word-monitor

Author: Nelu Stamate

  • Firmele estimează creşterea activităţii în industrie şi stagnare în comerţ şi servicii până în decembrie

    Firmele estimează creşterea activităţii în industrie şi stagnare în comerţ şi servicii până în decembrie

    Managerii companiilor se aşteaptă pentru perioada octombrie – decembrie la creşterea activităţii în industria prelucrătoare, la stagnare în comerţ şi servicii şi scădere în construcţii, în raport cu cele trei luni anterioare, a anunţat luni Institutul Naţional de Statistică (INS).

    Concluziile au fost obţinute prin intermediul unor anchete de conjunctură, în urma estimărilor făcute de manageri cu privire la tendinţele activităţii economice. Anchetele indică soldul conjunctural, obţinut ca diferenţă între procentajul managerilor care au ales varianta pozitivă a fenomenului şi procentajul celor care au indicat varianta negativă.

    Astfel, industria prelucrătoare este singurul domeniu unde se anticipează dezvoltarea activităţii, cu o creştere moderată a volumului producţiei (sold conjunctural +6%). În ceea ce priveşte estimarea producţiei, pentru unele dintre activităţi se va înregistra tendinţă de creştere, respectiv fabricarea substanţelor şi a produselor chimice (sold conjunctural +36%), fabricarea produselor farmaceutice de bază şi a preparatelor farmaceutice (sold conjunctural +29%), fabricarea calculatoarelor şi a produselor electronice şi optice (sold conjunctural +27%) şi fabricarea autovehiculelor de transport rutier, a remorcilor şi semiremorcilor (sold conjunctural +26%). Preţurile produselor industriale vor fi stabile (sold conjunctural +3%), iar numărul de salariaţi se va reduce (sold conjunctural -6%).

    În construcţii se va înregistra o scădere a volumului producţiei (sold conjunctural -30%) şi a numărului de salariaţi (sold conjunctural -25%). Managerii estimează scădere a stocului de contracte şi comenzi (sold conjunctural -25%). În ceea ce priveşte preţurile lucrărilor se preconizează o relativă stabilitate (sold conjunctural +1%), potrivit unui comunicat al INS.

    Pentru sectorul de comerţ cu amănuntul, managerii au estimat o relativă stabilitate a activităţii economice (sold conjunctural -3%) şi a volumului total al vânzărilor de mărfuri (sold conjunctural -1%).

    Volumul comenzilor adresate furnizorilor de mărfuri de către unităţile comerciale va înregistra, de asemenea, relativă stabilitate (sold conjunctural -4%). Angajatorii prognozează pentru următoarele trei luni un avans moderat al numărului de salariaţi (sold conjunctural +7%), iar preţurile de vânzare cu amănuntul vor înregistra de asemenea creşteri moderate (sold conjunctural +6%).

    Şi cererea de servicii (cifra de afaceri) va cunoaşte o relativă stabilitate (sold conjunctural 0%). Acest domeniu va fi caracterizat de o scădere moderată a numărului de salariaţi (sold conjunctural -8%) şi de stagnarea preţurilor (sold conjunctural 0%).

  • Mituri şi adevăruri despre răceala noastră cea de toate iernile

    Mituri şi adevăruri despre răceala noastră cea de toate iernile

    Cea mai comună boală din lume – aşa este considerată „răceala”, cum o numim cel mai adesea, sau guturaiul. Toată lumea a avut aşa ceva – de câte ori, nici nu se mai ştie, din copilărie până la vârsta adultă. Bizar pentru o epocă în care informaţia medicală este mai la îndemână ca oricând, răceala, aşa banală cum este, e totuşi curios de puţin cunoscută: savanţii se trudesc să-i înţeleagă mecanismele, iar în rândul publicului larg, ceea ce ştiu îndeobşte oamenii despre ea este, prea adesea, eronat. Avem convingeri pe cât de bine înrădăcinate, pe atât de greşite, despre cauzele şi tratamentul ei. Pentru exemplificare, iată câteva dintre aceste „mituri” şi datele ştiinţifice care le contrazic.
    Răceala este produsă de frig
    Răceala nu este cauzată de frig, ci de agenţi patogeni specifici – în speţă, nişte virusuri. Prin urmare, guturaiul este o viroză, o boală virală. Peste 200 de tipuri de virusuri pot produce simptomele specifice guturaiului, de cele mai multe ori fiind vorba despre virusuri dintr-o categorie numită rinovirusuri. Deseori se întâmplă să fie vorba despre o infecţie cu mai multe asemenea virusuri deodată.
    Mulţi oameni bagă în aceeaşi oală virusurile, bacteriile, chiar şi ciupercile microscopice sau alte forme de viaţă microscopice şi vătămătoare pentru om, desemnându-le pe toate sub numele generic de “microbi”. În realitate, virusurile şi bacteriile sunt entităţi biologice profund diferite, după cum fungii (ciupercile) patogeni sunt, iarăşi, altceva, diferit şi de virusuri şi de bacterii.
    Cât de importantă este distincţia dintre diferitele categorii de agenţi patogeni, se va vedea puţin mai departe.
    Până una-alta, e de reţinut că nu frigul este cauza guturaiului, ceea ce înseamnă că nici denumirea de “răceală” nu e cea mai corectă. Dar nu e nici complet nepotrivită, căci există, într-adevăr, o legătură între guturai şi frig, legătură pe care omul a observat-o de milenii, chiar dacă şi-o explica în mod greşit.
    Toată lumea ştie – medici şi pacienţi deopotrivă – că guturaiul apare mai des în anotimpul rece. Multă vreme cauza exactă acestei corelaţii a rămas necunoscută; abia foarte recent, în luna mai a acestui an, a fost publicat un studiu care demonstra unul dintre mecanismele prin care frigul favorizează apariţia răcelii: temperaturile joase modifică activitatea sistemului imunitar, într-un mod care slăbeşte mecanismele naturale de apărare ale corpului împotriva lor, ceea ce lasă cale liberă virusurilor pentru a invada căile respiratorii superioare.
    Studiul, realizat la Universitatea Yale, SUA, explică astfel, pentru prima dată, legătura dintre temperaturile joase şi activitatea virusului. Cercetătorii au descoperit că, la temperaturi mai ridicate, şoarecii infectaţi cu rinovirus produc un val de semnale imune antivirale, care activează mecanismele naturale de apărare ale organismului, care luptă împotriva virusului. În schimb, la temperaturi mai joase, şoarecii produc mai puţine semnale antivirale, astfel încât infecţia poate persista.
    Iar în culturi de laborator, celulele provenite din căile respiratorii umane, infectate cu rinovirusuri şi menţinute la cald, erau mai predispuse să sufere moartea celulară programată – un fenomen normal, determinat de răspunsul imunitar şi care are ca scop limitarea răspândirii infecţiei în organism. În schimb, în cazul celulelor păstrate la rece, era mai puţin probabil să se întâmple acest fenomen.
    Deci, iarna răcim mai des pentru că respirăm aer cu temperatură scăzută, care răceşte căile respiratorii superioare şi favorizează activitatea rinovirusurilor. Frigul este astfel un factor favorizant al apariţiei guturaiului, nu cauza lui; cauza o constituie infecţia cu virusuri.
    Unii cercetători sunt de părere că aceste constatări explică doar parţial corelaţia dintre guturai şi frig; o altă explicaţie – care probabil o completează pe prima – este aceea că, atunci când e frig, oamenii petrec mai mult timp în interior, cu ferestrele închise, iar astfel concentraţia de virusuri în aerul încăperilor creşte, făcând mai probabilă molipsirea.
    Guturai, gripă, tot aia…
    Greşit. Guturaiul şi gripa nu sunt acelaşi lucru, chiar dacă, de obicei, îşi fac apariţia cu simptome asemănătoare: strănut, tuse, dureri în gât, congestie nazală (nas înfundat), secreţii nazale, dureri musculare, stare de oboseală şi slăbiciune, uneori febră… Însă gripa este produsă de un alt tip de virusuri, virusurile gripale, din familia ortomixovirusurilor, mult mai agresive decât virusurile ce produc răceala, de unde şi simptomele mult mai accentuate ce semnalează instalarea gripei: durerea de cap este adesea severă, starea de rău e mai pronunţată, febra e mai mare… Boala durează mai mult şi riscul complicaţiilor este şi el mai ridicat în cazul gripei decât al guturaiului, cel mai des întâlnită fiind pneumonia.
    Când răceşti, trebuie să iei antibiotice ca să-ţi treacă
    Probabil cunoaştem cu toţii persoane care, la cel mai mic semn de răceală, se apucă şi iau nişte pastile de antibiotice pe care le aveau prin casă cine ştie de când, ori se duc şi cumpără de la farmacie nişte antibiotice care se dau fără reţetă. Dar la fel de rău este faptul că şi mulţi medici prescriu, în cazul unor viroze simple, antibiotice. De ce fac aşa? Pentru că pacienţii se aşteaptă să primească un astfel de tratament, ba chiar insistă să le fie dat; uneori e vorba de dorinţa sinceră a medicului de a fi de folos pacientului său, iar alteori medicii se tem ca răceala să nu se complice cu o suprainfecţie cu bacterii (lucru care, însă, se întâmplă, de obicei, doar în cazul persoanelor cu un sistem imunitar slăbit) şi atunci prescriu antibiotice, pentru orice eventualitate.
    Problema este că antibioticele sunt eficiente împotriva bacteriilor, dar nu şi împotriva virusurilor. Mai rău, tratamentul fără rost cu asemenea medicamente duce la dezvoltarea rezistenţei la antibiotice a unor bacterii care se află oricum în organism, dar sunt ţinute, de obicei, în frâu, de sistemul imunitar. Iar aceste bacterii patogene rezistente pot fi apoi transmise altora, care nu vor mai putea fi vindecaţi cu uşurinţă, căci bacteriile nu vor ceda în faţa antibioticelor obişnuite. Fenomenul rezistenţei bacteriilor la antibiotice este atât de răspândit şi progresează cu o asemenea, repeziciune, încât Organizaţia Mondială a Sănătăţii îl consideră unul dintre cele mai mari pericole care ar putea ameninţa umanitatea în viitor – un viitor destul de apropiat. – şi a început să recomande tot mai insistent ca medicii să limiteze prescierea acestor medicamente.
    Aşadar, antibioticele nu au efect împotriva virusurilor răcelii, dar nu există nici medicamente antivirale care să combată eficient aceste virusuri. (Împotriva virusurilor gripale există, de bine de rău, câteva medicamente antivirale, cu acţiune limitată – ar fi şi aceasta o mare diferenţă între gripă şi simpla răceală).
    De fapt, ştiţi care e vestea? Nu există niciun tratament care să vindece răceala, tratând cauza ei, adică omorând virusul. Tratamentul răcelii este simptomatic, adresându-se efectelor, nu cauzei. Bine şi aşa, dacă tratamentele cu pricina sunt eficiente. Remedii uşoare împotriva durerilor,  congestiei nazale,  durerilor în gât şi tusei (de preferinţă prescrise de medic şi luate după indicaţiile acestuia, nu după ureche) ne ajută să suportăm mai uşor cele câteva zile de boală, până când sistemul imunitar îşi face treaba şi învinge infecţia virală.
    Oricum, guturaiul, această viroză banală, umileşte, prin complexitatea ei, lumea ştiinţifică, în ciuda tuturor eforturile făcute de cercetători pentru a obţine un medicament antiviral eficace. În ciuda unor progrese notabile în domeniu – printre care descifrarea genomului unor rinovirusuri implicate în apariţia guturaiului -, nu vom avea curând un tratament cauzal al răcelii. Având în vedere că boala cu pricina poate fi produsă de peste 200 de tipuri de virusuri, nici nu e de mirare…
    Vestea bună este că, în imensa majoritate a cazurilor, guturaiul este o viroză uşoară, care trece în câteva zile, cu tratament simptomatic, însoţit de odihnă. (Odihna e foarte importantă; unul dintre primele lucruri pe care trebuie să le facem când răcim, spun medicii, este să încercăm să dormim ceva mai mult, pentru ca asta ajută sistemul imunitar să vină de hac virusului care ne-a invadat. E o metodă simplă şi eficientă, după cum şi metoda cea mai eficientă de limitare a răspândirii guturaiului – şi a gripei . este tot una simplă: spălarea frecventă pe mâini cu apă şi săpun.)
    Deci, tratament cauzal nu există, ci doar tratament simptomatic, iar în rest – sistemul imunitar îşi face treaba, de obicei foarte bine. De unde şi vorba: guturaiul trece, cu tratament, într-o săptămână, iar fără tratament – în 7 zile…

  • Fluieratul ceainicelor, un “mister” vechi de peste 100 de ani, explicat de cercetători

    Fluieratul ceainicelor, un “mister” care i-a preocupat pe oamenii de ştiinţă mai mult de 100 de ani, a fost în sfârşit explicat de doi cercetători de la Universitatea Cambridge din Marea Britanie. Descoperirea făcută de cei doi cercetători britanici ar putea să îi ajute pe ingineri să pună capăt acelor sunete similare, iritante şi nedorite, produse de sistemele de ţevi din locuinţe şi de ţevile de eşapament avariate ale automobilelor, informează dailymail.co.uk. “Efectul pe care l-am identificat poate să apară în tot felul de situaţii – în orice structură care conţine un curent de aer similar cu acela dintr-un ceainic”, a explicat Ross Henrywood, cercetător la catedra de Inginerie de la Universitatea Cambridge. “Þevile dintr-o clădire reprezintă un exemplu clasic, iar efecte similare pot fi constatate în sistemele de eşapament avariate ale automobilelor. Odată ce aflăm de unde vine acel fluierat şi ceea ce îl produce, în principiu putem să scăpăm de el”, a adăugat el.

    Ross Henrywood, care a realizat acest studiu în cadrul proiectului său de diplomă, şi profesorul său coordonator, Anurag Agarwal, au reuşit să demonstreze felul în care sunetul este creat în interiorul ceainicelor, pe măsură ce “fluxul” de abur începe să iasă prin gâtul acestora.

    Cercetătorii britanici au evidenţiat, totodată, două mecanisme separate, care nu doar că produc acest sunet specific, ci reprezintă tocmai motivul pentru care ceainicele fluieră, în loc să producă acel “şuierat” pe care un flux de aer îl generează în alte dispozitive casnice, precum uscătorul de păr.

    Un dispozitiv de fluierat simplificat constă în două plăci, poziţionate la mică distanţă una de cealaltă, formând astfel o cavitate. Ambele plăci au o gaură în mijloc, care permite aburului să treacă prin ele. Deşi se ştia deja că sunetul scos de ceainice este cauzat de vibraţiile produse de aburul care se acumulează şi care încearcă să “scape” din ceainic, oamenii de ştiinţă au încercat timp de peste un secol să înţeleagă procesul care produce acel sunet specific. Ross Henrywood şi Anurag Agarwal au realizat o serie de ceainice cu fluier simplificate, pe care le-au montat într-un dispozitiv special, cu ajutorul căruia fluxul de aer era împins prin ele cu diverse viteze, iar sunetele produse au fost înregistrate.

    Această abordare le-a permis să “programeze” frecvenţa şi amplitudinea sunetului, iar datele au fost apoi analizate, reuşind astfel să identifice tiparul de care aveau nevoie. În cele din urmă, cercetătorii au folosit o tehnică, bazată pe două microfoane, pentru a determina frecvenţa din interiorul gâtului ceainicului. Rezultatele au arătat că, dincolo de o anumită viteză a fluxului de aer, sunetul în sine este produs de mici vortexuri – vârtejuri -, care, la o anumită frecvenţă, pot produce acel zgomot. Pe măsură ce aburul urcă spre gâtul ceainicului, el întâlneşte o gaură la capătul dispozitivului de fluierat, care este mult mai îngustă decât gâtul în sine. Acest fapt contractă fluxul de abur care intră în dispozitivul de fluierat şi creează un jet de abur care trece prin el. Jetul de abur este în mod natural instabil, la fel ca jetul de apă dintr-un furtun de grădină, care începe să se spargă în picături după ce a străbătut o anumită distanţă.

    Ca urmare, până ce ajunge la capătul fluierului, jetul de abur nu mai este o coloană intactă, ci una uşor fracţionată. Aceste fracţiuni nu pot să scape în mod continuu din fluier şi, atunci când se lovesc de al doilea zid al fluierului, formează un mic puls de presiune. Acest puls determină aburul să formeze vortexuri la ieşirea din fluier. Aceste vortexuri produc unde sonore, generând sunetul specific care anunţă că ceaiul este gata.

    Henrywood şi Agarwal au explicat, de asemenea, motivul pentru care acest efect generează un fluierat, nu un alt zgomot, arătând că mecanismul este similar cu cel dintr-o orgă sau dintr-un flaut. O frecvenţă specifică domină celelalte unde sonore, întrucât nota muzicală, înaltă sau joasă, este determinată de mărimea şi de forma deschizăturii şi de lungimea gâtului ceainicului. Cu cât gâtul este mai lung, cu atât nota va fi mai joasă.

    Cei doi cercetători britanici lucrează în prezent la un proiect prin care doresc să construiască un uscător de mâini ultra rapid şi silenţios, analizând felul în care jetul de aer emis de aceste aparate generează zgomote.

    Studiul despre fluieratul ceainicelor a fost publicat în numărul din luna octombrie al revistei The Physics Of Fluids.

  • Cum poţi să iei decizii mai bune? Cele mai noi descoperiri ale ştiinţei

    Cum poţi să iei decizii mai bune? Cele mai noi descoperiri ale ştiinţei

    Baba Shiv, directorul programului Strategic Marketing Management Executive Program din cadrul prestigioasei Stanford Graduate School of Business, este unul dintre cercetătorii care au dedicat mult timp în ultimii ani studierii modului în care oamenii iau decizii. „Majoritatea deciziilor noastre, a acţiunilor noastre şi a experienţelor noastre, fie că ne place sau nu, sunt modelate la nivel instinctual”, spune Shiv. „Sunt de părere că 90%-95% din deciziile pe care le luăm, chiar şi cele importante despre care avem impresia că le stabilim în mod raţional, sunt rezultatul instinctului”, explică profesorul. „Dacă partea emoţională a creierului intră în conflict cu partea raţională, de regulă latura emoţională va fi cea care câştigă”, spune Shiv. „De altfel, partea raţională a creierului nu este neapărat pricepută în a raţiona, cât în a raţionaliza deciziile pe care le-a luat deja partea emoţională a minţii noastre”, explică cercetătorul.
    Dacă acceptăm aceste premise şi conştientizăm că multe (dacă nu majoritatea) deciziilor sunt luate la nivel instinctual, trebuie să înţelegem cum funcţionează această latură instinctuală.
    Neuromodulatorii – ce sunt şi cum ne afectează deciziile
    Profesorul Shiv afirmă că neuromodulatorii – substanţe precum dopamina (substanţa chimică asociată «stimulării»), serotonina (substanţa chimică asociată «calmării») sau cortizolul (substanţa chimică asociată stresului) – joacă un rol extraordinar de important în stabilirea unui lucru esenţial: cine suntem noi. Spre exemplu, nivelul lor în creier dă diferenţa între persoana care suntem dimineaţa şi cea care suntem la amiază. Din acest motiv, spune Shiv, trebuie luat în considerare nivelul acestor neuromodulatori la programarea momentului în care luăm deciziile importante.
    Cele mai recente cercetări ştiinţifice arată că există două căi neuronale prin care acţionează creierul. O cale neuronală porneşte de la starea de stimulare fiziologică intensă provocată de stres, în care predomină emoţii precum frica şi anxietatea, şi încearcă să o transforme într-o stare de confort. Această cale este controlată de cortizol şi de serotonină. Cealaltă cale neuronală duce creierul din starea de excitaţie fiziologică scăzută – percepută sub forma plictiselii şi apatiei – şi o transformă în starea de entuziasm. Neuromodulatorul care acţionează este dopamina, substanţa „stimulării”, ce ne oferă imboldul necesar să ne ducem activităţile la bun sfârşit.
    Deoarece aceste căi neuronale sunt conectate în creier, stresul ne reduce abilitatea de a fi creativi şi de a lua decizii bune. Atunci când suntem stresaţi şi anxioşi, cortizolul este prezent într-un nivel mare în creier, iar acest lucru ne va face să căutăm siguranţă, motiv pentru care nu vom ieşi din zona de confort şi nu vom lua decizii inovatoare.
    Cea mai bună combinaţie pentru luarea unei decizii este un nivel ridicat al serotoninei şi al dopaminei. În această situaţie vom beneficia atât de calmul caracteristic serotoninei, cât şi de energia tipică dopaminei. Shiv afirmă că cea mai bună metodă prin care putem beneficia de această combinaţie este una foarte simplă: un somn de bună calitate.
    Când trebuie să luăm o decizie şi de ce este esenţial somnul?
    Cel mai bun moment în care să ne programăm deciziile importante este dimineaţa. Care este motivul? În orele de după trezire, nivelul serotoninei este în mod natural ridicat. Ca urmare, vom tinde să nu ne temem să încercăm lucruri noi. De-a lungul zilei, nivelul serotoninei scade, iar din acest motiv deciziile luate la amiază vor tinde să prezinte o aversiune la risc. Din acelaşi motiv, la amiază va fi mai pronunţată tendinţa de a menţine starea de fapt, iar acest lucru se poate manifesta de multe ori în amânarea deciziilor pe care le avem de luat.
    „Somnul are o importanţă capitală”, afirmă profesorul Baba Shiv.  Într-o noapte obişnuită, visăm doar într-o anumită etapă a somnului, cunoscută sub numele de „somn REM” (rapid eye-movement). Celelalte faze ale somnului, cele non-REM, joacă un rol cheie. Specialistul afirmă că într-o anumită fază a somnului, cea de somn profund (cunoscută şi sub numele de somn „slow wave”), serotonina, dopamina şi ceilalţi neuromodulatori revin la nivelul lor normal.
    Dacă nu avem parte de o perioadă suficientă de somn profund, care să permită „resetarea” neuromodulatorilor la nivelul lor natural, dimineaţa ne vom trezi cu un nivel mai scăzut al serotoninei în creier şi un nivel mare al cortizolului, ceea ce ne va face să luăm decizii instinctive din frică şi cu aversiune faţă de risc. Shiv spune că avem nevoie de minimum 30 de minute de somn adânc pentru a beneficia de beneficiile sale, însă ideal ar fi să beneficiem de aproximativ 2 ore. Din nefericire, pe măsură ce îmbătrânim tindem să pierdem din timpul total de somn profund.
    Shiv spune că cea mai bună metodă prin care putem să mărim perioada de somn profund este să fim deja relaxaţi când ajungem în pat. Profesorul recomandă o baie sau un duş fierbinte şi să evităm consumul de alcool, deoarece studiile au arătat că băuturile alcoolice consumate cu două ore înainte de culcare reduc dramatic perioada de somn profund. De asemenea, specialistul recomandă să oprim toate sursele de lumină, inclusiv ecranele dispozitivelor electronice, înainte de a ne culca.
    Cum ne influenţează dieta şi activitatea fizică capacitatea de a lua decizii?
    Baba Shiv afirmă că dimineaţa este important să consumăm proteine de calitate, indiferent de sursa lor: poate să fie vorba de zer, de ouă sau orice altă proteină de calitate.
    De ce trebuie să mâncăm proteine? Pe parcursul zilei, proteinele consumate la micul dejun sunt asimilate de corp. Aminoacizii ce compun proteinele sunt absorbiţi şi trec de bariera sânge-creier, iar unul dintre ultimii aminoacizi asimilaţi de corp este triptofanul, un precursor al serotoninei. Cu alte cuvinte, dacă aţi consumat un mic dejun bogat în proteine de calitate, în momentul în care în mod normal aţi fi înregistrat o scădere a nivelului de serotonină din creier, asimilarea triptofanului va preveni acest lucru şi vă va permite să fiţi la fel de eficient în luarea deciziilor la prânz ca la începutul dimineţii. Un mic dejun bogat în carbohidraţi vă va oferi energie, însă nu va avea acelaşi efect benefic asupra capacităţii voastre decizionale.
    De asemenea, activitatea fizică joacă un rol important în luarea unor decizii de calitate. Profesorul Shiv subliniază că, atunci când muşchii inimii pompează mai rapid decât de obicei, ei eliberează o peptidă care stimulează producţia de serotonină. Oamenii de ştiinţă au crezut multă vreme că efortul fizic şi sportul duc la eliberarea endorfinelor în creier, motiv pentru care apare senzaţia plăcută pe care o raportează cei ce desfăşoară astfel de activităţi. Cercetătorii au descoperit, însă, că substanţele eliberate în creier în urma efortului fizic nu sunt endorfine, ci sunt nişte precursori ai serotoninei. „Cu alte cuvinte, activitatea fizică este metoda prin care natura ne ţine serotonina la un nivel ridicat de-a lungul zilei”, explică Shiv.
    Astfel, dacă aveţi o întâlnire importantă la amiază, înainte ca aceasta să aibă loc este recomandat să dedicaţi un sfert de oră unei plimbări rapide prin împrejurimi. O altă variantă, subliniază profesorul Shiv, este să discutaţi în timp ce vă plimbaţi. Steve Jobs obişnuia adeseori să organizeze „întâlniri în mişcare”, discutând aspecte importante în timp ce mergea. Acelaşi lucru îl face şi Mark Zuckerberg.
    Un ultim aspect important asupra căruia profesorul Shiv atrage atenţia este cafeaua pe care o bem în fiecare zi. Cofeina este un stimulator fiziologic, subliniază profesorul, care amplifică emoţia pe care o simţim în momentul în care o bem. Aşadar, dacă ne simţim motivaţi, ne va ajuta. În schimb, dacă ne simţim stresaţi, cofeina ne va face agitaţi –– ultimul lucru pe care ni-l dorim atunci când încercăm să luăm o decizie bună.
    Aşadar, cafeaua nu reprezintă o „scurtătură”. Cea mai bună metodă prin care ne putem stimula creierul astfel încât să luăm decizii bune reprezintă respectarea celor trei elemente cruciale: somnul, dieta şi activitatea fizică.

  • Apărarea cibernetică subminează solidaritatea din interiorul NATO

    Apărarea cibernetică subminează solidaritatea din interiorul NATO

    Cele 28 de ţări membre ale NATO sunt de acord că războiul cibernetic este o ameninţare în creştere şi letală. Ele sunt de acord şi că Alianţa trebuie să aibă capacitate suficientă pentru a se apăra de atacurile piraţilor informatici şi că divizia care se va ocupa de atacurile cibernetice, la cartierul său general din Mons (sudul Belgiei), trebuie să fie deplin operaţională pentru a supraveghea cele circa 50 de sisteme instalate în lume. Totuşi, la ora împărţirii tehnologiilor, care permit fiecărui stat aliat în parte să se apere, NATO nu mai pare o organizaţie atât de unită, notează ziarul El Pais.

    Criza economică din Occident a provocat multe fricţiuni în Alianţă: desfăşurarea forţelor din Afganistan, războiul din Libia, o posibilă intervenţie în Siria. În toate cazurile au primat investiţiile şi cheltuieile fiecărui membru şi, ca întotdeauna, unii au cerut ca ceilalţi să plătească mai mult. Tema apărării cibernetice nu a scăpat de aceste dezbateri bugetare, deşi este considerată crucială în NATO — de la presupusul atac al Rusiei, care a paralizat în 2007 Estonia (membră a Alianţei) — şi va fi un subiect-cheie pe agenda summitului de anul viitor de la Londra.

    SUA, Marea Britanie, Franţa şi Germania cheltuiesc mulţi bani pentru a se proteja acasă de atacurile cibernetice şi sunt reticente în a aloca o parte din fonduri programelor NATO de care ar beneficia ceilalţi membri. Aliaţii care investesc mai puţin în acest domeniu, din cauza dificultăţilor financiare, au cerut să se aplice conceptul solidarităţii care stă la temelia Alianţei. Secretarul general al Alianţei, danezul Anders Fogh Rasmussen, a încercat să fie optimist la recenta reuniune de la Bruxelles, subliniind că „prioritatea NATO este de a-şi apăra propriile reţele”. „Apărarea cibernetică este o responsabilitate naţională”, a spus el, însă „NATO trebuie să joace un rol util în dezvoltarea capacităţii fiecărei ţări pentru a se putea apăra de pirateria informatică”. ”De exemplu împărtăşind informaţie, metode şi realizând exerciţii comune”, a adăugat Rasmussen.

    Totuşi, Jamie Shea, responsabilul NATO pentru apărarea cibernetică, a subliniat într-o şedinţă informativă că deocamdată cyber-apărarea este o chestiune naţională. El nu a respins ideea unui anumit nivel de colaborare, dar nu a considerat încă posibilă crearea unei echipe de răspuns rapid pentru a ajuta un membru care a suferit un atac concret.

    Potrivit ministrului spaniol al apărării, Pedro Morenés, ideea este ca „nimeni să nu profite de nimeni”. Spania este de acord ca fiecare ţară să investească în dezvoltarea propriilor sisteme, dar este de părere că ţările puternice nu trebuie să piardă din vedere nevoile celor mai slabe, pentru că „o scăpare” la acest nivel ar putea afecta întreaga Alianţă, inclusiv pe cei care au sisteme naţionale performante. Morenés a confirmat că Spania şi Portugalia (cu participarea Italiei) vor fi în 2015 gazdele celor mai mari exerciţii militare ale NATO de la retragerea din Afganistan.

    Potrivit directorului diviziei NATO dedicată apărării cibernetice, Ian West, centrul înregistrează în fiecare zi circa 147 de milioane de incidente. Anul trecut 2.500 de atacuri au fost considerate cu adevărat grave. În centru lucrează 130 de experţi din 15 ţări, care se ocupă zilnic cu interceptarea e-mailurilor false prin care piraţii informatici încearcă să obţine codul de acces la informaţiile secrete ale organizaţiei. Dacă este vorba de o ameninţare serioasă, experţii nu numai ca o anihilează dar şi încearcă să descopere originea ei.

    De la incidentul din Estonia de acum şase ani şi de la fricţiunile cu Rusia, ţara care a denunţat cele mai multe atacuri asupra sistemelor sale sunt SUA, indicând clar China care are una din diviziile de război cibernetic cele mai avansate din lume. Când a izbucnit însă scandalul Snowden, atât Beijingul cât şi Moscova au acuzat ipocritul Washington, care critică spionajul informatic, în timp ce spionează ţări aliate, precum Franţa şi Spania, sau mari parteneri comerciali latino-americani, precum Brazilia.

  • Rectificarea bugetară negativă va fi de până în 3 miliarde de lei

    Rectificarea bugetară operată de Guvern va fi de până în 3 miliarde de lei şi va creşte deficitul bugetar de la 2,3% din PIB la 2,5% din PIB, diferenţă pe care experţii FMI o acceptă doar pentru sumele cheltuite suplimentar faţă de programul iniţial pentru cofinanţarea proiectelor cu fonduri europene, au declarat pentru MEDIAFAX surse oficiale. Surse guvernamentale au declarat că sunt vizate în principal fondurile necheltuite asupra cărora autorităţile trebuie să facă în această săptămână o statistică. Sursele citate au precizat că rectificarea bugetară pregătită de Guvern se situează în marja inferioară a 3 miliarde de lei, dar peste 2,5 miliarde de lei.

    În această săptămână autorităţile centrale trebuie să realizeze o statistică a fondurilor care nu au fost cheltuite, urmând ca rectificarea să vizeze în primul rând această zonă, au mai precizat sursele citate. Astfel, deficitul bugetului general consolidat ar putea creşte în acest an de la 14,7 miliarde lei, aşa cum apare în scrisoarea transmisă FMI în luna septembrie, la 15,9 miliarde lei.

  • Dacă ai „burtică”, ficatul îţi poate „mânca” creierul!

    Dacă ai „burtică”, ficatul îţi poate „mânca” creierul!

    Persoanele cu grăsime abdominală excesivă sunt de trei ori mai predispuse decât persoanele subţiri să sufere de pierdere de memorie şi de demenţă la bătrâneţe, iar acum oamenii de ştiinţă afirmă că au înţeles care este motivul. Se pare că atât ficatul, cât şi hipocampul (centrul memoriei din creier) împărtăşesc o poftă pentru o anumită proteină intitulată PPARalpha. Ficatul foloseşte PPARalpha pentru a arde grăsimea de pe abdomen, iar hipocampul foloseşte PPARalpha pentru a procesa memoria. În rândul persoanelor cu multă grăsime pe abdomen, ficatul are nevoie să lucreze „peste program” pentru a metaboliza grăsimea şi foloseşte toată PPARalpha – consumând mai întâi stocurile locale şi apoi trecând la stocurile din celelalte zone ale corpului, inclusiv din creier, se arată în noua cercetare. Acest proces face ca hipocampul să nu beneficieze de PPARalpha, afectând astfel memoria şi învăţarea, explică cercetătorii de la Rush University Medical Center din Chicago, autorii studiului publicat în jurnalul ştiinţific Cell Reports.

    Alte studii mai vechi arătau legătura între grăsimea abdominală şi afectarea funcţionării creierului. Un studiu realizat în 2008 a descoperit că persoanele obeze erau de 3,6 ori mai predispuse decât persoanele cu o greutate normală să dezvolte demenţă. De asemenea, un studiu din 2010 a arătat că pe măsură ce nivelul ţesutului adipos abdominal se măreşte, creierul pacientului scade mai mult la bătrâneţe.

    Elementul de noutate al cercetării realizate de specialiştii de la Rush University este faptul că hipocampul foloseşte PPARalpha pentru a procesa memoria şi învăţarea şi că acesta este un posibil motiv pentru legătura dintre grăsimea abdominală şi pierderea memoriei sau demenţă. Cercetătorii au descoperit că atunci când injectau PPARalpha în hipocampul şoarecilor cu un nivel scăzut al acestei proteine capacitatea de învăţare şi de memorare se îmbunătăţea. „Este nevoie de mai multe cercetări pentru a explora cum am putea menţine un nivel normal al PPARalpha în creierul uman pentru a proteja împotriva pierderii memoriei”, a comentat Kalipada Pahan, profesor de neuroştiinţe şi totodată coordonatorul acestui studiu. Aşadar, PPARalpha oferă cercetătorilor noi speranţe în eforturile de a descoperi un tratament sau un leac pentru Alzheimer, demenţă şi alte afecţiuni ce duc la pierderea memoriei şi care afectează cogniţia.

    Până atunci, însă, nu ar strica să reducem nivelul ţesutului adipos de pe abdomen.

  • Scoaterea medicamentelor ieftine din sistemul de compensare va avea efecte catastrofale

    Scoaterea medicamentelor ieftine din sistemul de compensare va avea efecte catastrofale asupra pacienţilor şi producătorilor locali de medicamente, susţine Asociaţia Producătorilor de Medicamente Generice din România (APMGR).

    APMGR, asociaţie ce reprezintă interesele principalilor investitori de resort prezenţi pe piaţa românească, atrage atenţia că eliminarea medicamentelor ieftine din lista de medicamente compensate ar afecta grav populaţia cu venituri reduse şi majoritatea pacienţilor cronici din România. În plus, o astfel de măsură ar avea efecte economice catastrofale asupra producătorilor de medicamente generice, care sunt singurii investitori din industria farmaceutică cu capacităţi de producţie în România, se arată într-un comunicat.

    “Privim cu îngrijorare ultimele declaraţii ale reprezentanţilor CNAS şi Ministerului Sănătăţii care iau în considerare limitarea accesului populaţiei la medicamente cu preţ accesibil. Într-o ţară în care salariul mediu net ajunge la doar 1.600 RON, o cheltuială în plus cu medicamentele, fie că este vorba de 200 RON, fie că este vorba de 50 RON, poate reprezenta o povară financiară de nesuportat” , a declarat preşedintele APMGR, Dragoş Damian, citat în comunicat.

    O astfel de măsură va afecta în special pacienţii cronici din România – pe cei care suferă de afecţiuni cardiovasculare, digestive, de afecţiuni ale sistemului nervos sau de afecţiuni reumatice, susţine APMGR. În opinia asociaţiei, impactul bugetar al eliminării medicamentelor compensate ar fi extrem de redus, dar efectele asupra stării de sănătate a populaţiei ar fi extrem de grave, având în vedere că peste 50% din volumul de medicamente cu prescripţie medicală utilizate în România sunt medicamente cu preţ redus, de până la 10 RON. “În tratamentul afecţiunilor sistemului cardiovascular, cauză majoră de mortalitate, medicamentele sub 30 de lei reprezintă peste 85% din numărul pastilelor vândute. În schimb, România ar putea avea pierderi economice importante având în vedere că o astfel de măsură ar afecta grav producătorii de medicamente cu capacităţi de producţie din România: 60% din totalul medicamentelor sub 10 RON sunt produse în România. Aceşti producători, în exclusivitate producători de medicamente generice, asigură peste 8.000 de locuri de muncă şi contribuie cu circa 1,5% la PIB”, se mai arată în comunicat.

    APMGR arată că nu poate fi de acord cu o actualizare a listei de medicamente compensate bazată exclusiv pe alocări bugetare, care ar afecta accesul majorităţii populaţiei la tratament cu preţ accesibil şi distrugerea industriei farmaceutice locale şi a producătorilor de medicamente generice.

    Asociaţia reaminteşte că a propus Guvernului, în septembrie o serie de măsuri care, printr-o mai bună utilizare a variantelor generice de tratament, pot duce la economii de aproximativ 100 de milioane de euro pe an, care să permită inclusiv actualizarea listei medicamentelor compensate. Aceste măsuri includ aplicarea unei taxe clawback diferenţiate, care să protejeze industria producătoare de medicamente generice şi să asigure în continuare accesul populaţiei la medicamente cu preţuri accesibile.

    “Avem speranţa că vom continua să lucrăm împreună cu Ministerul Sănătăţii pentru a pune în practică măsurile agreate în Protocolul încheiat la începutul anului, în beneficiul pacienţilor şi al economiei româneşti”, a mai spus preşedintele APMGR.

    Preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate (CNAS), Cristian Buşoi, a declarat, în septembrie, că ar trebui să existe o departajare între taxa de clawback pentru medicamentele originale şi pentru cele generice, odată cu introducerea noii liste de medicamente compensate. Buşoi a adăugat că, la nivelul Ministerului Sănătăţii, există un grup de lucru privind taxa clawback, la întrunirile căruia participă şi un reprezentant al CNAS, dar deocamdată nu s-a ajuns la o concluzie. Preşedintele CNAS este de părere că anul viitor, dacă nu şi în 2015, ar trebui să fie menţinută taxa clawback în România, neexistând altă soluţie bugetară.

    Noua listă a medicamentelor compensate trebuie adoptată până la 31 decembrie, astfel încât să poată deveni operaţională la începutul anului viitor, anunţa, în 31 iulie, ministrul Eugen Nicolăescu, după ce anterior a dat ca posibile termene de intrare în vigoare 1 iulie şi 1 august.

  • Consiliul UE a aprobat României un nou program de asistenţă financiară preventivă de 2 miliarde euro

    Consiliul UE a aprobat României un nou program de asistenţă financiară preventivă de 2 miliarde euro

    Consiliul Director al Fondului Monetar Internaţional (FMI) a avizat pe 27 septembrie scrisoarea de intenţie transmisă de autorităţile române şi a aprobat încheierea unui nou acord stand-by cu România, cu o durată de doi ani, în valoare de 2 miliarde euro, care va fi tratat ca preventiv. Totodată, Banca Mondială a pus la dispoziţia României 1 miliard de euro, opţiunea de accesare a fondurilor fiind valabilă până în decembrie 2015. România a tras miercuri 700 milioane de euro din acest împrumut.

    În condiţiile actuale din piaţă, România nu intenţionează să acceseze fondurile UE, dar asistenţa preventivă va consolida stabilitatea macroeconomică, bugetară şi financiară şi, prin continuarea reformelor structurale, să sporească rezistenţa şi potenţialul de creştere a economiei.

    Dacă riscurile luate în considerare se vor materializa, România ar putea să nu mai poată acoperi necesarul de finanţare externă din resursele de finanţare disponibile. Aceste riscuri sunt asociate, între altele, cu datorii externe importante, o poziţie extrem de negativă a investiţiilor nete şi efectele unor evoluţii negative în zona euro. Într-un astfel de scenariu de stres, necesarul de finanţare rezidual ar putea să fie acoperit prin activarea asistenţei financiare preventive pe termen mediu, potrivit deciziei adoptate de Consiliul UE.

    Comisia Europeană va conveni cu autorităţile din România, după consultări cu Comitetul Economic şi Financiar, condiţiile de politică economică ataşate asistenţei financiare. Aceste condiţii urmează să fie incluse într-un memorandum de înţelegere. Astfel, adoptarea bugetelor şi aplicarea politicilor trebuie să corespundă obligaţiilor asumate de România în Pactul de Stabilitate şi Creştere, în vederea atingerii obiectivului bugetar pe termen mediu până în 2015 şi menţinerea ulterioară a acestuia. România trebuie să menţină măsurile convenite în cadrul celor două programe anterioare cu UE şi FMI şi să implementeze elementele rămase neîndeplinite. Guvernanţa fiscală trebuie consolidată, inclusiv prin implementarea Tratatului de Stabilitate, Coordonare şi Guvernanţă, astfel încât să fie asigurată consolidarea fiscală. O atenţie deosebită trebuie acordată întăririi planificării bugetare multianuale, introducerii unui sistem eficient de control, îmbunătăţirii colectării taxelor şi a procesului de bugetare a capitalului.

    Autorităţile UE consideră necesară aplicarea planurilor de acţiune adoptate ca reacţie la concluziile evaluărilor efectuate de Banca Mondială în perioada 2010-2011. România trebuie să elimine arieratele şi să întărească mecanismele de control bugetar în sectorul sănătăţii, prin îmbunătăţirea raportărilor şi a monitorizării. În sectorul sănătăţii sunt necesare un plan strategic de acţiune, raţionalizarea structurii de spitalizare şi creşterea activităţilor de asistenţă primară. O altă măsură avută în vedere de autorităţile europene este îmbunătăţirea managementului datoriei publice, pentru reducerea riscurilor. Cadrul decizional din sistemul bancar trebuie întărit, ca şi planurile pentru situaţii neprevăzute ale Băncii Naţionale a României şi guvernanţa corporatistă a Fondului de Garantare a Depozitelor. Totodată, trebuie accelerat procesul de curăţare a bilanţurilor contabile ale băncilor şi menţinerea disciplinei de creditare, în sectorul bancar. România trebuie să restructureze companiile de stat, inclusiv prin vânzări de participaţii, şi să îmbunătăţească guvernanţa acestora. De asemenea, trebuie adoptate măsuri de îmbunătăţire a mediului de afaceri, inclusiv prin reducerea poverii administrative pentru firmele mici şi mijlocii, şi măsuri de facilitare a accesului acestora la finanţare.

    Consiliul Director al FMI a avizat pe 27 septembrie scrisoarea de intenţie transmisă de autorităţile române şi a aprobat încheierea noului acord stand-by cu România, cu o durată de doi ani, în valoare de 2 miliarde euro, care va fi tratat ca preventiv. Prim-adjunct al directorului executiv al FMI, Nemat Shafik, a afirmat la acea dată că în cadrul ultimelor două acorduri cu Fondul România a redus dezechilibrele fiscale şi de cont curent mari şi a început reforme structurale în mai multe domenii. În scrisoarea de intenţie transmisă Fondului, Guvernul s-a angajat să îndeplinească mai multe condiţii prealabile şi criterii de referinţă structurale.

  • România şi Georgia au semnat un memorandum pentru reactivarea liniei de feribot Constanţa-Batumi

    Viceministrul georgian al Economiei, Natia Mikeladze, şi secretarul de stat din Ministerul Transporturilor Nicuşor Marian Buică au semnat, vineri, un memorandum de înţelegere care va permite reactivarea liniei de feribot Constanţa-Batumi, scrie publicaţia Trend.az.

    Memorandumul de înţelegere privind cooperarea bilaterală în domeniul transportului va permite reactivarea liniei de feribot dintre porturile din Georgia şi România în viitorul apropiat, potrivit Ministerului Economiei de la Tbilisi. Tototată, documentul semnat în capitala Georgiei va facilita dezvoltarea legăturilor de transport între cele două ţări şi crearea de noi locuri de muncă.

    Memorandumul a fost semnat cu ocazia vizitei în Georgia a unei delegaţii a Ministerului Transporturilor din România, care a început la 23 octombrie, scrie Trend.az. În timpul vizitei, membrii delegaţiei române au vizitat porturile georgiene Batumi şi Poti, unde au avut întâlniri cu autorităţile locale şi cu reprezentanţi ai unor companii private interesate să investească în reluarea liniei de feribot.