word-monitor

Author: Nelu Stamate

  • Combinaţia alcoolului cu energizantul poate fi mai dăunătoare pentru organism decât s-a crezut până acum

    Cei care consumă alcool în combinaţie cu băuturi energizante ar putea să se expună într-o măsură mult mai mare afecţiunilor decât s-a crezut până acum. Profesorul Peter Miller, care predă psihologia la Universitatea Deakin din Australia, susţine că studiile referitoare la efectul combinării alcoolului cu energizantele au fost în cea mai mare parte finanţate de Red Bull, potrivit dailymail.co.uk. Patru din cinci astfel de studii au fost realizate de cercetători care au fost sponsorizaţi de producătorii respectivei băuturi energizante, a afirmat Miller.
    Deşi studiile au arătat că “nu trebuie să ne facem griji în privinţa riscurilor”, acestea nu au analizat decât consecinţele unui consum minim de alcool combinat cu energizant, susţine profesorul. “Nu reflectă realitatea”, spune Miller, el fiind de părere că majoritatea celor care combină alcoolul cu energizantul consumă respectivul cocktail în cantităţi mari. “Este grav că publicul are încredere în rezultatele acestor studii. Organizatorii conferinţelor ar trebui să le solicite cercetătorilor să declare dacă au primit fonduri de la cei care produc aceste băuturi pentru studii sau dacă au fost sprijiniţi financiar de producătorii energizantelor pentru a participa la întâlniri sau conferinţe”, a declarat profesorul Miller.
    Studiile referitoare la comportamentul celor care consumă alcool în combinaţie cu energizant au arătat că respectivele persoane consumă mai mult alcool decât altele, sunt mai predispuse la un comportament agresiv, se rănesc mai des şi sunt tentate mai mult să se urce băute la volan.
    Trei studenţi din patru din Europa sau din Statele Unite consumă alcool în combinaţie cu energizant.

  • Un cercetător argentinian estimează că surditatea va putea fi vindecată în următorii 10 ani

    Un cercetător argentinian estimează că surditatea va putea fi vindecată în următorii 10 ani

    Un doctor argentinian, care conduce o echipă de cercetători de la Universitatea Sheffield din Marea Britanie, susţine că în următorii zece ani surditatea ar putea fi tratată cu ajutorul celulelor stem, transmite EFE.
    Doctorul Marcelo Rivolta, prezent la Congresul mondial de patologie a urechii, care se desfăşoară în aceste zile la Alcala de Henares, în Spania, a declarat într-un interviu acordat EFE că acest orizont de timp a apărut în urma a zece ani de cercetări şi după testarea cu succes pe şoareci a unui tratament care a constat în implantarea de neuroni auditivi creaţi în laborator. Rezultatele proiectului său de cercetare urmau să fie prezentate vineri la „50th Inner Ear Biology Workshop”, în cadrul congresului care reuneşte 180 de specialişti în domeniul auzului.
    Doctorul argentinian a declarat că celulele auditive ce ar urma să fie transplantate în ureche sunt produse pornind de la celule embrionare. Cercetătorul speră ca această terapie să poată fi aplicată şi în cazul presbiacuziei, cel mai frecvent tip de surditate, dobândită prin înaintarea în vârstă şi care afectează 40% din populaţia de peste 65 de ani.
    Cercetătorul recunoaşte că rămân încă multe necunoscute legate de posibila terapie, ce vor trebuie clarificate în timp, pe baza experimentelor. „Sunt multe lucruri importante pe care încă nu le ştim despre posibila terapie. Ce se întâmplă pe termen lung cu celulele auditive pe care le-am creat şi transplantat în ureche? Aceste celule se menţin sau se distrug? Sunt complet sigure sau pot evolua sub o formă care să provoace tumori sau alte probleme?”, a arătat Rivolta.
    „Descoperirea ştiinţifică are propriul său ritm şi acesta este foarte greu de schimbat, deşi este adevărat că domeniul auzului a fost mereu o rudă săracă a cercetării biomedicale, deoarece concurează cu altele, teoretic, mai importante, precum cercetarea cancerului sau a altor boli terminale”, a remarcat el. Cu toate acestea, numărul celor care suferă de probleme auditive este foarte mare, iar complicaţiile în viaţa zilnică sunt considerabile, dacă se iau în considerare doar dificultatea copiilor fără auz de a învăţa să vorbească sau problemele de integrare socială în cazul adulţilor, a amintit Rivolta.

  • 7 animale confundate cu creaturi fantastice

    7 animale confundate cu creaturi fantastice

    Okapi
    Unul dintre animalele despre care s-a crezut că ar fi înrudit cu unicornul este okapi. Aceste mamifere bizare care seamănă cu căprioarele şi care trăiesc în Africa, par să fie o combinaţie între o girafă, o zebră şi o antilopă. Văzute de la depărtare ele pot fi confundate cu zebre sau cai. În plus, masculul de okapi are două coarne care văzute din lateral pot crea, şi de la distanţă mare, impresia unui singur corn. Acest lucru poate explica confuzia legată de originea mitologică a acestei creaturi.
    2. Gigantopitecul
    Deşi seamănă cu Bigfoot, aceste creaturi au fost maimuţe reale care cutreierau pădurile din Asia acum 300.000 de ani. De fapt, Gigantopitecul era cea mai mare maimuţă antropoidă care a trăit vreodată, având o înălţime de aproximativ 3 metri şi cântărind peste 450 de kilograme.
    Unii antropologi sunt de părere că Gigantopitecul ar fi putut influenţa apariţia mitului lui Yeti, iar unii dintre oamenii de ştiinţă nu exclud posibilitatea ca unele dintre exemplarele acestei specii să fi supravieţuit până în timpuri mai apropiate de noi, reprezentând o sursă de inspiraţie pentru legenda lui Bigfoot.
    3. Peştele-vâslă uriaş (Regalecus glesne)
    Cunoscut şi sub numele de regele heringilor este cel mai lung peşte osos, putând atinge dimensiuni impresionante: au fost studiate exemplare care măsurau 8 metri lungime, dar se crede că poate ajunge până la 15 metri.
    Peştele-vâslă este o specie despre care se ştiu destul de puţine lucruri, deoarece trăieşte la adâncimi de câteva sute de metri, departe de ţărm. Mare parte din ceea ce se ştie despre peştele-vâslă îşi are originea în studiul unui mic număr de exemplare eşuate pe ţărm sau care au fost zărite plutind la suprafaţa apei.
    Din cauza lipsei de informaţii, în trecut, această creatură a dat naştere unor legende referitoare la un şarpe de mare monstruos.
    4. Dugongul şi lamantinul
    În timp ce naviga în apropiere de Haiti, Cristofor Columb a crezut că se uita la o sirenă, atunci când a văzut primul lamantin. Apoi, când s-a apropiat suficient de mult de creatură a declarat că ea „nu era atât de frumoasă pe cât se spune, întrucât, cumva, ea semănă cu un bărbat”.
    Înrudit cu lamantinul, care preferă estuarurile sau apa dulce, este dugongul sau vaca de mare, care este ceva mai slab şi care preferă apa sărată. Potrivit oamenilor de ştiinţă vacile de mare ar fi sursa mitului sirenelor.
    5. Păsările flamingo
    Fenixul este o pasăre fabuloasă, care atunci când simţea că sfârşitul îi este aproape se arunca în foc şi renăştea. Confuzia între flamingo şi fenix pare să fi luat naştere ca urmare a faptului că păsările flamingo au obiceiul de a petrece mult timp în zone în care curenţii de convenţie le umflă penele şi le face să pară că ard ca flăcările.
    6. Diprotodonul
    Ursul marsupial trăia pe tot teritoriul Australiei la vremea apariţiei primilor oameni pe acest continent, adică acum aproximativ 40.000 de ani. Prin urmare, nu este exclus ca diprotodonul să fie originea monstrului mitologic cunoscut în rândul aborigenilor sub numele de bunyip. Diprotodonul încă trăieşte în bogata memorie colectivă a aborigenilor, motiv pentru care unele triburi identifică fosile ale creaturii drept „oase de bunyip”.
     
    7. Plesiosaurul
    Oamenii care susţin că l-au văzut pe Nessie îl descriu ca pe o creatură acvatică cocoşată şi cu gâtul lung, iar aceste caracteristici fac ca misteriosul monstru să semene cu un plesiosaur. Deşi majoritatea experţilor cred că plesiosaurul a dispărut la sfârşitul Cretacicului, există mulţi oameni care sunt convinşi că animalul a supravieţuit până în zilele noastre.

  • Cum vor fi plătite pensiile private

    Participanţii la fondurile de pensii private vor putea opta după încetarea perioadei active între mai multe modalităţi de încasare a banilor, cum ar fi o sumă lunară până la deces sau până la o anumită dată, o altă variantă fiind stabilirea unui interval de plată cuprins între 5 şi 10 ani.
    Modalităţile de plată se regăsesc într-un nou proiect de lege întocmit de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, care va reglementa plata pensiilor private pentru cei care contribuie în prezent la fondurile de pensii private obligatorii (Pilonul II) şi facultative (Pilonul III).
    În prezent, peste 6,2 milioane de persoane contribuie la aceste fonduri.
    În cazul Pilonului II, sumele acumulate în contul individual al fiecărui participant vor începe să fie încasate la data ieşirii la pensie din sistemul de stat (Pilonul I).
    În prezent, vârsta de pensionare este de 59 de ani şi 8 luni pentru femei şi de 64 de ani şi 8 luni pentru bărbaţi. Până în 2030, vârsta de pensionare va ajunge la 63 de ani pentru femei şi 65 de ani în cazul bărbaţilor.
    La Pilonul III, plata pensiei se va face după ce participantul la un fond de profil a împlinit 60 de ani şi a efectuat un stagiu minim de cotizare de şapte ani şi şase luni.
    Potrivit proiectului de lege, de la data îndeplinirii condiţiilor de pensionare, participantul unui fond de pensii private alege furnizorul. “Furnizorul nu poate refuza nicio cerere de obţinere a unei pensii private dacă persoana îndeplineşte condiţiile legale. În termen de 5 zile calendaristice de la depunerea cererii de obţinere a unei pensii private şi de la semnarea unui act individual de aderare, furnizorul notifică administratorul fondului de pensii private la care solicitantul este participant, cu privire la decizia participantului de a opta pentru o pensie privată. În termen de 5 zile calendaristice de la primirea notificării, administratorul unui fond de pensii private este obligat să efectueze calculul valorii activului personal net al participantului”, se arată în proiect.
    Participanţii unui fond de pensii private care împlinesc vârsta de 70 de ani şi nu aleg un furnizor sunt repartizaţi aleatoriu de către autoritatea de reglementare. Furnizorul de pensii private stabileşte cuantumul pensiei private, pe baza calculului actuarial şi activului personal net aflat în contul participantului.
    Pensia privată poate fi achitată sub forma unei sume viagere (pentru o singură persoană, cu perioadă certă de plată, şi cu componentă de supravieţuitor) sau a unei sume limitate. Prin pensie viageră pentru o singură persoană se înţelege plata lunară a unei sume fixe datorată şi efectuată până la decesul membrului fondului de furnizare a pensiei private. În cazul unei pensii viagere pentru o singură persoană, cu perioadă certă, se înţelege plata lunară a unei sume fixe datorată şi efectuată până la decesul membrului fondului sau până la expirarea perioadei prevăzută în contactul de furnizare a unei pensii private. Pensia viageră cu componentă de supravieţuitor constă în plata lunară a unei sume fixe datorată şi efectuată membrului până la decesul acestuia, iar după deces, datorată şi efectuată soţului supravieţuitor pe durata vieţii acestuia. Pensia limitată reprezintă plata lunară a unei sume fixe datorată şi efectuată pe o perioadă cuprinsă între 5 şi 10 ani.
    Potrivit documentului, pensiile se pot indexa anual cu o rată fixă prestabilită prin contractul de furnizare a pensiei private.
    “Membrul este obligat să opteze pentru o pensie viageră, în cazul în care activul personal al acestuia este suficient pentru obţinerea unei pensii viagere. Membrul este obligat să opteze pentru o pensie limitată, în cazul în care activul personal al acestuia nu este suficient pentru obţinerea unei pensii viagere. Un furnizor nu poate refuza o cerere de obţinere a unei pensii private, atât timp cât activul personal al potenţialului membru este suficient pentru plata unei pensii viagere sau pensii limitate de cel puţin 24% din indemnizaţia socială pentru pensionari, stabilită pentru sistemul public, valabilă la data efectuării calculului”, se menţionează în document.
    Pensia privată se plăteşte de către furnizor din fond, lunar, către membru, mandatarul desemnat de acesta prin procură specială sau reprezentantul legal al acestuia, fie prin serviciu poştal, fie printr-un cont bancar, conform dispoziţiilor stabilite prin contractul de furnizare a pensiei private. Cheltuielile ocazionate de plata pensiei private pe teritoriul României şi al statelor membre ale Uniunii Europene sau aparţinând Spaţiului Economic European se suportă de către furnizor.
    Rata de finanţare a unui fond de furnizare de pensii private trebuie să fie tot timpul cel puţin egală cu 105%. “Începând de la o rată de finanţare mai mare de 110%, excesul de active poate fi redistribuit, prin calcul actuarial, membrilor fondului, după recuperarea integrală a sumelor cu care furnizorul a finanţat fondul din provizionul tehnic. Redistribuirea se face prin creşterea pensiei cu acelaşi procent pentru toţi membrii fondului”, se mai spune în proiectul de lege. În cazul în care rata de finanţare scade sub 105%, furnizorul intră în supraveghere specială, pe o perioadă de maximum 6 luni, timp în care furnizorul este obligat să majoreze rezerva suplimentară a fondului, din provizionul tehnic constituit la furnizor, până la atingerea unei rate de finanţare a fondului de 105%.
    Pentru situaţia când rata de finanţare scade sub 100%, autoritatea de reglementare poate retrage autorizaţia de furnizare a pensiilor private.
    Capitalul social al viitorilor furnizori de pensii private va fi de 5 milioane de euro. Poate fi furnizor de pensii private actualii administratorii de fonduri de pensii facultative şi/sau fonduri de pensii administrate privat, societăţile de asigurări de viaţă sau societăţile de furnizare a pensiilor private constituite ca societăţi pe acţiuni, potrivit Legii 31/1990, care au ca obiect exclusiv de activitate furnizarea pensiilor private.
    La finele lunii iulie, Pilonul II avea 5,93 milioane de clienţi şi active de 11,96 miliarde de lei.
    În cazul Pilonului III, activele au ajuns 711,1 milioane de lei care aparţin unui număr de 303.364 participanţi.

  • Care este cel mai bun stil de a creşte un copil?

    Care este cel mai bun stil de a creşte un copil?

    Acum doi ani, un profesor de drept de la Universitatea Yale, Amy Chua, făcea vâlvă în SUA după ce a publicat „Battle Hymn of the Tiger Mother”, o carte autobiografică în care descria modul în şi-a crescut cele două fiice, concentrându-se pe rezultatele lor şcolare şi pe performanţele muzicale în dauna fericirii. Chua afirma că acest stil de a creşte un copil, supranumit „mama tigru”, este superior celorlalte stiluri populare în America.

    De curând, un nou studiu efectuat în rândul părinţilor chinezo-americani a arătat că stilul „tigru” de creştere a copiilor nu este foarte răspândit în rândul acestora şi, totodată, că acest stil nu reprezintă secretul ce stă la baza copiilor geniali. Cercetarea este publicată în Asian American Journal of Psychology. Cercetătorii afirmă că stilul „tigru” poate fi dăunător copiilor, afectându-le atât bunăstarea cât şi performanţele la şcoală. „Stilul de creştere al copiilor în familiile de origine asiatică este mult mai complex şi mai nuanţat decât caricatura «părintelui tigru»”, explică Desiree Baolian Qin, profesor la Universitatea Michigan State.

    Într-unul dintre studii, profesorul Su Yeong Kim de la Universitatea Texas din Austin a urmărit stilul de îngrijire parentală a 444 de familii chinezo-americane din nordul Californiei şi modul în care acesta a afectat capacitatea de adaptare a copilului de-a lungul a 8 ani. Analizând rapoartele copiilor şi ale părinţilor, profesorul a concluzionat că părinţii se încadrează într-unul din patru stiluri de îngrijire parentală: de susţinere (45%), tigru (28%), lejer (20%) sau dur (7%).
    Kim a folosit patru atribute pozitive şi patru atribute negative pentru a clasifica părinţii în funcţie de stil. Spre exemplu, părinţii cu un stil de îngrijire parentală „de susţinere” obţineau un scor mare la toate cele patru atribute pozitive (cum ar fi a fi afectuos şi a explica de ce există reguli ce trebuie respectate) şi un scor mic la atributele negative (cum ar fi folosirea ruşinii pentru a modela comportamentul copilului). Părinţii „tigru” obţineau scoruri mari la toate cele 8 trăsături, pe când părinţii „lejeri” obţineau scoruri mici la toate cele 8, iar părinţii „duri” obţineau scoruri mari la atributele negative şi mici la cele pozitive.

    Cei mai mulţi părinţi prezentau un stil de îngrijire parentală „de susţinere”, iar acest stil era asociat celor mai bune rezultate în rândul copiilor atât ca dezvoltare, cât şi ca performanţe şcolare . Copiii părinţilor „tigru” prezentau o incidenţă mai mare a simptomelor depresive decât copiii cu părinţi „lejeri” sau cu un stil de îngrijire parentală „de susţinere”. De asemenea, aceşti copii raportau sentimente de alienare faţă de părinţi şi un stres mare în ceea ce priveşte performanţele şcolare. „Stilul «tigru» nu este atât de eficient pe cât susţinea Chua în cartea sa”, spune Kim.

    Majoritatea părinţilor chinezi au realizat asta, sugerează un studiu realizat de psihologul Niobe Way de la Universitatea New York. Cercetătoarea a intervievat 24 de mame chineze din Nanjing, China şi a descoperit că majoritatea mamelor îşi încurajau copiii să fie independenţi şi să socializeze la fel de mult cât îi încurajau să aibă rezultate bune la şcoală. Aceste mame renunţau la stilul tradiţional chinez de creştere a copiilor, ce era descris în cartea lui Chua, ca reacţie la schimbările rapide ce au loc în cultura şi societatea chineză.
    „China se schimbă şi ideea noastră despre ce constituie un stil parental chinez se schimbă la rândul său”, spune Linda P. Juang, de la University of California at Santa Barbara. „Părinţii chinezi se concentrează pe reuşitele şcolare, dar acestea nu mai sunt singurul element important”, spune Juang. Astăzi, mamele chineze sunt la fel de atente să stimuleze trăsăturile despre care cred că vor avea nevoie copiii lor într-o economie de piaţă, cum ar fi independenţa şi încrederea în sine.

  • Împăratul Qin: omul care a făurit China

    Împăratul Qin: omul care a făurit China

    Qin Shi Huang, s-a născut în anul 259 înainte de Hristos, sub numele iniţial de Ying Zheng, fiind unul dintre fii regelui statului Qin. La vârsta de doar 13 ani, acesta a îndeplinit condiţiile de a-i succeda tatălui său pe tron. Fire agresivă şi ambiţioasă, tânărul Ying Zheng a câştigat puterea deplină la vârsta de 22 ani. Atunci s-a născut visul său de a cuceri şi unifica cu orice mijloace formaţiunile statale cunoscute sub titulatura de „Cele şase State Războinice”, adică regatele rivale Han, Zhao, Chu, Yan, Wei şi Qi. Spera astfel ca cele şase regate să ajungă pentru totdeauna sub puterea politică, economică şi militară a regatului său natal, Qin.

    Ying Zheng şi-a îndeplinit în cele din urmă visul, după lupte îndelungate şi sângeroase, soldate cu sute de mii de morţi. A reuşit aşadar ca în anul 211 înainte de Hristos, să creeze primul imperiu centralizat din istoria multimilenară a statului chinez. Ocazie cu care a pus bazele şi dinastiei care i-a purtat numele, dinastia Qin (211-206 înainte de Hristos). După unificarea tuturor statelor, Qin Shi Huang a considerat că realizarea sa a fost mult deasupra legendarilor „San Huang” ( cei trei împăraţi) sau a aşa numiţilor „Wu Di” (cei cinci suverani). Din acest motiv a creat un nume nou pentru el unind Huang cu Di şi luânduşi supranumele de „Shi”, adică – Cel Dintâi, în traducere directă. În final, Qin Shi Huang Di însemnând – Primul Împărat al Chinei.

    Pentru a-şi conduce şi controla noul imperiu, Qin a trebuit să reformeze politicile interne, economia şi cultura. În politică, monarhul chinez a abolit sistemul vasalităţii ereditare şi a împărţit noua entitate statală în provincii şi prefecturi, conduse direct de el. Bazându-se pe legea veche din ţara sa natală, regatul Qin, noul împărat a creat o serie de legi prin care fostele state rivale trebuiau să livreze forţa de muncă pentru stabilizarea dinastiei Qin. Din acel moment, toţi locuitorii imperiului erau egali în drepturi dar mai ales în îndatoriri. Sistemul taxelor, noua monedă şi sistemul de măsură şi greutăţi, au fost cu toate standardizate şi impuse pe tot teritoriul imperiului. În cadrul culturii, împăratul Qin a unificat ideogramele chinezeşti pentru a crea o formă scrisă universal valabilă. Nu s-a sfiit să execute în masă învăţaţii, caligrafii şi filozofii care i s-au opus.
    Zidul Chinezesc, marele simbol al civilizaţiei antice chineze, a purtat urma conceptelor şi ideilor despre statul centralizat susţinute de împăratul Qin. O altă realizare magnifică a fost celebra Armată de Teracotă, un ansamblu de statui de soldaţi şi cai, în mărime naturală, realizate din lut ars, şi descoperite în secolul trecut în apropierea mausoleului lui Qin Shi Huang.
    Printre alte mari realizări ale acestui împărat fondator, se remarcă imensul canal de irigaţii Ling din Guilin, provincia Guaxing, şi proiectul de irigaţii din Duijiangyan, lângă Chengdu, provincia Sichuan. A construit şi o infrastructură funcţională care a dus la creşterea prosperităţii în toate provinciile, şi a reuşit să respingă invaziile venite din exteriorul graniţelor.

    Ucigaşul de învăţaţi şi declinul imperiului

    Perioada Statelor Războinice, în care cele şase regate unificate de împăratul Qin se luptau neîncetat între ele, a fost una deosebit de sângeroasă şi instabilă. Cu toate acestea, lipsa unei autorităţi centrale, a permis înflorirea conceptelor filozofice, alături de libertatea de gândire şi toleranţa religioasă. Confucianismul, alături de numeroase şcoli taoiste erau în plin avânt, iar budismul pătrundea timid în ţinuturile chinezeşti.
    Climatul cultural şi spiritual moştenit din perioada Statelor Războinice i-a displăcut total împăratului Qin care vedea aceste instituţii şi şcoli drept potenţiale pericole pentru autoritatea sa. Din acest motiv, împăratul a ordonat cel mai mare genocid al cărţilor şi textelor religioase în istorie. Toate lucrările şi scrierile care nu corespundeau viziunii sale despre lume, au fost arse în anul 213 înainte de Hristos. Cu acea ocazie s-au pierdut lucrări inestimabile din domenii variate precum medicină, poezie, literatură, religii, ezoterism, arte marţiale, politică şi multe altele. Nemulţumit de distrugerea cărţilor, împăratul Qin a ordonat ca aproximativ 460 de învăţaţi şi filozofi să fie arşi pe rug pentru vina de a-i fi contrazis ideile, alţi 700 fiind îngropaţi de vii sub aceeaşi învinuire.
    Pe întreaga perioadă în care a domnit, împăratul a aprobat doar şcolile care urmau linia aşa-numitului legalism – concept care viza urmarea legilor imperiale sau suportarea consecinţelor, alături de şcolile fidele mohismului, un curent filozofico-religios fondat de Mo-Tzu, dezvoltat în acelaşi timp cu taoismul, confucianismul şi legalismul imperial.
    Odată cu înaintarea sa în vârstă, împăratul începuse să fie de-a dreptul obsedat de frica de moarte. Atunci a început cu disperare să caute aşa numitul „Elixir al Vieţii” despre care vorbeau iniţiaţii taoişti, o poţiune cu o formulă secretă care făcea nemuritor pe oricine ar fi băut din ea. Îngroziţi de toanele împăratului, numeroşii medici şi alchimişti de la curtea imperială, lucrau neîncetat pentru descoperirea poţiunii. Într-un final, s-au hotărât asupra mai multor poţiuni, care conţineau însă invariabil mercur, element pe care alchimia chinezească l-a asociat dintotdeauna cu conceptul de nemurire fizică. Din nefericire pentru împărat, consumul acestor poţiuni cu mercur a dus în mod logic la scurtarea vieţii sale, în loc de prelungirea ei…
    Fire practică şi realistă, (totuşi fondase un imperiu fără precedent), împăratul Qin a luat în calcul şi moartea, în consecinţă a ordonat ridicarea unui mormânt monumental de dimensiuni colosale. Planurile mausoleului uriaş includeau râuri de mercur care să curgă permanent, capcane cu săgeţi care să-i ucidă pe eventualii jefuitori, alături de replici fidele ale palatelor şi locuinţelor imperiale.
    Cum tratamentul cu mercur pentru obţinerea imortalităţii şi-a spus cuvântul, împăratul Qin Shi Huang a murit în timp ce vizita provinciile din estul Chinei. Dinastia Qin s-a sfârşit odată cu cel are i-a dat numele. Costurile realizărilor împăratului au fost cumplite.
    Dacă populaţia însumată a Statelor Războinice de dinainte de cuceririle şi unificarea lui Qin Shi Huang atingea cifra de circa 40 milioane de suflete, la moartea împăratului care se voia nemuritor, populaţia imperiului abia mai număra 18 milioane locuitori. Costuri de vieţi omeneşti pe care le vom regăsi şi la marii împăraţi şi cuceritori de mai târziu, din întreaga lume.

  • A fost creată o bacterie modificată genetic ce poate distruge celulele canceroase

    O bacterie modificată genetic, capabilă să identifice şi să distrugă celulele canceroase din organism, a fost creată de către oamenii de ştiinţă de la o companie din Marea Britanie.
    Aceasta urmăreşte celulele canceroase din organism şi, atunci când le găseşte, eliberează o enzimă care face ca tumorile să devină vulnerabile la acţiunea medicamentelor împotriva cancerului.
    Noua bacterie se află încă în primele stadii de dezvoltare, însă, cercetătorii speră să înceapă primele teste pe oameni în următorii cinci ani.

  • Cercetătorii au descoperit o metodă prin care putem deveni „invizibili” pentru ţânţari

    Specialiştii au demonstrat cu ocazia unei întruniri a American Chemical Society un grup de compuşi care blochează abilitatea ţânţarilor de a mirosi potenţialele ţinte. Cercetătorii au acoperit o mână cu aceste substanţe chimice şi au introdus-o într-un container plin cu ţânţari, însă aceasta a fost ignorată. Experţii afirmă că eforturile lor ar putea preveni răspândirea bolilor letale. Țânţarii se numără printre cele mai periculoase creaturi din lume, răspândind boli letale. Malaria este una dintre bolile răspândite de ţânţari, iar statisticile OMS arată că 660.000 de oameni au murit în 2010 din cauza malariei.

    Ulrich Bernier de la USDA (United States Department of Agriculture), coordonatorul cercetătorilor care au făcut această descoperire, afirmă că echipa sa încearcă să găsească alternative la substanţele anti-ţânţari folosite în prezent, care îşi pierd din eficacitate. „Până acum substanţele folosite împotriva ţânţarilor aveau ca scop să-i ţină la distanţă, însă noi explorăm o metodă nouă, folosind substanţe care afectează simţul mirosului. Dacă un ţânţar nu poate mirosi «cina», atunci scăpăm şi de bâzâit, şi de muşcătură”, afirmă dr. Bernier.

    Cercetătorii ştiu de multă vreme că unele persoane sunt mai atrăgătoare pentru ţânţari decât altele, însă acum oamenii de ştiinţă au identificat pentru prima dată un grup de compuşi chimici secretaţi natural care maschează mirosul de om de periculoasele insecte zburătoare. Dr. Bernier a explicat că pe pielea umană se găsesc sute de compuşi care compun mirosul unei persoane. Pentru a vedea care compuşi atrag ţânţarii, cercetătorii din echipa sa au pulverizat diferite substanţe pe o latură a unei cuşti. Cercetătorii au analizat ulterior compuşii care nu atrăgeau ţânţarii, pulverizându-i pe o mână pentru a vedea dacă insectele încearcă sau nu să atace. Aceşti compuşi chimici descoperiţi de cercetători, printre care se numără şi 1-methylpiperzine, blocau complet simţul mirosului.

    Dr. Bernier afirmă că aceşti compuşi ar putea fi introduşi în loţiuni şi în alte substanţe cosmetice. „Dacă vă puneţi mâna într-o cutie plină cu ţânţari după ce aţi aplicat aceşti inhibitori, veţi descoperi că toţi ţânţarii vor rămâne pe pereţi şi nici nu vor recunoaşte că există o mână în cutie. Practic, ţânţarii au parte de anosmie sau de hiposmie, adică incapacitatea de a simţi mirosuri sau abilitatea redusă de a simţi mirosuri”, explică specialistul.

    James Logan de la London School of Hygiene and Tropical Medicine afirmă că descoperirea s-ar putea dovedi foarte benefică pentru persoanele care călătoresc şi pentru cele ce locuiesc în ţări în care ţânţarii răspândesc multe boli, însă cauţionează că va fi nevoie de câţiva ani înainte ca acest produs să fie lansat şi disponibil publicului.

  • Cabliştii români trebuie să transmită Moldova 1

    Operatorii de cablu din Republica Moldova trebuie să retransmită obligatoriu TVR, iar cabliştii din România vor fi obligaţi să retransmită televiziunea publică de la Chişinău, Moldova 1, potrivit unui document avizat favorabil, marţi, de Consiliul Naţional al Audiovizualului (CNA).

    CNA a analizat, în şedinţa de marţi, o adresă de la Ministerul Afacerilor Externe privind Memorandumul cu tema “Negocierea şi semnarea Acordului între Guvernul României şi Guvernul Republicii Moldova privind colaborarea în domeniul retransmiterii serviciilor de programe ale radiodifuzorilor publici”.

    Potrivit memorandumului, pe 17 iulie 2013 au avut loc la Chişinău discuţii informale, la nivel de adjunct al ministrului Afacerilor Externe, în vederea clarificării unor elemente de poziţie divergente cu privire la propunerile de înţelegere amiabilă avansate reciproc pentru revenirea TVR în Republica Moldova şi pentru stingerea litigiului aflat pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului (cauza Societatea Română de Televiziune contra Republicii Moldova). “În acest context, Republica Moldova a avansat propunerea preluării, de către operatorii de cablu din România, a postului public Moldova 1, ca formă de blocare a unor pretenţii ale altor operatori care ar invoca precedentul revenirii SRTv (Societăţii Române de Televiziune, n.r.) în Republica Moldova”, se spune în memorandum. Conform acestui document, avizat favorabil marţi de CNA, Consiliul a spus că, potrivit articolului 82 din Legea audiovizualului, televiziunea Moldova 1 “poate fi inclusă în mod obligatoriu în oferta distribuitorilor de servicii din România numai în situaţia în care obligativitatea de retransmitere este stabilită printr-un acord internaţional”.

    În prezent, în România, singura televiziune internaţională care este retransmisă în mod obligatoriu de cablişti este TV5. În această situaţie, “acordul internaţional” este reprezentat de Declaraţia celui de-al XI-lea Sommet al Francofoniei (Bucureşti, 29 septembrie 2006). În decembrie 2007, a fost adusă o modificare la Legea audiovizualului, prin care cabliştii români au fost obligaţi să retransmită TV5.

    Pe de altă parte, CNA precizează că, în prezent, programele emise de radiodifuzorii din Republica Moldova pot fi retransmise în România fără o autorizaţie prealabilă, fără a exista, însă, obligativitatea cabliştilor să preia aceste televiziuni. “În consecinţă, Ministerul Afacerilor Externe, consultând Societatea Română de Televiziune, a redactat un proiect de acord la nivel guvernamental, care include, în regim de reciprocitate, prevederi echivalente privind retransmiterea în România a serviciilor de programe ale societăţii de televiziune din Republica Moldova (Instituţia publică naţională a audiovizualului Compania «Teleradio-Moldova») şi în Republica Moldova a serviciilor de programe ale SRTv”, se spune în memorandum.

    Proiectul de acord a cărui negociere şi semnare se propune prin acest memorandum se intitulează “Acord între Guvernul României şi Guvernul Republicii Moldova privind colaborarea în domeniul retransmisiei serviciilor de programe ale radiodifuzorilor publici” şi cuprinde şapte articole.

    În proiectul de acord se mai spune că “părţile (România şi Republica Moldova, n.r.) garantează libertatea de recepţie şi de retransmitere pe teritoriile statelor lor a serviciilor de programe ale radiodifuzorilor publici, indiferent de modalitatea de transmitere sau de retransmitere, fără a impune nicio condiţie, fără licenţă sau autorizare prealabilă”. “Pe bază de reciprocitate, părţile asigură că distribuitorii care retransmit servicii de programe prin reţele de comunicaţii electronice includ cu titlu gratuit în ofertele lor serviciile de programe ale radiodifuzorilor publici, aşa cum sunt ele notificate autorităţilor de reglementare în domeniul programelor audiovizuale din statele părţilor şi sub rezerva deţinerii drepturilor de retransmisie a programelor difuzate pe teritoriile statelor ambelor părţi”, se spune în proiectul de acord.

    Potrivit documentului, acordul se încheie pe o perioadă de 10 ani şi se va prelungi în mod automat pe noi perioade de câte 10 ani, dacă niciuna dintre părţi nu va comunica, în scris, celeilalte părţi, cu cel puţin şase luni înainte de expirarea perioadei de valabilitate, încetarea acordului.

    CNA a decis să avizeze favorabil Memorandumul cu tema “Negocierea şi semnarea Acordului între Guvernul României şi Guvernul Republicii Moldova privind colaborarea în domeniul retransmiterii serviciilor de programe ale radiodifuzorilor publici” cu nouă voturi “pentru” (Laura Georgescu, Radu Călin Cristea, Răsvan Popescu, Cristina Trepcea, Christian Mititelu, Viorel-Vasile Buda, Monica Gubernat, Lorand Turos şi Florin Gabrea”) şi unul “împotrivă” (Narcisa Iorga). “Personal, consider că un memorandum, un acord, între guvernele României şi Republicii Moldova nu intră în atribuţiile CNA, nici spre avizare, nici pentru nimic altceva. Apreciez gestul Guvernului de a ne informa. Sunt de acord cu transmiterea unui punct de vedere din partea CNA, nu cu avizarea unui memorandum”, a spus Narcisa Iorga. Ea a făcut referire şi la faptul că în acord nu se spune exact câte televiziuni din Republica Moldova trebuie retransmise obligatoriu de cabliştii din România. “Programele Societăţii Române de Televiziune sunt vreo cinci, vreau să ştiu şi câte posturi din Republica Moldova vor fi preluate în România”, a mai spus Iorga.

    Pe de altă parte, recent, premierul Victor Ponta a declarat că speră ca problema emisiei la Chişinău a televiziunii publice româneşti să fie rezolvată în două-trei săptămâni, adăugând că între două ţări prietene precum România şi Republica Moldova nu trebuie să existe niciun litigiu. “Este vorba de redeschiderea televiziunii publice româneşti, a emisiei. TVR 1 a avut un studiou la Chişinău care s-a închis în perioada în care Partidul Comunist a fost la putere, iar acum acesta este unul dintre punctele cele mai importante pe ordinea de zi, pentru a redeschide trasmisia efectivă a TVR la Chişinău”, a declarat Victor Ponta, la sfârşitul lunii august.

    Însă, dacă Guvernul României şi cel al Republici Moldova vor semna acest acord privind colaborarea în domeniul retransmiterii serviciilor de programe ale radiodifuzorilor publici, televiziunea publică Moldova 1 va intra practic în lista posturilor “must-carry”, care trebuie retransmise obligatoriu în 2013 de toţi cabliştii din România, conform articolului 82 din Legea audiovizualului numărul 504 din 2002.

    În lista televiziunilor obligatorii la retransmisie pentru cablişti în anul 2013 se regăsesc programele Societăţii Române de Televiziune (TVR 1, TVR 2, TVR 3, TVR News şi studiourile teritoriale din Cluj, Craiova, Iaşi, Târgu-Mureş şi Timişoara), dar şi TV5, un program inclus obligatoriu în grilele operatorilor de cablu în baza unui acord internaţional între România şi Franţa.

    De asemenea, în lista televiziunilor obligatorii la retransmisie pentru cablişti în 2013 se regăsesc următoarele televiziuni private, selectate de CNA în ordinea indicelui anual de audienţă: Antena 1, Kanal D, Antena 3, Prima TV, Realitatea TV, Naţional TV, B1 TV, România TV, Antena 2, Favorit TV, Taraf TV, Kiss TV, Euforia Lifestyle TV, Gsp TV, National 24 Plus, U Televiziune Interactivă, Music Channel, TV Neptun, Naşul TV, Transilvania Live, Look TV, H!T Music Channel, TV H2O şi Inedit TV.

  • Agricultura românească se duce de râpă tot mai rapid

    Agricultura românească se duce de râpă tot mai rapid

    Agricultura a primit în ultimii şapte ani injecţii financiare de la Uniunea Europeană de 10 miliarde de euro prin plăţile directe către fermieri şi proiectele de investiţii, dar balanţa comerţului cu produse agroalimentare este pe minus, din economie au dispărut 600.000 de bovine, 2 milioane de porcine, iar gradul de fărâmiţare al terenurilor este acelaşi – aceasta a fost principala concluzie a evenimentului „ZF Agribusiness: Agricultura, la startul marelui boom?“, care a avut loc în Bucureşti.

    „Avem mult mai mulţi bani după 2007 direcţionaţi către agricultură şi o scădere a numărului vacilor mult mai mare. Unul din motive îl reprezintă faptul că proprietarul trebuie să fie prezent zi de zi acolo. Tinerii nu au niciun fel de dorinţă să fie în fermă zi de zi. Rămânem o ţară dependentă de climă, iar tendinţa de creştere a productivităţii şi de scădere a numărului de capete din Europa nu se regăseşte şi în România, la noi scade şeptelul şi scade şi productivitatea“, a spus Valeriu Steriu, preşedintele Comisiei Prezidenţiale pentru Agricultură, care a dat publicităţii în această vară un cadru strategic ce urmează să traseze direcţiile de dezvoltare a acestei pieţe în următorii 15 ani.

    Agricultura locală va ajunge în patru luni la finalul primului exerciţiu financiar ca economie membră a Uniunii Europene. În acest interval în conturile fermierilor au ajuns circa 4 miliarde de euro sub forma plăţilor directe şi alte circa 6 miliarde de euro pe linia proiectelor de investiţii în agricultură.

    Cu toate că agricultura a fost unul dintre sectoarele unde au fost pompaţi bani în ultimii şapte ani, efectele acestui pachet financiar gigantic întârzie să devină vizibile pe deplin. Din cinci indicatori relevanţi pentru evoluţia pieţei de agribusiness, trei sunt pe minus. Astfel, în ultimii şapte ani România a pierdut 0,6 milioane de vite, 2,1 milioane de porcine, o treime din total, balanţa comercială pentru produse agroalimentare continuă să fie pe minus. Totuşi, minusul din comerţul internaţional cu produse agroalimentare s-a redus de trei ori în acest interval. Faţă de 2007, producţia de cereale este de 2,2 ori mai mare, dar indicatorul nu este pe deplin relevant având în vedere că acum şapte ani a fost un sezon extrem de secetos, iar în prezent fermierii au producţii aproape de recordul istoric, potrivit datelor statistice oficiale.