word-monitor

Author: Nelu Stamate

  • O iarnă grea poate provoca o criză energetică în Europa

    O iarnă grea poate provoca o criză energetică în Europa

    O iarnă grea ar putea provoca o criză energetică în Europa, din cauza dependenţei prea mari de sursele regenerabile şi a închiderii centralelor care utilizează gaze naturale, potrivit unui raport al companiei de consultanţă Cap Gemini, cu sediul în Paris. Raportul se referă la Uniunea Europeană, Norvegia şi Elveţia, transmite Bloomberg.
    Situaţia actuală reprezintă un pericol real pentru securitatea livrărilor. Centralele pe gaze, capabile să facă faţă perioadelor cu cerere ridicată, se închid rapid. Rezervele de gaze stocate în rezervoase subterane sunt semnificativ mai mici faţă de anii trecuţi. Pe termen scurt, aceşti factori înseamnă că o iarnă foarte friguroasă poate provoca probleme serioase de furnizare a energiei şi de echilibrare a reţelelor”, afirmă în raport Colette Lewiner, consilier în domeniul energiei al preşedintelui Cap Gemini.
    Centralele pe gaze funcţionează cu rate de utilizare care sunt prea mici pentru a acoperi costurile fixe, în condiţiile în care operatorii reţelelor preferă energia regenerabilă, care este subvenţionată, se arată în raport.
    Circa 60%, respectiv 130.000 de megawaţi, din capacitatea de generare a energiei pe bază de gaze a Europei este în pericol să fie închisă până în 2016, conform estimărilor companiei americane de consultanţă IHS, citate de Cap Gemini. “Aceste centrale, care sunt indispensabile pentru asigurarea securităţii livrărilor în perioadele de vârf de consum, sunt înlocuite cu instalaţii de producere a energiei regenerabile, puternic subvenţionate, dar a căror producţie este volatilă”, potrivit raportului realizat în colaborare cu Exane BNP Paribas, firma juridică CMS Bureau Francis Lefebvre Lyon SELAS şi institutul de cercetări VaasaETT.
    Totodată, companiile se orientează către cărbunele mai ieftin exportat de SUA, unde a crescut cererea de gaze datorită exploatării zăcămintelor de şist. Interesul pentru cărbunele care este mai poluant este susţinut de scăderea costului certificantelor pentru emisii de dioxid de carbon.
    Cap Gemini cere o reformă a sistemului de tranzacţionare a acestor certificate, pentru creşterea preţului acestora. Totodată, compania de consultanţă solicită o mai bună coordonare pe piaţa europeană, astfel încât să fie asigurată o capacitate suficientă de producţie pentru perioadele cu cerere ridicată.
    În lipsa unor stimulente pentru investiţii în infrastructura energetică şi în condiţiile scăderii marjelor şi veniturilor, securitatea livrărilor de energie, pe termen lung, ar putea fi pusă în pericol, a mai arătat Lewiner.

  • Viraj către Orient

    Pentru prima oară în mai multe secole, atenţia economiei globale se deplasează către est. SUA au început să “vireze” către Asia, iar relaţiile sale cu China, în mod special, par să fie tot timpul pe marginea capcanei lui Tucidide (nume dat acelei recurenţe istorice, conform căreia pare inevitabil ca între o putere aflată în ascensiune şi o alta deja instalată să nu apară un conflict). Între timp, aflate în centrul scenei internaţionale, SUA şi China se observă cu precauţie. Care este rolul Europei?
    UE se află astăzi la o răscruce istorică ce o obligă de asemenea, să vireze şi ea către Orient şi să adopte o strategie coerentă şi decisivă prin care să profite de avantajele pe care le are. Chiar dacă UE are o populaţie care înseamnă doar a cincea parte din cea a Chinei şi Indiei la un loc, iar prezenţa sa militară în Asia este minimă, economia europeană – cu o valoare de 12,6 trilioane de euro – este cea mai mare din lume.
    Asia reclamă un viraj pe măsură din partea Europei, în prezent, continentul asiatic în ansamblul său, fiind principalul partener comercial al UE (înaintea celui nord-american) şi constituie cea de-a treia parte din totalul comerţului european. Valoarea comerţului cu China urcă la peste 1 miliard de euro pe zi, o cifră depăşită doar de valoarea comerţului cu SUA.
    În plus, UE beneficiază de un avantaj care până la un punct poate fi paradoxal: nu este o putere în Pacific şi nu este asociată cu conotaţia de superputere în Asia. Acest lucru, departe de a fi o slăbiciune, reprezintă tocmai originea forţelor potenţiale ale UE în Asia, deoarece îi furnizează un grad de lejeritate diplomatică la care o superputere precum SUA nu poate aspira.
    Virajul strategic al SUA către Orient se loveşte la fiecare pas de calitatea sa de lider istoric şi de caracterul său de putere militară şi garant al securităţii aliaţilor săi asiatici. Deşi ne este prezentat sub numele de “reechilibrare”, virajul asiatic al SUA ridică suspiciuni în unele ţări din regiune, în special în China. Europa, în schimb, poate profita de lejeritatea sa pentru a executa un viraj mai “abil”.

    Europa poate fi un partener strategic al Chinei în relaţiile sale comerciale cu Orientul Apropiat

    UE trebuie să stabilească legături cu Asia în cel puţin trei domenii care pot fi avantajoase pentru ambele părţi: comercial, interregional şi internaţional. Dintre cele trei, cel mai important este cel comercial. UE negociază cu mai multe economii emergente asiatice (printre ele Coreea de Sud, Singapore, Malaezia, India, Vietnam, Japonia şi Thailanda) acorduri de liber schimb care exced cu mult amploarea tratatelor bilaterale anterioare. Prin aceste acorduri şi în timp ce se aşteaptă concretizarea tratatelor la scară regională, UE continuă să dea dovada angajamentului său ferm faţă de liberul schimb.
    Dar fluxurile comerciale nu sunt scutite de riscuri. Desigur, relaţiile economice dintre state încurajează interdependenţa şi în acest mod diminuează riscul apariţiei conflictelor, dar nu şi dispariţia lor. Însă, atunci când conflictul este prezent, costul este mai mare: anul trecut, redeschiderea disputei teritoriale dintre Japonia şi China pentru Insulele Senkaku/Diaoyu a provocat în numai trei luni o scădere de 80% la exporturile de autovehicule japoneze către China.
    Iată aici una dintre marile provocări ale Asiei: în ciuda gradului ridicat de integrare economică, nu au fost create instituţii regionale capabile să asigure stabilitatea necesară pentru o prosperitate susţinută. Din contră, Asia mai suferă consecinţele conflictelor istorice nerezolvate, ale periodicelor izbucniri naţionaliste şi ale disputelor teritoriale.
    O modalitate de a obţine stabilitatea pe termen lung în Asia s-ar putea să constea în integrarea regională, care reprezintă cel de-al doilea câmp de posibilă legătură între UE şi Asia. Astăzi, este aproape de neconceput un conflict armat între statele membre ale UE – se vor împlini 100 de ani de la izbunirea Primului Război Mondial. Ceea ce a făcut posibilă trecerea de la o stare de război recurent (şi devastator) la o stare de pace şi prosperitate a fost construcţia instituţională a UE.
    Însă, crearea unei arhitecturi precum aceasta este o sarcină herculeană, care i-a luat Europei mai multe zeci de ani şi care încă nu s-a terminat. De-a lungul timpului, UE s-a confruntat cu probleme şi crize care au revelat erori în sistemul său instituţional, dar întotdeauna s-a reuşit realizarea de reforme necesare pentru consolidarea Uniunii. Fără cea mai mică urmă de paternalism şi admiţând condiţia sa de operă imperfectă şi încă în construcţie, UE ar trebui să aprofundeze legătura sa cu structurile actuale prezente în Asia şi să-şi ofere experienţa acolo unde este posibil; de exemplu, în viitoarea adoptare a unui model tripartit (politico-militar, economic şi socio-cultural) de către grupul ASEAN (Asociaţia Naţiunilor din Asia de Sud-Est) în 2015.

    Unele ţări europene sunt tentate să trateze separat cu puterile asiatice

    În plan internaţional, UE şi China pot descoperi că sunt parteneri naturali în chestiuni fundamentale. China este supusă tot mai mult presiunii de a-şi asuma un rol în politica internaţională în acord cu importanţa sa economică. Exact aici, China ar putea să găsească în Europa un partener excelent – fie în format G-3 cu SUA, fie prin intermediul mecanismelor punctuale de cooperare bilaterală.
    Avem cazul Orientului Apropiat. Golul pe care-l lasă în regiune retragerea SUA, impulsionată de revoluţia sa energetică, creează o ocazie pentru cooperarea între China şi Europa. Odată cu creşterea dependenţei chineze de resursele Orientului Apropiat (în 2035, 90% dintre exporturile de petrol din regiune vor fi destinate Chinei), se va acutiza, precum şi necesitatea de a strânge legăturile cu statele producătoare de petrol. Experienţa care-i conferă Europei apropierea de Orientul Apropiat ar putea-o transforma în partenerul strategic al Chinei pentru abordarea acestei problematici.
    Între timp, un alt gigant asiatic, Japonia, capătă o tot mai mare importanţă graţie energicului său program de stimulare promovat de primul-ministru, Shinzo Abe. Europa trebuie să păstreze soliditatea legăturilor sale cu această ţară, a treia economie a lumii. Japonia – prin intermediul negocierilor pentru Acordul Trans-Pacific cu SUA şi cu alte economii din Asia şi America – face progrese enorme către liberul schimb şi îşi consolidează legăturile cu regiunea. În acest sens, se aşteaptă ca ambiţiosul acord bilateral de comerţ între Japonia şi Uniunea Europeană care este în proces de elaborare, să majoreze cu până la o treime comerţul între ambele părţi.
    În orice strategie integrală de apropiere de Asia, puterea UE depinde de integrarea părţilor sale. Unele state europene sunt tentate să se relaţioneze separat cu puterile asiatice, iar China obişnuieşte să favorizeze acordurile bilaterale, dar renaţionalizarea politicii externe a ţărilor din UE ar fi contraproductivă. Virajul Europei către Orient are nevoie de o navă mare şi rezistentă, capabilă să facă faţă turbulenţelor din viitor în timpul cărora, o flotilă de ambarcaţiuni mai mici ar fi în pericol de a naufragia.

  • Când şi ce ar trebui să mănânci pentru a avea senzaţia de saţietate toată ziua?

    Actuala noastră fascinaţie pentru proteine este, de fapt, bine întemeiată. Există nenumărate dovezi care asociază consumul de proteine cu saţietatea crescută. În plus, se pare că datorită consumului de proteine, atunci când suntem sătui, nu mai simţim nevoia să mai gustăm nimic, lucru destul de important, mai ales pentru indivizii care nu reuşesc să se abţină de la mâncare.

    Aruncând o privire asupra multitudinii de produse bogate în proteine, suntem tentaţi să credem că avem un aport suficient. Potrivit datelor adunate în urma studiului National Health and Nutrition Examination, se pare că un american obţine cu aproximativ 16% mai multe calorii din proteine, ceea ce înseamnă aproximativ 70-120 de grame, cu mult peste recomandarea de 0,8 grame pe kilogram. Iar acest fenomen începe să ia amploare şi la noi.
    Deşi unii indivizi susţin că recomandarea este greşită, doctorul Yoni Freedhoff susţine că nu trebuie să ne facem griji în privinţa cantităţii potrivite de proteine, ci în privinţa sursei din care provin acestea.

    Din perspectiva saţietăţii, se pare că avem nevoie ca proteina să fie bine distribuită. Ceea ce înseamnă că ar trebui să o includem la fiecare masă şi chiar la fiecare gustare. De asemenea, ea nu ar trebui să provină din surse lichide. Ce-i drept, proteina lichidă oferă ceva senzaţie de saţietate, dar nu este la fel de eficientă ca cea solidă. De aceea, laptele, ca sursă de proteină, deşi este util, oferă beneficiul de saţietate mai redus.
    Pentru aceia care iau doar trei mese pe zi, fără gustări, rezultatele studiilor clinice realizate asupra foamei sugerează că 25% din calorii ar trebui să provină din proteine. Adică, la o masă de 400-600 de calorii, ar trebui să existe între 25 şi 37,5 grame de proteină. Însă, pentru persoanele care au timp şi pentru gustări între mese, se recomandă un consum de 15-20 de grame de proteină la fiecare masă şi 10 grame la gustări.

  • Pe cine deranjează imigranţii bulgari şi români

    Pe cine deranjează imigranţii bulgari şi români

    Comisia Europeană trebuie să înceapă să se ocupe de problema aşa-numiţilor “imigranţi din sărăcie” din Europa de Est, care creează probleme foarte mari într-o serie de landuri germane, insistă ministrul german de interne, Hans-Peter Friedrich. Pentru “Die Welt”, el declară că îndeosebi în rândul migranţilor din Bulgaria şi România există şi persoane care abuzează de dreptul lor la libera circulaţie şi ajung în Germania pentru a profita de sistemul social al ţării.
    O serie de publicaţii de limbă germană scriu despre asta, că ministrul german de interne insistă din nou pentru introducerea interdicţiei privind intrarea a doua oară în ţară a persoanelor care o dată au fost deja extrădate din cauza unor abuzuri. “Libera circulaţie a persoanelor nu înseamnă că omul are libertatea de a se muta într-un alt stat datorită ajutoarelor sociale mai mari de acolo”, se spune în unul dintre comentariile lui Hans-Peter Friedrich pe acest subiect. El face apel la autorităţile din Bulgaria şi România să aibă o atitudine mai serioasă vizavi de această problemă şi să înceapă să folosească banii din fondurile sociale europene conform destinaţiei acestora.
    În acest sens, Reuters aminteşte că Hans-Peter Friedrich şi omologii săi din Marea Britanie, Olanda şi Austria au trimis recent Comisiei Europene o scrisoare comună pentru a se lua măsuri împotriva migranţilor din Bulgaria şi România. Deocamdată, însă, Bruxelles-ul nu vede motive întemeiate de intervenţie, aminteşte France Presse.
    AFP îl citează pe comisarul european pentru ocuparea forţei de muncă, afaceri sociale şi incluziune, Laszlo Andor, care, săptămâna trecută, a declarat pentru revista “Spiegel” că cei mai mulţi dintre românii şi bulgarii din Germania lucrează, plătesc impozite şi asigurări şi au o contribuţie importantă la creşterea economică a ţării. “Economia Germaniei este în creştere, există multe locuri de muncă neocupate şi aici vin în principal tineri. De aceea, văd doar avantaje pentru ambele părţi”, se arată în poziţia comisarului european.
    În Germania, numărul imigranţilor din Bulgaria şi România creşte semnificativ după aderarea celor două state la UE, în anul 2007. Conform datelor Serviciului Federal de Statistică, în ţară, în anul 2011, au sosit 148.000 de persoane din cele două state balcanice. Comparativ vorbind, în anul 2007, numărul acestora a fost de doar 64.000 de persoane.
    Germania nu este sigurul stat din UE care se plânge de un aflux de imigranţi din Europa de Est. Marea Britanie şi Olanda insistă de asemenea pentru măsuri de stopare a afluxului. În afară de asta, landurile germane către care se îndreaptă cei mai mulţi dintre imigranţi înregistrează şi o creştere a infracţionalităţii în zonele cu migranţi. În acest sens, presa germană aminteşte că în oraşul francez Nantes a început un proces judiciar împotriva a 27 de persoane din Croaţia, provenite din trei familii de romi, care s-au “plimbat” în ultimii trei ani în Germania, Belgia şi Franţa. Împotriva lor au fost formulate acuzaţii de furt, prostituţie şi trafic de persoane.

  • Facturile pentru motorina folosită în agricultură vor fi decontate în acest an şi anul viitor

    Facturile aferente motorinei cumpărate pentru lucrări agricole, depuse de către fermieri la Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA), vor fi decontate în acest an în limita sumei totale de 125 milioane lei, iar anul viitor vor fi decontate în limita a 430 milioane lei. Pentru subvenţionarea accizei la motorina utilizată în agricultură, bugetul Ministerului Agriculturii a fost suplimentat, miercuri, de Guvern cu 555 milioane lei. Tot prin hotărâre de guvern, cuantumul total al plăţilor directe unice pe suprafaţă, a plăţilor separate pentru zahăr şi a plăţilor specifice pentru orez, pentru cereri depuse în acest an, a fost stabilit la 1,2 miliarde euro, din fonduri europene, un avans de 50% urmând să fie achitat începând cu 16 octombrie.

  • Noul Cod Silvic prevede sancţiuni mai aspre pentru furtul de lemn şi stimulente pentru proprietarii care nu îşi taie pădurile

    Noul Cod Silvic, ce urmează să intre în dezbaterea parlamentului, prevede sancţiuni mai aspre pentru furtul de lemn şi stimulente pentru proprietarii care nu îşi taie pădurile, a declarat ministrul delegat pentru păduri şi ape, Lucia Varga. Ea a mai spus că atât Romsilva, care administrează pădurile aflate în proprietatea statului, cât şi deţinătorii privaţi de suprafeţe forestiere, vor fi sprijiniţi pentru a exploata eficient masa lemnoasă. Totodată, ministrul Lucia Varga i-a avertizat pe pădurarii implicaţi în furtul de lemn că îşi vor pierde dreptul de a mai profesa şi, implicit, locul de muncă.

  • Construcţia reactoarelor 3 şi 4 de la Cernavodă, proiect prioritar pentru Guvern

    Proiectul de construcţie a reactoarelor 3 şi 4 ale centralei de la Cernavodă este prioritar pentru Guvernul României, în condiţiile în care energia este un pilon central al programului de guvernare, potrivit ministrului Finanţelor Publice, Daniel Chiţoiu.
    Acesta s-a întâlnit joi cu reprezentanţi ai companiilor SNC Lavalin Nuclear, Ansaldo Nucleare, Elcomex IEA şi Candu Energy. Discuţiile au vizat proiectul de construcţie a reactoarelor 3 şi 4 ale centralei de la Cernavodă şi posibile scenarii de finanţare a acestora.
    În urmă cu o săptămână, directorul general al Nuclearelectrica a declarat că preocuparea companiei este ca proiectul reactoarelor 3 şi 4 de la Cernavodă să devină bancabil şi să fie realizat în cel mai scurt timp. “Preocuparea noastră este să-l facem bancabil şi să-l finalizăm în timp cât mai scurt. Pentru acest lucru, suntem în discuţii cu potenţialii investitori”, a spus Lulache. Directorul Nuclearelectrica a precizat că nu poate da numele acestor investitori, întrucât există contracte de confidenţialitate, însă a arătat că aceştia nu sunt de pe un singur continent.
    Din informaţiile oferite până acum de autorităţi, mai multe companii din Europa, China şi Coreea şi-au exprimat interesul pentru acest proiect.
    Proiectul reactoarelor 3 şi 4 ar putea să nu genereze un flux de numerar suficient pentru a fi bancabil, iar rata internă de rentabilitate, de 11,3%, este mai mică decât cea cerută de investitorii privaţi pentru acest proiect, se arată în Planul de Administrare al Nuclearelectrica, postat pe site-ul companiei cu ocazia listării la bursă.
    În conformitate cu scenariul de bază din studiul de fezabilitate realizat de Ernst & Young, costurile totale de investiţie se ridică la opt miliarde de euro, din care contractul de inginerie, construcţie şi proiectare la cheie — cinci miliarde de euro, costurile de finanţare — 1,1 miliarde de euro, alte investiţii în numerar — 377 de milioane de euro, alte investiţii care nu sunt incluse în echivalentele de numerar — 996 de milioane de euro, contul de prefinanţare a rezervei privind împrumuturile — 281 de milioane de euro, contul de prefinanţare a rezervei de mentenanţă — 106 milioane de euro.
    Costurile totale cu investiţiile pentru un MW instalat sunt de 4,985 milioane de euro, iar costurile overnight sunt de 4,231 milioane de euro, se mai arată în documentul citat. Cele două reactoare vor avea o putere instalată totală de 1.400 de MW.

  • Temerile privind corupţia şi lipsa transparenţei încetinesc dezvoltarea României

    Temerile privind corupţia şi lipsa transparenţei încetinesc dezvoltarea României

    Temerile externe privind corupţia, mita şi lipsa transparenţei încetinesc dezvoltarea economică şi socială a României, a declarat, vineri, profesorul american Walter Russell Mead, în cadrul unei mese rotunde la Ambasada SUA. România ar trebui să ajungă la nivelul Poloniei, care “şi-a asigurat un rol central în discuţiile despre viitorul Europei”, este de părere profesorul Mead.
    Aflat în România pentru a doua oară, Walter Russell Mead a fost invitat al mesei rotunde “Locul României pe scena geopolitică mondială”, organizată vineri de Ambasada SUA. Acesta consideră că, deşi este membră a UE, România nu a realizat toate cerinţele ce derivă din această apartenenţă, “parţial şi ca urmare a unor schimbări interne şi reforme care trebuie încheiate”.

    Întrebat la ce fel de reforme se referă, Walter Russell Mead a precizat că România este percepută ca o ţară unde oamenii de afaceri trebuie să dea bani pentru a putea investi. “Temerile privind corupţia, mita şi lipsa de transparenţă încetinesc dezvoltarea economică şi socială a României. Şi fac România un loc dificil pentru investiţiile străine (…) Înainte de a veni aici, i-am auzit pe mulţi spunând că există încă unele probleme în ceea ce priveşte transparenţa. Şi la investitorii străini, chiar şi cei din New York, auzi astfel de lucruri”, a spus profesorul. “Percepţia că trebuie să plăteşti mită pentru a face afaceri este una foarte periculoasă pentru România şi este foarte larg răspândită”, a mai precizat acesta.
    Totodată, Walter Russell Mead a subliniat şi importanţa unui sistem juridic transparent, care să lucreze eficient. “Nu că alte ţări nu ar fi deloc corupte. Corupţia e o problemă constantă în toate societăţile, democratice sau nedemocratice”, dar este nevoie de “instanţe care lucrează eficient, de un sistem legal transparent”.

    Precizând că nu ştie care este situaţia din România, Walter Russell Mead a povestit că a locuit la un moment dat în New Orleans (Louisiana), unde nu era doar corupţie la nivel politic, ci era “un fel de corupţie a mediului de afaceri”. “Un grup mic de oameni conducea oraşul şi statul şi dorea să păstreze controlul pentru sine. Nu vroia multe investiţii şi oameni de afaceri din afara New Orleans şi a statului Louisiana, deoarece, chiar dacă economia ar fi crescut, le-ar fi redus lor controlul. Poate că există această concepţie şi la unele persoane de aici, care vor să aibă control complet asupra unei plăcinte mici, decât să crească plăcinta, dar ei să piardă abilitatea de a controla tot ce se întâmplă”, a explicat profesorul.
    Pe de altă parte, aceasta consideră că România “va continua să surprindă lumea cu rapiditatea cu care se dezvoltă”.
    Susţinător al preşedintelui Barack Obama, Walter Russel Mead este profesor de Relaţii Internaţionale la Bard College din statul New York, şi editor al revistei The American Interest. În perioada 1997-2010, a fost membru în Consiliul pentru Relaţii Externe al SUA.

  • Cum afectează silueta capacităţile creierului?

    Persoanele care au multă grăsime abdominală au şanse de 3 ori şi jumătate mai mari de a avea probleme de memorie şi de a suferi de demenţă la vârste mai înaintate, arată cercetări recente.
    Cei care au o cantitate mare de ţesut adipos în zona abdominală au niveluri mai mici ale unei proteine numite PPARalfa, care are cel puţin două roluri: pe de o parte, controlează modul în care ficatul metabolizează grăsimea, iar pe de altă parte, fiind localizată în zona cerebrală numită hipocampus, controlează, de asemenea, memoria şi învăţarea. Cei care au descoperit aceste corelaţii sunt cercetătorii de la Rush University Medical Centre, din Chicago, în colaborare cu National Institutes of Health, din  SUA.
    Persoanele supraponderale prezintă, iniţial, niveluri scăzute de PPARalfa în ficat, dar, în cele din urmă, nivelul proteinei scade în întreg organismul, inclusiv în creier. Specialiştii cred că descoperirea lor ar putea duce la obţinerea unui medicament injectabil pentru îmbunătăţirea memoriei şi a învăţării la persoanele care suferă de demenţă. Dr. Kalipada Pahan, de la Rush University Medical Centre, declară: ”Trebuie să înţelegem mai bine în ce mod este corelată grăsimea cu memoria şi învăţarea, astfel încât să putem dezvolta o metodă eficientă pentru a proteja capacitatea de memorare şi învăţare.” După afirmaţiile specialistului, studiile pe animale de laborator au arătat că, la şoarecii cărora le lipsea proteina PPARalfa, injecţiile cu această proteină în hipocampus au dus la îmbunătăţirea memoriei şi a capacităţii de învăţare.
    Studii anterioare au mai evidenţiat şi alţi factori de risc: fumatul pasiv, apneea de somn, consumul de alcool şi de droguri, diabetul tip 2 şi bolile de inimă măresc riscul unei persoane de a suferi de demenţă.

  • După ce criza din Grecia a forţat FMI să colaboreze cu zona euro, acum se întrevede divorţul

    După ce criza din Grecia a forţat FMI să colaboreze cu zona euro, acum se întrevede divorţul

    Fondul Monetar Internaţional (FMI) şi zona euro au fost aruncaţi unul în braţele altuia de declanşarea crizei datoriilor din Grecia la începutul anului 2010, însă acum oficiali din ambele tabere afirmă că s-ar putea ajunge la un divorţ, scrie cotidianul american Wall Street Journal (WSJ).
    Tensiunile acumulate în ultimii trei ani redevin de actualitate odată cu întâlnirea reprezentanţilor celor două părţi la Washington, la sfârşitul săptămânii trecute, pentru discuţii legate de nevoia Greciei de fonduri suplimentare şi reducerea îndatorării, notează publicaţia.
    “Divorţul dintre Europa şi FMI este real. (…) Fondul se întoarce la modul normal de a-şi desfăşura activitatea. Este o instituţie care este obişnuită să ia singură deciziile”, a declarat fostul director pentru Europa al FMI Antonio Borges într-un interviu în luna iulie, cu numai câteva luni înainte să moară de cancer la vârsta de 63 de ani. Borges a ajuns la FMI în noiembrie 2010, la şase luni după primul acord de ajutor financiar pentru Grecia. A plecat un an mai târziu invocând motive de sănătate. În interviu a admis că a părăsit Fondul după ce a fost marginalizat în privinţa programului financiar pentru Grecia.

    Fondul s-a alăturat Comisiei Europene şi Băncii Centrale Europene (BCE) pentru a forma “troica” creditorilor externi, responsabilă de supravegherea implementării programului convenit cu Grecia şi ulterior a acordurilor cu Irlanda, Portugalia şi Cipru. Totul a început bine. Când o echipă FMI a sosit în aprilie 2010 la Atena, oficialii europeni au descris venirea acestora ca fiind “aproape ca şi cum puşcaşii marini ai  SUA ar fi ajuns într-o zonă de război”. Fondul şi expertiza sa erau “de neînlocuit”, a spus Borges. Nu a durat mult însă până să apară tensiunile. FMI, spune fostul director pentru Europa, a adus un program standard, fără să ţină cont că opţiunile Greciei erau foarte limitate din cauza apartenenţei la zona euro. “Grecia este cel mai trist caz dintre toate. (…) Programul a fost greşit de la început”, a afirmat el.

    După trei ani, experţii troicii îşi aduc aminte de certuri privind proiecţiile economice ale Greciei, restructurarea sectorului bancar şi ratele de îndatorare. “A trebuit să negociem cifrele … Nu aşa rebuie să funcţioneze lucrurile”, a spus un oficial european, referindu-se la dezbaterile de mai multe ore pentru a stabili estimările economice pentru Grecia în acest an.
    O sursă majoră de tensiune a fost analiza de sustenabilitate a datoriei, întocmită de Fond şi bazată în mare parte pe raporturile datorie guvernamentală/PIB. Regulile Fondului împiedică instituţia să împrumute bani unei ţări care nu-şi poate plăti datoriile, astfel că analiza era crucială pentru ca FMI să poată împrumuta în continuare Grecia. Analiza nu a fost, însă, privită cu ochi buni de unii oficiali. Unul dintre experţii FMI a numit-o o glumă, un oficial al Comisiei Europene a descris documentul ca “poveste de adormit copii”, iar un oficial al Ministerului de Finanţe elen a spus că este “ridicolă din punct de vedere ştiinţific”. Borges a declarat, politicos, că a fost “foarte subiectivă”.
    Un raport FMI din luna iunie asupra primului pachet de ajutor financiar pentru Grecia a inclus şi o critică dură a rolului Comisiei Europene în cadrul Troicii. Fondul a admis, de asemenea, că nu a respectat propriile reguli atunci când a împrumutat Grecia. Raportul a fost primit foarte prost la Bruxelles, Olli Rehn, comisarul pentru afaceri economice, reacţionând cu furie. “Nu este corect ca FMI să se spele pe mâini şi să arunce apa murdară în capul Europei”, a spus el. Comisarul a respins ulterior controversa, afirmând că este “o furtună într-un pahar cu apă”. Rehn susţine ideea unui mecanism anticriză european, fără implicarea FMI, la fel ca alţi lideri importanţi, precum puternicul reprezentant al Germaniei în board-ul BCE, Jorg Asmussen, şi ministrul de Finanţe german, Wolfgang Schauble.

    Pe de altă parte, Fondul nu doreşte să-i scadă credibilitatea în Europa. Pentru a evita în oarecare măsură acest efect, FMI a împrumutat sume tot mai mici în noile acorduri de ajutor financiar, dar şi-a păstrat dreptul de veto, spre iritarea europenilor.
    De asemenea, instituţiile europene par în ultima perioadă tot mai încrezătoare în propriile forţe, în contextul calmării crizei, situaţie care le face să se simtă mai puţin dependente de FMI. Şeful Mecanismului European pentru Stabilitate, Klaus Regling, a evidenţiat această nouă atitudine atunci când a respins ca “lipsite de interes” ratele de îndatorare folosite de FMI la acordarea de împrumuturi. Aceste rapoarte, a afirmat el într-un interviu pentru WSJ, nu iau în calcul dobânzile foarte scăzute şi maturitatea datoriei Greciei către statele zonei euro. Era un indiciu deloc subtil că ţările din zona euro îşi regândesc angajamentul, asumat către FMI la sfârşitul anului 2012, de a şterge o parte din datoria Greciei.
    Şeful FMI, Christine Lagarde, a răspuns joi, de la sediul Fondului din Washington : “Nu am motive să mă îndoiesc că guvernele vor onora şi, dacă este nevoie, vor reitera angajamentele asumate”.
    Unul dintre motivele care au ţinut Fondul implicat în Europa este relaţia cu guvernul german. Parlamentul de la Berlin a condiţionat sprijinul pentru programe de ajutor de implicarea FMI. Axa Berlin-Washington a rezistat atâta timp cât interesele acestora au coincis, precum în 2012, când FMI a exercitat presiuni asupra creditorilor privaţi ai Greciei pentru a accepta pierderi. În prezent, afirmă oficialii consultaţi de WSJ, Merkel nu vrea să le spună germanilor, nici chiar după încheierea alegerilor parlamentare din septembrie, că guvernul de la Berlin nu va recupera în totalitate împrumuturile acordate Greciei, aşa cum cere FMI. “Dacă zona euro nu mai are nevoie de serviciile FMI, este cea mai bună veste posibilă”, a spus în iulie Lagarde.
    Momentul despărţirii s-ar putea să nu fie prea îndepărat, conchide cotidianul american.