word-monitor

Author: Nelu Stamate

  • Autoturisme cu documente falsificate descoperite la PTF Oancea

    În data de 30 august, în jurul orei 9.30, s-a prezentat în Punctul de Trecere a Frontierei (PTF) Oancea, pentru efectuarea formalităţilor necesare trecerii frontierei, Mihail C., în vârstă de 55 de ani, cu dublă cetăţenie (română şi R. Moldova), conducând un autoturism marca Volkswagen Passat, înmatriculat în Bulgaria.
    În aceeaşi zi, în jurul orei 16.30, s-a prezentat în acelaşi punct de trecere a frontierei, pentru efectuarea formalităţilor necesare trecerii frontierei, pe sensul de intrare în ţară, Florin N. P., în vârstă de 26 de ani, cetăţean român, conducând un autoturism marca BMW 318, înmatriculat în Bulgaria.
    Având suspiciuni cu privire la autenticitatea documentelor prezentate la control poliţiştii de frontieră au efectuat, în cele două cazuri, verificări specifice în urma cărora au constatat faptul că taloanele care atestau inspecţia tehnică periodică nu îndeplinesc condiţiile de formă şi de fond ale unor documente autentice, acestea fiind falsificate. Poliţiştii de frontieră au întocmit în ambele cazuri dosare penale pe numele bărbaţilor sub aspectul săvârşirii infracţiunii de uz de fals, urmând a fi luate măsurile legale ce se impun.

  • Ce scumpiri aduce toamna în portofelele românilor

    Taxa pe valoarea adăugată a fost redusă la pâine la 9% de la 1 septembrie, iar impactul negativ al măsurii, calculat la 100 milioane lei, va fi compensat prin creşterea accizelor la alcool şi introducerea de accize la bunuri de lux, precum maşini cu motor peste 3.000 cmc, bijuterii, aur, cu venituri suplimentare estimate să fie atrase astfel din accize la 300 milioane lei. Alte bunuri de lux pentru care sunt aplicate accize sunt iahturi, ceasuri de lux şi anumite tipuri de armament. Acciza la alcool a crescut de la 750 euro/hectolitru la 1.000 euro/hectolitru, în timp ce pentru bunuri de lux au fost introduse accize.
    Scăderea preţurilor la raft la pâine şi produse de panificaţie va fi proporţională cu reducerea TVA pentru această categorie, de la 24% la 9%, potrivit Asociaţiei Marilor Reţele Comerciale din România (AMRCR), care speră că această măsură va fi extinsă şi la alte alimente. “Ne aflăm într-o situaţie extrem de dificilă de subconsum şi suntem cu toţii de acord că o cotă mare de TVA este o frână în creşterea consumului şi implicit a bunăstării cetăţenilor. (…) Marii retaileri îşi propun să întreprindă toate demersurile care le stau la îndemână pentru ca preţurile de la raft să scadă în mod efectiv cu acelaşi procent cu care va scădea cota taxei. Ne exprimăm speranţa că această măsură va fi urmată de reducerea taxei pe valoarea adăugată la toate produsele, în aşa fel încât să se relanseze creşterea economică care a avut atât de mult de suferit printr-o cotă mare de TVA”, se arată într-un comunicat al AMRCR.
    TVA redusă la pâine, covrigi, cornuri şi baghete, nu şi la cozonac şi chec
    Taxa pe valoarea adăugată este redusă la 9% şi pentru vânzarea de covrigi, baghete sau cornuri, alături de pâine, dar nu şi pentru cozonac, chec şi alte produse din categoria celor de patiserie proaspete, a precizat ministrul Agriculturii, Daniel Constantin. “Există deja un cod CAEN, 1071, dacă nu mă înşel, la care se va aplica TVA redusă, dar din acel cod CAEN vor fi exceptate produsele de patiserie proaspete, deci cozonacul, checul şi alte produse care intră în această categorie, vor avea tot TVA de 24%. În categoria celor care vor fi exceptate intră, în primul rând, pâinea de toate categoriile, în al doilea rând covrigii, minibaghetele, cornurile, deci produse care nu sunt catalogate ca fiind proaspete”, a spus Constantin.
    În detaliu, ordonanţa de modificare a Codului Fiscal aprobată de Guvern reduce TVA pentru livrarea tuturor sortimentele de pâine, precum şi pentru cornuri, chifle, batoane, covrigi, minibaghete, franzeluţe şi împletituri, care se încadrează în grupa produse de brutărie la codul CAEN 1071, făină albă de grâu, făină semialbă de grâu, făină neagră de grâu şi făină de secară, triticum spelta, grâu comun, meslin şi secară.
    Bilete de tren mai scumpe cu până la 10%
    Preţurile biletelor de tren au crescut diferenţiat de la 1 septembrie, cu până la 10%, măsura fiind aprobată prin ordin al conducerii Ministerului Transporturilor, luând în calcul evoluţia inflaţiei şi majorarea din ultimii doi ani a unor costuri ale CFR Călători, cu combustibili, energie sau piese. Pentru rutele scurte (parcurse de trenurile Regio), creşterea este operată prin rotunjirea tarifului la 50 bani sau la leu, prin majorări cu valori cuprinse între 10 bani şi 50 bani, în vreme ce pentru rutele lungi, la trenurile InterRegio (IR) scumpirea este de până la 10%.
    În cazul trenurilor Regio, la clasa a II-a, preţul unui bilet pe ruta Bucureşti – Ploieşti (60 km), Timişoara – Arad (57 km) şi Satu Mare – Baia Mare (60 km) a crescut de la 7,3 lei la 7,5 lei, în vreme ce pe traseele Galaţi – Brăila (31 km) sau Bacău – Roman (44 km), tarifele au urcat de la 5,2 la 5,5 lei, respectiv de la 6,8 lei la 7 lei.
    La trenurile InterRegio, preţul plătit pentru un bilet la clasa a II-a este majorat pe rutele Bucureşti – Braşov (166 km) şi Bucureşti – Constanţa (225 km) de la 47 lei la 50,5 lei, respectiv de la 58,2 lei la 62 lei. Pentru un drum de la Bucureşti la Craiova (209 km), tariful a urcat de la 58,2 lei la 62 lei, iar în cazul unei călătorii Bucureşti – Iaşi (405 km), un bilet costă 94,5 lei, de la 85,7 lei, potrivit informaţiilor furnizate de CFR Călători.
    Preţurile în cazul trenurilor InterRegio menţionate anterior includ şi tariful de rezervare loc (3,3 lei în prezent, respectiv 4 lei după majorare).
    Facilităţile de călătorie acordate în prezent se aplică şi după majorare, precizează compania. “La schimbarea mersului de tren 2011-2012, în decembrie 2011 la introducerea noilor ranguri de tren, tarifele la tren Regio (fostul tren personal) au fost menţinute, iar pentru trenurile IR a fost calculat un tarif mediu între tariful de tren accelerat şi cel de tren rapid, după o metodologie şi principii aprobate de CA. (…) Ultima majorare de tarife din data de 14 august 2011 s-a reflectat în încasările anului 2012 cu un procent de creştere de 6%”, se arată în referatul de aprobare a creşterii de tarife. Totodată, noile tarife au fost rotunjite la 0,5 lei, în plus sau minus, matematic, pentru uşurinţa acordării restului, iar la trenurile IR tariful de rezervare a tichetului a crescut de la 3,3 lei la 4 lei.
    Modificările vizează tarifele pentru trenurile Regio şi IR, preţurile pentru biletele Intercity (IC) nefiind reglementate, decizia în cazul celor din urmă aparţinând exclusiv companiei.
    Accize de 1 euro/gram pentru bijuterii de până la 14 K şi de 1 euro/cmc pentru maşini de lux
    Bijuteriile din aur şi/sau platină, cu excepţia verighetelor, sunt accizate din septembrie cu 1 euro/gram pentru bijuterii de până la 14 K inclusiv şi cu 2 euro/gram pentru mai mult de 14 K, maşinile cu motor peste 3.000 cmc sunt accizate cu 1 euro/cmc, acciza la cafea şi bere nefiind schimbată. Pentru maşini, acciza este aplicată în cazul autoturismelor şi autoturismelor de teren, inclusiv cele importate sau achiziţionate intracomunitar, noi sau rulate, a căror capacitate cilindrică este mai mare sau egală cu 3.000 centimetri cubi.
    Confecţiile din blănuri naturale sunt accizate cu 50 euro la bucată pentru produse cu o valoare unitară între 500-1.500 euro, cu 200 euro/bucata pentru valori cuprinse între 1.501-3.000 euro, cu 450 euro/bucata pentru valori între 3.001-4.500 euro, cu 750 euro/bucata pentru valori cuprinse între 4.501-6.000 euro şi cu 1.200 euro/bucata pentru produse în valoare mai mare de 6.000 euro.
    Armele de vânătoare şi cele de uz personal, altele decât cele de uz militar sau de uz sportiv, sunt accizate cu 50-1.500 euro/bucata, în funcţie de valoare, iar cartuşele cu glonţ vor fi de asemenea accizate cu 0,1-0,4 euro/bucata.
    Pentru nave cu vele care au lungime egală sau mai mare de 8 metri este aplicată o acciză de 500 euro/metru liniar din lungimea navei.
    Guvernul a introdus, din luna septembrie, accize şi pentru vehicule şi motoare cu capacitate peste 100 cai putere cu care sunt dotate iahturile, alte nave şi ambarcaţiunile de agrement, în categoria plătitorilor de accize fiind introduse şi persoanele fizice.

  • Ponta: Roşia Montană, un proiect controversat; nu sunt convins de el

    Premierul Ponta a declarat, vineri, că proiectul Roşia Montană, care va intra în dezbatere parlamentară în această toamnă, este unul extrem de controversat, de care personal nu este convins, el arătând că parlamentarii PSD nu vor da un vot politic, ci vor vota fiecare potrivit propriei conştiinţe. “E un singur proiect în această toamnă asupra căruia realmente eu nu o să cer şi chiar o să rog liderii de grup să nu avem o decizie a grupului. Realmente fiecare va vota după propria conştiinţă, cum crede că e mai bine pentru alegătorii săi”, a spus Ponta. “E un proiect extrem de controversat, nici eu nu sunt convins de el, mă refer la Roşia Montană. Mă gândeam însă că tocmai un proiect atât de controversat nu poate fi decis de Guvern, ci poate fi decis doar de către cei care îi reprezintă pe toţi cetăţenii României, şi aceia sunteţi numai dumneavoastră”, a adăugat Ponta.
    Proiectul de lege care reglementează exploatarea minereurilor din perimetrul Roşia Montană a fost aprobat în şedinţa de marţi a Guvernului şi va fi transmis Parlamentului spre adoptare.
    Exploatarea ar urma să înceapă în noiembrie 2016, după ce planul urbanistic zonal va fi aprobat până la sfârşitul acestui an, iar participaţia statului ar creşte cu încă 5,69%, la 25% din acţiuni, dar condiţionat de emiterea la timp a tuturor autorizaţiilor, potrivit unui draft al Acordului între Guvern, Gabriel Resources şi Roşia Montană Gold Corporation pentru începerea exploatării. Investitorul va plăti Guvernului o redevenţă de 6% din valoarea producţiei, statul având opţiunea de a solicita companiei Roşia Montană Gold Corporation (RMGC) ca plata redevenţei să se facă în natură, conform proiectului. Conform draftului citat, participaţia statului va creşte la 25% în două etape, ambele condiţionate de îndeplinirea cumulativă de către autorităţile române a mai multor obligaţii.
    În ceea ce priveşte beneficiile statului român, cele două părţi estimează că proiectul Roşia Montană va genera pentru bugetul de stat şi bugete locale venituri de aproximativ 2,3 miliarde dolari şi un efect direct în economia României de aproximativ 2,9 miliarde dolari, la un preţ de referinţă de 1.200 dolari/uncie (lingouri tezaurizabile), totalul beneficiilor economice directe ale proiectului pentru România fiind estimate la peste 5,2 miliarde dolari, în condiţiile menţinerii parametrilor relevanţi ai legislaţiei fiscale incidente din România, a preţului aurului, a costurilor aferente lucrărilor, serviciilor şi produselor necesare exploatării miniere, precum şi a prevederilor planului de afaceri al RMGC asumat public conform regulilor pieţei de capital.
    Societatea Roşia Montană Gold Corporation este controlată de compania canadiană Gabriel Resources, care deţine 80,69% din acţiuni. În spatele Gabriel Resources sunt nume mari din business-ul mondial, precum miliardarii John Paulson, Beny Steinmetz şi Thomas Kaplan. Compania deţine la Roşia Montană (judeţul Alba), prin concesionare în vederea exploatării, cel mai important zăcământ de aur din România, evaluat la aproximativ 300 de tone de aur şi 1.600 de tone de argint.
    Investiţia Roşia Montană, blocată de mai mulţi ani din cauza disputelor privind protecţia mediului, a fost inclusă în Planul naţional de investiţii şi locuri de muncă lansat, în urmă cu o lună, de Guvern şi prezentată ca proiect de “exploatare cu noi standarde de mediu” de unde statul estimează beneficii de 78% din ceea ce generează proiectul. Gabriel Resources a transmis atunci că negociază cu Guvernul creşterea participaţiei statului la Roşia Montană Gold Corporation de la 19,31% la maximum 25% şi a redevenţei plătite de la 4% la 6%. Compania Gabriel Resources deţine în prezent 80,69% din proiectul Roşia Montană, restul fiind în posesia statului prin compania Minvest.

  • Obama amână războiul cu Siria

    Decizia preşedintelui Barack Obama de a cere votul Congresului cu privire la un atac asupra Siriei i-a luat prin surprindere pe adepţii intervenţiei militare americane şi pe analiştii politici deopotrivă, după ce toate pregătirile sugerau un atac iminent asupra obiectivelor militare siriene.
    Preşedintele şi-a argumentat decizia prin dorinţa de a cere acordul Congresului – organul legislativ al Statelor Unite, care este reprezentantul poporului, aşa cum prevede Constituţia. Criticii argumentează că orice amânare este doar un semn de slăbiciune care îi va dezamăgi pe aliaţi şi îmboldi pe inamici. Obama a argumentat în discursul său de sâmbătă după-amiază că o amânare nu înseamnă o renunţare la pedepsirea preşedintelui sirian Bashar al-Assad, forţele armate americane fiind poziţionate şi actualizându-şi ţintele în permanenţă. Criticii săi susţin însă că regimul lui Assad va avea timp să-şi întărească apărarea şi să ascundă armele. Nu în ultimul rând, şi decizia Parlamentului britanic de vineri, de a nu permite trupelor britanice să ia parte la conflict, pare să fi cântărit în răzgândirea lui Obama.
    “Este poate cea mai proastă decizie pe care o putea lua. După ce a vorbit de «linia roşie» pe care Assad nu are voie să o treacă, în acest moment o acţiune militară nu mai poate fi evitată”, a declarat John Bolton fostul amabasador la ONU şi unul dintre criticii fervenţi ai lui Obama. Republicanii John McCain şi Lindsey Graham, doi dintre cei mai duri adepţi ai războiului, l-au avertizat pe preşedinte că nu vor fi mulţumiţi dacă acţiunea militară împotriva Siriei va fi una limitată.
    Dar au existat şi reacţii pozitive la anunţul lui Obama, atât în tabăra democrată, cât şi în cea republicană. “Administraţia va trebui să explice cum sunt afectate interesele americane” de acţiunile regimului sirian, a declarat Alan Grayson, deputat de Florida al Partidului Democrat . “N-am auzit nicio explicaţie în acest sens, cred că singurii care doresc intervenţia militară sunt reprezentanţii complexului industrial militar”, a adăugat el.
    Complexul industrial militar american este un termen care caracterizează industria de armament şi tentaculele sale care ajung în forţele armate, Congres, lobby şi chiar formatorii de opinie. Pe lângă ocazia de a-şi testa forţele armate în situaţii reale de luptă, orice intervenţie militară americană înseamnă zeci de miliarde de dolari care se scurg în bugetul industriei de armament şi în conturile miliardelor de furnizori privaţi de tehnică militară, consultanţă şi sprijin logistic. Pentru aceşti furnizori, orice nouă implicare militară în lume înseamnă mai multe contracte.
    Toate intervenţiile militare majore ale Statelor Unite din ultimii 20 de ani au urmat acelaşi model: o criză internă cu victime umane, care trebuie neutralizată înainte de a se extinde. Cancerul trebuie oprit, dictatorul trebuie pedepsit. Fie că a fost vorba de bombardarea Serbiei, motivată de epurarea etnică a albanezilor din Kosovo de forţele lui Slobodan Miloşevici, de războiul din Irak, motivat de armele de distrugere în masă care s-au dovedit inexistente, sau de războiul din Afganistan, motivat de războiul împotriva terorismului, toate au avut un pretext care, dacă a existat cu adevărat la un moment dat, acţiunea militară americană care a urmat a fost disproporţionată ca intensitate şi durată şi nu lipsită de “victime colaterale” printre civili.
    Şase nave de război, dintre care cinci dotate cu rachete Tomahawk, şi o navă amfibie cu 2.200 de infanterişti au fost poziţionate de acum câteva săptămâni în Marea Mediterană în anticiparea atacului asupra Siriei, deşi încă de la începutul crizei din Siria a fost exclusă absolut posibilitatea unei descinderi cu trupe pe teren. Imagini cu victimele atacului chimic din Siria au fost difuzate la nesfârşit în programele de ştiri în fiecare seară, în ultima săptămână, deşi spaţiul alocat evenimentelor externe la posturile de televiziune americane este de obicei nesemnificativ. Iar alocuţiunea lui John Kerry de condamnare a lui Assad a depăşit în patos discursul lui Colin Powell de la Naţiunile Unite despre armele de distrugere în masă ale lui Saddam Hussein, care a precedat atacarea Irakului.
    Decizia lui Obama de a cere aprobarea Congresului este una extraordinară, iar dacă teoria influenţei complexului militar industrial se confirmă, atunci Obama ar putea fi primul preşedinte în ultimii 20 de ani care nu se lasă “impresionat” uşor. Fie că este cu adevărat informat şi a realizat perspectiva clară a posibilelor complicaţii pe care o nouă implicare militară în Orientul Mijlociu le-ar avea, fie că îşi calculează doar precis mişcările, urmând teoria jocului în toţi paşii pe care îi urmează, Obama pare să stea pe propriile lui picioare. Una dintre caracteristicile preşedinţiei lui încă din campania electorală dinaintea primului mandat, este aceea că a fost înconjurat de echipe puternice de consilieri şi măsurători de opinie care i-au calculat exact sprijinul, şansele şi mişcările, în toţi paşii pe care i-a urmat. Fie că a fost vorba de Legea Sănătăţii, de decizia retragerii din Irak şi Afganistan sau de legalizarea căsătoriilor gay şi relaţiilor deschise în armată, care deşi nu i se poate atribui direct este legată de administraţia sa – deciziile majore luate sub Obama au fost validate de sprijinul popular, în pofida criticilor iniţiale. Altele, precum închiderea centrului de detenţie de la Guantanamo sau asasinatele de suspecţi terorişti, rămân încă în dezbaterea publică.
    Maşina militară o dată pusă în funcţiune este greu de oprit şi pe aceasta mizează promotorii războiului. Chiar şi cu preşedintele neconvins, este uşor de găsit un pretext pentru declanşarea bombardamentelor, iar lui Obama, cu toată autoritatea poziţiei pe care o are, s-ar putea să-i fie greu să evite cursul războiului. Corespondentul Fox News de la Departamentul de Stat prezenta, sâmbătă, ca “sigură” o acţiune împotriva regimului sirian, chiar şi în cazul în care Congresul va respinge intervenţia militară. Analize semantice se fac pe formularea din discursul preşedintelui: “Am decis că Statele Unite trebuie să întreprindă o acţiune militară” asupra regimului sirian. Este de anticipat că în săptămâna următoare se va da o adevărată luptă în culisele scenei politice, bazată pe justificări şi formulări, pentru ca rezoluţia propusă Congresului să poată obţine sprijinul necesar. Rămâne de văzut dacă decizia lui Obama de a nu acţiona militar precipitat va slăbi imaginea Americii în lume sau o va întări, atât pe plan intern cât şi extern. De asemenea este de urmărit cum reacţiile interne şi internaţionale din următoarele zile vor influenţa atitudinea Congresului.
    Cu o opinie publică americană care se opune majoritar implicării Statelor Unite într-un război, cu un sprijin internaţional redus şi cu opoziţia Chinei şi a Rusiei, Obama se pare că a preferat, cel puţin pe moment, soluţia cea mai înţeleaptă. “A acţiona corect înseamnă a acţiona cu tărie”, şi-a argumentat el poziţia. Săptămâna viitoare, preşedintele american va merge la Sankt-Petersburg la summitul G20, iar Congresul va reveni din vacanţă peste încă o săptămână, aşa că votul cu privire la atacarea Siriei ar putea avea loc la o dată apropiată de 11 septembrie, aniversarea atentatelor teroriste de la World Trade Center. Dacă adăugăm şi reuniunea Adunării Generale a ONU care are lor tradiţional în a doua jumătate a lunii, se anunţă un septembrie încărcat.

  • „Moartea cea mare” ne-a fost de folos

    Departe de a fi reprezentat aproape un sfârşit al lumii vii, marea extincţie permian-triasică – sau „moartea cea mare”, cum au botezat-o paleontologii – a stimulat dezvoltarea cinodontelor, forme de tranziţie între reptile şi mamifere, ceea ce a dus la o evoluţie accelerată a mamiferelor, dintre care face parte şi specia umană.

    Extincţia permian-triasică, petrecută în urmă cu 250 de milioane de ani, a fost un eveniment catastrofal, în care peste 90% dintre formele de viaţă marine şi 70% dintre cele terestre au dispărut. Dar acelaşi eveniment care a cauzat pieirea atâtor grupuri de animale a favorizat avântul evolutiv al altora, de exemplu al cinodontelor: acestea nu numai că nu au pierit în extincţie, dar au şi prosperat după aceea, susţine un grup de oameni de ştiinţă, într-un articol publicat în Proceedings of the Royal Society of Biological Sciences.

    Cele mai timpurii forme (cunoscute pe baza fosilelor descoperite în diferite locuri din lume) sunt Morganucodon (din Anglia), Megazostrodon (Africa de sud), Bienotherium (din China).

    Cinodontele aveau o dentiţie diferenţiată, cu dinţi de diferite forme (incisivi, canini, molari); erau probabil homeoterme („cu sânge cald”, adică aveau capacitatea de a-şi menţine constantă temperatura corpului independent de temperatura mediului ambiant) şi aveau corpul acoperit cu peri, trăsături prin care se deosebeau de strămoşii lor reptilieni şi care le-au asigurat succesul evolutiv. Dar aceste caracteristici au apărut gradat, în cursul unei perioade îndelungate şi este foarte probabil ca apariţia lor să fi fost declanşată de evenimentul survenit la graniţa dintre Permian şi Triasic. Deşi cauza nu este complet elucidată, se crede că dezastrul ar fi fost produs de fenomenele vulcanice extrem de violente care au avut loc pe teritoriul de azi al Siberiei.

    Cinodontele sunt considerate forme care fac trecerea de la reptile la mamifere; în cursul evoluţiei, ele s-au distanţat tot mai mult de strămoşii lor reptilieni, dezvoltând în măsură tot mai mare caracteristici mamaliene (de mamifer). Printre aceste caracteristici se numără structura maxilarelor, oasele din urechea medie (ciocanul, nicovala şi scăriţa) şi alcătuirea dentiţiei. Unele dintre specii aveau peste 1,20 metri lungime; majoritatea speciilor erau proababil niocturne (după cum indică dezvoltarea mare a ariilor cerebrale asociate cu mirosul şi auzul); se hrăneau cu rădăcini, insecte, ouă, poate chiar cu dinozauri mici ori pui de dinozauri.

    După cum explică dr. Marcello Ruta, paleobiolog la Universitatea Lincoln, extincţiile în masă sunt privite cel mai adesea ca nişte evenimente în întregime negative, însă, în acest caz, grupul cinodontelor – care înainte de extincţie cuprindea foarte puţine specii – a luat efectiv avânt după acest eveniment, diversificându-se şi ocupând, în perioada triasică, numeroase nişe ecologice, atât în registrul carnivorelor, cât şi al erbivorelor.

    Cercetătorii au comparat 150 de caracteristici ale scheletelor fosile ale unor cinodonte, inclusiv ale unor mărunte exemplare de Morganucodon şi Sinoconodon (de numai vreo 10 cm lungime), care au trăit acum 200 de milioane de ani şi şi-au transmis ADN-ul la miliarde de urmaşi, inclusiv noi, oamenii.

    În perioada triasică, de după marea extincţie, cinodontele s-au împărţit în două ramuri evolutive, una cuprinzând predominant forme carnivore, cealaltă mai ales forme erbviore; cea carnivoră  s-a diversificat mai puternic şi s-a adaptat în moduri mai variate, ducând în cele din urmă, la aproximativ 25 de milioane de ani după marea extincţie, la apariţia primelor mamifere adevărate.

  • Suntem cu toţii marţieni?

    Un compus chimic esenţial pentru apariţia materiei vii era disponibil doar pe Marte, iar germenii vieţii ar fi sosit de pe Planeta Roşie pe Terra „la bordul” unor meteoriţi, afirmă un om de ştiinţă. Geochimistul Steven Benner, de la Westheimer Institute for Science and Technology, Gainesville, SUA, susţine că oxidul unui element numit molibden a acţionat drept catalizator pentru formarea structurilor primordiale ale materiei vii. Numai într-o stare puternic oxidată molibdenul şi-ar fi putut îndeplini acest rol, crede omul de ştiinţă.
    Pe Pământ, acum 3 miliarde de ani, nu existau asemenea oxizi, deoarece la vremea aceea la suprafaţa Pământului exista foarte puţin oxigen. În schimb, condiţiile pentru formarea acestui compus au existat şi există încă pe Marte. Ulterior, meteoriţii desprinşi din planeta Marte în urma unor erupţii vulcanice violente au ajuns şi pe Terra, unde oxidul de molibden a contribuit la formarea structurilor organice specifice materiei vii. Dintre meteoriţii colectaţi pe Pământ până în prezent, se consideră că aproximativ 100 ar fi originari de pe Marte.
    Comunicarea în cadrul căreia prof. Benner urmează să-şi prezinte ipotezele abordează două dintre paradoxurile care îi pun în dificultate pe oamenii de ştiinţă când e vorba să explice modul în care a apărut viaţa pe Pământ. Unul dintre ele este poreclit de prof. Benner „paradoxul gudronului”: toate fiinţele vii sunt formate din materie organică, însă, dacă i se furnizează energie, sub formă de lumină sau căldură, unei cantităţi de substanţă organică şi este lăsată să se transforme liber, asta nu duce la apariţia a ceva viu; materia organică se transformă, în timp, în ceva de genul gudronului, petrolului sau bitumului. ”Anumite elemente – în special borul şi molibdenul – par să aibă capacitatea de a ţine sub control tendinţa materiei organice de a se trasforma în gudron, de aceea credem că mineralele care conţin ambele aceste elemente ar fi fost esenţiale pentru apariţia materiei vii”, a declarat savantul. „Analizele meteoriţilor marţieni au arătat recent că a existat bor pe Marte; acum, credem că şi forma oxidată a molibdenului era de asemenea prezentă”, a completat acesta.
    Cel de-al doilea paradox este legat de faptul că ar fi fost foarte dificil ca viaţa să apară pe Terra, deoarece planeta ar fi fost acoperită în întregime de apă. În asemenea condiţii, nu numai că apa ar fi împiedicat acumularea borului în concentraţie suficientă – concentraţiile mari de bor se găsesc în locuri foarte aride –  dar ar fi avut ca efect şi degradarea ARN-ului, care, cred oamenii de ştiinţă, ar fi fost prima moleculă cu rol genetic care a apărut. În schimb, pe Marte, apa acoperea suprafeţe mult  mai mici decât pe Pământ, în etapa când a apărut viaţa.
    După spusele prof. Benner, „se adună tot mai multe dovezi în sprijinul ideii că suntem cu toţii marţieni, că viaţa a început pe Marte şi a sosit pe Pământ adusă de o bucată de rocă”.
    „Oricum, suntem norocoşi că am ajuns aici, deoarece, dintre cele două planete, Pământul era cu siguranţă mai potrivit pentru a susţine viaţa. Dacă ipoteticii noştri strămoşi marţieni ar fi rămas pe Marte, probabil că n-ar mai fi fost nimic de spus”, a conchis Brenner.

  • „O înşelătorie de miliarde de dolari”: ce ar trebui să ştii despre vitamine

    „O înşelătorie de miliarde de dolari”: ce ar trebui să ştii despre vitamine

    Se cunosc până în prezent 13 substanţe grupate sub denumirea de vitamine. Dacă oamenii au deficienţe de vitamine, se pot îmbolnăvi de maladii grave, precum beriberi (din cauza carenţei de vitamina B1), pelagra (carenţa de B3), scorbut (carenţa de vitamina C) şi rahitism (insuficienţa de vitamina D). Cele mai multe dintre vitamine nu pot fi sintetizate în organism, ci trebuie procurate din surse externe – care pot fi alimente sau suplimente.
    Întrebarea nu este dacă oamenii au nevoie de vitamine – evident că au; alte două sunt întrebările cu adevărat importante: de ce cantităţi de vitamine au nevoie şi dacă îşi pot procura aceste cantităţi doar din hrană. La aceste două întrebări, nutriţioniştii şi producătorii de vitamine dau răspunsuri contradictorii.
    Specialiştii în nutriţie susţin că oamenii au nevoie doar de aşa-numita doză zilnică recomandată (DZR), care poate fi obţinută dintr-o dietă obişnuită, în vreme ce reprezentanţii industriei producătoare susţin că alimentele nu conţin suficiente vitamine, deci oamenii au nevoie de cantităţi mai mari, ce pot fi procurate din suplimente.
    Însă tot mai multe studii recente arată că administrarea de suplimente de vitamine nu are efectele bune pe care le aşteaptă oamenii, ba chiar poate duce la amplificarea riscului de îmbolnăvire şi deces.
    În octombrie 2011, cercetătorii de la Universitatea din Minnesota au constatat că în rândul femeilor care luau suplimente de multivitamine rata de deces era mai mare decât la cele care nu luau. Două zile mai târziu, cercetătorii de la Clinica Cleveland ajungeau la concluzia că bărbaţii care iau suplimente de vitamina E prezintă un risc mai mare de apariţie a cancerului de prostată.
    Şapte studii anterioare arătaseră deja că, pentru anumite grupuri de populaţie, unele vitamine măresc riscul de apariţie a cancerului şi a bolilor de inimă şi scurtează durata vieţii.
    Cu toate acestea, chiar şi în ziua de azi, mulţi oameni cred cu tărie că o cură de vitamine pe durata întregii vieţi este o soluţie medicală pentru nenumărate probleme de sănătate.

    Credinţa în puterea excepţională a vitaminelor se bazează pe calitatea lor de antioxidanţi – un cuvânt intens vehiculat în ultimii ani de companiile producătoare de suplimente pentru a-şi spori vânzările. Opoziţia dintre oxidare şi antioxidare a fost prezentată sub forma unei lupte dintre bine şi rău, o luptă care are loc neîncetat la nivel celular. În celule, organismul transformă substanţele provenite din hrană în energie, un proces care necesită oxigen şi de aceea este numit oxidare. Una dintre consecinţele oxidării este producerea unor molecule numite radicali liberi (prezentate drept ”rele”). Radicalii liberi pot vătăma ADN-ul, membranele celulare şi peretele intern al vaselor de sânge; nu e de mirare că au fost asociaţi cu îmbătrănirea, cancerul şi bolile cardiovasculare. Pentru a neutraliza aceşti radicali liberi „răi”, corpul fabrică propriile sale arme – antioxidanţii („buni”). Antioxidanţii pot fi găsiţi, de asemenea, în fructe şi legume – mai ales seleniul, beta-carotenul şi vitaminele A, C şi E.
    Studiile au arătat că persoanele care consumă multe fructe şi legume au o incidenţă mai mică a bolilor de inimă şi a cancerelor şi trăiesc mai mult. De aici, o concluzie aparent foarte logică; dacă oamenii care mănâncă fructe şi legume sunt mai sănătoşi, atunci şi cei care iau suplimente de antioxidanţi vor fi mai sănătoşi.
    În realitate, însă, susţine dr. Offit, aceste persoane care iau suplimente s-ar putea să fie mai puţin sănătoase.

    În 1994, Institutul Naţional pentru Studiul Cancerului, din SUA, în colaborare cu Institutul Naţional de Sănătate Publică din Finlanda, a studiat 29.000 de bărbaţi finlandezi, toţi fumători, aleşi deoarece prezentau un risc crescut de cancer şi boli de inimă. Subiecţilor, împărţiţi în grupuri, li s-au administrat vitamina E, beta-caroten, ambele sau niciuna dintre aceste substanţe. Rezultatele au fost clare: cei care luaseră suplimente prezentau acelaşi risc de a muri de cancer sau boli cardiace ca şi cei care nu luaseră suplimente – exact opusul aceea ce se aşteptaseră să constate cercetătorii.
    În 1996, specialiştii de la Fred Hutchinson Cancer Research Centre din Seattle, SUA, au studiat 18.000 de oameni care prezentau un risc mare de a muri de cancer pulmonar, deoarece fuseseră expuşi la azbest. Aceştia au primit vitamina A, beta-caroten, ambele sau niciuna dintre substanţe. Dar cercetătorii au întrerupt brusc studiul când şi-au dat seama că aceia care luaseră suplimente mureau de cancer şi boli cardiace cu rate de 28% şi respectiv 17% mai mari decât cei care nu luaseră nimic.
    În 2004, cercetătorii de la Universitatea din Copenhaga au revizuit 14 studii ce cuprindeau în total peste 170.000 de persoane care luaseră vitaminele A, C, E şi beta-caroten pentru a vedea dacă antioxidanţii pot preveni apariţia cancerelor intestinale. Din nou, antioxidanţii nu s-au dovedit la înălţimea reputaţiei lor; uimitor a fost faptul că rata decesul era chiar mai mare la cei care luaseră aceste suplimente.
    În 2005, alte două studii arătau că persoanele care luau suplimente de vitamina E aveau un risc mai mare de deces şi de apariţie a insuficienţei cardiace, comparativ cu cele care nu luau asemenea suplimente.
    Numeroase alte studii au găsit asemenea asocieri: persoanele care luau diferite suplimente de multivitamine şi minerale prezentau, adesea, un risc de deces, cancere şi boli cardiovasculare mai mare decât al celor care se lipseau de orice suplimente.
    Prin urmare, nimic mai dăunător decât a lua vitamine ori alte suplimente în ideea că „n-au cum să facă rău.”
    Iar în ciuda dovezilor ştiinţifice, comerţul cu vitamine prosperă, cifra de afaceri a industriei de profil crescând, de la an la an, cu miliarde de dolari.

    Dar cum se explică faptul că antioxidanţii din suplimente nu fac totuşi bine?
    Cea mai probabilă explicaţie, crede dr. Offit, este că radicalii liberi nu sunt atât de„ răi” cum au fost înfăţişaţi. Deşi e clar că pot leza ADN-ul şi vătăma membranele celulare, acesta nu e întotdeauna un lucru rău. Organismul uman are nevoie de radicali liberi pentru a distruge bacteriile şi a îndepărta celulele canceroase nou-formate. Însă atunci când oamenii iau doze mari de antioxidanţi, echilibrul dintre producţia de radicali liberi şi distrugere este deranjat, ducând la o stare nenaturală, în care sistemul imunitar devine mai puţin capabil să distrugă invadatorii. Oamenii de ştiinţă au numit acest fenomen „paradoxul antioxidanţilor”.
    Oricare ar fi explicaţia, datele arată clar: dozele mari de vitamine şi alte suplimente măresc riscul apariţiei bolilor de inimă şi a cancerului; de aceea, niciun organism naţional sau internaţional responsabil de sănătatea publică nu le recomandă.
    Dar şi azi, în ciuda unui munte de dovezi ştiinţifice, mulţi oameni nu cred că mega-dozele de vitamine pot face rău. Iar faptul că mulţi nu ştiu aceste lucruri se explică, spune dr. Offit, prin două elemente: banii şi politica. Industria vitaminelor şi a suplimentelor a creat – cu mare succes – o dihotomie falsă. Pe de o parte, sunt aşa-zisele produse naturale: vitamine, minerale, suplimente alimentare, plante medicinale. Oamenii cred că, din moment ce sunt naturale, acestea sunt sigure, nevătămătoare. De cealaltă parte sunt medicamentele, care, pentru că sunt fabricate de om, sunt privite ca fiind mai periculoase. Şi totuşi, multe medicamente, inclusiv antibiotice, sunt derivate din materii prime din natură, deci graniţa dintre natural şi sintetic nu este aşa de clară cum pare.
    Apoi, convingerea că produsele „naturale” nu sunt periculoase este cu totul eronată. Multe produse vândute în magazinele aşa-zis „naturiste” pot fi vătămătoare. Nucşoara poate cauza halucinaţii; tătăneasa, valeriana şi alte plante pot duce la hepatită; pelinul poate să provoace convulsii, frunzele de ştevie (din care se extrage un îndulcitor natural foarte la modă) pot afecta fertilitatea; extractele concentrate de ceai verde pot dăuna ficatului; omagul cauzează artimii cardiace, tuiona (extrasă din tuia) poate produce probleme neurologice, iar extractul concentrat de usturoi poate cauza sângerări interne.

    Unul dintre cele mai mari dezastre din istoria suplimentelor s-a petrecut în 1992, când aproximativ 100 de persoane s-au îmbolnăvit de insuficienţă renală din cauza unui produs de slăbit care conţinea, printre altele, o plantă numită Aristolochia (mărul-lupului). Cel puţin 70 dintre ei au avut nevoie de transplant de rinichi şi dializă; mulţi au dezvoltat mai târziu cancere ale vezicii urinare. În 2008, peste 200 de persoane au fost intoxicate cu seleniu, din cauza ingestiei unor suplimente – Total Body Formula şi Total Body Mega – care, în loc de 200 mg de seleniu pe porţie, cât scria pe etichetă, conţineau 40.800 mg.
    Deoarece piaţa suplimentelor alimentare nu este supusă reglementărilor stricte care guvernează comerţul cu medicamente, doar 170 (0,3%) din cele 51.000 de produse noi intrate pe piaţă din 1994 şi până acum beneficiază de teste de siguranţă documentate.
    De multe ori, produse foarte mediatizate nu au niciun efect benefic, atunci când eficacitatea lor este măsurată obiectiv, prin studii clinice serioase. Ginkgo biloba, de exemplu, este unul dintre cele mai utilizate 10 produse naturale, pentru presupusa sa putere de a îmbunătăţi memoria şi a scădea riscul instalării bolii Alzheimer. Dar un studiu realizat între 2000 şi 2008 de National Institutes of Health, din SUA, pe 3000 de adulţi vârstnici, care au primit fie un supliment de ginkgo, fie un placebo, a arătat că nu exista nicio diferenţă în declinul memoriei şi apariţia demenţei la cele două grupuri, iar în 2012 un alt studiu a confirmat aceste rezultate.
    Nici sunătoarea, recomandată de fitoterapeuţi ca tratament al depresiei, nu a a funcţionat mai bine decât un placebo, într-un studiu desfăşurat între 1998 şi 2000.
    Nici echinacea (studiu din 2003, pe 400 de copii) nu s-a dovedit eficientă în prevenirea răcelilor, aşa cum se spunea; singura diferenţă a fost că la acei copii care o luaseră au apărut mai multe erupţii pe piele.
    Nici armurariul nu ajută mai mult decât un placebo la combaterea efectelor hepatitei C, după cum a arătat un studiu din 2011 (University of North Carolina) pe 150 de pacienţi infectaţi cu virusul hepatitei C.
    Totuşi, asta nu înseamnă că nu există şi suplimente utile. Dintre cele 51.000 de noi suplimente alimentare de pe piaţă, 4 ar putea fi cu adevărat utile, după opinia dr. Offit: acizii omega-3, pentru prevenirea bolilor de inimă; calciu şi vitamina D la femeile aflat în perioada de postmenopauză, pentru a preveni osteoporoza; şi acidul folic în timpul sarcinii, pentru a preveni anumite defecte ale sistemului nervos la făt.
    Oricum, însuşi termenul de medicină alternativă, susţine Paul Offit, este înşelător: dacă testele clinice arată că o anumită terapie funcţionează, atunci ea nu reprezintă „o alternativă”, ci este chiar terapia care ne trebuie. Iar dacă nu funcţionează, nici atunci nu reprezintă o alternativă de tratament. De fapt, din acest punct de vedere, „medicina alternativă” nici nu există.

  • China şi Rusia se opun unei intervenţii în Siria

    China şi Rusia se opun unei intervenţii în Siria

    Cele două ţări, care fac uz de dreptul lor de veto în Consiliul de Securitate al ONU ca să împiedice atacuri occidentale, şi-au reiterat opoziţia faţă de o intervenţie în Siria. “Planurile de lovituri militare în Siria, declarate de unele ţări, sunt o sfidare la adresa prevederilor fundamentale ale Chartei ONU şi a altor norme de drept internaţional”, i-a spus viceministrul rus al afacerilor externe, Ghenadi Gatilov, secretarului general al ONU, Ban Ki-moon.
    Chiar dacă Rusia se opune cu vehemenţă unei intervenţii militare în Siria şi a blocat prin veto, de câteva luni, adoptarea unei rezoluţii ONU, preşedintele rus Vladimir Putin a apreciat ca “inacceptabilă” utilizarea armelor chimice “de către oricine” în Siria, lăsând să planeze îndoiala asupra celor răspunzători de atac. În timpul unei întrevederi, la iniţiativa Teheranului, cu omologul său iranian Hassan Rouhani, el a afirmat că acordă “o atenţie deosebită situaţiei din Siria”. “Cele două părţi consideră inacceptabilă utilizarea de arme chimice, de către oricine”, a subliniat Preşedinţia rusă. Putin şi Rouhani au subliniat şi “necesitatea găsirii unor căi de reglementare politico-diplomatică”, Rusia şi Iranul, puternici susţinători ai Damascului, înmulţindu-şi în ultimele zile avertismentele legate de o intervenţie militară în Siria a Washingtonului şi aliaţilor săi.

    China cere “mai multă răbdare”

    La rândul ei, presa oficială din China a făcut joi apel la o mobilizare internaţională, care să împiedice o intervenţie armată occidentală în Siria, care pare de altfel probabilă în viitorul apropiat. “Comunitatea internaţională trebuie să dea dovadă de răbdare şi să nu se lase dusă de nas de serviciile americane de informaţii”, scrie cotidianul China Daily într-un editorial cu titlul “Nu există scuze pentru atacuri”. “Acum zece ani, Statele Unite şi aliaţii lor au eludat ONU şi au impus cu forţa o schimbare de regim în Irak, sub pretext că acel regim deţinea arme de distrugere în masă. Aşa ceva nu trebuie să se mai permită a doua oară”, adaugă cotidianul. “O intervenţie militară fără mandat ONU doar va agrava şi mai mult situaţia din Siria”, avertizează China Daily. “Forţele mondiale care se opun unei intervenţii militare trebuie să se unească şi să împiedice un atac occidental în Siria”, afirmă, la rândul său, publicaţia Global Times. “Dacă acest atac are loc, ele (forţele mondiale) trebuie să sprijine deschis rezistenţa guvernului sirian. Rusia şi Iranul trebuie să ia în calcul acordarea unei asistenţe militare directe (regimului lui Bashar al-Assad)”, continuă ziarul.
    Într-un comunicat dat joi publicităţii, ministrul chinez al afacerilor externe, Wang Yi, atrage atenţia asupra “oricărei ingerinţe” în ancheta în curs a ONU privind atacul chimic din 21 august. “Doar o soluţie politică poate rezolva criza siriană”, a declarat, în cursul acestei săptămâni, Wang Yi.
    De mai bine de doi ani, China refuză să dea curs apelurilor internaţionale la exercitatea de presiuni suplimentare asupra regimului lui Bashar al-Assad, făcând uz, ca şi vecina sa Rusia, de dreptul de veto în Consiliul de Securitate al Naţiunilor Unite.

  • Pachetul de servicii medicale de bază trebuie însoţit de unul din asigurările private

    Ministrul Sănătăţii, Eugen Nicolăescu, consideră că pachetul de servicii medicale de bază trebuie însoţit de un pachet de servicii medicale suplimentare din asigurările private de sănătate, el spunând că nu s-a stabilit însă dacă asigurările private de sănătate vor fi facultative sau obligatorii.
    Nicolăescu a spus joi, la Constanţa, la o dezbatere regională pe tema proiectelor de acte normative lansate de minister în dezbatere publică, faptul că pachetul de servicii medicale de bază reprezintă temelia sectorului sanitar.

    “Pachetul de servicii medicale de bază înseamnă temelia sectorului sanitar. (…) Spun că e temelia pentru că el va schimba complet modul în care cetăţeanul nu mai este minţit, în care cetăţeanului i se spune adevărul, ce poate să primească din banii pe care România îi are pentru sănătate. Până acum le-am zis că le dăm tot şi el ştie că nu ia decât puţin şi de fiecare dată ia cu plata informală, ca să nu spun şpagă, şi nici atunci nu ia ca lumea, şi că vine cu medicamente de acasă, că vine cu materiale sanitare de acasă pentru că noi minţim, îi spunem că-i dăm tot, dar noi ştim că banii nu ajung şi cu toate astea nu schimbăm sistemul. Pachetul de bază e temelia schimbării în sectorul sanitar românesc. (…) Ne putem permite să creştem taxele? Nu. Trebuie să colectăm mai mult, dar în acelaşi timp să cheltuim mai eficient banii pe care îi avem”, a afirmat ministrul Sănătăţii.

    El a menţionat că pachetul de servicii medicale de bază trebuie completat de un pachet de servicii medicale suplimentare din asigurările private de sănătate. “Strategia noastră este ca pachetul de servicii medicale de bază să fie însoţit obligatoriu de pachetul de servicii medicale suplimentare din asigurări private de sănătate. Şi aici nu am luat încă decizia, va trebui să o luăm în foarte scurt timp, dacă asigurările private de sănătate vor fi facultative, voluntare sau obligatorii”, a explicat Eugen Nicolăescu, susţinând că acele două pachete vor asigura mai mult decât se asigură acum în mod real pentru pacienţi. El a precizat că în prezent se lucrează la estimări şi simulări, iar o decizie în acest sens ar putea fi luată până la sfârşitul lunii septembrie.
    Nicolăescu a menţionat că de pachetul de servicii medicale de bază vor beneficia toţi cetăţenii, fie că sunt asiguraţi, fie că sunt neasiguraţi, iar în acest pachet vor fi incluse servicii de prevenţie, servicii de urgenţă, programe naţionale, majoritatea serviciilor oferite de medicul de familie. “Toate serviciile esenţiale vor fi incluse în pachetul de bază”, a adăugat ministrul Sănătăţii.

  • Comuna Suceveni, afectată sever de ploile torenţiale din 29 august

    Comuna Suceveni, afectată sever de ploile torenţiale din 29 august

    Comitetul Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă a analizat datele puse la dispoziţie de comitetele locale pentru situaţii de urgenţă, precum şi cele furnizate în urma evaluărilor echipelor din teren, privind efectele ploilor torenţiale din noaptea de 28 spre 29 august 2013, care au produs inundaţii cu precădere în zona de nord-est a judeţului Galaţi, ne informează Prefectura judeţului. Astfel, au fost semnalate două situaţii extrem de serioase, care depăşesc capacitatea locală de intervenţie – ravenele produse în satul Nărteşti al comunei Gohor, pe circa 2 km din DC84, fapt ce pune în pericol conducta de alimentare cu apă a localităţii.
    Cea mai afectată este însă comuna Suceveni, unde torenţii scurşi de pe versanţi au distrus mare parte din drumurile comunale (prin decopertarea părţii carosabile şi producerea de surpări de peste un metru), cea mai gravă fiind surparea aproape totală a două din căile de comunicaţii – drumurile ce fac legătura cu Rogojeni şi Băneasa. Viitura a inundat DN26 şi incinta către DJ242D, producând şi fisuri în digul de pe râul Horincea, pe o distanţă de 10 m. Au fost distruse două poduri, DJ 242D fiind surpat la km 14+600, 15+800 şi 11+100, cel din urmă punct fiind cel mai grav şi necesitând consolidare de mal.
    Dată fiind această situaţie, Comitetul Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă a decis ca Instituţia Prefectului – judeţul Galaţi şi Consiliul Judeţului Galaţi să propună spre aprobare un proiect de hotărâre de guvern pentru finanţarea din fondurile de urgenţă a lucrărilor de reabilitare a căilor de comunicaţii rutiere din cele două localităţi.