word-monitor

Author: Nelu Stamate

  • Vikingii – o societate sălbatică şi brutală?

    Vikingii - o societate sălbatică şi brutală?

    Studiind celebrele epopei nordice numite “saga”, oamenii de ştiinţă de la Universitatea Coventry au descoperit indicii ale existenţei unor reţele sociale complexe care contrazic stereotipul ce înfăţişează lumea vikingilor drept o societate brutală de războinici sângeroşi şi barbari. Cercetătorii Pádraig Mac Carron şi Ralph Kenna au realizat o analiză amănunţită a relaţiilor descrise în vechile manuscrise nordice, pentru a arunca o nouă lumină asupra societăţii vikinge. Ei au aplicat metode moderne de studiu, precum fizica statistică şi analiza reţelelor sociale – în care indivizii reprezintă nodurile reţelei, iar legăturile dintre noduri ilustrează interacţiunile dintre indivizi – pentru a înţelege relaţiile dintre personajele şi societăţile înfăţişate în vechile povestiri de tip saga. Acestea sunt texte epice care narează episoade din istoria populaţiilor germanice din nordul continentului european – bătălii, călătorii, colonizarea de noi teritorii – sau din viaţa unor personaje reale sau legendare.

    Cercetătorii au folosit, ca bază pentru studiul lor, aşa-numitele Saga ale islandezilor, un ansamblu de texte de literatură medievală datând din perioada colonizării Islandei, în urmă cu aproximativ 1000 de ani. Deşi corectitudinea istorică a acestor povestiri este pusă adesea sub semnul întrebării, unii cercetători cred că ele ar putea conţine descrieri oarecum distorsionate, ficţionalizate, ale unor societăţi reale, iar cercetările lui Mac Carron şi Kenna susţin această ipoteză. Ei au analizat intracţiunile dintre 1.500 de personaje care apar în 18 texte, inclusiv 5 texte epice faimoase, şi au constatat că, în ansamblu, reţelele de interacţiuni sociale descrise în aceste epopei corespund unor reţele sociale reale. Mai mult: deşi este recunoscut faptul că scrierile lui J. R. R. Tolkien, de exemplu (autorul celebrei trilogii „Stăpânul Inelelor”) au fost influenţate de literatura nordică medievală, epopeile vikinge, au observat cercetătorii, au o structură a reţelelor foarte diferită de cea din „Stăpânul Inelelor” şi alte opere de ficţiune.

    Studiul cantitativ realizat de cercetătorii de la Universitatea Coventry este foarte diferit de abordările tradiţionale folosite în studiile comparative ale textelor vechi, care se bazează pe aspectele calitative. Mai curând decât să se concentreze asupra evenimentelor şi a indivizilor, acest nou studiu, spune prof. Kenna, se ocupă de interacţiuni şi dezvăluie aspecte noi – de pildă, că epopeile medievale islandeze înfăţişează o societate cu însuşiri similare reţelor sociale din viaţa obişnuită.

  • Românii din străinătate vor trimite în acest an în ţară 3,6 miliarde dolari, în stagnare faţă de 2012

    România va înregistra în acest an remiteri de 3,6 miliarde de dolari de la românii care lucrează în străinătate, potrivit unui raport al Băncii Mondiale (BM), nivel similar celui estimat anterior de instituţie pentru anul trecut şi cu mult sub sumele consemnate înainte de criză. Astfel, remiterile către România se vor plasa în acest an la 3,6 miliarde de dolari, în timp ce numărul migraţiilor internaţionale a urcat cu 4,8% faţă de 2010, reiese dintr-un raport prezentat miercuri de Banca Mondială.
    Potrivit datelor publicate de instituţie în luna mai, remiterile către România au totalizat anul trecut 3,66 miliarde de dolari, principalele ţări de origine fiind Italia şi Spania. Astfel, în România au intrat anul trecut, din Italia şi Spania, câte 1,07 miliarde de dolari, potrivit statisticilor Băncii Mondiale. Alte ţări care figurează cu sume importante de bani trimise acasă în 2012 de români sunt Statele Unite (240 milioane de dolari), Ungaria (237 milioane de dolari), Israel (236 milioane de dolari), Germania (184 milioane de dolari), Canada (131 milioane de dolari), Austria (78 milioane de dolari), Franţa (73 milioane de dolari), Marea Britanie (71 milioane de dolari) sau Grecia (58 milioane de dolari).
    Remiterile către România au atins un nivel record în 2008, anul declanşării crizei financiare mondiale, când s-au plasat la 9,38 miliarde de dolari, potrivit BM. A urmat o scădere abruptă în 2009, când au fost înregistrate remiteri de 4,9 miliarde de dolari.
    Numărul emigranţilor români se ridica la 2,77 milioane la nivelul anului 2010, potrivit datelor Băncii Mondiale. La nivel mondial, remiterile către ţările în curs de dezvoltare vor creşte în acest an cu 6,3%, la 414 miliarde de dolari, şi ar putea ajunge la 540 miliarde de dolari în 2016, estimează BM.

  • Câţi salariaţi şi câte contracte de muncă există în România

    România avea, la sfârşitul lunii septembrie, 5.131.022 de salariaţi şi peste 5,6 milioane de contracte individuale de muncă active, 91,70 la sută dintre ele fiind încheiate pe perioadă nedeterminată, informează, joi, Inspecţia Muncii (IM). Potrivit sursei citate, la sfârşitul lunii septembrie erau înregistraţi 5.131.022 de salariaţi, la 470.516 angajatori. De asemenea, în Registrul general de evidenţă a salariaţilor erau înregistrate 5.644.084 de contracte individuale de muncă active. “Dintre acestea, 5.175.615. de contracte sunt încheiate pe durată nedeterminată şi 468.469 pe durată determinată. Contractele individuale de muncă încheiate pe durată nedeterminată reprezină 91,70 la sută din total”, a precizat IM.
    La aceeaşi dată, în Registrul general de evidenţă a salariaţilor se regăseau 5.131.022 salariaţi activi, adică persoane care aveau cel puţin un contract individual de muncă legal, precum şi 470.516 de angajatori activi, care aveau cel puţin un salariat activ.

  • După Berlusconi, potopul

    După Berlusconi, potopul

    După ce a tot repetat în ultimele săptămâni că sentinţa Curţii de Casaţie, pronunţată la începutul lunii august, nu ar avea efect asupra guvernului de largă coaliţie condus de democratul Enrico Letta, Silvio Berlusconi a schimbat complet macazul şi a optat pentru repede înainte. Astfel, sâmbăta trecută, el a ordonat unui număr de cinci dintre miniştrii săi să părăsească executivul.
    În realitate, escaladarea s-a produs în două faze. Joia trecută, patronul dreptei i-a determinat pe aleşii săi să semneze o scrisoare anunţându-şi demisia din Parlament dacă Senatul îi va confirma declinul în timpul reuniunii de pe 4 octombrie. Mai clar, un fel de ultimatum la adresa lui Enrico Letta însemnând: scapă-mă de eşafod sau îţi dau foc la casă.

    «Este o veritabilă umilinţă», a replicat preşedintele Consiliului de la New York, unde asista la Adunarea Generală a ONU. După întoarcerea la Roma, Enrico Letta le-a cerut a doua zi celor din Forza Italia (cum a fost rebotezat Partidul Poporului şi Libertăţii acum câteva zile) să-şi clarifice poziţia, refuzând să se supună şantajului lui «Il Cavaliere». În aşteptarea răspunsului, şeful guvernului a suspendat măsurile economice, mai ales cele prevăzute pentru a evita o creştere a TVA cu un punct (de la 21 la 22%). La urma urmei, Silvio Berlusconi s-a folosit de acest pretext fiscal pentru a apăsa pe butonul nuclear. «Alegătorii au fost trădaţi în privinţa TVA», proclama pe prima pagină “Il Giornale”, cotidianul familiei Berlusconi.
    «Pentru a încerca să-şi justifice acest gest nebunesc şi iresponsabil vizând exclusiv să acopere problemele sale personale, el foloseşte alibiul TVA-ului», a denunţat vehement un Enrico Letta de obicei foarte moderat. «Comportamentul lui Silvio Berlusconi nu este unul demn», se revolta şi cotidianul patronatului “Il Sole 24 Ore”, rezumând sentimentul mediilor de afaceri, dar şi al sindicatelor, care se tem ca această criză politică să nu producă efecte devastatoare asupra unei economii deja în bernă. Pe 27 septembrie, FMI avertizase ferm Italia împotriva tensiunilor din sânul majorităţii, evocând «un mare risc» pentru creşterea economică.
    În pofida a toate acestea, Berlusconi a preferat să urmeze sfaturile celor mai intransigenţi colaboratori şi să răstoarne masa. În această lovitură de poker, Il Cavaliere a pierdut mult în plan politic dar şi din punctul de vedere al întreprinderii sale, aşa cum, se pare, că au încercat în van să-l facă să înţeleagă unii dintre apropiaţii săi, dar şi pe prietenul său din copilărie Fedele Confalonieri, preşedintele Mediaset, sau Gianni Letta, fostul său număr 2 şi unchiul actualului preşedinte al Consiliului. Dar, slăbit, «nedormit» de la condamnarea sa definitivă de acum două luni, Silvio Berlusconi a preferat să joace totul pe o singură carte, refuzând să fie pus, de facto, la distanţă de jocul politic, fără să reacţioneze.
    Foarte curând, el va trebui să aleagă între arestul la domiciliu şi munca în folosul comunităţii timp de un an. Având, în plus, spectrul unor alte griji judiciare la orizont. «În cadrul noilor anchete asupra afacerii Ruby, un mandat de a te aduce la locul tău este gata», l-ar fi informat avocatul său, Niccolo Ghedini.

    «În această noapte, am dormit în sfârşit», a indicat luni un Cavaliere uşurat că a trecut Rubiconul, asigurâd totuşi că «grijile sale judiciare nu au nimic de-a face cu decizia sa […]. Trebuie să se revină la urne cât mai repede posibil şi aceste alegeri le vom câştiga noi», li s-a adresat el partizanilor săi.
    Dar dizolvarea Parlamentului şi un scrutin anticipat nu sunt încă certe. Şeful statului, Giorgio Napolitano, a precizat în mai multe rânduri că va face tot ce stă în puterea sa pentru a evita noi alegeri cu actuala lege electorală care riscă, cum a fost cazul în februarie, să nu dea un învingător clar la încheierea votului: «Doar Camerele vor fi dizolvate dacă nu va fi posibilă formarea unui guvern.»
    În acest context, Enrico Letta ar trebui să verifice în zilele următoare dacă va reuşi, în ciuda învingerii lui Berlusconi, să obţină o majoritate. Nu este ceva imposibil, ştiind că mulţi senatori din mişcarea Cinci Stele al lui Beppe Grillo i-ar putea veni în ajutor pentru a evita o criză politică. Alţi parlamentari, aleşi abia acum şapte luni, se tem că-şi vor pierde scaunul.
    Dar iniţiativa lui Berlusconi riscă mai ales să provoace o scindare în propria tabără. Mulţi moderaţi din Forza Italia par pe punctul de a-şi face bagajele. Trei dintre cei cinci miniştri constrânşi să-şi dea demisia, fără a fi consultaţi în prealabil, şi-au împărtăşit public nemulţumirea. Însărcinată cu portofoliul Sănătăţii, Beatrice Lorenzin a indicat că ea nu se mai recunoşte în acest partid care este acum ostaticul «unei drepte radicale». Cadoul de aniversare al lui Silvio Berlusconi s-ar putea transforma într-unul de adio.

  • Cartofii prăjiţi: de ce efectul nociv pentu sănătate ar putea fi doar un mit

    Cartofii prăjiţi: de ce efectul nociv pentu sănătate ar putea fi doar un mit

    În timp ce unele cercetări leagă mâncărurile prăjite de obezitate, atacuri de cord şi diabet, un studiu recent efectuat pe mai mult de 40.000 de adulţi din Spania a descoperit că persoanele care au consumat cele mai multe mâncăruri prăjite nu au prezentat un risc mai mare de afecţiuni cardiace sau moarte prematură, potrivit healthland.time.com.

    Un alt studiu, de data aceasta realizat în rândul femeilor obeze, a descoperit chiar un efect benefic al mâncărurilor prăjite asupra nivelurilor de insulină.
    O explicaţie posibilă a acestei inconsistenţe a rezultatelor este că studiile au variat în ceea ce priveşte tipurile de ulei şi grăsimi folosite la prăjit. Participanţii la studiul spaniol au utilizat, în principiu, uleiuri de măsline şi de floarea soarelui, iar cei care au demonstrat apariţia unui beneficiu au consumat mâncare bogată în ulei de măsline extra-virgin. Pe de altă parte, cei care au participat la alte cercetări se poate să fi folosit substanţe de prăjit cu o mai mare probabilitate de a se rupe în grăsimi dăunătoare.
    Tipul de ulei sau grăsime este doar unul dintre factorii care afectează caracterul sănătos al unui fel de mâncare prăjit. Alte posibilităţi includ modalitatea de prăjire, refolosirea sau nu a uleiului şi nivelul sării adăugate.

    Un aspect important care trebuie luat în calcul este că tiparul de ansamblu al dietei contează cel mai mult. Oricât de sănătoasă ar fi modalitatea de gătire, cartofii prăjiţi nu vor face niciun bine atunci când sunt consumaţi ca parte dintr-un regim dominat de mâncăruri procesate sau produse fast-food.

  • Lacul groazei din Tanzania

    În Tanzania, există un lac care adăposteşte un secret letal. Apa acestui lac are „puterea” de a transforma orice vietate în stană de piatră. Fenomenul rar este cauzat de amestecul chimic din lac, iar creaturile care au intrat în contact cu apa par desprinse dintr-o poveste de groază.
    Fotografiate de Nick Brandt şi publicate în noua sa carte intitulată „Across the Ravaged Land”, creaturile pietrificate de pH-ului apei, care are valori între 9 şi 10,5 (o alcalinitate extrem de ridicată care face ca trupurile acestor animale să se păstreze pentru eternitate) „bântuie” malurile lacului.
    „Am găsit creaturile (tot felul de păsări şi lilieci) în mod neaşteptat, la malul lacului Natron, din partea de nord a Tanzaniei. Nimeni nu ştie sigur cum mor animalele, dar se pare că păsările sunt păcălite de reflexia lacului. Aşa cum unele păsări se lovesc de geamuri, acestea intră în lac. Apa are o concentraţie atât de mare de sodiu şi sare încât ar şterge în doar câteva secunde cerneala de pe o cutie de film Kodak. Sarea şi sodiul provoacă calcifierea animalelor care se păstrează perfect pe măsură ce se usucă. Am adunat creaturile de pe mal şi apoi le-am aşezat în poziţii naturale, pentru a le «readuce la viaţă» aşa cum au fost cândva”, a declarat Brandt.

  • O tulburare ce ar putea afecta până la 10% dintre oameni

    O tulburare ce ar putea afecta până la 10% dintre oameni

    Balonarea, umflarea articulaţiilor, durerile abdominale, diareea şi o continuă senzaţie de epuizare pot fi semnele unei afecţiuni încă puţin cunoscute: sensibilitatea la gluten non-celiacă, o problemă de care unele persoane nici nu ştiu că suferă şi care este dificil de diagnosticat.

    În mod obişnuit, intoleranţa la gluten este asociată cu o maladie autoimună numită boală celiacă sau celiachie: organismul produce anticorpi împotriva glutenului (proteine existente în grâu, secară, orz) şi atacă vilozităţile intestinale (micile proeminenţe ale mucoasei intestinale), cea ce afectează negativ absorbţia nutrienţilor şi poate duce la malnutriţie. Dar, recent, medicii au început să vorbească despre o nouă afecţiune, asociată de asemenea cu intoleranţa la produsele din grâu, dar în care nu se descoperă în sânge anticorpii specifici împotriva glutenului, care să justifice diagnosticul de boală celiacă. Denumită sensibilitatate la gluten non-celiacă (NCGS – non-coeliac gluten sensitivity), această afecţiune este controversată; nu toţi medicii admit existenţa ei, deoarece nu există criterii clare de diagnostic şi nu este cunoscută precis cauza.

    Totuşi, este neîndoielnic că unii pacienţi, care nu prezintă anticorpi împotriva glutenului, manifestă totuşi o sensibilitate la acesta: simptomele lor se acccentueză la ingestia de produse ce conţin gluten (mai ales produse din făină de grâu) şi se atenuează când persoanele respective renunţă la consumul alimentelor cu gluten. În cazul acestor pacienţi, nu a putut fi identificat niciun mecanism alergic sau autoimun care să provoace simptomele ce apar la ingestia de guten: proababil, sensibilitatea lor la gluten are la bază un mecanism diferit.

    Conform spuselor dr. Kamran Rostami, gastroenterolog la Luton and Dunstable Hospital, se estimează că, pentru fiecare persoană cu boală celiacă, ar putea exista alte 6 sau 7 care să sufere de sensibilitate la gluten non-celiacă, iar boala ar putea afecta între 6% şi 10% din populaţie, majoritatea celor suferinzi neştiind că au această problemă.

    Specialiştii au explicat că alimentaţia noastră s-a schimbat în ultimele decenii – mâncăm azi cantităţi mai mari de alimente cu conţinut de gluten decât strămoşii noştri, iar sistemului nostru digestiv i-ar putea fi greu să se adapteze. Unii medici cred că anumite cazuri diagnosticate drept sindrom al intestinului iritabil ar putea fi, în realitate, sensibilitate la gluten non-celiacă.

    În 2010, cercetătorii italieni au constatat că, din 120 de pacienţi diagnosticaţi cu sindrom al intestinului iritabil, 24 s-au simţit mai bine după ce au eliminat din alimentaţie grâul şi lactatele. Un alt studiu, publicat anul trecut în American Journal of Gastroenterology, a inclus 34 de pacienţi care îşi controlau simptomele printr-o dietă fără gluten, deşi nu aveau anticorpi împotriva glutenului, care să indice boala celiacă. Împărţindu-i în două grupuri şi administrând unuia dintre ele gluten, iar celuilalt un placebo, s-a constatat că simptomele au apărut din nou la cei care consumaseră gluten.

    Problema este dificil de diagnosticat, din cauză că nu există o analiză care să o identifice. Nu se ştie prin ce mecanism se produce NCGS şi cum reacţionează sistemul imunitar. Ceea ce face lucrurile încă şi mai complicate este faptul că unele studii sugerează că nu ar fi de vină glutenul, ci tărâţele de grâu sau anumite zaharuri din grâu.

    Specialiştii recomandă persoanelor care bănuiesc că au o problemă cu glutenul să nu renunţe la el fără a discuta în prealabil cu medicul şi fără a fi întâi testate pentru a afla dacă suferă de boala celiacă sau de o alergie la grâu. Dacă nu e vorba despre niciuna dintre aceste tulburări, abia atunci se poate încerca o dietă fără gluten.

  • Bonusul austerităţii

    Cancelarul german este adevărata doamnă de fier a Europei. Le cere ţărilor aflate în criză austeritate fiscală şi reforme pentru a-şi spori productivitatea în schimbul ajutorului german. Ca în Spania, care mai are încă un drum lung de parcurs, dar care dispune deja de o structură de costuri competitive, poate exporta şi atrage înapoi industriile care au fugit de costurile mari.

    Germania a avut o traiectorie politico-economică deosebită de la reunificarea în fruntea căreia s-a aflat Helmut Kohl în 1990. Din acelaşi partid conservator ca şi Merkel, Kohl a realizat o mare creştere fiscală, pentru a accelera reunificarea. El a obţinut o realizare istorică, împlinind o mare ambiţie a poporului german, însă a lăsat ţara cu grele datorii fiscale şi de securitate, compromiţând competitivitatea.

    După dărnicia dreptei în perioada Kohl, germanii au adus stânga la putere în 1998. Guvernul social-democratului Gerhard Schröder, spre surprinderea unora, a întreprins o serioasă ajustare, a mărit vârsta de pensionare şi a cerut angajamentul companiilor şi al lucrătorilor în beneficiul productivităţii şi al austerităţii.

    După şapte ani la putere, social-democraţii s-au erodat din cauza reformelor nepopulare şi au pierdut alegerile din nou în faţa conservatorilor. Merkel, crescută în Germania de Est comunistă şi, de aceea, o mare susţinătoare a capitalismului, a preluat puterea, propunând tocmai austeritate după ce a înfrânt partidul care întreprinsese o austeritate serioasă.

    De fapt, cancelarul a continuat programul de austeritate, care a făcut Germania mai competitivă şi a consolidat-o drept ancoră de stabilitate europeană: o ţară democratică, paşnică, productivă, bogată şi progresistă.

    Dar deşi Merkel a câştigat triumfal alegerile, cu 311 din cele 630 de locuri din Bundestag, aliaţii săi liberali nu au obţinut cei 5% din voturi pentru a intra în Parlament şi pentru a reface majoritatea. Liberalii au fost erodaţi pentru că au promis reducerea unor impozite, pe care Merkel le-a barat pentru a păstra echilibrul conturilor guvernului, care se aflau sub presiune din cauza ajutorului destinat ţărilor europene aflate în criză.

    Aşadar, Merkel ar putea fi nevoită să se alieze încă o dată cu social-democraţii, aşa cum s-a întâmplat în primul său mandat, sau cu Verzii. Indiferent de acorduri şi de alianţe, toată lumea ştie un lucru: austeritatea şi competitivitatea germană vor rămâne.

  • Ce trebuie făcut ca să înmatriculezi o maşină cumpărată în străinătate

    Ce trebuie făcut ca să înmatriculezi o maşină cumpărată în străinătate

    La achiziţionarea unui autovehicul pe persoană fizică este necesară cartea de identitate a persoanei care încheie tranzacţia. După ce tranzacţia s-a efectuat, trebuie să aveţi asupra dumneavoastră cartea de identitate a autovehiculului pe care să fie stipulat că maşină este radiată pentru export, actul de proprietate asupra maşinii (factura /contract) pe numele persoanei în cauza, precum şi certificatul de proprietate al persoanei străine (brief mic în cazul Germaniei).
    Numerele provizorii, în cazul Germaniei, se pot achiziţiona direct de la dealer-ul de la care se cumpără autovehiculul (în cazul în care este posibil acest lucru), sau de la primăria unde autovehiculul este înscris, în cazul în care proprietarul este o persoană fizică (tot aici se efectuează şi radierea dacă acest lucru nu s-a făcut anterior – operaţiune ce nu durează mai mult de 30 de minute).
    Odată adusă în România maşina, urmează alte drumuri şi proceduri.
    Obţinerea autorizaţiei provizorii de circulaţie în România este o etapă opţională. Acte necesare:
    a) cererea solicitantului
    b) fişa de înmatriculare a vehiculului, al cărui model este stabilit conform reglementărilor legale, completată cu datele proprietarului (nu este necesară viza organului fiscal competent al autorităţii administraţiei publice locale). În cazul înscrierii în certificatul de înmatriculare şi a altei persoane, se va depune şi fişa de înmatriculare completată cu datele acesteia;
    c) cartea de identitate a vehiculului, în original şi în copie;
    d) documentul care atestă dreptul de proprietate al solicitantului asupra autovehiculului, în original şi în copie;
    e) actul de identitate al solicitantului, în original şi în copie;
    f) copia poliţei de asigurare RCA
    g) dovada plăţii taxei de înmatriculare, stabilită potrivit legii (sunt două taxe, taxa de înmatriculare temporară şi contravaloarea autorizaţiei provizorii de circulaţie)
    h) dovada plăţii contravalorii plăcuţelor provizorii cu numărul de înmatriculare.
    Programare la RAR
    Programarea la Registrul Auto Român se poate face pe internet la http://www.rarom.ro sau telefonic (găsiţi numerele de telefon la adresa specificată anterior). Sunt necesare toate actele enumerate mai sus. Procedura omologării şi autentificării costă în jur de 400 lei şi du-rează câteva ore (incluzând aici timpul de aşteptare). Actele de la RAR se primesc de regulă a două zi, dar timpul de aşteptare poate fi mai mare în unele cazuri.
    Pregătirea dosarului de înmatriculare definitivă
    Acte necesare:
    a) cererea solicitantului
    b) fişa de înmatriculare a vehiculului, al cărei model este stabilit conform reglementărilor legale, completată cu datele proprietarului şi având viza organului fiscal competent al autorităţii administraţiei publice locale.
    c) cartea de identitate a vehiculului, original şi traducere autorizată;
    d) cartea românească de identitate a vehiculului, cea obţinută la RAR;
    e) documentul care atestă dreptul de proprietate al solicitantului asupra autovehiculului, original şi traducere autorizată;
    f) actul de identitate al solicitantului, în original şi în copie;
    g) dovada efectuării inspecţiei tehnice periodice, în termenul de valabilitate a acesteia (se efectuează la RAR);
    h) copia poliţei RCA, în termenul de valabilitate a acesteia;
    i) dovada plăţii taxei de înmatriculare;
    j) începând cu data de 1 ianuarie 2007, dovada plăţii taxei speciale pentru autoturisme şi autovehicule;
    k) dovada plăţii contravalorii certificatului de înmatriculare;
    l) dovada plăţii contravalorii plăcuţelor cu numărul de înmatriculare;
    m) certificatul de autenticitate al vehiculului (obţinut de la RAR).
    Actele străine ale maşinii trebuie traduse la un traducător autorizat. Timbrul de mediu se plăteşte la administraţia fiscală de care aparţineţi, după ce în prealabil aţi înregistrat dosarul pentru calculul acesteia (operaţiune ce durează în general o săptămână).
     
    Înmatricularea definitivă în România
    După ce aveţi în posesie toate actele de la punctul anterior, puteţi depune dosarul la biroul înmatriculări de pe raza judeţului în care aveţi domiciliul. Numerele definitive le primiţi de regulă pe loc, cu excepţia numerelor preferenţiale, pentru care trebuie să aşteptaţi mai multe ore, cel mult o zi. Certificatul de înmatriculare îl veţi primi la domiciliu, în termen de 10 zile, prin poştă. Până atunci, puteţi circula în baza dovezii eliberate de Serviciul Public de Înmatriculări Auto.

  • Rabla 2013: Noutăţi legate de acordarea tichetelor

    Programul Rabla pentru persoane fizice a rămas în pană de mai multe ori în acest an şi este împins de autorităţi încă un kilometru. Astfel, termenul pentru depunerea şi validarea dosarelor firmelor şi instituţiilor publice în Programul “Rabla” a fost prelungit până la 31 octombrie 2013. Este a doua prelungire operată de Administraţia Fondului pentru Mediu (AFM) care gestionează Programul “Rabla” – termenul iniţial a fost stabilit pentru data de 30 august, iar ulterior a fost împins la 30 septembrie. Explicaţia pentru prelungirile succesive constă în lipsa de atractivitate a programului – mai degrabă autorităţile publice sau companiile de stat s-au băgat la cheltuieli cu înnoirea parcului auto, în timp ce firmele private au spus pas. Datele sunt elocvente: până în prezent au fost validate dosare pentru 1.607 tichete din cele 3.903 disponibile:

    – în iulie, după prima etapă de evaluare şi validare a dosarelor, 378 de tichete urmau să fie repartizate celor 81 de persoane juridice validate până la acel moment, 105 tichete revenind Ministerului Afacerilor Interne;

    – în urma celei de-a doua etape, în august, au fost validate dosare pentru alte 254 de tichete, 132 urmând să revină Poştei Române.

    – la sfârşitul lunii septembrie, au fost validate alte dosare, pentru un număr de 975 de tichete.

    Prin Programul “Rabla”, Administraţia Fondului pentru Mediu a emis iniţial 3.000 de tichete valorice pentru persoanele juridice – operatori economici şi instituţii publice. Pe 10 septembrie, printr-o dispoziţie a preşedintelui AFM, numărul tichetelor pentru persoane juridice a fost suplimentat cu 903, reprezentând numărul de tichete rămase dintre cele repartizate colectorilor pentru persoane fizice.

    Cum funcţionează Rabla pentru persoane juridice

    Prin Programul “Rabla”, pentru casarea fiecărui autovehicul (automobil sau autoutilitară uşoară) mai vechi de 10 ani din dotare, persoanele juridice primesc un tichet în valoare de 6.500 de euro, pentru achiziţionarea unui autovehicul nou. Pentru stimularea achiziţionării autovehiculelor cât mai prietenoase cu mediul, se oferă posibilitatea acordării, pe lângă prima de casare de 6.500 de lei a unui eco-bonus în valoare de 500 lei pentru: achiziţionarea unui autovehicul nou, încadrat în norma de poluare Euro 6, achiziţionarea unui autovehicul nou, al cărui motor generează o cantitate de emisii ce dioxid de carbon mai mică de 100g/km şi achiziţionarea unui atuovehicul nou, cu sistem de propulsie hibrid, fără a putea fi însă cumulate mai mult de două eco-bonusuri.

    Lista persoanelor juridice şi a instituţiilor publice, care au fost acceptate şi respinse în Program, este publicată pe site-ul AFM (www.afm.ro), la secţiunea aferentă Programului, precizează AFM.