.

    Eurostat, agenţia statistică a Uniunii Europene, a raportat în această săptămână că numărul total al şomerilor din zona euro a scăzut în august, pentru a treia lună consecutiv. Acest declin a fost cauzat de reducerea ratei ridicate a şomajului în rândurile tinerilor lucrători, cei care au sub 25 de ani. Însă şomajul în rândurile lucrătorilor mai în vârstă a continuat să crească. Graficele publicate de Eurostat arată schimbările înregistrate cu privire la numărul muncitorilor clasificaţi drept şomeri, în ambele categorii de vârstă, în Germania şi în restul zonei euro, începând cu decembrie 2007. Ele arată de asemenea ce s-a întâmplat în SUA şi Marea Britanie în acelaşi interval de timp, precum şi rata actuală a şomajului în fiecare dintre aceste ţări.

    Deşi rata şomajului printre tinerii muncitori practic a explodat, se observă totuşi că aceasta a crescut mult mai încet de la începutul crizei faţă de cât de repede a crescut şomajul printre muncitorii mai în vârstă – iar aceştia sunt şi aceia în cazul cărora există o probabilitatea mai mare să aibă şi responsabilitatea întreţinerii unei familii.

    Dintre ţările europene, indiferent dacă sunt sau nu în zona euro, toate au în prezent, în afară de Germania, mai mulţi şomeri adulţi decât aveau la finalul lui 2007, anul în care SUA au intrat în recesiune, fapt care ulterior avea să declanşeze criza creditelor, care a adus la rândul ei Marea Recesiune. Singurele state membre ale UE în care nivelul actual al şomajului este cu mai puţin de o treime mai mare decât în 2007 sunt Austria, Belgia, Finlanda, Ungaria, Malta şi România.

    În Germania rata şomajului a scăzut cu 35%

    Luna trecută Eurostat raporta că PIB-ul zonei euro, excluzând Germania, a crescut în al doilea trimestru cu o rată anuală de 0,5%. A fost prima astfel de creştere de după cel de al doilea trimestru al lui 2011 şi a contribuit şi la creşterea încrederii investitorilor. Însă cifrele şomajului arată că, până acum cel puţin, nu prea sunt semne că piaţa muncii îşi revine.

    În Statele Unite, numărul şomerilor adulţi a atins maximul în 2009, iar de atunci a fost în scădere, deşi rămâne totuşi cu 57% mai mare decât era la sfârşitul lui 2007. În Marea Britanie, nivelul maxim al şomajului s-a înregistrat în 2011, iar declinul a fost ceva mai lent, deşi tabloul general arată totuşi mai bine decât cel al statelor din zona euro.

    Extraordinara performanţă realizată de Germania în ceea ce priveşte piaţa muncii poate fi explicată prin mai mulţi factori. Programele guvernamentale au încurajat companiile ca pe timp de criză să reducă mai degrabă numărul orelor de muncă în loc să concedieze angajaţi, prevenind astfel acea explozie a şomajului care a putut fi observată în toate celelalte ţări.

    Germania a avut de profitat de pe urma crizei zonei euro – în ciuda faptului că rezolvarea crizei pare că va fi costisitoare pentru ea. Performanţele economice slabe din cea mai mare parte a continentului au ţinut la un nivel scăzut valoarea monedei comune şi astfel a ajutat exporturile germane. Nu prea există niciun dubiu în privinţa faptului că marca germană, dacă ar mai fi existat şi astăzi, ar fi fost o monedă mult mai puternică decât euro.

  • Avorturile, căsătoriile între persoane de acelaşi sex şi egoismul duc lumea către catastrofă

    Acum în lume sunt cu şase milioane de copii mai puţini decât în 1990 şi acesta este doar începutul dezastrului. Potrivit datelor ONU, către anul 2050 vor fi cu 240 milioane de copii mai puţini decât acum – a semnalat expertul american Don Feder, director pe probleme de comunicare al Congresului Mondial al Familiilor.

    Această situaţie este ”rezultatul unor idei greşite, al unor atitudini şi politici pe care ţările occidentale le duc de la sfârşitul Primului Război Mondial”, a declarat jurnalistul şi juristul Don Feder la conferinţa internaţională cu tema ”Apărarea valorilor familiei”, desfăşurată săptămâna trecută la Belgrad, după cum au relatat ITAR-TASS şi pravoslavie.ru.

    În opinia expertului american, pentru aşa-numita ”iarnă demografică” există câteva cauze principale, una din ele fiind cultivarea individualismului şi egoismului, urmată de lipsa de responsabilitate faţă de societate. ”Altădată nimeni nu-şi punea întrebarea despre lăsarea de urmaşi, aceasta era ceva firesc, ca şi respiraţia”, a subliniat Feder.

    Printre factorii declinului demografic se numără de asemenea popularitatea în creştere a mijloacelor de contracepţie, a adăugat expertul, amintind că, potrivit datelor ONU, fiecare a doua femeie din lume foloseşte contraceptive, astfel că la nivel mondial se fac 42 de milioane de avorturi pe an, ceea ce este comparabil cu populaţia Spaniei.

    Pe de altă parte, a mai subliniat expertul american în cadrul conferinţei din capitala sârbă, ”căsătoriile între persoane de acelaşi sex, promovate de UE, ONU şi actuala administraţie a SUA, au rupt orice legătură între căsătorie şi naşterea de copii”.

    Nu în ultimul rând, a semnalat în continuare Don Feder, ”iarna demografică” este cauzată de ”pierderea credinţei şi a speranţei”. ”Nu este o coincidenţă, a afirmat el, faptul că în Europa occidentală, îndepărtată în mare parte de creştinism, se observă cea mai mică rată a natalităţii din lume. Þările în care bisericile sunt pline demonstrează un nivel ridicat de creştere a populaţiei şi invers”.

    Reprezentantul Congresului Mondial al Familiilor a afirmat totodată că această perspectivă a depopulării cu care se confruntă în prezent omenirea a mai fost înregistrată doar o singură dată, în secolul al 14-lea, în timpul epidemiei de ciumă.

    În acest context, a rezumat expertul american, ”ideile care duc la catastrofă demografică trebuie schimbate imediat, ca să mai existe un viitor”.

    Terra va avea în 2050 aproape 10 miliarde de locuitori

    Populaţia mondială va ajunge la 9,731 miliarde de locuitori în 2050, faţă de 7,141 miliarde în 2013, indică un studiu bienal al Institutului francez de studii demografice (INED), potrivit site-ului http://fr.news.yahoo.com.

    Până la sfârşitul acestui secol vor fi între 10 şi 11 miliarde de locuitori, conform proiecţiilor INED, care realizează studii proprii în paralel cu cele realizate de Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU), Banca Mondială (BM) şi alte mari instituţii naţionale.

    Cifra de 6 miliarde de locuitori pe Terra a fost depăşită în 1999 şi, după 12 ani, în 2011, populaţia mondială a ajuns la 7 miliarde de locuitori.

    Rata fecundităţii mondiale este de 2,5 copii la o femeie în 2013 – faţă de 5 în 1950 -, cu puternice disparităţi regionale, potrivit studiului, îndeosebi între cele două extreme, care sunt Nigerul (7,6 copii la o femeie) şi Bosnia-Herţegovina (1,2 copii la o femeie).

    Africa va concentra aproape un sfert din populaţia globului în 2050, conform studiului, care prevede că 2,435 miliarde de persoane vor trăi pe continentul african în 2050, aproape dublul înregistrat în 2013 (1,1 miliarde de locuitori).

    Cu un indice al fecundităţii de 1,6 copii la o femeie, Europa continentală va fi singura zonă de pe Terra confruntată cu un recul al populaţiei, care va scădea de la 740 milioane de locuitori în 2013 la 726 milioane în 2050, indică INED.

    America va depăşi un miliard de locuitori, ajungând de la 958 milioane de locuitori în 2013 la 1,228 miliarde în 2050, Asia va trece de la 4,305 miliarde de locuitori în 2013 la 5,284 miliarde în 2050 şi Oceania de la 38 de milioane la 58 de milioane, potrivit previziunilor INED.

    În prezent, cele mai populate şapte ţări ale lumii sunt: China (1,36 miliarde), India (1,276 miliarde), SUA (316,2 milioane), Indonezia (248,5 milioane), Brazilia (195,5 milioane), Pakistan (190,7 milioane) şi Nigeria (174,9 milioane).

  • După Berlusconi, potopul

    După Berlusconi, potopul

    După ce a tot repetat în ultimele săptămâni că sentinţa Curţii de Casaţie, pronunţată la începutul lunii august, nu ar avea efect asupra guvernului de largă coaliţie condus de democratul Enrico Letta, Silvio Berlusconi a schimbat complet macazul şi a optat pentru repede înainte. Astfel, sâmbăta trecută, el a ordonat unui număr de cinci dintre miniştrii săi să părăsească executivul.
    În realitate, escaladarea s-a produs în două faze. Joia trecută, patronul dreptei i-a determinat pe aleşii săi să semneze o scrisoare anunţându-şi demisia din Parlament dacă Senatul îi va confirma declinul în timpul reuniunii de pe 4 octombrie. Mai clar, un fel de ultimatum la adresa lui Enrico Letta însemnând: scapă-mă de eşafod sau îţi dau foc la casă.

    «Este o veritabilă umilinţă», a replicat preşedintele Consiliului de la New York, unde asista la Adunarea Generală a ONU. După întoarcerea la Roma, Enrico Letta le-a cerut a doua zi celor din Forza Italia (cum a fost rebotezat Partidul Poporului şi Libertăţii acum câteva zile) să-şi clarifice poziţia, refuzând să se supună şantajului lui «Il Cavaliere». În aşteptarea răspunsului, şeful guvernului a suspendat măsurile economice, mai ales cele prevăzute pentru a evita o creştere a TVA cu un punct (de la 21 la 22%). La urma urmei, Silvio Berlusconi s-a folosit de acest pretext fiscal pentru a apăsa pe butonul nuclear. «Alegătorii au fost trădaţi în privinţa TVA», proclama pe prima pagină “Il Giornale”, cotidianul familiei Berlusconi.
    «Pentru a încerca să-şi justifice acest gest nebunesc şi iresponsabil vizând exclusiv să acopere problemele sale personale, el foloseşte alibiul TVA-ului», a denunţat vehement un Enrico Letta de obicei foarte moderat. «Comportamentul lui Silvio Berlusconi nu este unul demn», se revolta şi cotidianul patronatului “Il Sole 24 Ore”, rezumând sentimentul mediilor de afaceri, dar şi al sindicatelor, care se tem ca această criză politică să nu producă efecte devastatoare asupra unei economii deja în bernă. Pe 27 septembrie, FMI avertizase ferm Italia împotriva tensiunilor din sânul majorităţii, evocând «un mare risc» pentru creşterea economică.
    În pofida a toate acestea, Berlusconi a preferat să urmeze sfaturile celor mai intransigenţi colaboratori şi să răstoarne masa. În această lovitură de poker, Il Cavaliere a pierdut mult în plan politic dar şi din punctul de vedere al întreprinderii sale, aşa cum, se pare, că au încercat în van să-l facă să înţeleagă unii dintre apropiaţii săi, dar şi pe prietenul său din copilărie Fedele Confalonieri, preşedintele Mediaset, sau Gianni Letta, fostul său număr 2 şi unchiul actualului preşedinte al Consiliului. Dar, slăbit, «nedormit» de la condamnarea sa definitivă de acum două luni, Silvio Berlusconi a preferat să joace totul pe o singură carte, refuzând să fie pus, de facto, la distanţă de jocul politic, fără să reacţioneze.
    Foarte curând, el va trebui să aleagă între arestul la domiciliu şi munca în folosul comunităţii timp de un an. Având, în plus, spectrul unor alte griji judiciare la orizont. «În cadrul noilor anchete asupra afacerii Ruby, un mandat de a te aduce la locul tău este gata», l-ar fi informat avocatul său, Niccolo Ghedini.

    «În această noapte, am dormit în sfârşit», a indicat luni un Cavaliere uşurat că a trecut Rubiconul, asigurâd totuşi că «grijile sale judiciare nu au nimic de-a face cu decizia sa […]. Trebuie să se revină la urne cât mai repede posibil şi aceste alegeri le vom câştiga noi», li s-a adresat el partizanilor săi.
    Dar dizolvarea Parlamentului şi un scrutin anticipat nu sunt încă certe. Şeful statului, Giorgio Napolitano, a precizat în mai multe rânduri că va face tot ce stă în puterea sa pentru a evita noi alegeri cu actuala lege electorală care riscă, cum a fost cazul în februarie, să nu dea un învingător clar la încheierea votului: «Doar Camerele vor fi dizolvate dacă nu va fi posibilă formarea unui guvern.»
    În acest context, Enrico Letta ar trebui să verifice în zilele următoare dacă va reuşi, în ciuda învingerii lui Berlusconi, să obţină o majoritate. Nu este ceva imposibil, ştiind că mulţi senatori din mişcarea Cinci Stele al lui Beppe Grillo i-ar putea veni în ajutor pentru a evita o criză politică. Alţi parlamentari, aleşi abia acum şapte luni, se tem că-şi vor pierde scaunul.
    Dar iniţiativa lui Berlusconi riscă mai ales să provoace o scindare în propria tabără. Mulţi moderaţi din Forza Italia par pe punctul de a-şi face bagajele. Trei dintre cei cinci miniştri constrânşi să-şi dea demisia, fără a fi consultaţi în prealabil, şi-au împărtăşit public nemulţumirea. Însărcinată cu portofoliul Sănătăţii, Beatrice Lorenzin a indicat că ea nu se mai recunoşte în acest partid care este acum ostaticul «unei drepte radicale». Cadoul de aniversare al lui Silvio Berlusconi s-ar putea transforma într-unul de adio.

  • Bonusul austerităţii

    Cancelarul german este adevărata doamnă de fier a Europei. Le cere ţărilor aflate în criză austeritate fiscală şi reforme pentru a-şi spori productivitatea în schimbul ajutorului german. Ca în Spania, care mai are încă un drum lung de parcurs, dar care dispune deja de o structură de costuri competitive, poate exporta şi atrage înapoi industriile care au fugit de costurile mari.

    Germania a avut o traiectorie politico-economică deosebită de la reunificarea în fruntea căreia s-a aflat Helmut Kohl în 1990. Din acelaşi partid conservator ca şi Merkel, Kohl a realizat o mare creştere fiscală, pentru a accelera reunificarea. El a obţinut o realizare istorică, împlinind o mare ambiţie a poporului german, însă a lăsat ţara cu grele datorii fiscale şi de securitate, compromiţând competitivitatea.

    După dărnicia dreptei în perioada Kohl, germanii au adus stânga la putere în 1998. Guvernul social-democratului Gerhard Schröder, spre surprinderea unora, a întreprins o serioasă ajustare, a mărit vârsta de pensionare şi a cerut angajamentul companiilor şi al lucrătorilor în beneficiul productivităţii şi al austerităţii.

    După şapte ani la putere, social-democraţii s-au erodat din cauza reformelor nepopulare şi au pierdut alegerile din nou în faţa conservatorilor. Merkel, crescută în Germania de Est comunistă şi, de aceea, o mare susţinătoare a capitalismului, a preluat puterea, propunând tocmai austeritate după ce a înfrânt partidul care întreprinsese o austeritate serioasă.

    De fapt, cancelarul a continuat programul de austeritate, care a făcut Germania mai competitivă şi a consolidat-o drept ancoră de stabilitate europeană: o ţară democratică, paşnică, productivă, bogată şi progresistă.

    Dar deşi Merkel a câştigat triumfal alegerile, cu 311 din cele 630 de locuri din Bundestag, aliaţii săi liberali nu au obţinut cei 5% din voturi pentru a intra în Parlament şi pentru a reface majoritatea. Liberalii au fost erodaţi pentru că au promis reducerea unor impozite, pe care Merkel le-a barat pentru a păstra echilibrul conturilor guvernului, care se aflau sub presiune din cauza ajutorului destinat ţărilor europene aflate în criză.

    Aşadar, Merkel ar putea fi nevoită să se alieze încă o dată cu social-democraţii, aşa cum s-a întâmplat în primul său mandat, sau cu Verzii. Indiferent de acorduri şi de alianţe, toată lumea ştie un lucru: austeritatea şi competitivitatea germană vor rămâne.

  • Statul federal american, în şomaj tehnic

    Statul federal american, în şomaj tehnic

    Statul federal american a intrat marţi dimineaţă în şomaj tehnic pentru prima dată în ultimii 17 ani, ceea ce ar urma să afecteze sute de mii de funcţionari, în lipsa unui acord privind bugetul în Congres, relatează AFP.
    În pofida negocierilor intense şi a pasării responsabilităţii între Senat, dominat de majoritatea democrată, şi Camera Reprezentanţilor, majoritar republicană, nu a putut fi adoptat la timp niciun proiect de lege de finanţe pentru exerciţiul bugetar 2014, care a început marţi la ora locală 00.00 (04.00 GMT).
    Prin urmare, Casa Albă a dispus cu puţin timp înainte de miezul nopţii ca agenţiile federale să declanşeze oprirea parţială a activităţilor lor, măsură pentru care erau pregătite.
    Barack Obama a încercat o ultimă intervenţie luni, atrăgând atenţia că o paralizie a statului federal ar avea “consecinţe economice extrem de reale pentru oameni în viaţa de zi cu zi şi pe mai departe”.
    “Au făcut-o cu adevărat”, a scris Obama într-o postare pe Twitter la puţin timp după miezul nopţii.
    Preşedintele a promulgat luni seara o lege care le garantează militarilor că vor fi plătiţi la timp indiferent ce s-ar întâmpla.
    Eşecul Congresului marchează punctul culminant după 33 de luni de dispută continuă asupra bugetului între democraţi şi republicani, care au preluat controlul în Camera Reprezentanţilor în ianuarie 2011 după alegerea a zeci de membri ai Tea Party.
    De la Departamentul Apărării la Agenţia de protecţie a mediului, toate serviciile federale sunt obligate să-şi reducă imediat efectivele la minimul vital, în unele cazuri la doar 5% din personal. Securitatea naţională şi serviciile esenţiale sunt exceptate.
    Însă circa 800.000 de funcţionari din posturi considerate ne-vitale, dintr-un total de peste două milioane, vor avea la dispoziţie marţi dimineaţă patru ore să se prezinte la birouri, să-şi pună la punct lucrurile, să anuleze reuniunile şi apoi să se întoarcă acasă, până la momentul în care Congresul se va pune de acord pentru a aloca credite privind finanţarea agenţiilor federale.
    Un impact foarte vizibil va fi observat în sectorul turismului. Toate parcurile naturale ale ţării, administrate de National Park Service, printre care şi parcurile imense Yosemite şi Grand Canyon, şi muzeele Smithsonian din Washington nu-şi vor deschide uşile pentru public.
    În aprilie 2011, preşedintele Barack Obama s-a deplasat la Lincoln Memorial din Washington a doua zi după un acord in extremis pentru finanţarea operaţiunilor guvernamentale. De această dată, monumentul va rămâne închis.
    Încetarea operaţiunilor guvernamentale a declanşat o furtună politică, fiecare tabără acuzând-o pe cealaltă de intransigenţă.
    “Este o ruşine că aceşti oameni, aleşi pentru a reprezenta ţara, ajung să reprezinte Tea Party şi pe anarhişti”, a spus Harry Reid, liderul majorităţii democrate.
    “Am ajuns aici pentru că preşedintele şi democraţii din Senat au vrut acest rezultat încă de la început”, a scris republicanul Ted Poe pe Twitter.
    Însă unii recunosc că opinia publică va arunca vina pe republicani. Aceştia “vor fi percepuţi ca cei care au blocat şi provocat încetarea activităţilor statului federal”, a declarat luni seară senatorul John McCain.
    Motivul blocajului îl constituie ‘Obamacare’, numele reformei sistemului de sănătate a lui Barack Obama. Republicanii cer ca orice acord bugetar să revină, într-un mod sau altul, asupra acestei legi emblematice a primului mandat al lui Barack Obama, votată în 2010. Începând de marţi, milioane de americani fără asigurare medicală se vor putea înscrie pe un site guvernamental pentru a cere să beneficieze de o asigurare subvenţionată începând cu 1 ianuarie 2014.
    Orice american ar urma să fie asigurat începând cu această dată, sub ameninţarea unei penalităţi fiscale de o valoare la început simbolică (95 de dolari în 2014).
    Această obligaţie, validată de către Curtea Supremă în 2012, este asimilată unui abuz de putere din partea statului federal de către republicani, care au votat de zeci de ori pentru abrogarea ei, întotdeauna fără succes. Republicanii au susţinut că legea nu este pregătită, guvernul recunoscând că sistemele informatice nu vor fi operaţionale din prima zi.
    La ora declanşării aşa-numitei „shutdown”, care nu afectează administraţiile locale din cele 50 de state, Camera Reprezentanţilor dezbătea totuşi o a patra versiune a bugetului său, însă fără speranţe pentru un deznodământ imediat.
    Activităţile Senatului au fost suspendate până marţi la ora 13.30 GMT.

  • Incertitudini politice în Grecia, în urma operaţiunii de anvergură împotriva neonaziştilor

    Incertitudini politice în Grecia, în urma operaţiunii de anvergură împotriva neonaziştilor

    Valul de arestări la care a procedat sâmbătă poliţia antiteroristă elenă a dat o lovitură grea acestei formaţiuni, care s-a ridicat în mai puţin de doi ani la rangul de a treia forţă politică într-o ţară afectată de o criză economică acută şi în care şomajul îngroaşă rândul extremiştilor. Nikos Michaloliakos, fondatorul şi liderul mişcării din 1980, totodată deputat, se află pe mâna justiţiei, la fel ca şi presupusul său om de încredere, Christos Papas, purtătorul de cuvânt Ilias Kasidiaris şi alţi trei parlamentari, reprezentând împreună o treime dintre cei 18 deputaţi ai partidului, care a intrat în Parlament în iunie 2012. Toţi riscă o inculpare pentru apartenenţa sau conducerea unei “organizaţii infracţionale”. Judecătorii de instrucţie vor lua o decizie în acest sens în cursul înfăţişării suspecţilor prevăzute pentru marţi.

    Prezentarea în faţa judecătorilor a celorlalţi 15 membri ai partidului care au fost arestaţi va avea loc marţi şi miercuri. În total, 32 de mandate de arestare au fost emise de către Curtea Supremă, însărcinată cu anchetarea asasinării lui Pavlos Fyssas, un muzician antifascist, în vârstă de 34 de ani, înjunghiat pe 18 septembrie, în apropiere de Atena, de către un membru al partidului neonazist care a recunoscut faptele.

    De la stânga la dreapta, ziarele nu îşi ascundeau, în ediţiile de duminică, surprinderea faţă de întorsătura spectaculoasă pe care a luat-o risposta Guvernului faţă de Zori Aurii, după acest asasinat şi după luni de pasivitate, dacă nu complăcere, faţă de ascensiunea acestei formaţiuni extremiste. “Democraţia îi mătură pe neonazişti”, constata săptămânalul To Vima (centru-stânga), “cele şase capete ale monstrului” au fost înlănţuite, exclama ziarul de stânga Eleftherotypia, aproape la unison cu ziarul liberal Kathimerini, care titra despre “încătuşarea” partidului.

    Însă aceiaşi comentatori politici nu îşi ascund tulburarea faţă de această celeritate “bruscă”. “Replica judiciară din ultimele zile arată că autorităţile aveau la dispoziţie suficiente probe pentru a acţiona împotriva (patridului) Zori Aurii cu mult mai devreme. Faptul că a trebuit să fie asasinat un cetăţean grec pentru a le activa, în contextul în care toate faptele vizând străini au rămas fără răspuns, ridică întrebări”, scrie Nikos Chrysoloras în Kathimerini. În opinia lui Javet Aslam, preşedintele comunităţii pakistaneze din Grecia, contactat de To Vima, “aceste arestări ar fi trebuit să aibă loc acum doi ani şi jumătate sau trei, atunci când agresiunile (mişcării) Zori Aurii împotriva străinilor s-au agravat”.

    Decizia autorităţilor elene de a reacţiona în forţă, sub presiunea premierului conservator Antonis Samaras, permite Greciei să prezinte o faţă mai respectabilă înainte să preia preşedinţia Uniunii Europene (UE), la începutul lui 2014. Însă ea reface, în acelaşi timp, cărţile jocului politic intern. Atât timp cât nu sunt judecaţi şi condamnaţi, deputaţii din cadrul partidului Zori Aurii suspectaţi de comiterea unor abuzuri îşi păstrează mandatul, erau de acord, duminică, unii constituţionalişti. Însă ce se întâmplă cu mandatele în cazul în care aceştia sunt plasaţi în detenţie provizorie, în urma prezentării în faţa judecătorului de instrucţie?

    Anumite ziare îşi puneau întrebări în legătură cu posibilitatea ca Parlamentul grec să funcţioneze cu mai puţin de 300 de deputaţi, prevăzuţi de Constituţie. Coaliţia conservatori-socialişti dispune de o majoritate de cinci mandate în acest Legislativ ales în iunie 2012.

    Eventualitatea unei demisii a celor 18 deputaţi din cadrul partidului Zori Aurii planează, de asemenea, asupra peisajului politic, cu unele consecinţe pe care politologii întâmpină unele dificultăţi în a le descâlci. Antonis Samaras a transmis până acum mesajul că va face totul pentru a evita organizarea unor alegeri parţiale, în urma eventualelor demisii, şi o campanie electorală care ar putea să consolideze stânga radicală Syriza. Cu toate acestea, partidul său ar putea să fie tentat să încerce să atragă alegătorii care părăsesc partidul Zori Aurii. Mai multe sondaje recente relevă un recul al partidului neonazist în intenţiile de vot. “Problema cea mai gravă”, observă Nikos Chrysoloras, “este în continuare de ce, oare, au votat mii de greci pentru un partid care nu a încercat vreodată să îşi ascundă adevărata faţă?” şi ideologia neonazistă.

  • Premierul Republicii Moldova a cerut la ONU retragerea trupelor militare ruse de pe teritoriul ţării

    Prim-ministrul Republicii Moldova Iurie Leancă a reiterat joi, la Adunarea Generală a ONU apelul Republicii Moldova privind retragerea definitivă a forţelor militare ruse de pe teritoriul Republicii Moldova în conformitate cu angajamentele internaţionale corespunzătoare. În discursul său, Leancă a menţionat că există multe obstacole în calea reintegrării Republicii Moldova, referindu-se la arsenalul militar străin care este încă pe teritoriul ţării sale, potrivit unui comunicat difuzat de servicul de presă al guvernului de la Chişinău.

    Leancă a declarat că reintegrarea Republicii Moldova este prioritatea strategică a Guvernului. Acesta prevede consolidarea populaţiei de pe ambele maluri ale Nistrului în jurul obiectivelor comune, oferindu-le oamenilor un viitor mai bun. Aceasta înseamnă, de asemenea, eliminarea provocărilor, asigurarea drepturilor fundamentale ale omului şi a securităţii în regiune. Premierul a accentuat că Republica Moldova pledează pentru continuarea măsurilor de consolidare a încrederii cu participarea plenară a partenerilor implicaţi în acest proces.

    „Viziunea Guvernului Republicii Moldova pentru o soluţie finală a conflictului este lipsită de ambiguitate. În primul rând, o soluţie cuprinzătoare şi viabilă trebuie să se bazeze pe respectarea suveranităţii şi integrităţii teritoriale a ţării. Suntem deschişi pentru un compromis rezonabil pe un statut special al regiunii în cadrul Republicii Moldova, care ar oferi populaţiei din stânga Nistrului un nivel confortabil şi garantat de autoguvernare în diferite domenii ale vieţii publice. Totodată, trebuie să existe un spaţiu constituţional, economic şi de apărare unic în interiorul frontierelor recunoscute la nivel internaţional ale Republicii Moldova. În acelaşi timp, Republica Moldova trebuie să fie un stat funcţional care continuă să avanseze pe calea sa europeană şi oferă populaţiei de pe ambele maluri dreptul de a beneficia în mod egal de parteneriatul nostru extins cu Uniunea Europeană”, a specificat premierul de la Chişinău.

    În încheierea discursului său, Leancă şi-a exprimat convingerea că viitorul Republicii Moldova este unul luminos, iar Guvernul, sprijinit de partenerii de dezvoltare, va reuşi să construiască o ţară puternică şi unită, în marea familie europeană, şi să asigure bunăstarea poporului şi consolidarea societăţii, potrivit guvernului.

    La Adunarea Generală a ONU din 2012, şi preşedintele ţării, Nicolae Timofti, a cerut retragerea trupelor militare ruseşti de pe teritoriul Republicii Moldova. „Trupele ruse, staţionate pe teritoriul Republicii Moldova fără consimţământul statului gazdă şi contrar prevederilor constituţionale şi angajamentelor internaţionale, ar trebui să fie în cele din urmă retrase”, a declarat Timofti atunci.

    În regiunea transnistreană a Republicii Moldova, controlată de un regim separatist prorus, sunt depozitate, potrivit unor surse, între 20.000 şi 40.000 de tone de arme şi muniţii, care sunt păzite de un contingent militar rusesc format din aproximativ 1.500 de persoane. Rusia şi-a asumat încă din 1999 obligaţia de a-şi retrage muniţiile de pe teritoriul Republicii Moldova, angajament pe care nu l-a dus însă la bun sfârşit. În opinia experţilor şi politicienilor, prezenţa trupelor şi muniţiilor ruseşti în regiune constituie unul din motivele principale care împiedică reglementarea conflictului transnistrean.

  • Sancţiuni inutile în faţa progreselor înregistrate de ţara condusă de Kim Jong-un

    Sancţiunile internaţionale aplicate Coreei de Nord nu au avut efectul scontat, regimul comunist controlând în prezent tehnologiile fundamentale necesare pentru dezvoltarea programului nuclear, au apreciat miercuri experţi reuniţi la Seul. Aceşti experţi, invitaţi de centrul de studii Asan Institute, au avut păreri diferite privind nivelul de ameninţare nucleară pe care îl reprezintă Coreea de Nord. Totuşi, ei au fost de acord că este nevoie de elaborarea urgentă a unor noi strategii pentru a contracara acest pericol.
    Inutilă pare şi decizia recentă a Chinei, cel mai apropiat aliat al Phenianului, privind interzicerea exportării către Coreea de Nord a tuturor materialelor şi tehnologiilor care ar putea să servească la confecţionarea de rachete sau arme nucleare, chimice sau biologice. Probabil, Coreea de Nord a atins un anumit grad de independenţă în acest domeniu şi este capabilă să-şi desfăşoare activităţile fără noi tehnologii din exterior. “Ei nu mai sunt la începutul acestui proces. Ei lucrează în domeniu deja de o perioadă îndelungată”, a afirmat Park Jiyoung, directorul departamentului de cercetare privind politica ştiinţei şi tehnologiei al institutului. “Coreea de Nord va încerca posibil să-şi perfecţioneze capacitatea nucleară actuală (…), iar controlul asupra exportului nu va ajuta la nimic”, a adăugat el.
    Coreea de Nord a efectuat trei teste nucleare. Ultimul test şi cel mai puternic, realizat în februarie, a supus regimul de la Phenian unor noi sancţiuni, votate de către Consiliul de Securitate al ONU şi susţinute de Beijing. Imagini din satelit sugerează că Phenianul a început deja să efectueze lucrări în vederea repornirii reactorului Yongbyon, unde şi-ar fi dublat capacitatea de îmbogăţire a uraniului.
    Potrivit unui studiu realizat de expertul în domeniu nuclear Joshua Pollack, din Washington, şi cercetătorul Scott Kemp, de la Institutul de Tehnologie din Massachusetts, Coreea de Nord poate produce componente-cheie ale centrifugelor utilizate pentru îmbogăţirea uraniului. “Ceea ce înseamnă că politica actuală bazată pe controlul asupra exporturilor, sancţiunile şi interdicţiile au depăşit limitele de eficacitate”, a explicat Pollack. “Noi nu putem opri avansarea acestui program de îmbogăţire (…), nici măcat să detectăm această avansare”, a adăugat el.
    Îmbogăţirea uraniului este o operaţiune mai puţin costisitoare decât îmbogăţirea plutoniului. Ea poate fi realizată prin folosirea unei serii de centrifuge în clădiri relativ mici. Faptul că regimul nord-coreean ar putea dispune de instalaţii pentru îmbogăţirea uraniului subminează credibilitatea unui acord privind denuclearizarea.
    Cea mai bună opţiune pentru comunitatea internaţională ar fi preîntâmpinarea unui al patrulea test nuclear, consideră cercetătorul. În opinia lui Li Bin, fizician şi specialist în domeniul nuclear la Carnegie Endowment for International Peace, un centru de studii cu sediul la Washington, Coreea de Nord “ar putea avea nevoie doar de un test suplimentar” pentru miniaturizarea unei bombe, o etapă-cheie pentru fixarea unui focos nuclear în vârful rachetei.

    Un instrument politic

    Singurul obstacol în calea finalizării programului nuclear nord-coreean pare a fi conceperea unui dispozitiv de proiecţie sigur. În decembrie 2012, Coreea de Nord a lansat o rachetă de tip Unha-3 şi a plasat cu succes un satelit pe orbită. Washingtonul şi aliaţii săi au condamnat imediat un test cu rachetă balisitică. Expertul german în rachete Markus Schiller s-a declarat “sigur” că regimul de la Phenian nu posedă în prezent rachete balistice intercontinentale (ICBM). Racheta de tip Unha-3 “nu este o armă”, a afirmat expertul.
    Regimul nord-coreean posedă rachete capabile să atingă Coreea de Sud, Japonia şi China, dar ele sunt de o fiabilitate scăzută şi Coreea de Nord nu riscă cu una dintre bombele sale. Experţii estimează că arsenalul militar nord-coreean conţine între şase şi zece bombe.
    De asemenea, Schiller a minimalizat pericolul pe care îl reprezintă Coreea de Nord. “Programul militar nord-coreean este un instrument politic” destinat obţinerii unor concesiuni şi a ajutorului internaţional, consideră expertul german.

  • Acord final în privinţa reformei PAC

    Parlamentul European (PE), Consiliul de Miniştri ai Uniunii Europene (UE) şi Comisia Europeană (CE) au reuşit să ajungă marţi noaptea la un acord în vederea finalizării reformei Politicii Agricole Comune (PAC) pentru perioada după 2013, relatează AFP.

    Cele trei instituţii ajunseseră în luna iunie la un acord politic, însă până la finalizarea reformei, cu deschideri spre o PAC mai “verde” şi mai durabilă, rămâneau de definit câteva puncte, printre care descreşterea subvenţiilor acordate celor mai mari exploataţii.

    Era necesar un compromis final înainte de votul, programat pe 30 septembrie, al comisiei pentru agricultură din Parlamentul European. Eurodeputaţii, care au obţinut câteva concesii în plus pentru o repartizare mai echitabilă a sprijinului, ameninţau, în caz contrar, cu un blocaj care ar fi putut întârzia acordarea unei părţi din subvenţii agricultorilor.

    Acordul la care s-a ajuns marţi confirmă liniile generale ale noii PAC, convenite în luna iunie. El permite adoptarea oficială a reformei de către UE până la sfârşitul anului, conform calendarului stabilit în iunie.

    Repartizarea anvelopei PAC, ce absoarbe circa 38% din bugetul european, “va asigura ca niciun stat să nu primească mai puţin de 75% din media comunitară până în 2019”, se arată într-un comunicat al Comisiei. “În cadrul unui stat membru sau al unei regiuni, se vor reduce diferenţele nivelurilor de susţinere de la o exploataţie la alta: susţinerea financiară pe hectar nu va putea fi mai mică de 60% din media subvenţiilor alocate până în 2019 în aceeaşi zonă administrativă sau agronomică”.

    “Va fi încurajată puternic implicarea tinerilor, urmând să le fie alocată o subvenţie suplimentară de 25% în primii cinci ani”, mai afirmă comunicatul. În plus, statele membre vor putea acorda subvenţii mai mari zonelor defavorizate.

    În ceea ce priveşte ecologizarea, “vor fi investite peste 100 miliarde de euro între 2014 şi 2010 pentru a ajuta agricultura să facă faţă problemelor legate de sol, apă, biodiversitate şi schimbările climatice”.

    Astfel, 30% din plăţile directe vor viza aplicarea de către agricultori a trei practici agricole benefice pentru mediu: “diversificarea culturilor, menţinerea unor păşuni permanente şi conservarea” zonelor de interes ecologic începând din 2018 sau măsuri de mediu “considerate cel puţin echivalente”.

    Cel puţin 30% din fondurile de dezvoltare rurală “vor fi alocate unor măsuri agricole de mediu, susţinerii agriculturii biologice sau a proiectelor legate de investiţii şi a măsurilor inovative benefice pentru mediu”.

    Comisarul european pentru agricultură, Dacian Cioloş, arată că “aceste decizii constituie un răspuns puternic al UE pentru a face faţă problemelor care vizează securitatea alimentară, schimbările climatice, dezvoltarea şi locurile de muncă.