word-monitor

Category: Mapamond

  • Berlinul cere disciplină

    Berlinul cere disciplină

    Începând în scurt timp al treilea mandat în funcţia de şefă a guvernului german, Angela Merkel provoacă încă o dată o dezbatere pe tema necesităţii modificărilor în tratatele UE. Reforma ar consta în înzestrarea Bruxelles-ului cu competenţe suplimentare în problemele bugetare. A amintit de acest lucru nu aşa demult la Berlin ministrul de finanţe Wolfgang Schäuble. După cum scrie “Spiegel Online”, ar fi vorba de înzestrarea Comisiei Europene cu dreptul de a se amesteca în bugetele statelor membre prin înţelegere cu diferite state în problema volumului deficitelor lor precum şi mulţi alţi parametri. Þările care respectă principiile ar urma să primească sprijin din bugetul special al eurolandului.

    Prevederile tehnice respective vor fi plasate în aşa-zisul Protocol 14 privind funcţionarea eurogrupului. Colectivul format din miniştrii de finanţe ai statelor zonei euro, creat pe baza lui, nu are însă sprijin în tratate. Nu încape îndoială că dorinţa de modificare a tratatelor este parte a strategiei Angelei Merkel, care după câştigarea alegerilor trebuie să-şi dezvăluie planurile privind politica europeană.

    În timpul campaniei electorale, doamna cancelar a anunţat că nu este de acord cu caracterul comunitar al datoriilor statelor zonei euro sub forma emisiei de obligaţiuni comune. Vrea să-şi respecte această promisiune. “Ea nu va putea să fugă de angajarea banilor contribuabililor germani în salvarea statelor ameninţate, dacă nu direct, atunci prin intermediul mecanismelor uniunii bancare” – atrage atenţia pentru “Rz” Ulrike Guerot de la Open Society Initiative for Europe.. Problema este că Germania participă cu 27% la Mecanismul European de Stabilitate (European Stability Mechanism ESM). Instituţia aceasta se va afla mai devreme sau mai târziu în faţa problemei finanţării băncilor unor state, care vor trebui să fie lichidate, când se vor îndoi sub povara aşa-ziselor datorii vechi.

    Anul viitor va demara sistemul de control al Băncii Centrale Europene privind cele mai mari 130 de bănci europene şi atunci va apărea dimensiunea reală a vechilor datorii. Costurile lichidării băncilor vor fi suportate nu numai de acţionarii lor şi de anumite state, dar şi de ESM. Fiecare cetăţean al Germaniei participă acum la acest fond cu 264 euro, iar statele zonei euro participante la el au plătit împreună la acest fond abia 48 de miliarde de euro. Anul viitor, instituţia cu sediul în Luxembourg va dispune de 80 de miliarde de euro bani gheaţă, ceea ce permite mobilizarea până la 700 de miliarde de euro sub forma mijloacelor de ajutorare şi a garanţiilor de credit. O parte din aceste mijloace va fi angajată ca ajutor pentru băncile ameninţate şi în acest fel indirect pentru anumite state. Se va produce deci de facto caracterul comunitar al datoriilor. Modificările în tratate postulate de cancelarul Merkel, menite să ducă la creşterea controlului asupra bgetelor statelor, au rolul de a preveni scăparea acestei operaţiuni de sub control.

    Întreaga această operaţiune va trebui să influenţeze în mod stabilizator moneda comună. Berlinul este deci pregătit pentru riscul legat de modificarea tratatelor. “Aceasta este o adevărată cutie a Pandorei. Nimeni nu este în stare să prevadă cum se va sfârşi şi dacă nu va duce la slăbirea Uniunii, căci în prezent este nespus de uşor de accentuat în societate starea de spirit eurosceptică” – atrage atenţia Ulrike Guerot.

    Discuţiile privind modificarea tratatelor pot duce cu uşurinţă la înfrângerea premierului David Cameron în confruntarea cu euroscepticii din propriul său partid. Şi atunci poate chiar şi a referendumului anunţat de el pe tema calităţii de membru în UE, dacă conservatorii vor câştiga viitoarele alegeri peste doi ani. O mare necunoscută ar fi rezultatul unui posibil referendum în Franţa, în situaţia întăririi Frontului Naţional.

    “Nu trebuie să ne temem de modificările în tratate, căci totul va depinde de caracterul pe care îl vor avea” – explică pentru “Rz” Pawel Sweboda de la demosEuropa din Varşovia. În opinia sa, o modificare care s-ar limita strict la o singură problemă ar putea trece destul de nedureros prin procedura de ratificare. Mai rău ar fi dacă va fi vorba de modificări pe o scară mai mare. În acest caz, nu ar putea fi evitate negocierile cu Marea Britanie pe tema intereselor sale specifice în UE.

    Mai există şi o a treia posibilitate: a elaborării unui tratat special pentru eurogrup, despre care se discută în Germania. Deocamdată în cercurile ştiinţifice.

    Asupra manipulărilor în tratate o avertizează pe doamna Merkel şeful Parlamentului European, Martin Schulz, anunţând că el nu va participa la acest proces. El este de părere că ordinea în zona euro este posibilă în cadrul instituţiilor existente. “Vom analiza propunerile doamnei cancelar în toate modurile posibile”, ameninţa Schulz, politician provenit din SPD. Partidul său va începe acum la Berlin negocierile de formare a coaliţiei cu gruparea Angelei Merkel şi semnalează deja că nu va fi de acord cu modificările în tratate.

  • Diplomaţia franceză, interceptată în SUA

    Washingtonul spionează şi ambasadele franceze. Documentele dezvăluite de fostul consultant al NSA, americanul Edward Snowden, nu au ridicat doar vălul care ascundea amploarea spionajului electronic american în lumea întreagă. Unele elemente arată că serviciile secrete americane au pus la punct programe foarte novatoare pentru realizarea unor misiuni de spionaj mai tradiţionale.
    Unele note interne obţinute de Le Monde detaliază utilizarea generalizată de către NSA a unor tehnici electronice pentru a spiona interesele diplomatice franceze de la ONU, New York, precum şi de la Washington.
    Este vorba de o notă de două pagini, datată 10 septembrie 2010. Un document tehnic intern clasificat “top secret”, destinat agenţilor NSA care utilizează zilnic instrumentele de interceptare ale puternicei agenţii de spionaj americane. Aceasta le acordă tehnicienilor asistenţă pentru a nu se pierde în meandrele codurilor şi acronimelor uzuale în cea mai mare agenţie de informaţii a ţării. Dar în spatele unor simple secvenţe de cifre şi de sigle aparent inofensive se disimulează, în realitate, esenţa războiului electronic.
    Regăsim dovada existenţei programului Genie, unul din cele mai la modă în cadrul NSA: amplasarea implanturilor de spionare la distanţă, în calculatoare. Pe teritoriul american, această modalitate de interceptare este numită “US-3136”; pentru ţintele din afara ţării, “US-3137”. Nota menţionează supravegherea Ambasadei Franţei de la Washington, care apare sub numele de cod “Wabash”, şi pe cea care vizează reprezentanţa franceză la ONU, sub cel al “Blackfoot”.
    Documentul precizează tehnicile folosite pentru spionarea comunicaţiilor diplomaţilor francezi: “Highlands” pentru piratarea calculatoarelor graţie dispozitivelor implantate la distanţă; “Vagrant” pentru captarea informaţiilor afişate pe ecrane; şi PBX, care le permitea să se autoinvite la discuţiile diplomaţiei franceze, ca şi când ar fi participat la o conferinţă telefonică – aşa cum relata Der Spiegel.
    Tehnicile puse la punct sunt, totuşi, cunoscute de alte servicii străine, dar ca şi ansamblul principalelor servicii secrete din lume, NSA şi-a creat şi instrumente proprii care nu mai există în altă parte.
    Implanturi-spion şi interceptarea comunicaţiilor cifrate
    Rapoartele bugetului american din 2011, care conţin o parte a finanţării NSA, arată că 652 de milioane de dolari fuseseră alocaţi doar pentru proiectul “implanturilor-spion”. În acelaşi an, aflăm că “zeci de milioane de calculatoare” sunt atacate şi că proiectul prevede ca cifra să se ridice la mai multe milioane, prin intermediul programului Turbine. Serviciul de referinţă rezervat pentru aceste proiecte de către NSA este “Tailored Access Operation”, responsabil cu operaţiunile ofensive. Potrivit Washington Post, programul Genie ar controla, de la distanţă, din acest moment până la sfârşitul anului 2013, 85.000 de implanturi spion din calculatoare din lumea întreagă.
    Un document datat august 2010 indică mai precis centrele de interes ale SUA pentru acest spionaj de la distanţă. Emanând de la direcţia informaţiilor electronice a NSA, acesta dă asigurări că informaţiile confidenţiale astfel preluate de la cancelarii străine, şi în special de la cea a Franţei, au jucat un rol important pentru obţinerea aprobării prin vot, la 9 iunie 2010, a rezoluţiei Consiliului de Securitate al ONU care prevedea noi sancţiuni pentru Iran, pentru încălcarea obligaţiilor pe care şi le asumase privind programul său nuclear. Această rezoluţie era entuziast promovată de Washington, care se temea pe atunci de opoziţia ţărilor emergente. Rusia şi China susţineau acest text la ONU. În schimb, Brazilia şi Turcia erau împotrivă, argumentând că propuneau, în asociere cu Teheranul, o alternativă la aceste sancţiuni. Libanul, al cărui guvern includea membri ai Hezbollah – organizaţie susţinută de Iran – prefera să se abţină.
    Pentru a încerca să înţelegem motivele NSA, ne putem imagina că Franţa a putut, o vreme, să neliniştească SUA după ce îşi exprimase, la 18 mai 2010, “recunoştinţa” sa şi “susţinerea deplină a Franţei pentru preşedintele Lula, pentru eforturile pe care el le-a făcut” în favoarea unui acord cu Iranul. Dar aceste declaraţii franceze par motivate mai ales de consideraţii comerciale franco-braziliene asociate vânzării unor avioane de vânătoare Rafale. “Washingtonul ştia că noi eram aliniaţi la poziţia lor, ne întâlnisem cu delegaţiile Trezoreriei americane la Paris referitor la conţinutul sancţiunilor. Nu văd ce au putut afla nou”, relatează un diplomat asociat discuţiilor. Parisul urma să voteze, de altfel, pentru această rezoluţie ONU.
    Ceea ce nu împiedică NSA să califice, în respectiva notă, operaţiunea de spionare a reprezentanţei franceze la ONU drept un “succes tacit care a ajutat la configurarea politicii externe a SUA”. Pentru a-şi face cunoscute meritele, agenţia de spionaj o citează pe Susan Rice, pe atunci ambasadoare americană la ONU, referitor la munca realizată de NSA: “Aceasta mă ajută să cunosc (…) adevărul, să dezvălui poziţiile privind sancţiunile şi ne-a permis să conservăm progresul în negocieri”.

  • CE vrea norme mai stricte la nivel UE privind modul în care pot fi dezactivate armele de foc

    Comisia Europeană (CE) a prezentat, luni, propuneri privind modul în care se poate reduce numărul actelor de violenţă cu arme de foc în Europa, arătând că în ultimii ani au fost comise atacuri armate tragice, în special în Norvegia, Belgia, Finlanda, Franţa sau Italia. “Toate ţările sunt afectate de acest fenomen. În UE, în ansamblu, peste o mie de persoane sunt victime ale omuciderilor comise cu arme de foc, în fiecare an, şi o jumătate de milion de arme de foc declarate pierdute sau furate în UE continuă să fie dispărute”, se arată în comunicatul transmis de CE. Cu aceeaşi ocazie, CE a publicat rezultatele unui sondaj Eurobarometru care arată că şase din zece europeni consideră că numărul infracţiunilor care implică arme de foc ar putea să crească în următorii cinci ani. De asemenea, 55 la sută dintre europeni doresc să se adopte reglementări mai stricte în ceea ce priveşte persoanele cărora li se permite să deţină, să cumpere sau să vândă arme de foc.
    “În fiecare săptămână aflăm de noi acte de violenţă comise cu arme de foc. Cu toate acestea, dezbaterile privind utilizarea ilegală şi traficul de arme în Europa sunt îngrijorător de calme. Dezbaterile din SUA privind prevalenţa armelor de foc sunt adesea mai vizibile, în contextul în care ar trebui să ne concentrăm pe situaţia europeană. Avem multe de făcut aici, în Europa, pentru a ne asigura că revolverele, puştile şi armele de asalt nu ajung în posesia infractorilor”, a declarat comisarul european pentru Afaceri Interne, Cecilia Malmström.
    Comisia propune idei pentru a soluţiona deficienţele existente în UE la nivelul întregului ciclu de viaţă al armelor, inclusiv producerea, vânzarea, deţinerea, comerţul, depozitarea şi dezactivarea, respectând, în acelaşi timp, tradiţia îndelungată privind utilizarea legală a armelor de foc, de exemplu, în cadrul tirului sportiv şi al vânătorii. “Adoptarea unor norme comune mai stricte, la nivelul UE, privind modul în care pot fi dezactivate armele de foc ar putea garanta faptul că armele de foc scoase din uz rămân inoperabile. Comisia va analiza posibilitatea unei abordări comune privind modalitatea de marcare a armelor cu un număr de serie în momentul fabricării, pentru a contribui la depistarea celor utilizate de infractori. Este necesar să se ia în considerare elaborarea unor acte legislative ale UE, cu norme minime comune privind sancţiunile penale, pentru a se garanta că actele de violenţă cu arme de foc sunt descurajate efectiv în toate statele membre şi că nu există lacune juridice pentru traficanţi”, se arată în comunicat. Potrivit sursei citate, astfel de norme ar putea prevedea care dintre infracţiunile comise cu arme de foc ar trebui să facă obiectul unor sancţiuni penale (fabricarea ilicită, traficul, ştergerea sau modificarea, fără drept, a marcajelor, deţinerea ilegală de arme de foc şi intenţia de a furniza arme de foc) şi ar putea, de asemenea, specifica nivelul sancţiunilor care ar trebui impuse de către statele membre.
    Reducerea numărului de acte de violenţă comise cu arme de foc ar putea fi realizată, de asemenea, prin înăsprirea Directivei UE privind piaţa internă, în ceea ce priveşte deţinerea de arme în statele membre, de exemplu prin restricţionarea accesului la anumite modele de arme pentru uz civil deosebit de periculoase.
    De asemenea, controalele privind comercializarea şi fabricarea ilegală de arme de foc ar trebui să fie aplicate în mod adecvat, în acest sens urmând să fie colectate mai multe informaţii cu privire la noile provocări tehnologice, cum ar fi vânzările online de arme sau imprimarea tridimensională a unor componente ale armelor de foc, dar şi cu privire la modalităţile de reducere a riscului livrărilor ilegale de arme de foc prin intermediul serviciilor poştale.
    Comisia va analiza, de asemenea, modul în care poate fi redus riscul de deturnare din ţări terţe prin asistenţă tehnică, inclusiv prin întărirea sistemelor de control privind exportul de arme, eliminarea rutelor de contrabandă şi o mai bună gestiune a stocurilor de arme militare.
    Aceste propuneri urmează să fie discutate cu Parlamentul European, cu statele membre şi cu părţile interesate, pentru a se evalua diferitele opţiuni, inclusiv acţiunile legislative.

  • Austeritatea împinge Europa către sărăcie, şomaj şi disperare colectivă

    Politicile de austeritate adoptate ca răspuns la criza datorilor din ultimii ani împing Europa într-o perioadă prelungită de sărăcie, şomaj ridicat, excludere socială, accentuare a inegalităţii şi disperare colectivă, arată un studiu al Federaţiei Internaţionale a Crucii Roşii şi Semilunii Roşii. “În timp ce alte ţări combat cu succes sărăcia, în Europa creşte. (…) Consecinţele pe termen lung ale acestei crize nu au apărut încă. Problemele vor fi resimţite timp de decenii, chiar dacă economia îşi revine în viitorul apropiat (…) Ne întrebăm dacă noi, la nivelul continentului (Europa, n.r.) înţelegm ce ne-a lovit”, notează organizaţia internaţională, citată de cotidianul britanic The Guardian.
    Raportul critic al Crucii Roşii, obţinut în exclusivitate de publicaţia britanică, conţine perspective foarte pesimiste pentru zeci de milioane de europeni.
    Şomajul în masă, mai ales în rândul tinerilor, 120 de milioane de europeni care trăiesc la limita sărăciei, riscurile tot mai mari de tulburări sociale şi instabilitate politică, estimate a fi de două-trei ori mai mari decât în alte zone ale lumii, precum şi nesiguranţa ridicată din rândul clasei de mijloc fac împreună viitorul european mai nesigur decât în orice alt moment de după Al Doilea Război Mondial. “Milioane de europeni trăiesc în nesiguranţă, fără să ştie la ce să se aştepte în viitor. Este una dintre cele mai periculoase stări psihologice. Vedem cum disperarea tăcută se întinde în rândul europenilor, ducând la depresie, resemnare şi pierderea speranţei. Comparativ cu 2009, noi milioane de oameni au ajuns să stea la cozi pentru a fi ajutaţi cu alimente, fără acces la îngrijire medicală sau posibilitatea de a-şi cumpăra medicamente. Milioane de oameni nu au locuri de muncă şi mulţi dintre cei care lucrează încă au dificultăţi să-şi întreţină familiile, din cauza salariilor insuficiente şi preţurilor în creştere puternică”, notează organizaţia internaţională.
    Numărul persoanelor care depind de Crucea Roşie a crescut în 22 de ţări analizate cu 75% în perioada 2009-2012.
    Sondajul Crucii Roşii, derulat în prima jumătate a acestui an, a vizat cele 28 de state membre UE şi 14 ţări din Balcani, Europa de Est şi Asia.
    În UE, impactul puternic al crizei nu s-a limitat la periferia zonei euro, ci s-a întins şi către state “de succes”, precum Germania sau ţările nordice. În pofida succesului Germaniei de a evita rate ridicate ale şomajului, un sfert dintre persoanele angajate au salarii mici. Astfel, jumătate din noile contacte de muncă de după 2008 sunt slab plătite, cu normă redusă şi de obicei fără contribuţii la asigurări sociale. În statele baltice şi Ungaria, până la 13% din populaţie a părăsit ţara în ultimii ani din cauza dificultăţilor economice. Studiul notează un trend tot mai puternic de migraţie, în principal dinspre Est spre Vest, în căutare de locuri de muncă.
    Criza locurilor de muncă este una dintre cele mai grave probleme pentru UE şi zona euro. Dintre cei peste 26 de milioane de şomeri din UE, 11 milioane nu au mai lucrat de peste un an, dublu comparativ cu 2008, când a izbucnit criza financiară la nivel global. Ratele şomajului în rândul tinerilor variază între 33% şi 60% într-un sfert dintre ţările analizate. La fel de distructiv pentru familii este şi şomajul pentru categoria de vârstă 50-64 de ani, aproape dublu la nivelul UE faţă de 2008. “Ritmul creşterii şomajului în ultimele 24 de luni este un semnal al adâncirii crizei, cu impact sever asupra oamenilor şi posibil riscuri de tulburări sociale şi extremism. Având în vedere şi creşterea costului vieţii, situaţia este periculoasă”, se arată în raport.
    În pofida presupusului succes al Germaniei, motorul economic al Europei, studiul foloseşte chiar cea mai mare ţară a UE pentru a ilustra creşterea discrepanţelor de bunăstare şi ridică semne de întrebare referitor la modelul tradiţional european, al economiei de piaţă sociale. Potrivit unui studiu al fundaţiei Bertelsmann, circa 5,5 milioane de germani au căzut în ultimul deceniu din clasa de mijloc în cea a veniturilor scăzute, în timp ce aproximativ 500.000 au intrat în rândul celor cu venituri ridicate.

  • Bogăţia planetară – împărţită de tot mai puţine persoane

    “A fi populist” a devenit astăzi cea mai mare jignire, dar ce ne facem atunci când “populistul” este chiar Credit Suisse din cauza unui raport, World Wealth Report, alcătuit în cea mai mare parte din cifre? În acest raport, banca elveţiană ne spune în substanţă că în pofida crizei economice, bogăţia din lume este într-o continuă creştere, numai că mai nou, această bogăţie este împărţită de mai puţine persoane.
    În ultimii 10 ani, bogăţia planetară a crescut cu 68%, ajungând la un total de 241.000 de miliarde de dolari. Bineînţeles că trei sferturi din acest câştig a ajuns în Statele Unite, care cu toate acestea se pare că s-ar afla în pragul unui faliment. Media bogăţiei globale a ajuns la vârful de 51.600 dolari, cu 10% care posedă 80%. Celebrul 1% aflat deasupra capetelor noastre la o distanţă siderală, posedă 46%. Numai că veştile bune (pentru ei) nu se opresc deloc: până în anul 2018, bogăţia globală va creşte cu 40% şi va ajunge la 334.000 de miliarde. Ar fi interesantă şi realizarea unui grafic paralel care să arate cu cât vor creşte în schimb cheltuielile şi taxele pentru oamenii de rând.
    Pe celălalt front, cel al pajiştii vaste a suferinţei sociale, acolo unde locuiesc oamenii de rând, lucrurile merg din ce în ce mai rău. Un raport privind criza din Europa realizat de organizaţia Crucea Roşie şi prezentat în avans de ziarul Guardian spune următoarele: “Consecinţele pe termen lung ale crizei încă urmează să se manifeste. Problemele provocate de aceasta vor persista de-a lungul a mai multor decenii, chiar dacă în viitorul apropiat economia s-ar putea redresa. Ne întrebăm dacă în calitate de continent ne dăm seama ce s-a abătut asupra noastră”.
    Cu toate acestea lumea e din ce în ce mai bogată. Clasamentul realizat de Credit Suisse ne spune că cele mai bogate naţiuni se află, bineîneles, în Occident. În fruntea clasamentului se află Elveţia, cu o medie de 513.000 de dolari, urmată de Australia, Norvegia şi Luxemburg. În lumea întreagă, două treimi din persoanele adulte posedă bunuri pentru o medie de 10.000 de dolari. În Rusia, 110 persoane ţin în mâinile lor 35% din bogăţiile întregii ţări. Din cele 98.700 de persoane a căror bogăţie depăşeste suma de 50 de milioane, mai bine de jumătate trăiesc în SUA, Europa aflându-se pe locul doi cu “doar” 25.000 de super bogătaşi. Numărul milionarilor din ţările membre BRIC (Brazilia – Rusia – India – China) a urcat de la 5 la 19% în 2010. Cu toate acestea nu China este ţara care conduce clasamentul creşterii numărului milionarilor, ci Polonia, singura ţară europeană care a reuşit să dribleze recesiunea. Însă, judecând după protestele împotriva guvernului Tusk, a impozitelor excesive care au afectat clasa medie şi a naţionalizării pensiilor private, oamenii de rând nu par a fi deloc mândri de recordul oligarhilor naţionali.

  • Începutul sfârşitului globalizării

    De la începutul crizei financiare, sistemul federal american de bănci centrale Federal Reserve (Fed) aruncă mereu bani noi în pieţe, în speranţa stimulării economiei. Şeful Fed Ben Bernanke a dat de înţeles că ar putea renunţa în curând la politica banilor ieftini, ceea ce a creat panică în pieţele financiare. Bernanke a revenit la mijlocul lunii trecute asupra poziţiei sale şi a amânat schimbarea de curs.
    “Fed a rămas singurul adult într-o cameră plină de copii”, crede Barry Eichengreen, profesor de economie la University of California în Berkeley. “Şi dacă toţi copiii cer în cor mai multe dulciuri, pentru că pe moment zahărul este singurul lor aliment, atunci Fed nu le va putea spune copiilor că bomboanele s-au terminat.”

    Fără bomboane pentru copii

    Politica monetară neclară are urmări neplăcute pentru ţările emergente şi cele în curs de dezvoltare. “În urmă cu câţiva ani a trebuit să luăm măsuri dure pentru a nu fi inundaţi de masele de bani care ameninţau să ajungă în Turcia”, spune ministrul turc de finanţe Mehmet Simsek. “Astăzi, dimpotrivă, suntem în pericol să nu mai dispunem de capital suficient.” Motivul: investitorii se tem de sfârşitul banilor ieftini şi au început să-şi retragă fondurile din Turcia, Brazilia şi alte ţări emergente. “Þările emergente şi în curs de dezvoltare au dreptate când cer socoteală Fed şi când le amintesc americanilor că trebuie să ţină cont şi de interesele celorlalţi”, spune Yu Yongding, economist la Academia Chineză de Ştiinţe Sociale şi fost consilier al băncii de stat de la Beijing.

    Revolta finanţatorilor

    Din partea responsabililor americani însă, nu pare că plângerile sunt ascultate. Þările emergente au însă la îndemână un mijloc puternic de presiune. “Noi suntem cei care împrumutăm azi bani statelor industrializate”, avertizează Andrew Sheng de la Fung Global, un institut de cercetare economică din Hong Kong. “Trebuie să decidem ce vom face în continuare.” Adică? Bani mai puţini pentru datoriile de stat ale occidentului sau controlul fluxurilor de capital? “Acesta ar fi începutul sfârşitului globalizării”, susţine Sheng. “Căci dacă globalizarea înseamnă că doar câţiva se bucură de câştiguri globale în timp ce restul suferă pe plan local, atunci aceştia din urmă se vor opune.”

    Următoarea bulă

    Sheng acuză Fed că nu îşi clarifică intenţiile de politică monetară, importante atât pentru pieţele financiare cât şi pentru alte state. Şi William Rhodes, până în 2010 vicepreşedinte al Citigroup şi azi consilier al băncii atrage atenţia cu privire la pericolele generate de o eventuală schimbare de direcţie a Fed. “Dacă politica banilor ieftini nu este finalizată corespunzător, atunci ne vom confrunta cu o situaţie mai grea decât criza actuală.”
    Şi prăbuşirea acţiunilor companiilor de Internet de la începutul anilor 2000 a fost combătută tot cu bani ieftini, aminteşte Rhodes. Rezultatul – o nouă bulă, de data aceasta în sectorul imobiliar, care a generat o criză financiară mondială.

    Jucând cărţi pe Titanic

    În orice caz, următoarea perioadă nu va aduce o clarificare a politicii monetare a Fed, ba dimpotrivă. Dacă Congresul de la Washington nu va ajunge curând la un acord, SUA intră din 17 octombrie în incapacitate de plată. În acea zi, ţara ar atinge pragul maxim de îndatorare. Pentru ca acesta să fie majorat, e nevoie de votul republicanilor, cei care au provocat deja aşa-numitul “government shutdown”, închiderea serviciilor guvernamentale, din cauza lipsei finanţării. “Pe 17 octombrie lumea s-ar putea părbuşi iar noi stăm aici şi jucăm cărţi pe Titanic”, a declarat Jacob Frenkel, preşedinte al JPMorgan Europa şi fost guvernator general al Israelului. “Va fi nevoit atunci Macho-Superman Bernanke să vină din nou să dea asigurări că nu va permite un astfel de deznodământ?”
    Dacă Fed va continua să injecteze bani în pieţe, pentru a evita criza, avem atunci o reţetă pentru următoarea mare bulă, consideră Frenkel. Mai mult, cuvântul criză nici nu s-ar mai potrivi pentru a descrie actuala stare de lucruri. “Când ceva se tot întâmplă nu mai este criză, ci normalitate.”

  • Pe cine deranjează imigranţii bulgari şi români

    Pe cine deranjează imigranţii bulgari şi români

    Comisia Europeană trebuie să înceapă să se ocupe de problema aşa-numiţilor “imigranţi din sărăcie” din Europa de Est, care creează probleme foarte mari într-o serie de landuri germane, insistă ministrul german de interne, Hans-Peter Friedrich. Pentru “Die Welt”, el declară că îndeosebi în rândul migranţilor din Bulgaria şi România există şi persoane care abuzează de dreptul lor la libera circulaţie şi ajung în Germania pentru a profita de sistemul social al ţării.
    O serie de publicaţii de limbă germană scriu despre asta, că ministrul german de interne insistă din nou pentru introducerea interdicţiei privind intrarea a doua oară în ţară a persoanelor care o dată au fost deja extrădate din cauza unor abuzuri. “Libera circulaţie a persoanelor nu înseamnă că omul are libertatea de a se muta într-un alt stat datorită ajutoarelor sociale mai mari de acolo”, se spune în unul dintre comentariile lui Hans-Peter Friedrich pe acest subiect. El face apel la autorităţile din Bulgaria şi România să aibă o atitudine mai serioasă vizavi de această problemă şi să înceapă să folosească banii din fondurile sociale europene conform destinaţiei acestora.
    În acest sens, Reuters aminteşte că Hans-Peter Friedrich şi omologii săi din Marea Britanie, Olanda şi Austria au trimis recent Comisiei Europene o scrisoare comună pentru a se lua măsuri împotriva migranţilor din Bulgaria şi România. Deocamdată, însă, Bruxelles-ul nu vede motive întemeiate de intervenţie, aminteşte France Presse.
    AFP îl citează pe comisarul european pentru ocuparea forţei de muncă, afaceri sociale şi incluziune, Laszlo Andor, care, săptămâna trecută, a declarat pentru revista “Spiegel” că cei mai mulţi dintre românii şi bulgarii din Germania lucrează, plătesc impozite şi asigurări şi au o contribuţie importantă la creşterea economică a ţării. “Economia Germaniei este în creştere, există multe locuri de muncă neocupate şi aici vin în principal tineri. De aceea, văd doar avantaje pentru ambele părţi”, se arată în poziţia comisarului european.
    În Germania, numărul imigranţilor din Bulgaria şi România creşte semnificativ după aderarea celor două state la UE, în anul 2007. Conform datelor Serviciului Federal de Statistică, în ţară, în anul 2011, au sosit 148.000 de persoane din cele două state balcanice. Comparativ vorbind, în anul 2007, numărul acestora a fost de doar 64.000 de persoane.
    Germania nu este sigurul stat din UE care se plânge de un aflux de imigranţi din Europa de Est. Marea Britanie şi Olanda insistă de asemenea pentru măsuri de stopare a afluxului. În afară de asta, landurile germane către care se îndreaptă cei mai mulţi dintre imigranţi înregistrează şi o creştere a infracţionalităţii în zonele cu migranţi. În acest sens, presa germană aminteşte că în oraşul francez Nantes a început un proces judiciar împotriva a 27 de persoane din Croaţia, provenite din trei familii de romi, care s-au “plimbat” în ultimii trei ani în Germania, Belgia şi Franţa. Împotriva lor au fost formulate acuzaţii de furt, prostituţie şi trafic de persoane.

  • După ce criza din Grecia a forţat FMI să colaboreze cu zona euro, acum se întrevede divorţul

    După ce criza din Grecia a forţat FMI să colaboreze cu zona euro, acum se întrevede divorţul

    Fondul Monetar Internaţional (FMI) şi zona euro au fost aruncaţi unul în braţele altuia de declanşarea crizei datoriilor din Grecia la începutul anului 2010, însă acum oficiali din ambele tabere afirmă că s-ar putea ajunge la un divorţ, scrie cotidianul american Wall Street Journal (WSJ).
    Tensiunile acumulate în ultimii trei ani redevin de actualitate odată cu întâlnirea reprezentanţilor celor două părţi la Washington, la sfârşitul săptămânii trecute, pentru discuţii legate de nevoia Greciei de fonduri suplimentare şi reducerea îndatorării, notează publicaţia.
    “Divorţul dintre Europa şi FMI este real. (…) Fondul se întoarce la modul normal de a-şi desfăşura activitatea. Este o instituţie care este obişnuită să ia singură deciziile”, a declarat fostul director pentru Europa al FMI Antonio Borges într-un interviu în luna iulie, cu numai câteva luni înainte să moară de cancer la vârsta de 63 de ani. Borges a ajuns la FMI în noiembrie 2010, la şase luni după primul acord de ajutor financiar pentru Grecia. A plecat un an mai târziu invocând motive de sănătate. În interviu a admis că a părăsit Fondul după ce a fost marginalizat în privinţa programului financiar pentru Grecia.

    Fondul s-a alăturat Comisiei Europene şi Băncii Centrale Europene (BCE) pentru a forma “troica” creditorilor externi, responsabilă de supravegherea implementării programului convenit cu Grecia şi ulterior a acordurilor cu Irlanda, Portugalia şi Cipru. Totul a început bine. Când o echipă FMI a sosit în aprilie 2010 la Atena, oficialii europeni au descris venirea acestora ca fiind “aproape ca şi cum puşcaşii marini ai  SUA ar fi ajuns într-o zonă de război”. Fondul şi expertiza sa erau “de neînlocuit”, a spus Borges. Nu a durat mult însă până să apară tensiunile. FMI, spune fostul director pentru Europa, a adus un program standard, fără să ţină cont că opţiunile Greciei erau foarte limitate din cauza apartenenţei la zona euro. “Grecia este cel mai trist caz dintre toate. (…) Programul a fost greşit de la început”, a afirmat el.

    După trei ani, experţii troicii îşi aduc aminte de certuri privind proiecţiile economice ale Greciei, restructurarea sectorului bancar şi ratele de îndatorare. “A trebuit să negociem cifrele … Nu aşa rebuie să funcţioneze lucrurile”, a spus un oficial european, referindu-se la dezbaterile de mai multe ore pentru a stabili estimările economice pentru Grecia în acest an.
    O sursă majoră de tensiune a fost analiza de sustenabilitate a datoriei, întocmită de Fond şi bazată în mare parte pe raporturile datorie guvernamentală/PIB. Regulile Fondului împiedică instituţia să împrumute bani unei ţări care nu-şi poate plăti datoriile, astfel că analiza era crucială pentru ca FMI să poată împrumuta în continuare Grecia. Analiza nu a fost, însă, privită cu ochi buni de unii oficiali. Unul dintre experţii FMI a numit-o o glumă, un oficial al Comisiei Europene a descris documentul ca “poveste de adormit copii”, iar un oficial al Ministerului de Finanţe elen a spus că este “ridicolă din punct de vedere ştiinţific”. Borges a declarat, politicos, că a fost “foarte subiectivă”.
    Un raport FMI din luna iunie asupra primului pachet de ajutor financiar pentru Grecia a inclus şi o critică dură a rolului Comisiei Europene în cadrul Troicii. Fondul a admis, de asemenea, că nu a respectat propriile reguli atunci când a împrumutat Grecia. Raportul a fost primit foarte prost la Bruxelles, Olli Rehn, comisarul pentru afaceri economice, reacţionând cu furie. “Nu este corect ca FMI să se spele pe mâini şi să arunce apa murdară în capul Europei”, a spus el. Comisarul a respins ulterior controversa, afirmând că este “o furtună într-un pahar cu apă”. Rehn susţine ideea unui mecanism anticriză european, fără implicarea FMI, la fel ca alţi lideri importanţi, precum puternicul reprezentant al Germaniei în board-ul BCE, Jorg Asmussen, şi ministrul de Finanţe german, Wolfgang Schauble.

    Pe de altă parte, Fondul nu doreşte să-i scadă credibilitatea în Europa. Pentru a evita în oarecare măsură acest efect, FMI a împrumutat sume tot mai mici în noile acorduri de ajutor financiar, dar şi-a păstrat dreptul de veto, spre iritarea europenilor.
    De asemenea, instituţiile europene par în ultima perioadă tot mai încrezătoare în propriile forţe, în contextul calmării crizei, situaţie care le face să se simtă mai puţin dependente de FMI. Şeful Mecanismului European pentru Stabilitate, Klaus Regling, a evidenţiat această nouă atitudine atunci când a respins ca “lipsite de interes” ratele de îndatorare folosite de FMI la acordarea de împrumuturi. Aceste rapoarte, a afirmat el într-un interviu pentru WSJ, nu iau în calcul dobânzile foarte scăzute şi maturitatea datoriei Greciei către statele zonei euro. Era un indiciu deloc subtil că ţările din zona euro îşi regândesc angajamentul, asumat către FMI la sfârşitul anului 2012, de a şterge o parte din datoria Greciei.
    Şeful FMI, Christine Lagarde, a răspuns joi, de la sediul Fondului din Washington : “Nu am motive să mă îndoiesc că guvernele vor onora şi, dacă este nevoie, vor reitera angajamentele asumate”.
    Unul dintre motivele care au ţinut Fondul implicat în Europa este relaţia cu guvernul german. Parlamentul de la Berlin a condiţionat sprijinul pentru programe de ajutor de implicarea FMI. Axa Berlin-Washington a rezistat atâta timp cât interesele acestora au coincis, precum în 2012, când FMI a exercitat presiuni asupra creditorilor privaţi ai Greciei pentru a accepta pierderi. În prezent, afirmă oficialii consultaţi de WSJ, Merkel nu vrea să le spună germanilor, nici chiar după încheierea alegerilor parlamentare din septembrie, că guvernul de la Berlin nu va recupera în totalitate împrumuturile acordate Greciei, aşa cum cere FMI. “Dacă zona euro nu mai are nevoie de serviciile FMI, este cea mai bună veste posibilă”, a spus în iulie Lagarde.
    Momentul despărţirii s-ar putea să nu fie prea îndepărat, conchide cotidianul american.

  • Viviane Reding afirmă că îi este „ruşine” după afirmaţiile la adresa romilor auzite în PE

    Comisarul european pentru drepturile fundamentale, Viviane Reding, a declarat miercuri, la finalul dezbaterii din Parlamentul European privind situaţia romilor, că îi este ruşine că a asistat la afirmaţiile unor eurodeputaţi la adresa acestei etnii.
    „Mi-a fost cu adevărat ruşine să fiu aici şi să aud aceste cuvinte”, a spus Viviane Reding, care a crezut de cuviinţă să le amintească unora dintre eurodeputaţi că „romii sunt fiinţe umane”.
    „Trebuie să încetăm să-i stigmatizăm pe unii dintre concetăţenii noştri din cauza originii lor etnice”, a pledat comisarul european pentru justiţie, care a declarat totuşi că este ‘uşurată’ să constate că totuşi vorbitorii care au făcut astfel de afirmaţii reprezintă o minoritate.
    Printre eurodeputaţii care au făcut asemenea afirmaţii s-a aflat şi bulgarul Dimitar Stoianov, de extremă dreaptă, care a spus că în timpul unei vizite într-o tabără de romi din ţara sa, unei eurodeputate i s-a furat poşeta.
    Eurodeputatul belgian Philip Claeys, din partidul Vlaams Belang, a apreciat, la rândul său, că o mare parte din problemele romilor este reprezentată de „tradiţiile” lor. „Există prea multă infracţionalitate, copiii sunt educaţi de părinţii lor pentru a deveni cerşetori profesionişti sau să facă pe invalizii”, a spus el.
    Britanicul Paul Nuttall a prezis o creştere a infracţionalităţii în Marea Britanie de la 1 ianuarie 2014, odată cu ridicarea restricţiilor de piaţa muncii pentru români şi bulgari, întrucât „numeroşi părinţi romi îşi forţează copiii să cerşească sau să fure”.
    Nici eurodeputatul italian Claudio Morganti, din partidul Liga Nordului nu a avut un ton mai amabil, afirmând că, la Pisa, comunităţii de romi i s-au asigurat „locuinţe confortabile cu toate opţiunile necesare”. „Au făcut din ele locuri în care ascundeau lucruri furate din casele noastre, pentru că acolo s-au găsit obiecte furate în valoare de 300.000 de euro”, a menţionat Morganti.
    Viviane Reding a respins, în finalul dezbaterii, ideea că ridicarea restricţiilor de pe piaţa muncii pentru români şi bulgari de la 1 ianuarie 2014 va duce la o „invazie” şi a subliniat că atât ţările de origine, cât şi cele de destinaţie, au obligaţia de a depune acum eforturi pentru integrarea romilor. „Dacă noi nu reuşim să îi aducem pe copiii romilor la şcoală, viitoarea generaţie se va confrunta cu o problemă mai mare decât noi”, a avertizat Reding.
    Comisarul european pentru justiţie a precizat că integrarea romilor s-a lovit în principal de trei probleme, respectiv lipsa de coordonare între cei care coordonează procesul, lipsa de voinţă politică la nivel naţional şi dificultatea actorilor implicaţi de a mobiliza mijloacele financiare necesare.
    Eurodeputata PPE Livia Jaroka, singurul membru al PE de etnie romă, a apreciat că programele din ultimii ani s-au dovedit inadecvate pentru incluziunea romilor. „Migraţia romilor se va opri doar când aceşti oameni se vor simţi liberi şi în siguranţă”, a spus Jaroka, atrăgând atenţia că 10% din fondurile destinate romilor nu ajung de fapt la aceştia.
    Mai mulţi eurodeputaţi, printre care şi Veronique Mathieu, din grupul PPE, au afirmat că nu există nicio legătură între dreptul romilor la liberă circulaţie în calitate de cetăţeni ai UE şi aderarea României şi Bulgariei la spaţiul Schengen. Helene Flautre, din grupul Verzilor, i-a cerut, la rândul ei, Vivianei Reding să declanşeze proceduri de infringement atunci când drepturile romilor nu sunt respectate şi a apreciat că faptul că în Franţa au loc atât de multe evacuări ale taberelor de romi afectează eficienţa programelor concepute pentru integrarea lor.

  • Europa emergentă va înregistra o creştere economică de 2,25% în 2013

    Statele emergente din Europa vor înregistra o relansare moderată în 2013-2014 însă o recesiune prelungită în zona e publicat marţi.

    Fondul include în Europa emergentă un număr de şapte state membre ale Uniunii Europene (Polonia, România, Ungaria, Bulgaria, Lituania, Letonia şi Croaţia) precum şi două ţări care nu sunt membre UE, Turcia şi Serbia.

    Potrivit noilor estimări ale FMI, după o creştere economică de 1,5% în 2012, această regiune ar urma să înregistreze în acest an o creştere de 2,25%, urmată de un avans de 2,75% în 2014, fără modificări comparativ cu estimările publicate de FMI în luna aprilie.

    „Activitatea economică şi-a revenit în prima jumătate din 2013 graţie unor condiţii financiare mai lejere, relaxării monetare, îmbunătăţirii condiţiilor de finanţare externă şi revenirii după timpul nefavorabil”, subliniază raportul World Economic Outlook publicat de FMI.

    Cu toate acestea, Fondul atrage atenţia asupra diferenţelor care există în interiorul ţărilor din Europa emergentă, în condiţiile în care preconizează „o creştere puternică în Turcia şi ţările baltice, o relansare incipientă în Europa de sud-est şi Ungaria şi o nouă scădere în Polonia”. În timp ce Turcia va înregistra o creştere de 3,8% în 2013 şi un avans de 3,5% în 2014, în Polonia ritmul de creştere va încetini la 1,25% în acest an, după un avans de 2,2% în 2012.

    În Europa de sud-est, Croaţia va fi singura ţară care va rămâne în recesiune în 2013 (cu o contracţie de 0,6%). Economia ungară ar urma să rămână relativ stabilă în acest an, cu o creştere de 0,2%. În sfârşit, în ţările baltice creşterea economică va încetini, dar va rămâne la un nivel puternic, în special în Letonia (4%) şi Lituania (3,4%).

    Cu toate acestea, „o recesiune prelungită în zona euro reprezintă un risc major, în special pentru ţările care au legături puternice intraeuropene precum Croaţia, Ungaria şi Polonia”, avertizează FMI.

    De asemenea, „o nouă deteriorare a condiţiilor de finanţare externă este o altă preocupare majoră în special pentru ţările cu importante dezechilibre externe cum sunt Turcia şi Serbia”, adaugă raportul FMI.

    La nivel global, FMI şi-a revizuit în jos estimările privind creşterea economiei globale în acest an şi anul următor, în special ca urmare a încetinirii marilor economii emergente. Fondul prognozează că economia globală va creşte cu 2,9% în acest an şi cu 3,6% în 2014, cu 0,2 puncte procentuale mai puţin decât precedentele estimări ale FMI.

    Zona euro va ieşi din recesiune anul următor, însă relansarea va fi una modestă apreciază FMI. Potrivit celor mai recente prognoze economice ale Fondului, zona euro va cunoaşte în acest an o recesiune mai puţin profundă decât se anticipa (minus 0,4% în loc de minus 0,5%) urmând ca în 2014 să revină în teritoriul pozitiv cu o creştere de 1,0%.

    FMI avertizează însă că o eventuală intrare în incapacitate de plată a SUA ar putea provoca pagube serioase economiei mondiale. Economistul şef al FMI, Olivier Blanchard a apreciat că un eventual eşec în majorarea plafonului datoriei SUA ar conduce la reducerea dramatică a cheltuielilor guvernamentale şi, de asemenea, va provoca turbulenţe financiare.