Rezultatele la cea de-a doua sesiune de Bacalaureat de la Galaţi nu sunt îmbucurătoare, dar nici nu reprezintă o surpriză prea mare pentru profesori. Doar 20,22% dintre elevii care au terminat în acest an liceul au reuşit să treacă de examene, procentul fiind şi mai mic (19,87%) la tinerii din promoţiile anterioare, care s-au încumetat să participe în acest an la Bacalaureat. „Rezultatele sunt cele aşteptate, ţinând cont că vorbim de elevi care au avut corigenţe sau situaţia şcolară neîncheiată, dacă discutăm de actuala promoţie”, ne-a declarat inspectorul şcolar general Laura Marin. Elevii nemulţumiţi de notele primite au avut posibilitatea să depună contestaţii până ieri, la ora 16,00. De amintit este că după soluţionarea celor 1.500 de contestaţii din prima sesiune a Bacalaureatului, doar 84 de elevi din judeţul Galaţi au reuşit să promoveze Bacalaureatul , procentul de promovare la examenul din acest an urcând astfel de la 59,39% la 61,45%. Promovabilitatea la Bacalaureatul din 2013 a fost cu 10% mai bună decât cea din anul precedent.
5 septembrie – rezultate finale
După ce la proba profilului din cea de-a doua sesiune de Bacalaureat trei elevi au fost surprinşi cu telefoane mobile asupra lor de către supraveghetori, fiind imediat eliminaţi din examen, scenariul s-a repetat vineri, 30 august, la proba la care aceştia şi-au putut alege profilul şi specializarea. Tot trei elevi au fost prinşi cu telefoane mobile, aceştia având acum interdicţie de a participa la următoarele două sesiuni de Bacalaureat pentru tentativă de fraudă. De menţionat este că şi la prima probă scrisă de Bacalaureat au fost doi eliminaţi din examen. La Galaţi s-au înscris iniţial 1.700 de elevi care nu au reuşit să promoveze în prima sesiune a Bacalaureatului, la care se adaugă alte câteva sute, dar dintre aceştia s-au mai înscris la proba scrisă doar 1.472 de tineri, dintre care 211 nu s-au mai prezentat la examenul scris la Limba şi Literatura Română. La proba profilului numărul absenţilor s-a mărit cu alţi 265 de elevi. Astfel, la Matematică s-au prezentat 1.285 de elevi, iar 236 au lipsit, în timp ce la disciplina Istorie au venit 151 de elevi, 29 de tineri alegând să spună „pas” acestei probe. Contestaţiile vor fi soluţionate pe 3 şi 4 septembrie, urmând ca afişarea notelor finale după reevaluarea tezelor să aibă loc pe 5 septembrie.
De o bună bucată de timp facem lucrurile din automatism, fără pic de pasiune. Unii dintre noi au făcut asta toată viaţa pentru că „tati” şi „mami” i-au împins spre o meserie doar pentru că aşa credeau ei că e mai bine, nu pentru că odraslei chiar îi plăcea ce urma să facă. Societatea noastră este menţinută încă în viaţă doar pentru că trebuie, nu pentru că ar exista o coeziune, o unitate de idei care să ne adune laolaltă şi asta e mai rău decât dacă ne-am dezintegra, pentru că astfel s-ar crea o comunitate nouă. Cei care ne conduc, fie că vorbim de politic sau de economic, în cele mai multe cazuri sunt nişte şmecheraşi inculţi, care au reuşit să dea din coate mai bine decât alţii pentru a ajunge acolo şi pornind de la această realitate perspectivele nu arată deloc bine. Ceea ce ne lipseşte individual, dar şi ca societate, este un scop, un ţel, care să fie îmbrăţişat de toţi şi pentru care ar merita să ne unim forţele. În prezent, fiecare trage pe turta lui, fără să-i pese prea mult de ce se întâmplă în jurul lui, chiar dacă prin prisma funcţiei pe care o ocupă exact asta ar trebui să facă. Să îi luăm de pildă pe japonezi. Ştiu! Prost exemplu pentru o societate ca a noastră, dar el reflectă cel mai bine ceea ce vreau să subliniez. După tsunami, toţi, cu mic, cu mare, s-au apucat să reconstruiască zonele devastate. Nu a contat că erau bătrâni de 80 de ani sau bolnavi. Toţi au ştiut că asta trebuie să facă şi în şase luni nici nu se mai cunoştea că apele măturaseră totul în cale. Oraşe întregi au fost reconstruite de la zero fără ca cineva să se plângă de ceva. Dacă la noi se întâmpla aşa ceva, populaţia ar fi fost relocată şi mă îndoiesc că ar mai fi revenit vreodată acolo. Este suficient să te uiţi pe stradă ca să îţi dai seama cât de acută este problema cu care ne confruntăm. Oameni cu feţe inexpresive, care se îndreaptă spre nicăieri. Se căsătoresc pentru că trebuie, fac copii pentru că aşa le spune lumea, îşi iau un job pentru că aşa le impun părinţii sau anturajul. Nici măcar pasiunile nu mai sunt ale noastre. Am ajuns atât de influenţabili, încât e suficient să ne spună cineva că îi place să se caţere pe munţi sau să sară cu paraşuta, ca să ne apucăm şi noi de aşa ceva. Ceea ce constituie cu adevărat o problemă este nu situaţia în care ne aflăm, ci faptul că lumea nu conştientizează că face totul din automatism. Treptat, ne-a dispărut voinţa de a face ce ne dorim cu adevărat, de a ne îndeplini visurile, chiar dacă traversăm o perioadă dificilă economic. Am ajuns legaţi cu sfori invizibile de tot soiul de cutume, obiceiuri şi alte tâmpenii împrumutate de la alţii, astfel că mulţi dintre noi îşi irosesc cei mai buni ani din viaţă făcând ceea ce nu le place şi spunând lucruri pe care nu le gândesc. Depinde de fiecare dintre noi să îşi recapete controlul asupra propriei vieţi şi să înceapă să meargă pe drumul pe care ei şi nu alţii îl consideră bun. Doar aşa putem avea speranţe că vom avea o altă societate, deşi dacă e să ne gândim la generaţia de mâine, nu ştiu dacă să râdem sau să plângem.