word-monitor

Author: Monitorul de Galati

  • Rechizite şcolare gratuite

    În fiecare an, copiii care provin din familii nevoiaşe, fără posibilităţi materiale pentru achiziţionarea rechizitelor necesare începerii anului şcolar, pot beneficia de materiale didactice în mod gratuit prin programul  guvernamental “Rechizite şcolare gratuite”. Anul acesta judeţul Galaţi a primit suma de 375.800 de lei pentru cumpărarea rechizitelor.

    Pentru a putea intra în posesia pachetului de rechizite, familia elevului care solicită ajutorul nu trebuie să aibă un venit care să depăşească 350 de lei pe membru de familie. Dacă această condiţie este îndeplinită, părinţii pot trece la completarea dosarului.

    „După întocmirea dosarelor, la nivelul şcolilor, adică după 16 septembrie, se vor împărţi rechizitele pentru ca toţi elevii să poată începe anul şcolar echipaţi corespunzător”, spune inspectorul şcolar general, Laura Marin.

    Actele necesare întocmirii dosarului sunt: cerere, adeverinţă de salariat cu venitul net pe luna iulie sau o declaraţie notarială în cazul în care părinţii nu au niciun venit, declaraţii pe propria răspundere, adeverinţa de ajutor social ce poate fi obţinută de la Primărie, cuponul de şomaj, cuponul pentru alocaţie complementară, cuponul de pensie acolo unde este cazul, copii după buletinele părinţilor, copie după certificatele de naştere ale copiilor şi adeverinţa de elev pentru copiii care studiază la alte unităţi şcolare.

    Un pachet de rechizite conţine: un set de caiete de română, matematică, biologie, geografie, muzică, un penar, instrumente de scris, cariocă sau creioane de colorat, radieră şi un set de rigle.

  • Rudele celor morţi în Ungaria se tem de muşamalizarea cazului

    Rudele celor morţi în Ungaria se tem de muşamalizarea cazului

    Morţii în accidentul din Ungaria au fost aduşi acasă, la Galaţi. Costică Stan, în vârstă de 42 de ani, din Pechea, Jeaneta Popa, de 29 de ani, din Smulţi, şi Gheorghe Lungu, de 54 de ani, din Galaţi, cele trei persoane decedate în accidentul din Ungaria de săptămâna trecută, au ajuns pentru ultima oară acasă. Corpurile neînsufleţite au fost aduse cu o maşină mortuară până la Oradea, acolo au fost îmbălsămate şi apoi au plecat spre judeţul Galaţi. Smulţi, Pechea şi Galaţi a fost traseul maşinii mortuare. La Galaţi, rudele lui Gheorghe Lungu au plâns lângă sicriul în care se afla bărbatul, iar soţia şi fiica bărbatului aproape că şi-au pierdut cunoştinţa. Oamenii cer dreptate.
    „Ne e teamă că totul se va muşamaliza între Bulgaria şi România. Nu cred că erau doi şoferi pe TIR sau autocar, ce a fost cel care i-a lovit. Vrem să se facă dreptate!”, a spus una dintre rudele gălăţeanului mort. Acesta va fi îngropat joi, ca şi celelalte două victime ce au ajuns azi acasă.
    Încet-încet, şi răniţii sunt externaţi. Ieri a ajuns înapoi acasă Marius Pintilie, şoferul de rezervă, iar astăzi va fi externată o pasageră din Vrancea, precum şi Vasile Huruianu, cel care conducea microbuzul în momentul accidentului. Marius Pintilie spune că se simte ca şi cum s-ar fi născut a doua oară. Stătea în faţă, lângă celălalt şofer care conducea. Au încetinit pentru că se formase o coloană şi când erau practic opriţi s-a întâmplat nenorocirea. Au încercat şi chiar au acordat, acolo unde au putut, primul ajutor. Sorin Amarinei, administratorul firmei care deţinea microbuzul, a precizat că absolut toate victimele vor beneficia de ajutor din partea firmei dar şi de consiliere psihologică.
    Marţi, la Galaţi erau aşteptate să ajungă alte două persoane accidentate în Ungaria, este vorba de o pasageră din Focşani, dar şi de Vasile Huruianu, şoferul care conducea microbuzul în momentul impactului.

  • Tasare de teren lângă groapa de la „Elice”

    Dalele din parcul de la Elice dau semne că terenul nu este unul sigur pentru promenadă. Pe parcursul acestei veri, în două locuri, pământul s-a tasat din cauza instabilităţii terenului, lăsând loc unor adâncituri ameninţătoare, dacă ţinem cont că la o distanţă de câţiva metri se cască faimoasa groapă adâncă de 10 metri, care tronează în mijlocul drumului de mai bine de trei luni de zile. Acoperită în nenumărate rânduri, groapa de la Elice este un hău în care municipalitatea a tot îndesat bani, în speranţa că problema va rămâne acoperită. Însă s-a ajuns la concluzia că lucrările vor înghiţi câteva zeci de milioane de euro, întrucât tot pământul de pe Faleză riscă să o ia la vale, cu tot cu locuinţe, dacă nu se va face o consolidare de mare anvergură.
    „Aşteptăm rezultatele expertizei geotehnice care ne va spune exact cât pământ trebuie adus şi cât de tare trebuie tasat, ca să nu mai fie probleme”, ne-a informat purtătorul de cuvânt la Primăria Galaţi, Mihai Costache. Pentru acoperirea gropii de la Elice, a treia oară în ultimii patru ani, „nu s-a estimat nicio sumă necesară lucrărilor şi nici cât timp vor dura”, a mai spus Mihai Costache.
    Între timp, este posibil ca adânciturile apărute în parc să devină mai pronunţate, o dată cu venirea sezonului ploios. Chiar şi aşa, nu se va mai face nicio lucrare de suprafaţă până nu se acţionează la baza problemei.

  • Începutul unei Faleze civilizate?

    Începutul unei Faleze civilizate?

    Putem spune că pe Faleza Inferioară s-a făcut linişte. Asta pentru că au fost luate măsuri şi proprietarii restaurantelor amplasate pe malul Dunării au fost amendaţi pentru că muzica era fixată, ca să spun aşa, la un nivel mult prea ridicat. Ce-i drept, era prea de tot şi era timpul ca cineva să îi amendeze şi să îi tragă de mânecă. Nu era de ajuns că întreaga alee de pe Faleza Inferioară a devenit, practic, un târg al gustărilor, fiind amplasate prăvălii colorate care vând de toate – de la clasica vată de zahăr, până la gogoşile americane cu forme circulare? Colac peste pupăză, restaurantele din zonă ne asaltau cu muzica dată la maximum. Pur şi simplu, era un amalgam de melodii, care mai de care mai ritmate. Unde mai pui că o plimbare pe Faleză ar fi trebuit să constituie o evadare din grijile de zi cu zi, care să ne relaxeze şi să ne ajute să ne limpezim gândurile. Zona este cea mai populată din oraş pentru că majoritatea aleg să îşi petreacă orele libere ale zilei sau ale weekend-ului bucurându-se de Dunăre. Acest lucru, cu greu este posibil de realizat pe Faleza de acum. Zilele trecute m-am plimbat cu bicicleta pe cea Inferioară şi mi-am propus să fiu atentă la localurile gălăgioase – dacă se mai aude ceva din afara acestora sau nu. Ei bine, pot să spun că în acel moment, era puţin mai multă linişte la înserat, atunci când m-am plimbat. E o schimbare. În bine. Părerea mea e că proprietarii localurilor ar trebui să respecte oamenii care nu intră în incinta acestora, aşa cum sunt respectaţi şi clienţii (sau ar trebui să fie) care le calcă pragul. Nici nu ar trebui ca, în fiecare seară, localnicii din zonă să îşi pună mâinile în cap că nu pot dormi. Acest lucru spune multe despre oamenii care conduc afacerea, dar şi despre cei care se bucură de condiţiile oferite. Autorităţile locale vor să ridice limita decibelilor, de la 45 cât e în prezent, la 65. Foarte bine, să crească această limită. Dar sper că asta nu înseamnă că, după ce se aprobă, iar vom fi asaltaţi cu muzica petrecerilor de pe malul Dunării.

    Aşa că gălăgia a fost începutul lucrurilor îndreptate. Continuăm cu prăvăliile de prost gust?

  • O bunică își plânge fiica moartă și nepoata aflată în comă

    O bunică își plânge fiica moartă și nepoata aflată în comă

    Tragedia  care a îndoliat trei familii din judetul Galaţi, după ce un microbuz plin cu gălăţeni a fost făcut praf de un TIR în Ungaria, a lovit poate cel mai crunt în localitatea Smulţi. Gonite de sărăcie de aici, au plecat spre Milano cu microbuzul Jeaneta Popa, de 29 de ani, şi fiica acesteia, Georgiana, în vârstă de 9 ani. În urma impactului de pe autostrada ungară, mama şi-a pierdut viaţa, iar fetiţa a fost grav ranită şi se află acum în stare gravă la un spital din Ungaria. Mama Jeanetei este în stare de şoc de când a aflat că mezina, cea care practic întreţinea toată familia, a murit. Femeia a leşinat de durere când a văzut ultimele fotografii cu Jeaneta şi fiica ei Georgiana, aflată acum în spital, facute de fiul ei înainte de plecare. Chiţa Neculiţă, mama Jeanetei Popa, cea de-a treia victimă din Galaţi moartă în accidentul din Ungaria, nu şi-a revenit nici acum. Nici vestea că nepoata cea mică se simte ceva mai bine şi că ar fi ieşit din comă nu poate opri durerea unei mame greu încercate. Asta deoarece în  urmă cu mai puţin de un an şi-a pierdut soţul, acum doi ani un ginere iar cu alţi câţiva ani în urmă un fiu de-al ei a rămas fără picioare în urma unui accident de circulaţie petrecut în Spania. „Te-a luat taică-tu după el… S-a dus fata mea şi sprijinul nostru”, plângea Chiţa Neculiţă, mama Jeanetei, care a şi leşinat de mai multe ori. „De vreo 7 ani era în Italia. Am fost şi eu acolo acum doi ani, la o fermă de creştere a vacilor lucra. Eu am venit în ţară după ce mi-a murit bărbatul. Ea o luase acolo şi pe fata ei. Georgiana era de doi ani în Italia, era la şcoală acolo. Acum amândouă plecau după ce au stat acasă câteva săptămâni”, spune Culiţa Munteanu, sora victimei. Femeia este şi însărcinată în 2 luni, şi fără soţ şi fără tată, iar singurul sprijin financiar, Jeaneta, nu mai este. În Ungaria, lângă Georgiana stau acum un unchi şi urmează ca tatăl, care a plecat azi din Galaţi, să se ducă şi el la spital. Unul dintre fraţi îşi aminteşte ultimele cuvinte ale Jeanetei. „Suntem la Sibiu şi suntem bine. Te sunăm când ajungem în Italia şi acasă”, – acestea sunt ultimele ei cuvinte, spunea Gheorghe Neculiţă, fratele Jeanetei Popa. Familia este extrem de săracă. „Noi, de la Primărie, îi vom da un ajutor de înmormântare. Am chemat şi doctorul să o vadă pe mama Jeanetei, că biata femeie abia se ţine pe picioare. Suntem o comună mică, dar încercăm să îi ajutăm şi noi cum putem”, spunea Costică Gafton, primarul din Smulţi. Sorin Amarinei, patronul firmei de transport căreia îi aparţinea microbuzul, a pus la dispoziţia răniţilor aflaţi în spitalele din Bucureşti microbuze care îi vor aduce acasă, pe măsură ce se externează. Deocamdată, doar unul dintre şoferi va fi externat. La fel, microbuze de la aceeaşi firmă au dus la Bucureşti din Galaţi rudele răniţilor. „Vom contacta un avocat, eventual din Ungaria, deoarece noi aici suntem victime şi sunt pagube mari”, a mai spus Sorin Amarinei, care a mai spus că permanent va fi la dispoziţia victimelor cu transportul.
    Trei familii, trei tragedii
    Cele trei familii din judeţul Galaţi care şi-au pierdut câte un membru în accidentul din Ungaria îşi aşteaptă morţii acasă. Toate au fost greu încercate de moarte în ultima vreme. Jeaneta Popa, din Smulţi, de abia îşi îngropase tatăl şi cumnatul şi avea un frate rămas infirm după un accident de circulaţie în Spania, iar familiile Lungu din Galaţi şi Stan din Pechea au păţit la fel. Familia lui Costică Stan din Pechea îşi pierduse un fiu tot în străinătate, printr-o moarte violentă, iar familia lui Gheorghe Lungu, din Galaţi, de abia îngropase doi veri, o mătuşă şi un cumnat, în nici trei ani.

  • O altă familie îndoliată din Galaţi îşi spune durerea

    O altă familie îndoliată din Galaţi îşi spune durerea

    În judeţul Galaţi moartea a luat dintr-un foc trei vieţi în accidentul rutier din Ungaria, unde într-un microbuz gălăţean a intrat un TIR. Au murit atunci Costică Stan din Pechea, o tânără în vârstă de 29 de ani din Smulţi, dar şi Gheorghe Lungu din Galaţi. Bărbatul în vârstă de 54 de ani era mecanic auto specializat pe repararea TIR-urilor. Soţia lui îl aştepta să mai vină acasă de acum abia în decembrie. Bărbatul plecase joi dimineaţa, după ce stătuse acasă în august câteva săptămâni. Din păcate, îl va primi mult mai repede acasă, dar într-un coşciug.

    „Nu mi-a venit să cred că e mort. L-am dus la microbuz în Þiglina. Mereu pleca cu microbuzul şi nu au fost probleme. El muncea de 11 ani acolo, la Milano, ca mecanic auto. Era un om bun şi vesel. Când l-am condus la microbuz ultima oară am avut eu semne, dar de abia poi mi-am dat seama. Mă durea capul şi mă  ardeau faţa şi urechile. Nu am mai aşteptat să plece microbuzul de oarece mă grăbeam să ajung la muncă. Am dat să mă mai uit odată la el dar m-am împiedicat. Acum îmi dau seama că au fost semne rele. Eram singură acasă când a venit un poliţist singur şi mi-a spus aşa, deodată, că bărbatul meu e mort. Nu am vrut să cred. Mi s-a făcut rău apoi şi am stat trei ore în spital. De abia apoi au venit alţi poliţişti şi cu un psiholog. Nu îmi vine să cred că s-a dus. Nu e real”, spune Ioana Lungu, văduva lui Gheorghe Lungu. Familia e greu încercată, mai ales că în ultima vreme morţile s-au ţinut lanţ.

    Acum câteva zile au îngropat doi veri care au murit la 20 de ani într-un accident rutier, acum câteva luni o altă rudă, iar anul trecut cumnatul femeii a murit de inimă. „O ţinem din înmormântare în înmormântare. Nu ştiu cât mai putem aşa. Iar lovitura cu Gheorghe ne-a doborât”, spunea Rodica Nazare, cumnata celui mort. Gheorghe şi Ioana aveau doi copii mari care munceau şi ei în Italia. Fata e acasă, iar băiatul urmează să sosească. Se pare că trupurile neînsufleţite ale celor trei gălăţeni decedaţi ar putea fi astăzi aduse în ţară. Cel puţin aşa au înţeles rudele. Şeful firmei de transport care deţinea microbuzul implicat în accident spunea că va trimite şi maşini în Capitală pentru gălăţenii răniţi care

  • Arta nu muşcă!

    Asta spun două fete creative şi pasionate de frumos, care încurajează consumul iresponsabil de artă. Proiectul „Arta nu muşcă” susţine acte cultural-artistice, în spaţii neconvenţionale, unde arta poate fi văzută, auzită, simţită de un public larg care nu este neapărat consumator. Loredana Munteanu şi Cristina Dobrescu, căci ele sunt fetele nebune care vor să schimbe lumea, au dat startul unui şir de evenimente menite să susţină şi să promoveze tinere talente româneşti, dar în aceeaşi măsură să deschidă şi apetitul tinerilor pentru cultură.
    Proiectul „ARTA NU MUŞCÔ a fost fondat de gălăţeanca Loredana Munteanu, pe când studia antreprenoriatul şi avea nevoie de o idee pentru teza de disertaţie. Astfel, într-un moment de sclipire şi apoi de cercetare, a realizat că piaţa românească are nevoie şi de produse culturale. A pus bazele asociaţiei, s-a lansat cu un spectacol de impact la Opera Naţională din Bucureşti, iar restul a venit de la sine.

    – De ce despre artă? Care a fost primul eveniment?

    Motto-ul a plecat de la faptul că arta şi cultura unui popor reprezintă amprenta şi identitatea sa pe plan naţional şi internaţional.
    Primul eveniment a fost pe 1 decembrie 2011, la Opera Naţională Bucureşti, fiind un concept care să sprijine tineri artişti talentaţi din diverse domenii, realizând un melanj din mai multe arte, ca finalmente să putem stimula publicul în mod calitativ: un vernisaj al unui artist chiar din Galaţi – Aldyn Alexander, un spectacol de balet clasic şi contemporan, iar în final un cocktail de socializare, cu scopul de a avea ocazia să împărtăşim idei şi păreri, nu ca la alte evenimente, când se termină activitatea toată lumea pleacă, şi a doua zi a uitat numele artistului, eventual.

    – Ce evenimente au succedat iniţierii?

    Următoarele evenimente  s-au construit în jurul tinerilor artişti – cauze sociale, voluntariate, proiecte de mai mare anvergură cum e „Muzică clasică la metrou”, colaborări artistice cu branduri importante şi idei ne tot vin.

    – Ca orice afacere, şi arta are nevoie de o susţinere financiară. De unde banii pentru organizarea atâtor evenimente?

    În primul rând depinde de ce natură este proiectul şi apoi căutăm finanţarea. În mare parte, banii vin din sponsorizări ale brandurilor care se asociază proiectelor noastre, din urma colaborărilor cu diverse companii, dar poate fi vorba şi de primării, consilii judeţene, filarmonici, etc.

    – Artiştii care participă la evenimentele voastre sunt remuneraţi?

    În principiu, da. Au mai fost proiecte când nu a existat un buget, dar pentru că ideea a rezonat cu artiştii, au acceptat cu mare drag  şi le mulţumim tuturor pentru efortul depus.

    – „Iniţiatoare de frumos” este „jobul” de bază sau aveţi şi un loc de muncă obişnuit?

    Sună şi este prea bine pentru a avea şi un job obişnuit. Ne dedicăm full time, dacă ne dorim să dezvoltăm un concept puternic pe termen lung şi să îl exportăm peste graniţe.

    – Când a apărut a doua jumătate în Arta nu muşcă, Cristina Dobrescu?

    A doua jumătate a apărut de la principiul că „lucrurile bune se fac în doi”. Aveam prieteni comuni şi frecventăm cam aceleaşi tip de evenimente. Într-una dintre discuţii, Cristina mărturiseşte că îi place conceptul fondat şi că, dacă am nevoie de ajutor pot conta pe ea, fiind într-un moment când îşi dorea să îşi dea demisia din contabilitate. Facem o echipă bună împreună şi astfel au început să se materializeze ideile.

    – „Muzică clasică la metrou” – Ce se întâmplă la acest eveniment?

    Practic, sunt o serie de concerte de muzică clasică susţinute de artişti de la Conservator direct pe peronul mai multor staţii şi desfăşurate concomitent la intervalul orar de vârf. De asemenea, sunt vizate momente artistice inedite de dans contemporan, balet clasic, tango, pictură, grafică, cu scopul de antrena publicul vizual şi auditiv.

    – Cum au reacţionat oamenii la prima întâlnire?

    Cu bucurie, zâmbete, uimire şi plăcere. Este un proiect tare drag nouă, de foarte mare impact la public. Sunt nenumărate întâmplări de anul trecut cu oameni care nu se aşteptau ca într-o zi gri, trişti şi cocoşaţi de griji, să fie aşteptaţi cu recitaluri de muzică clasică şi o atmosferă de poveste.

    – Ce este şi ce se întâmplă la atelierul de creaţie?

    Proiectul „Pure ART” are în vedere promovarea a 3 ateliere de creaţie: pictură, sculptură şi grafică, sub formă de spectacole interactive. Se poate înscrie oricine, fără a avea vreo experienţă în acest sens, e suficientă dorinţa de a petrece timpul liber într-un mod calitativ. Se pune accent pe creativitate, pe dezvoltare personala şi socializare.

    – Care sunt următorii paşi pentru dezvoltarea proiectului?

    Paşii se vor a fi din ce în ce mai mari şi siguri. Þintim sus şi suntem absolut convinse că proiectul va fi îmbrăţişat de cât mai mulţi oameni. Dorim să exportăm conceptul în străinătate, iar pentru acest lucru muncim din greu pentru a deveni o dulce realitate.

    – Ce vă doriţi să schimbaţi prin mişcarea voastră?

    Dorim să deschidem minţi şi suflete, să descreţim frunţi şi să apropiem oamenii de artă. Să asculte din când în când şi muzică clasică, să cumpere bilete la teatru şi spectacole, să contribuie la cauze sociale. Să fim mai buni, fiindcă doar împreună putem schimba lumea.

    – Vom avea „Arta nu muşcă” şi pe malul Dunării?

    Sunt şanse mari să derulăm activităţi inedite în Galaţi în următoarele luni.

    –  Aveţi un motto după care vă ghidaţi?

    Doar nebunii pot schimba lumea!

    – Cum îi încurajaţi pe cititorii articolului să consume iresponsabil arta?

    Îndemnându-i să ia atitudine, să participe la activităţi artistice, să ajute, să se diferenţieze, să fie creativi, să devină selectivi în materie de orice, să adauge un strop de nebunie şi curaj, să exploreze şi să nu se mai uite la TV.
    Într-o societate în care sunt promovate tot mai des falsele talente avem oportunitatea să alegem diferit, să alegem să citim o carte în locul vizionării unei telenovele, să ascultăm muzică de calitate în defavoarea unui zdrăngănit comercial, să ne educăm gusturile. Dacă nu ştim cum, dacă nu avem un început pentru a face o schimbare, avem alternativa şi ea se numeşte „Arta nu muşcă”.

  • PROIECTUL „3R – RECALIFICARE, RESPONSABILITATE, REUŞITÔ ÎŞI NUMÃRà ABSOLVENȚII

    PROIECTUL „3R – RECALIFICARE, RESPONSABILITATE, REUŞITÔ ÎŞI NUMÃRà ABSOLVENÞII

    Proiectul derulat de Asociaţia Judeţeană a Pescarilor Sportivi din Galaţi în parteneriat cu Grupul Şcolar “Anghel Saligny” şi-a îndeplinit obiectivul principal de dezvoltare a capitalului uman prin calificarea sau recalificarea angajaţilor pentru menţinerea pe piaţa muncii. Peste 80 de participanţi la cursurile organizate de cei doi parteneri au promovat cu brio şi sunt pregătiţi să profeseze în domeniile pentru care s-au pregătit, respectiv lucrător social, pedagog social, operator introducere, prelucrare şi validare date dar şi instalator instalaţii tehnico-sanitare şi de gaze.
    Grupul ţintă vizat provine din mediul urban şi rural din Regiunea Sud-Est, aparţinând categoriilor de persoane slab calificate la locul de muncă a persoanelor care au dorit să se recalifice în meseriile puse la dispoziţie prin intermediul programului.
    Motivaţia implementării acestui proiect a fost determinat de lipsa unor prognoze clare pe termen mediu şi lung, incompatibilitatea între cerere si oferta de instruire, lipsa unor programe în conformitate cu noile tehnici şi tehnologii, informarea deficitară a populaţiei cu privire la programele de calificare şi recalificare profesională, deziteresul manifestat de agenţii economici în a oferi condiţii pentru o practică reală şi o eficientă calificare a angajaţilor.
    Proiectul proaspăt încheiat a asigurat flexibilitatea şi calificarea forţei de muncă în vederea obţinerii unor performanţe privind calitatea în domeniile mai sus menţionate.

    Finanţare şi cheltuieli

    Programul a fost cofinanţat din Fondul Social European Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 „Investeşte în Oameni”, Axa prioritară 2 „Corelarea învăţării pe tot parcursul vieţii cu piaţa muncii” cu domeniul major de intervenţie 2.3 „Acces şi participare la formarea profesională continuă (FPC)” cu o sumă de peste 1.800.000 lei nerambursabili. Valoarea totală a proiectului a fost de aproximativ 2.000.000 lei, la care şi-a adus contribuţia beneficiarul, adică Asociaţia Judeţeană a Pescarilor Sportivi Galaţi, cu suma de aproape 40.000 lei şi bugetul de stat cu suma nerambursabilă de aproape 60.000 lei. Proiectul s-a derulat în perioada 01.09.2011-31.08.2013.
    Banii au fost cheltuiţi în etape pentru lansare, promovare şi diseminarea proiectului. S-au realizat mape de prezentare şi de lucru, bannere, materiale consumabile, papetărie, birotică, abonamente la telefonie mobilă, administrare pagină web, audit. Au urmat activităţile de susţinere a programului prin contabilitate, asigurare şi întreţinere utilităţi, administraţie clădiri, transport, întreţinere şi reparare echipamente, asigurare echipamente de protecţie, arhivare. Bani s-au cheltuit şi pentru dotarea sediului de proiect prin achiziţionarea de sisteme de aer condiţionat, centrale termice, mobilier, echipamente.
    Logistica a fost asigurată de ambii parteneri. Astfel, AJPS a contribuit cu o sală de conferinţe, două săli de curs, cinci birouri cu dotările necesare şi două autoturisme închiriate. Grupul Şcolar „Anghel Saligny” a pus la dispoziţie trei săli de curs, două laboratoare IT şi sapte birouri dotate corespunzător pentru desfăşurarea activităţilor.

    Grup ţintă şi cursuri

    După selecţia beneficiarilor s-a trecut la tot procesul de înscriere, înregistrare în baza de date, realizarea tematicii, pregătirea cursurilor si începerea lor.
    AJPS a susţinut două cursuri cu tematici diferite, prin care s-a urmărit asimilarea noţiunilor teoretice şi punerea în practică a acestora în vederea obţinerii competenţelor pentru meseriile de „Operator introducere, prelucrare şi validare date”, la care au participat 41 de cursanţi. Cursul însumează 720-240 ore de teorie şi 480 de ore practică şi cursul de „pedagog social”, la care au participat 45 de cursanţi, cu acelasi număr de ore de teorie şi practică.
    Partenerul a susţinut tot două cursuri, de „Instalator instalaţii tehnico-sanitare şi de gaze”, la care au participat 46 de cursanţi, şi de „Lucrător social”, cu o prezenţă de 41 de cursanţi. Orele de teorie au fost între 1080 şi 240, iar cele de practică între 720 şi 480.
    Cursurile s-au finalizat cu susţinerea examenului de absolvire şi acordarea certificatelor acreditate MMFES şi MECTS. 87 de cursanţi au obţinut certificarea pentru meseriile pe care le-au învăţat.

    Obiective orizontale

    Programul derulat a avut în vedere câteva idei de bază conform cărora reprezentanţii celor doi parteneri şi-au desfăşurat întreaga activitate. Egalitatea de şanse a fost respectată prin cooptarea atât a femeilor, cât şi a bărbaţilor de vârste diferite, şi s-a urmărit ca pe parcursul programului să nu existe situaţii de constrângere sau limitare a unei dintre părţi. Îmbătrânirea activă a fost alt punct avut în vedere, prin combinarea avantajelor diferitelor grupuri de vârstă şi obţinerea unei atitudini pozitive la locul de muncă. Promovarea dezvoltării durabile duce la o pregătire mai bună a angajaţilor, care vor face faţă oricăror schimbări survenite la locul de muncă.
    Dezvoltarea tehnologică a fost un alt factor important al proiectului. Astfel, prin utilizarea noilor instrumente şi tehnologii, activităţile proiectului au oferit cursanţilor posibilitatea îmbunătăţirii competenţelor în sfera IT. Inovaţia acţiunilor propuse în proiect a creeat noi oportunităţi de asimilare a informaţiei şi noi posibilităţi de punere în practică a cunoştinţelor.

  • PDL Galaţi acuză: reparaţii absurde în şcoli, pe sume mari de bani

    Preşedintele PDL Galaţi, Doru Resmeriţă, susţine că sume mari de bani sunt aruncate pe geam în ceea ce priveşte contractele cu anumite firme care trebuie să efectueze lucrări de reparaţii în şcolile gălăţene. Afirmaţia acestuia este bazată pe o sesizare făcută de 4 directori ai unor şcoli care l-au pus în temă pe Resmeriţă cu privire la o situaţie absurdă – şcolile au nevoie de anumite lucrări, dar firma avea ordin să efectueze cu totul alte reparaţii.
    „În această vară a existat un număr de 147 de contracte de încredinţare directă, făcute pe un buget de până în 15.000 de euro. Aceste contracte s-au gestionat prin birouri, banii nu au ajuns la nivelul ordonatorului terţiar, care este şcoala, ci au fost încredinţaţi direct unor firme. Directorii şcolilor s-au trezit că a venit firma să le văruiască fie holurile, fie să pună faianţa, aşa cum i s-a spus la Primărie, cu toate că aveau nevoie de văruit altceva”, a explicat Resmeriţă. De asemenea, sursa citată a mai dat un exemplu pentru a sublinia faptul că există nereguli: holurile unei şcoli gimnaziale au fost văruite iar lucrarea, care nu ar fi trebuit să depăşească suma de 200 de milioane de lei, a costat 600 de milioane de lei.
    În consecinţă, PDL Galaţi va solicita Primăriei, în baza legii 544, privind liberul acces la informaţiile de ordin public, o listă cu toate contractele, valoarea acestora, şi numele firmelor, pentru a stabili cu exactitate neregulile.

  • Țiganii din Lieşti nu ţin doliu după „regele” Cioabă

    Þiganii din Lieşti nu ţin doliu după „regele” Cioabă

    Nuntă mare în comunitatea rromilor din Lieşti, chiar dacă nu au trecut cele 40 de zile de la moartea regelui Florin Cioabă. Numai că rromii din Lieşti aveau nunta programată, şi pe de altă parte nu au ei timp să ţină partea unui „rege„ împotriva altuia sau a unui „împărat” împotriva vreunui „preşedinte” al rromilor. Aşa că la Lieşti a fost nuntă mare şi bogată, cu invitaţi de peste tot din ţară. Evident că nu au lipsit salbele cu sute de banii de aur, sutele de kilograme de mâncare şi băutură, porci vii sau jumătăţi de porc abia tăiaţi ori ţinutele de mii de euro aduse din afară. Şi toată petrecerea a avut loc în palatele rromilor din Lieşti, de unde nu lipsesc lustrele din Italia, stucco veneţian, marmura sau mobila de fiţe. Asta chiar dacă rromii spun că şi pe ei criza i-a cam afectat.

    „Noi nu avem treabă cu regi sau împăraţi sau preşedinţi ai rromilor. Noi avem un singur preşedinte, pe Traian Băsescu, ca şi românii. Ne pare rău că a murit Florin Cioabă, dar eu zic ca fiecare să fie cu a lui comunitate. Ce ar fi acum ca eu să mă proclam şef pe Moldova? Noi le avem pe ale noastre, nu ţinem nici cu cei de la Costeşti, nici cu cei de la Sibiu. Era nuntă programată, păi să fie nuntă!, a spus Ferdinand Stănescu, bulibaşa rromilor din Iveşti, oaspete de seamă la nunta din Lieşti. Aşa că sâmbătă, la Lieşti, Bria Stănescu, de 18 ani, şi Moise Stănescu, de 18 ani şi jumătate, care au fost promişi unul altuia de mici dar abia acum fac nunta, au purces la petrecere mare.

    Rromii din Lieşti spun că ei doar îşi promit copiii unul altuia de mici, dar îi căsătoresc doar când se fac mari. Aşa se întâmplă şi cu Denisa, care e deja promisă unui băiat de 11 ani din altă comunitate. „Până la 15 ani când facem nunta stă la maică-sa şi apoi când va fi mare o mărităm,” spunea Mihalache Stănescu  În casa lui Busuioc şi a Mândrei Stănescu, socrii mari, l-am găsit pe… Becali. Nu pe cel din puşcărie, ci un puşti de 5 ani, mezinul familiei. El şi părinţii au un of.

    ,,Noi tare îl stimăm pe domnul Becali, că e om mare. E păcat că e la închisoare. Şi ăsta micu’ îl stimează. El e nebotezat şi aşteptăm ca atunci când iese domnul Becali de unde e să îl rugăm să ne boteze, că Becali al nostru e moştenitorul şi avem aur şi pentru el”, spunea Mândra Stănescu, mama micului Becali.
    Rochia miresei a costat, spune Busuioc Stănescu, tatăl mirelui, 6000 de euro, iar costumul ginerelui alţi 3000 de euro. Pe acesta l-a luat alt Moise Stănescu, socrul mic. La asta se adaugă cununa de aur a miresei, de 12.000 de lei, şi floarea de aur a mirelui, care a costat „doar” vreo 5000 de lei. Şi mirii au avut şi salbe cu sute de bănuţi de aur. „Numai eu i-am dat nepoatei 400 de bănuţi din aur”, se laudă bunicul miresei, Mihalache Stănescu. „Noi suntem rromi ortodocşi, nu pocăiţi. Ce avem noi cu cei de la Sibiu? Ne-a părut rău că a murit Cioabă, dar nu e de ţinut doliu la noi. Nunta era programată, asta e. De regii cei doi nu prea ştiu eu care şi cum sunt. Nu îi cunosc, nu am auzit multe despre ei”, spune Mihalache Stănescu.

    Mireasa a avut şi bani de aur, dar şi zestre. „Păi are 500 de rochii, vreo 450 de covoare, mobilă, şi de baie şi de dormitor, maşină de spălat. De toate i-am dat, că băiatul are casă”, spunea Moise Stănescu, socrul mic. Fiecare invitat primea o jumătate de porc şi o cutie cu băuturi, de la vin la whisky.  Petrecerea continuă trei zile.